Sunteți pe pagina 1din 3

INCRUSTAŢIILE

Definiţie: proteze unidentare care se inseră mai mult sau mai puţin în profunzimea
ţesuturilor dure dentare, şi refac morfologia şi funcţiile dintelui respectiv.
Incrustaţii:
- intratisulare = INLAY - se inseră în profunzimea ţesuturilor
- extratisulare = ONLAY – se agregă la suprafaţa coroanei

INLAY

Condiţiile cavităţii:
- cavitatea să fie retentivă în sens orizontal şi neretentivă în sens vertical
- pereţii cavităţii – să fie paraleli între ei sau uşor divergenţi pentru a putea
îndepărta incrustaţia
- unghiurile realizate de pereţi trebuie să fie mai micide 900
- forma cavităţii pe secţiune orizontală – trapez cu baza mare spre apex şi baza
mică spre periferie
Clasificare:
● după topografie:
- clasa I – la nivelul feţei ocluzale a dinţilor laterali
- clasa II – pe feţele proximale ale dinţilor laterali
- clasa III – pe feţele proximale ale dinţilor frontali
- clasa IV – pe feţele proximale şi unghiul incizal la dinţii frontali
- clasa V – la coletul dinţilor
● după gradul de complexitate:
- simple – o cavitate
- duble – 2 cavităţi
- triple
Cel mai utilizat tip este incrustaţia MOD – ca element de agregare pentru punţile dentare.
Aliajele folosite – nobile sau seminobile

Faze clinco-tehnologice de realizare:


1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.
2. Prepararea dintelui: realizarea cavităţii – retentivă orizontal şi neretentivă vertical.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru
5. Realizarea machetei; prin metoda directă în cavitatea orală – amprenta cu ceară
specială tip inlay (nu are modificări volumetrice şi arde fără reziduuri)

ONLAY

1
Definiţie = incrustaţii extratisulare (coroane parţiale) – se inseră la suprafaţa coroanei
dintelui, pot acoperi una sau mai multe feţe ale dintelui, dar lasă neacoperită faţa
vestibulară.
Clasificare – după numărul feţelor pe care le acoperă, pot fi:
- onlay mono-faţă, bi-faţă, tri-faţă
- onlay – 3/ 4 la dinţii frontali, şi 4/ 5 la dinţii laterali
Avantaj: conservă faţa vestibulară, deci sunt fizionomice
Se mai numesc şi coroane parţiale deoarece seamănă cu o coroană de înveliş.
Suprafaţa de contact este mai mică, deci retenţia este mai slabă, de aceea se apelează
la mijloace suplimentare de retenţie:
- şanţuri pe feţele proximale şi pe faţa ocluzală (incizal) în formă de U (MOD),
şanţurile trebuie să fie paralele şi unite între ele prin şanţul ocluzal; corespunzător
acestor şanţuri, onlay-ul va avea o nervură metalică cu rol de retenţie
- şanţuri parapulpare – loje create în profunzimea ţesuturilor dentare în care se
inseră crampoane
- asocierea de şanţuri şi puţuri parapulpare
- sisteme speciale de retenţie

Faze clinco-tehnologice de realizare:


1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.
2. Prepararea dintelui: se prepară ca o jumătate de trunchi de con şi se realizează
elemente de retenţie.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru – să fie mai precise şi mai rezistente; se utilizează
materiale cu fidelitate mare (ghipsuri speciale, răşini), metale pe cale galvanică
5. Realizarea machetei: cu ceară specială tip inlay, care prezintă o serie de
caracteristici:
▪ plasticitate optimă
▪ se modelează uşor
▪ nu suferă modificări volumetrice
▪ rezistenţă corespunzătoare
▪ arde fără reziduuri
Tehnica de realizare a machetei:
- plastifierea uniformă a cerii în baie de apă (termostat), şi apoi introducerea ei fără
presiune (pentru a evita contracţia şi acumularea de tensiuni interne), prin
picurare, în cavităţile amenajate şi izolate
- modelarea fiecărei feţe pentru a reproduce morfologia, rapoarte normale cu dinţii
vecini şi antagonişti
- se realizează ştifturi metalice ce se încălzesc şi se introduc în profunzimea
machetei, ceara aderă de ştift şi permite tracţiunea verticală fără deformarea
machetei
- macheta se introduce în apă la temperatura de 25-300C, pentru eliminarea
tensiunilor interne acumulate
6. Ambalarea:

2
- se utilizează masă de ambalat specifică aliajului din care se realizează
incrustaţia
- cuprinde pregătirea pentru ambalare şi amblarea propriu-zisă
- amplasarea rezervorului de aliaj în centrul mufei de turnare (tipar)
7. Realizarea tiparului
8. Topirea şi turnarea aliajului topit în tipar
9. Dezambalarea şi prelucrarea mecanică
10. Verificarea, adaptarea şi cimentarea în cavitatea orală a incrustaţiei

S-ar putea să vă placă și