UNIVERSITATEA “BABEŞ - BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA

COTUTELĂ ÎNTRE FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI

GESTIUNEA AFACERILOR ŞI FACULTATEA DE MATEMATICĂ
ŞI INFORMATICĂ

DEPARTAMENTUL DE FINANŢE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

SOLVENCY II: SOLVABILITATEA SOCIETĂŢILOR

DE ASIGURARE

Conducător doctorat: prof. univ. dr. Constantin TULAI

Conducător doctorat: prof. univ. dr. Adrian PETRUŞEL

Doctorand
Casian BUTACI

Cluj-Napoca, 2012

1
 CUPRINS

INTRODUCERE
Motivaţia şi importanţa cercetării

CAPITOLUL 1. Analiza sistemelor de evaluare a solvabilităţii în asigurări

1.1 Australia: General Insurance Reform Act(2001)
1.2 SUA: Risk-Based Capital Standards (1994)
1.3 Japonia: Solvency Margin Standard (1996)
1.4 Canada: DCAT(1992), MCCSR(1992), MCT(2003)
1.4.1 Cadrul general al regimului prudenţial
1.4.2 Test dinamic de adecvare a capitalului
1.4.3 Cerinţa minimă de capital permanent şi surplusul societăţilor de
asigurări de viaţă
1.4.4 Testul capitalului minim pentru societăţile de asigurări generale
1.5 Anglia: Enhanced Capital Requirement and Individual
Capital Assessment (2004)
1.5.1 Cadrul general al regimului prudenţial
1.5.2 Cerinţa de capital imbunătaţită pentru societăţile de asigurări generale
1.5.3 Cerinţa de capital imbunătaţită pentru societăţile de asigurări de viaţă
1.6 Elvetia: Swiss Solvency Test (2006)
1.6.1 Principii şi concepte de bază ale sistemului de solvabilitate elveţian
1.6.2 Capital disponibil şi capital ţintă

CAPITOLUL 2. De la Solvency I la Solvency II

2.1 Solvency I
2.2 Solvency II: Stabilirea formei generale a sistemului de solvabilitate
2.2.1 Raportul KPMG
2.2.2 Raportul Comisiei Europene pentru asigurările de viaţă
2.2.3 Raportul Comisiei Europene pentru asigurările generale
2.2.4 Procesul „LAMFALUSSY‖ în asigurări
2.2.5 Raportul SHARMA
2.3 Solvency II: Dezvoltarea şi calibrarea metodologiilor de evaluare
a solvabilităţii
2.3.1 Studii cantitative de impact
2.3.2 Lucrări consultative
2.3.3 Directiva europeană „Solvency II‖
2.4 Solvency II: Tipologia riscurilor în asigurări
2.5 Solvency II: Arhitectura sistemului
2.5.1 Exigenţe cantitative: Resurse Financiare - Pilonul 1
2.5.2 Exigenţe calitative: Supraveghere financiară - Pilonul 2
2.5.3 Disciplina de piaţă: Informare financiară - Pilonul 3
2.6 Analiza comparativă a sistemelor de evaluare a solvabilităţii

CAPITOLUL 3. Măsuri de risc utilizate la evaluarea solvabilităţii în asigurări

3.1 Probabilitate de ruină ca măsură a riscului
3.1.1 Marja de solvabilitate sub teorema limită centrală
3.1.2 Rata de securitate prin modelul discret al lui de Finetti
3.1.3 Probabilitatea de ruină prin modelul continuu Cramér-Lundberg
3.2 Formalizarea noţiunii de măsură a riscului
3.3 Măsura de risc Value-at-Risk

2
 3.4 Măsura de risc Tail Value-at-Risk
3.5 Măsura spectrală a riscului
3.6 Măsura distorsionată a riscului - Măsura de risc Wang

CAPITOLUL 4. Aspecte metodologice de aplicare a măsurii VaR şi TVaR

în asigurări
4.1 Metode de estimare VaR şi TVaR aplicate în asigurări
4.1.1 Metoda analitică (parametrică)
4.1.2 Metoda istorică
4.1.3 Metoda Monte Carlo
4.1.4 Metoda bootstrap
4.2 Aspecte cantitative privind eficiența și stabilitatea aplicării
măsurilor de risc VaR şi TVaR în asigurări
4.3 Criterii de alegere a metodei de estimare VaR şi TVaR în asigurări

CAPITOLUL 5. Evaluarea nivelului de prudențialitate din Solvency II pe baza

teoriei valorilor extreme
5.1 Legea limită a maximului
5.2 Legea limită a exceselor peste un anumit prag
5.3 Estimarea quantilelor extreme
5.4 Decizii prudente de estimare a necesarului de capital în asigurări

CAPITOLUL 6. Adecvarea capitalului în asigurări sub Solvency II

6.1 Active şi alte pasive decât rezervele tehnice
6.2 Rezerve tehnice
6.2.1 Cadrul legal de implementare
6.2.2 Segmentarea asigurărilor pe linii de activitate
6.3 Cerinţe de capital
6.3.1 Cerinţa de capital de solvabilitate – Formula standard
6.3.2 Cerinţa de capital de solvabilitate – Model intern
6.3.3 Cerinţa de capital minim
6.4 Metode de evaluare a rezervelor tehnice în asigurările generale
6.4.1 Triunghiul run-off al daunei
6.4.2 Metode deterministe de estimare a rezervelor tehnice
6.4.3 Metode stocastice de estimare a rezervelor tehnice
6.4.4 Metode de evaluare a marjei de risc
6.4.5 Implicații asupra taliei societăților de asigurare românești

Concluzii generale şi perspective ale cercetării

Bibliografie
Lista abrevierilor
Lista tabelelor și figurilor
ANEXA Clase de asigurare generală

3
 CUVINTE CHEIE

Reformă, Solvabilitate, Sistem de solvabilitate, Model de evaluare a solvabilității,

Prudențialitate, Adecvarea capitalului, Directiva ‖Solvency II‖, Cerință de capital de
solvabilitate, Cerință de capital minim, Profil de risc, Masură de risc, Ruină, Probabilitate
de ruină, Value-at-Risk, Tail Value-at-Risk, Orizont de timp, Nivel de încredere, Estimarea
riscurilor, Simulare Monte Carlo, Simulare Bootstrap, Valori extreme, Rezerve tehnice,
Marjă de risc, Evaluare consistentă de piață, Formulă standard, Model intern.

INTRODUCERE

Solvabilitatea unei societăți de asigurare poate fi definită, la modul cel mai simplu cu
putință, ca fiind capacitatea asigurătorului de a-şi onora angajamentele asumate.

Ţinând cont de importanţa sa, autorităţile de control, agenţiile de notaţie şi societăţile de

asigurare au dezvoltat şi pus în aplicare, de-a lungul timpului, mai multe sisteme de
evaluare a solvabilităţii. Dezbaterile europene în jurul solvabilităţii societăţilor de asigurare
s-au conturat în jurul reglementărilor legate de solvabilitatea din domeniul bancar (acordul
Basel 2), a reformei normelor contabile internaţionale IAS-IFRS1 şi a diferitelor proiecte
de reformare a domeniului european al asigurărilor.

Analiza prospectivă a solvabilităţii societăților de asigurare presupune înainte de toate

existenţa unui consens la nivel european. Dorinţa de a avea o abordare uniformă în materie
de adecvare a capitalului şi a calculului marjei de solvabilitate în cadrul societăților de
asigurare atrage după sine respectarea unor norme internaţionale comune ce necesită
implicit revizuirea sistemului de reglementare și supraveghere prudenţială. Acest context
european de frământări din domeniul asigurărilor a constituit pentru autoritățile de
reglementare și industria asigurărilor ocazia potrivită de a reforma întregul regim
prudenţial din asigurări.

1
Internatinal Accounting Standards - International Financial Reporting Standards: noile standarde contabile
aplicate, începând cu 1 ianuarie 2005, tuturor societăților cotate care activează în UE.
4
În direcţia acestei reformări, Comisia Europeană, prin intermediul comitetului de
reglementare din domeniul asigurărilor IAA2 , a lansat în 2001 proiectul „Solvency II”, a
cărui aplicabilitate se doreşte pe deplin implementată la nivelul întregii comunităţi
europene la începutul anului 2014. Noul sistem de evaluare a solvabilităţii „Solvency II”
este destinat societăților de asigurari generale și de viaţă, cât şi societăților europene de
reasigurare. Sistemul trebuie să ofere autoritaţilor de control instrumentele şi capacitatea
necesară de a putea evalua prospectiv solvabilitatea societăților de (re)asigurare, el trebuie
să ţină cont de întreaga expunere la riscurie din asigurări şi deasemenea să se bucure de o
lizibilitate suficientă în vederea unei informări adecvate a clienţilor şi investitorilor.

De la demararea proiectului, în 2001, au fost publicate o serie de lucrări pe topicul

Solvency II, mergând de la un nivel mai puțin complex, ce creează o imagine de ansamblu
asupra proiectului, de genul Linder, U et al.(2004), CEA (2007), Butaci C. (2010a), la un
nivel mult mai complex, ce se pronunță asupra unor particularități găsite în urma unor
analize pe anumite zone de lucru ale proiectului, propunând alternative, cum sunt
Schmeiser, H.(2004) sau Schubert T. et al.(2007).

Cu ajutorul metodelor actuariale, societățile de asigurare şi reasigurare vor putea estima, în

medie, cât de mare va fi suma agregată a despăgubirilor aferente unui an contabil. Dacă se
întâmplă ca suma despăgubirilor reale să fie mai mare decât valoarea estimată, se înţelege
că nivelul capitalului pe care societatea îl va utiliza în contul obligaţiilor va fi mai mare.
Având în vedere că acest capital are menirea să acopere riscurile la care se expune
societatea de (re)asigurare, problema adecvării capitalului se reduce la problema măsurării
riscului pe care acest capital trebuie să-l acopere.

Literatura actuarială din ultima vreme s-a dedicat cu generozitate modelării stocastice a
problemei alocării de capital. Se pot aminti în acest sens lucrări de referinţă cum sunt
Cummins, J. D. (2000) sau Myers, S and Read, J. (2001) iar mai recente Laeven, R. J. A.
and Goovaerts, M. J. (2004), Klueppelberg, C., et al.(2004).

Directiva 2009/138/CE „Solvency II‖, prevede determinarea cerinţelor de capital fie pe

baza unei formule standard, fie pe baza unui model intern construit de către societate şi
aprobat de autoritatea de reglementare. Modelul intern, conceput ţinând cont de ansamblul
2
International Actuaries Association – www.actuaries.org. Asociația internațională a actuarilor a fost
înfințată în 1968, fiind complet reorganizată în 1998.
5
total de variabile cu influenţă asupra solvabilităţii societății, va permite simularea situaţiei
finaciare pentru un orizont de un an şi deasemenea va oferi măsura cerinţei de capital de
care societate are nevoie pentru a nu intra în faliment (ruină) un an mai târziu, cu o
probabilitate de 99,5%.

Cercetarea efectuată în cadrul prezentei lucrări a fost concentrată, în principal, în jurul

următoarelor obiective:
 Analiza celor mai importante sisteme de solvabilitate aplicate în asigurări;
 Analiza evolutivă a regimului european de reglementare și supraveghere în asigurări;
 Analiza comparativă a prudențialității sistemelor de solvabilitate prin centrarea
comparației pe Solvency II;
 Analiza dispozitivului juridic de reformă şi a schimbărilor preconizate;
 Analiza măsurilor de risc Value-at-Risk şi Tail Value-at-Risk, din perspectiva
utilizării acestora, urmărind particularitățile de aplicare la problematica din asigurări;
 Analiza formulei standard de determinare a cerinţei de capital, din perspectiva
nivelului captat de prudențialitate, utilizând teoria valorilor extreme;
 Analiza celor mai utilizate metode de calcul a rezervelor tehnice, respectiv a marjei
de risc, sub Solvency II, și analiza impactului aplicării acestora asupra taliei
societăților de asigurări generale de pe piața românească;

Rezultatele cercetării se bazează pe următoarele resurse:

 documente din arhivele electronice ale instituțiilor de la nivelul Uniunii Europene,
implicate în proiectul de reformă,
 documente din arhivele principalelor sisteme de solvabilitate aplicate în diferite
țări sau uniuni ale globului;
 literatura de specialitate, reperezentată de cărți și articole reprezentative, publicate
la edituri și reviste prestigioase din țară și străinătate;
 studii cantitative, pe care le-am elaborat plecând, fie de la construcţia ipotetică a
unui portofoliu de investiţii, fie de la datele din triunghiul run-off al daunelor
societății de asigurare ALLIANZ.

Dincolo de îmbinarea domeniilor finanțelor și matematicii aplicate, cercetarea efectuată la

nivelul tezei de doctorat a necesitat cunoștințe de modelare informatică a datelor
financiare. Pentru modelarea informatică a datelor au fost utilizate medii de programare
sau aplicații informatice cum sunt: Matlab, Eviews, Excel, Extremes, @RISK.
6
Lucrarea de față este structurată pe șase capitole, urmărind, într-o construcție unitară, să
răspund obiectivelor cercetării, mai sus expuse.

CAPITOLUL 1
ANALIZA SISTEMELOR DE EVALUARE A SOLVABILITĂŢII ÎN ASIGURĂRI

Capitolul 1 propune o analiză individuală a celor mai importante sisteme de solvabilitate

aplicate în lume. Analiza și expunerea, respectivelor sisteme de solvabilitate, se bazează pe
cercetarea unui pachet voluminos de documente originale, obținute din arhivele electronice
ale autorităților de supraveghere sub controlul cărora se aplică sistemul. Din acest punct de
vedere capitolul 1 poate fi privit, ca întreg, drept un rezultat de sinteză al cercetării
economice. În literatura românească de specialitate, nu am întâlnit o sinteză similară, iar
dacă ne raportăm la literatura internațională, putem spune că sunt rezultate comparabile,
cum sunt Müller(1997), raportul KPMG(2002), CEA(2005), sau Sandström A.(2006), care
diferă însă, atât prin formă, cât și prin conținut de sinteza realizată la nivelul acestei lucrări.
Prin formă, deoarece numărul sistemelor și sistemele prezentate nu sunt aceleași, iar prin
conținut, deoarece o cercetare pe documente originale de arhivă permite cercetătorului să
individualizeze rezultatele cercetării în funcție de obiectivele urmărite. Mai mult de atât,
sistemele de solvabilitate sunt construcții perfectibile, și prin urmare, de la un an la altul
își pot schimba forma, respectiv conținutul. Din acest punct de vedere, o cercetare pe
documente efectuată la nivelul anului 2012 va cuprinde și cele mai recente modificări
apărute la nivelul sistemului analizat.

La nivelul fiecărui sistem de solvabilitate analizat, am urmărit să surprind următoarele:

structura respectivului sistem, modele de analiză a solvabilității utilizate, prerogativele
supravegherii, modul de calcul al cerințelor de capital, profilul de risc captat, fie de
formula standard aplicată în cadrul sistemului, fie de analiza pe scenarii, în cazul în care
respectivul sistem utilizează modelarea dinamică.

CAPITOLUL 2
DE LA SOLVENCY I LA SOLVENCY II

În capitolul 2 mi-am propus să redau o imagine fidelă a complexității proiectului de

reformă Solvency II, punând la un loc instituții implicate, studii efectuate, rezultate
7
obținute, toate prezentate într-o notă evolutivă pe cele două etape de lucru în care a fost
gândit să se desfășoare proiectul. Prima etapă a proiectului a avut misiunea să conceapă
structura generală a sistemului de solvabilitate. După analiza mai multor rapoarte de
cercetare, Solvency II a căpătat o structură pe trei piloni (exigențe cantitative, exigențe
calitative, disciplina de piață), inspirându-se din reforma similară a reglementărilor din
domeniul bancar Basel II. A doua etapă, foarte aproape de finalizare, a avut misiunea să
dezvolte și să calibreze metodologiile de evaluare a solvabilității.

Proiectul Solvency II poate fi privit, atât într-o reprezentare pe verticală, cât și într-o
reprezentare pe orizontală. Reprezentarea pe vericală este dată de însăși construcția
sistemului, pe o structură cu trei piloni. Reprezentarea pe orizontală este dată de adaptarea
procesului Lamfalussy în asigurări. În urma preluării acestui proces de lucru, proiectul
Solvency II a urmat să se desfășoare pe patru nivele orizontale. Primul nivel s-a ocupat cu
elaborarea directivei europene cadru privind sistemul de solvabilitate, al doilea nivel are în
vedere elaborarea metodologiilor de implementare, al treilea nivel elaborează ghiduri de
supraveghere, iar ultimul nivel evaluează conformitatea și punerea în aplicare la nivelul
spațiului economic european.

La finele capitolului 2, am efectuat o analiză comparativă, ce propune o comparație între

Solvency II și celelate sisteme expuse în capitolul 1, încercând să surprind nivelul
comparat de prudențialitate și anumite influențe care se pot identifica la nivelul Solvency
II, venite dinspre celelate sisteme. Din acest punct de vedere, rezultatul analizei
comparative întărește calitatea cercetării de la nivelul capitolului II. Partea inedită din
această ultimă expunere este dată de momentul la care este făcută. În trecut o astfel de
expunere era doar ipotetică, deoarece Solvency II, ori nu exista, ori încă nu avea un
conținut stabil care să permită comparația.

CAPITOLUL 3
MĂSURI DE RISC UTILIZATE LA EVALUAREA SOLVABILITĂŢII
ÎN ASIGURĂRI

Capitolul 3 propune o sintetiză, într-o formă unitară, a celor mai actuale abordări din
literatura de specialitate, privind măsurarea și modelarea riscului în asigurări, corelat cu
probabilitatea de ruină a societății de (re)asigurare. Cercetarea efectuată pentru acest

8
capitol se bazează pe cele mai importante lucrări și articole prezentate în cadrul unor
congrese internaționale sau publicate în edituri și reviste internaționale de prestigiu.

Primele dezvoltări teoretice privind analiza probabilităţii de ruină datează de la începutul

secolului XX şi se datorează celebrilor actuari scandinavi Harald Cramér şi Filip
Lundberg. Integrarea noţiunii de probabilitate de ruină în finanţe şi asigurări a luat
amploare odată cu dezvoltarea teoriei moderne a măsurii riscului, în cadrul căreia măsura
coerentă de risc conceptualizată de Artzener et al. (1999) reprezintă un punct de referinţă.
Apropierea conceptului de măsură a riscului de problematica instituţiilor financiare, în
ansamblul lor, a fost o temă puternic dezbătută în literatura de specialitate a ultimilor ani,
dintre aceste studii se pot cita Darkiewicz et al.(2003), Acerbi, C. (2004). În domeniul
asigurărilor, au fost concepute, pe baza teoriei măsurii riscului, diverse abordări utilizate
atât pentru tarificarea contractelor de asigurare cât mai ales în ultimii ani pentru
determinarea cerinţelor de capital ( Goovaerts, M. J. et al (2003), Dhaene, J. Et al(2004),
Partrat, C., Besson, J.-L. (2005)).

CAPITOLUL 4
ASPECTE METODOLOGICE DE APLICARE A MĂSURII VAR ŞI TVAR
ÎN ASIGURĂRI

Capitolului 4 propune o îmbinare a teoriilor şi modalităţilor de estimare a riscului de

pierdere pentru problematica din asigurări în acord cu Directiva Europeană „Solvency II‖,
respectiv analizează aspecte cantitative concrete de aplicare a măsurilor de risc la
problemele de asigurare a riscurilor. Abordări similare mai pot fi găsite în literatura
internațională în lucrări precum Ufer, W. (1996), Fedor, M., Morel, J. (2006), Planchet, F.,
Thérond, P. (2007). Toate aceste abordări sunt independente de prevederile Directivei
Europene „Solvency II‖, care a fost publicată în formatul final abia în 2009. Practic, ideea
de concepere a capitolului 4 și implicit, a cercetării cantitative efectuată în paragrafele 4.2
și 4.3, vine din studierea Directivei „Solvency II‖. Astfel,
Art. 101. alin.(3) din DIRECTIVA nr. 138/CE/2009 spune:
― …Cerinţa de capital de solvabilitate corespunde valorii la risc a fondurilor
proprii de bază ale unei societăți de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de
încredere de 99,5% pe o perioadă de un an‖, iar
Art. 122. alin.(1) din DIRECTIVA nr. 138/CE/2009 spune:

9
 ― Societățile de asigurare și de reasigurare pot folosi, pentru modelul lor intern,
o altă perioadă de timp sau o altă măsură a riscurilor decât cele prevăzute la
articolul 101 alineatul (3)…‖.

Cu alte cuvinte, modelul standard va utiliza măsura de risc Value-at-Risk (VaR),

prezentată detaliat în capitolul 3, iar dacă o societate de (re)asigurare va dori să dezvolte un
model intern, atunci va putea folosi și o altă măsură decât VaR. De aici rezultă, pe de o
parte, necesitatea cercetării efectuată în capitolul 3, unde sunt prezentate și alte măsuri cu
aplicare în asigurări, iar pe de altă parte, alegând ca măsură alternativă, măsura Tail
Value-at-Risk (TVaR), rezultă importanța cercetării unor aspecte cantitative concrete de
aplicare a celor două măsuri la evaluarea riscurilor în asigurări. Pentru atingerea scopului
cercetării a fost construit un portofoliu de investiţii ipotetic, specific unui program de
investiţii cu risc moderat, raportat la care s-a făcut cercetarea cantitativă. Rezultatele
cercetării s-au concretizat în demonstrarea unor aspecte cantitative particulare ale aplicării
măsurilor de risc VaR şi TVaR în asigurări, precum şi alcătuirea unui ghid practic, cu
reguli minimale, de alegere a metodelor de estimare, conforme cu particularitățile întâlnite
în practica asigurărilor, respectiv cu noile reglementări introduse de sistemul Solvency II
pentru adecvarea capitalului. Ghidul se referă în prima parte la calculul marjei de risc, din
cadrul rezervelor tehnice, iar în a doua parte la calculul cerinței de capital de solvabilitate.

CAPITOLUL 5
EVALUAREA NIVELULUI DE PRUDENȚIALITATE DIN SOLVENCY II PE
BAZA TEORIEI VALORILOR EXTREME

Capitolul 5 l-am conceput încercând să răspund la următoarea întrebare: Există o

exprimare cantitativă adecvată a noțiunii de prudențialitate în asigurări? Răspunsul a fost,
DA, iar argumentele se bazează pe teoria valorilor extreme aplicate în asigurări. În esenţă,
pentru evaluarea unei quantile extreme, ce reprezintă pierderea potențială a unei societăți
de asigurare se vor utiliza tehnici specifice ale „teoriei extremelor‖ care s-a dezvoltat la
începutul anilor 1970 prin lucrările lui Pickands (1975) şi Hill (1975), iar mai recent se
remarcă lucrările lui Smith (1987), Dekkers şi Haan (1989). Aceste rezultate au fost rapid
preluate şi aplicate în finanţe şi asigurări (cf. Embrechts and al.(1997)).

Problema reglementări sau dereglementării în asigurări este una viu disputată de fiecare
dată când se aduce în discuție reformarea sistemului reglementar. Dacă am imagina o axă,
10
având la un capăt nivelul cel mai scăzut al reglementării iar la celălat capăt nivelul cel mai
crescut al reglementării, atunci noțiunea de prudențialitate și-ar găsi nivelul optim, undeva
între aceste borne, nivel care este binențeles, adaptabil în funcție de natura schimbărilor din
piața asigurărilor. Studii cum sunt Grabowski, H. et al(1989), Harrington (2004), se
pronunță pe această temă încercând să stabiliească oportunitatea intervenției în piața
asigurărilor.

Solvency II integrează destul de bine cercetările științifice din domeniu, propunând odată
cu formula standard de calcul a cerinței de capital de solvabilitate(SCR) și condiții
incitative, adresate managementului societăților de asigurare și reasigurare, de întărire a
calității procesului intern de gestiune a riscurilor, realizând astfel o compensare a nivelului
cantitativ de prudențialitate cu cel calitativ, scopul final fiind întodeauna protejarea
asiguraților.

Pe baza studiului cantitativ, de la nivelul acestui capitol, am arătat că deciziile prudente de

estimare a necesarului de capital în asigurări implică alocarea unor cerințe de capital
superioare celor care sunt reglementate de Solvency II, prin aplicarea formulei standard.
Sigur, o posibilă explicație vine tocmai din faptul că sistemul Solvency II și-a propus să
compenseze un nivel mai scăzut al cerinței de capital cu o calitate superioară a gestiunii
interne a riscului, obținută prin intermediul condițiilor incitative. Totuși, în condițiile în
care valoarea cerinței de capital de solvabilitate (SCR) se va calcula cu formula standard în
ipoteza normalități, nici o societate de asigurare nu va fi incitată să dezvolte și să
implementeze un model intern complet, deorece formula standard le oferă varianta unui
nivel mai scăzut al cerinței SCR.

CAPITOLUL 6
ADECVAREA CAPITALULUI ÎN ASIGURĂRI SUB SOLVENCY II

Capitolul 6 este dedicat demersului pe care societățile de asigurare și reasigurare îl vor

urma sub Solvency II, în vederea adecvării capitalului. Pentru o societate de (re)asigurare,
adecvarea capitalului propriu va înseamna să determine optim, respectând reglementările
noului sistem de solvabilitate, următoarele mărimi: cea mai bună estimare a rezervelor
tehnice, ce include marja de risc, cerinţa de capital de solvabilitate(SCR) şi cerinţa de
capital minim cerut (MCR).

11
În cadrul demersului de adecvare a capitalului propriu, un interes deosebit este acordat
estimării rezevelor tehnice cu marjă de risc, componentă care în totalul pasivelor reprezintă
ponderea principală. Conform Solvency II rezervele tehnice ale societăților de
(re)asigurare vor trebui să fie determinate prin cel puţin două metode diferite. De regulă,
acestea vor fi ori una deterministă şi una stocastică, ori ambele stocastice. Se va reţine
măsura ce mai prudentă. Cele mai utilizate metode, dintre cele admise de Comisia
Europeană, pentru provizionare sunt metoda deterministă Chain Ladder şi varianta ei
stocastică concepută de Thomas Mack(1993,1999). Dezvoltări mai recente, care servesc, în
special, la determinarea rezervelor tehnice în cadrul modelelor interne, sunt metoda
Thomas Mack(2008) şi varianta Chain Ladder Bootstrap adaptată de England and Verrall
(2002).

Piața românească de asigurări este compusă în majoritatea ei din asigurările generale.

Conform calendarului de aplicare a Directivei Europene „Solvency II‖, începând cu 2014,
în urma intrării în vigoare a directivei, societățile de asigurare, din spaţiul Uniunii
Europene, cu un nivel al venitului din prime brute subscrise mai mare de 5 milioane euro
vor fi obligate să-şi stabilească cerinţele de capital în conformitate cu prevederile acestei
directive. În ultima parte a capitolului 6, am analizat modalităţile concrete de estimare a
rezervelor tehnice cu ajutorul metodelor de provizionare Chain Ladder şi Mack, în acord
cu directiva Europeană „Solvency II‖, și am identificat, din particularitățile de aplicare,
implicații asupra taliei societăților românești de asigurare generală. Pentru acest studiu
cantitativ, au fost utilizate date provenind de la societatea de asigurare Allianz.

CONCLUZII

Dintr-o analiză, plecată de la documente originale ale arhivelor electronice a celor mai
importante sisteme de solvabilitate aplicate în diferite țări din lume, am putut constata că
Solvency II este un sistem de ultimă generație integrând atât abordările bazate pe factori de
risc, cât și abordările dinamice bazate pe analiza de scenarii. Comparând nivelul de
prudențialitate, captat de formula standard Solvency II, cu formule similare din alte sisteme
de solvabilitate aplicate în asigurări, am evidențiat o mică superioaritate a sistemului
Solvency II, materializată, mai ales, prin integrarea în formula standard a beneficiilor
diversificării pe mai multe paliere.

12
Examinând modul de construcție a formulei standard din Solvency II, am constatat că
nivelul de prudențialitate captat, pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate, are
două componente, una calitativă, dată de integrarea condițiilor incitative de îmbunătățire a
gestiunii riscului, iar alta cantitativă, exprimată de integrarea în construcția formulei a celor
mai noi abordări științifice cantitative cu privire la evaluarea riscurilor finaniciare.

Cu privire la adaptarea și aplicare măsurilor de risc VaR și TVaR la problematica din

asigurări, în vederea adecvării capitalului prin determinarea cerințelor de capital, am reușit
să desprind următoarele aspecte cantitative concrete de aplicare:
 Metodele istorică şi cea analitică se dovedesc ineficiente pentru aplicarea acestora în
domeniul asigurărilor;
 Pentru acurateţea estimării prin metoda Bootstrap se recomandă o lungime a
istoricului de date de cel puţin 4ani;
 Se poate afirma că pe măsură ce orizontul de timp creşte, estimarea prin metoda
Bootstrap devine tot mai instabilă, iar în plus riscul procedural de simulare este mai
accentuat în cazul simularii Bootstrap comparativ cu simularea Monte Carlo;
 Estimarea prin scalare nu este recomandat a fi utilizată în asigurări;
 Metoda Monte Carlo devine stabilă pentru estimarea VaR cu o zecimală exactă
începând cu un număr de 20000 de simulări;

Cu siguranță, un regim de solvabilitate prudențial ar trebui să găsească partajul optim între

prudențialitatea cantitativă și cea calitativă. Ca punct de plecare în găsirea partajului optim,
m-am preocupat să găsesc o exprimarea cantitativă adecvată a prudențialității în asigurări.
În acest sens, am arătat că o astfel de exprimare este posibilă, dacă se face apel la teoria
evenimentelor rare, care este bine cunoscută în literatura financiară, ca fiind o modalitate
eficientă de determinare a probabilității de ruină în asigurări. Am ajuns la concluzia, că
nivelul de prudențialitate, captat de formula standard Solvency II, subestimează expunerea
la risc a societăților de asigurare, iar din această perspectivă, alocarea capitalului utilizând
metodele de estimare bazate pe teoria evenimentelor rare, reprezintă un demers mult mai
adecvat cu expunerea reală la risc a unei societăți de asigurare. Din acest motiv, în
actualele ipoteze de lucru a formulei standard Solvency II (în special datorită ipotezei
normalității), am concluzionat, că nici o societate de asigurare nu este incitată să-și
implementeze un model intern complet de alocare a capitalului.

13
Cele mai utilizate metode de determinare a rezervelor tehnice pentru daune sunt: metoda
standard Chain Lader şi metoda stocatică Mack. Pentru calculul marjei de risc, Comisia
Europeană avansează două metode de estimare: metoda quantilei şi metoda costului de
capital (CoC). Ultimul studiu cantitativ, efectuat în prezenta lucrare, mi-a permis să
analizez particularitățile de aplicare a metodelor de provizionare de către societățile de
asigurare de talie mică. Am constatat că societățile românești de talie mică pot fi
dezavantajate față de cele cu talie mai mare, deoarece nu vor avea posibilitatea să utilizeze,
pe deplin, facilitățile oferite de metodele moderne de provizionare, iar pe de altă parte, nu
vor putea beneficia, echitabil, de îmbunătățirea procesului intern de gestiune a riscurilor. O
soluție de ordin general pentru societățile de asigurare românești va fi o încercare de
coagulare, în ideea creșterii taliei, prin fuziune sau absorbție, fenomen care nu este străin
de piața românească de asigurări din ultimii ani.

BIBLIOGRAFIE

1. AAA(2002): Comparison of the NAIC Life, P&C and Health RBC Formulas,
februarie 2002, disponibil la www.actuary.org
2. Acerbi, C., Nordio, C., Sirtori, C., (2001), Expected Shortfall as a Tool for Financial
Risk Management. Working paper.
3. Acerbi C., and Tasche D.,(2001), Expected Shortfall: a natural coherent alternative to
Value at Risk, Economic Notes , 31(2), 379-388.
4. Acerbi, C. (2004) ―Coherent representations of subjective risk aversion.‖ Pp.147-207
in G. Szegö (Ed.) Risk Measures for the 21st Century. New York: Wiley.
5. Albert, P., Bahrle, H., Konig, A., (1996), Value-at-Risk: a risk theoretical perspective
th
with focus on applications in the insurance industry, Contribution to the 6 AFIR
International Colloquium, Nurnberg.
6. APRA (1999a): Study of the prudential supervisory requirements for general insurers
in Australia, septembrie 1999, disponibil la www.apra.gov.au
7. APRA (1999b): A new statutory solvency standard for general insurers, septembrie
1999, disponibil la www.apra.gov.au
8. APRA (1999c): A statutory liability valuation standard for general insureres,
septembrie 1999, disponibil la www.apra.gov.au
9. APRA (2001): Prudential supervision of general insurance, martie 2001, disponibil la
www.apra.gov.au
10. APRA (2002) - GPS 210): Liability Valuation for General Insurers, iulie 2002,
disponibil la www.apra.gov.au

11. APRA (2002) - GPS 110: Capital Adequacy, iulie 2002, amendat în 2005, disponibil
la www.apra.gov.au
12. APRA (2002) - GGN 110.3: Insurance Risk Capital Charge, iulie 2002, disponibil la
www.apra.gov.au
13. APRA (2002) - GGN 110.4: Investment Risk Capital Charge, iulie 2002, amendat în
2005, disponibil la www.apra.gov.au
14. APRA (2002) - GGN 110.5: Concentration Risk Capital Charge, iulie 2002,
disponibil la www.apra.gov.au

14
15. Artzner, P., F. Delbaen, J.-M. Eber, and D. Heath (1999), ―Coherent Measures of
Risk.‖ Mathematical Finance, 9(3): 203–228
16. Artzner, P. (1999), ―Application of coherent risk measures to capital requirements in
insurance‖, North American Actuarial Journal, 3 (2), 11-25.
17. Anghelache, C., et al.(2006), „Analiză actuarilă în asigurări‖,Editura Economică,
Bucureşti, 2006.
18. Armeanu, Ş. D.,(2005), „Evaluarea riscului activitatii financiare cu aplicatii pe
economia romanească‖, Teză de doctorat, ASE Bucureşti .
19. Ashby, S., P. Sharma, and W. McDonnell, (2003), Lessons about Risk: Analyzing
the Causal Chain of Insurance Company Failure, Working Paper, Financial Services
Authority, London.
20. BIS(2009): Principles for sound stress testing practices and supervision, Bank for
International Settlements, mai 2009, disponibil la www.bis.org
21. Bennett, C. (2002) „Dictionar de asigurări”, Editura Trei.
22. Blum K. A., Otto D. J. (1998) « Best estimate loss reserving : an actuarial
perspective », CAS Forum Fall 1, 55-101.
23. Bühlmann, H., De Felice, M., Gisler, A., Moriconi, F., Wüthrich, M.V. (2009),
„Recursive credibility formula for chain ladder factors and the claims development
result‖. Astin Bulletin 39/1, 275-306.
24. Breyer, Stephen, 1982, Regulation and its Reform (Cambridge, Mass.: Harvard
University Press).
25. Butaci C., Silaghi S., (2007), Solvency II : Analyse comparative des modeles
d‘evaluation de la solvabilité des compagnies d‘assurances, Analele Universităţii din
Oradea, tom XVI, 2007, ISSN-1582-5450
26. Butaci C., Bodea M., (2008) Origines et impact de la crise des subprimes, Analele
Universităţii din Oradea, tom XVII, 2008, ISSN-1582-5450
27. Butaci C., (2010a) The new European Prudential Supervisory System of Insurance
„Solvency II‖, Anale. Seria Stiinte Economice.Timisoara, vol XVI, 2010 I.S.S.N.
1582 – 6333
28. Butaci C., (2010b) Solvency II: Methodological aspects of using Value-at-Risk for
Insurance, Anale. Seria Stiinte Economice.Timisoara, vol XVI, 2010 I.S.S.N. 1582 –
6333
29. Butaci C.,(2010c), Assessment of the insurance technical provisions under „Solvency
II‖ project, Agora International Journal of Economical Sciences, Nr.4, 2010.
30. Nagy M., Burcă V., Butaci C., Bologa G., (2012) - Simulating the Need of Working
Capital for Decision Making in Investments, International Journal of Computers,
Communications & Control, vol.3, 2012.
31. CEIOPS-DOC-20g/08, „QIS4 Best Estimate Valuation Tool: User‘s Guide and
Functionality Overview‖, disponibil la www.eiopa.europa.eu
32. CEIOPS-DOC-21/09, „Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II:
Technical Provisions - Elements of actuarial and statistical methodologies for the
calcullation of the best estimate‖, disponibil la www.eiopa.europa.eu.
33. CEIOPS-DOC-22/09, „Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II:
Technical Provisions - Lines of business on the basiis of which (re)insurance
obligatiions are to be segmented‖, disponibil la www.eiopa.europa.eu.
34. CEIOPS-DOC-25/09, „ Adviice for Level 2 Implementiing Measures on Sollvency
II: Technical Provisions - Treatment of Future Premiums‖, disponibil la
www.eiopa.europa.eu.
35. CEIOPS-DOC-29/09, „Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II::
System of Governance‖, disponibil la www.eiopa.europa.eu
36. CEIOPS-DOC-31/09, „Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II:
Valuation of Assets and ―Other Liabilities‖, disponibil la www.eiopa.europa.eu.
15
37. CEIOPS-DOC-50/09, „Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II:
Supervisory Reporting and Public Disclosure Requirements‖, disponibil la
www.eiopa.europa.eu.
38. CEIOPS-SEC-82/08, „CEIOPS‘ Report on its fourth Quantitative Impact Study
(QIS4) for Solvency II‖, November 2008, disponibil la www.eiopa.europa.eu.
39. CIA(2007): Educational Note – Dynamic Capital Adequacy Testing, Office of the
Superintendent of Financial Institutions, 22 noiembrie 2007, disponibil la
www.actuaries.ca
40. CIA(2012): Standards of Practice, Actuarial Standards Board, ianuarie 2012,
disponibil la www.actuaries.ca
41. CEA(2005): Solvency Assessment Models Compared, Comité Européen des
Assurances, 2005, disponibil la www.naic.org
42. CEA (2006a): Solvency II Glossary, Comité Européen des Assurances, noiembrie
2006, disponibil la www.cea.eu
43. CEA (2006b): CEA Working Paper on the risk measures VaR and TailVaR, Comité
Européen des Assurances, noiembrie 2006, disponibil la www.cea.eu
44. CEA (2007): Solvency II - Understanding the Process, Comité Européen des
Assurances, februarie 2007, diponibil la www.cea.eu
45. Ciumaş, C. (2009), „Economia societăţii de asigurare‖, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca,2009
46. Ciurel, V. (2011), „Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală”, Editura
Rentrop&Straton, București, 2011
47. CP7(2005): Draft Answers to the European Commission on the ‗second wave‘ of
Calls for Advice in the framework of the Solvency II project , European
Commission, CEIOPS-CP-04/05.
48. CP15(2007): Advice to the European Commission on Supervisory Reporting and
Public Disclosure in the Framework of the Solvency II Project, European
Commission, CEIOPS-DOC-03/07, martie 2007.
49. CP16(2007): Advice to the European Commission in the Framework of the Solvency
II project on Pillar II issues relevant for reinsurance, European Commission,
CEIOPS-DOC-04/07, martie 2007.
50. CP17(2007): Advice to the European Commission in the Framework of the Solvency
II project on Pillar II capital add-ons for solo and group undertakings, European
Commission, CEIOPS- DOC-05/07.
51. CP18(2007): Advice to the European Commission in the Framework of the Solvency
II project on Supervisory powers, European Commission, CEIOPS - DOC-06/07.
52. CP19(2007): Advice to the European Commission in the Framework of the Solvency
II Project on Safety Measures, European Commission, CEIOPS - DOC-07/07.
53. CP20(2007): Advice to the European Commission in the Framework of the Solvency
II project on Pillar I issues – further advice, European Commission, CEIOPS - DOC-
08/07.
54. CP23(2007): Draft interim report on proxies, European Commission, CEIOPS -
DOC-03/07.
55. CP24(2008): Draft Advice on the Principle of Proportionality in the Solvency II
Framework Directive Proposal, European Commission, CEIOPS - DOC-01/08.
56. CP25(2008): Measures to facilitate the effective supervision of groups, European
Commission, CEIOPS - DOC-02/08.
57. Cummins, J. D., S. Harrington, and R. W. Klein, (1995), Insolvency Experience,
Risk-Based Capital, and Prompt Corrective Action in Property-Liability Insurance,
Journal of Banking and Finance, 19(3): 511–527.

16
58. Cummins, J. D., M. Grace, and R. D. Phillips, (1999), Regulatory Solvency
Prediction in Property-Liability Insurance: Risk-Based Capital, Audit Ratios, and
Cash Flow Simulation, Journal of Risk and Insurance, 66(3): 417–458.
59. Cummins, J. D. (2000), „Allocation of Capital in the Insurance Industry‖, Risk
management and Insurance Review, vol. 3, pp. 7-28.
60. Cummins, J. D., and M. Rubio-Misas, (2006), „Deregulation, Consolidation, and
Efficiency: Evidence from the Spanish Insurance Industry‖, Journal of
Money,Credit, and Banking, 38(2): 323–356.
61. Cummins, D.J., & Phillips, R.D., (2009), ―Capital adequacy and insurance risk-based
capital Systems‖, Journal of Insurance Regulation, 28(1), 25-72.
62. Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie
2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de
reasigurare (Solvabilitate II), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
63. Daníelsson, J., Zigrand, J-P (2006) „On time-scaling of risk and the square-root-of-
time rule‖, Journal of banking and finance, 30 (10). pp. 2701-2713. ISSN 0378-
4266
64. Darkiewicz, G., J. Dhaene, and M. Goovaerts (2003) ―Coherent distortion risk
measures – a pitfall.‖ Mimeo. Faculty of Economics and Applied Economics, K. U.
Leuven.
65. Duverne D. (2003), „Les sociétés d‘assurances européennes pourront-elles encore
détenir des actions ?"‚ Risques no. 54, juin 2003, pp 31-36
66. Dekkers, A., de Haan, L. (1989a), „On the estimation of the extreme-value index and
large quantile estimation‖, Annals of Statistics, 17, 1795_832.
67. Dekkers, A., Einmahl, J., de Haan, L. (1989b), „A moment estimator for the index of
an extreme-value distribution‖, Annals of Statistics 17, 1833_55.
68. Denuit, M., Charpentier, A. (2004) „Mathématiques de l'assurance non-vie :
Principes fondamentaux de théorie du risque”, Tome I, Economica, Paris.
69. Denuit, M., Charpentier, A. (2005) „Mathématiques de l'assurance non-vie”, Tome
II, Economica, Paris.
70. Dhaene J., Denuit M., Goovaerts M., Kaas R., Vyncke D., (2002a) "The concept of
comonotonicity in actuarial science and finance : theory", Open Access publications
from Katholieke Universiteit Leuven, Katholieke Universiteit Leuven.
71. Dhaene J., Denuit M., Goovaerts M., Kaas R., Vyncke D., (2002b) "The concept of
comonotonicity in actuarial science and finance : Applications", Open Access
publications from Katholieke Universiteit Leuven, Katholieke Universiteit Leuven.
72. Dhaene, J.; Vanduffel, S.; Quihe, T.; Goovaerts, M.J.; Kaas, R.; Vyncke, D. (2004).
"Solvency capital, risk measures and comonotonicity: a review", Research Report
OR 0416, Department of Applied Economics, K.U.Leuven, pp.33.
73. Dowd K., Blake D.,(2006), After VaR: The Theory, Estimation, and Insurance
Applications of Quantile-Based Risk Measures, Centre for Risk & Insurance Studies,
CRIS Discussion Paper Series – 2006, The University of Nottingham.
74. EC(2001): Note to the solvency subcommittee: Risk-based capital systems, European
Commission, MARKT/2085/01, 11 octombrie, 2001.
75. EC(2002a): Risk Models of Insurance Companies or Groups, European Commission,
Markt/2515/02, mai 2002, Brussels.
76. EC(2002b): Considerations on the links between the Solvency 2 Project and the
extension of the ‗Lamfalussy‘ approach to insurance regulation, European
Commission, Markt/2519/02, septembrie 2002, Brussels
77. EC(2002c): Considerations on the Design of a Future Prudential Supervisory System,
European Commission, Markt/2535/02, noiembrie, Brussels.
78. EC(2002d): Report of the working group on life assurance to the IC Solvency
Subcommittee, European Commission, Markt/2528/02, Brussels.
17
79. EC(2002e): Report of the working group on non-life technical provisions to the IC
Solvency subcommittee, European Commission, Markt/2528/02, Brussels.
80. EC(2005): EU Solvency II project – the first Quantitative Impact Study, European
Commission, CEIOPS-FS-12/05, disponibil la www.eiopa.europa.eu
81. EC(2006): Quantitative Impact Study 2 - Technical Specifications, European
Commission, CEIOPS-PI-08/06, disponibil la www.eiopa.europa.eu
82. EC(2007): Architecture of the MCR. Pros and cons of different approaches,
European Commission, CEIOPS-DOC-22/07, 17-12-2007
83. EC(2007a): QIS3 Technical Specifications, European Commission, CEIOPS-FS-
11/07, diaponibil la www.eiopa.europa.eu
84. EC(2008): QIS4 Technical Specifications, European Commission, Markt/2505/08,
31-03-2008, Brussels.
85. EC(2009): CEIOPS‘ Advice for Level 2 Implementing Measures on Solvency II:
Supervisory Reporting and Public Disclosure Requirements, European Commission,
CEIOPS-DOC-50/09, octombrie, 2009.
86. EC(2010): QIS5 Technical Specifications, European Commission, iulie 2010,
disponibil la www.eiopa.europa.eu
87. Embrechts P., Schmidli H. (1994), ―Ruin Estimation For A General Insurance Risk
Model‖, Advances in Applied Probability, Vol. 26, No. 2 (Jun., 1994), pp. 404-422
88. Embrechts, P., Klüppelberg, C., Mikosch, T. (1997) Modelling Extremal Events for
Insurance and Finance, Springer Verlag, Berlin.
89. England., P.D, Verrall R.J.(2002) „ Stochastic Claims Reserving In General
Insurance‖, Institute of Actuaries, diponibil www.ressources-actuarielles.net
90. Fedor, M., Morel, J. (2006), Value-at-risk en assurance : recherche d'une
méthodologie à long terme, Actes du 28e congrès international des actuaires, Paris.
91. FOPI(2004): White Paper of the Swiss Solvency Test, Swiss Federal Office of
Private Insurance, noiembrie 2004, disponibil la www.finma.ch
92. FOPI(2006): Technical document on the Swiss Solvency Test, Swiss Federal Office
of Private Insurance, octombrie 2006, disponibil la www.finma.ch
93. FSA(2002): Individual Capital Adequacy Standards, Financial Services Authority,
mai 2002, disponibil la www.fsa.gov.uk
94. FSA(2003a): Enhanced capital requirements and individual capital assessments for
non-life insurers, Financial Services Authority, iulie 2003, disponibil la
www.fsa.gov.uk
95. FSA(2003b): Enhanced capital requirements and individual capital assessments for
life insurers, Financial Services Authority, august 2003, disponibil la
www.fsa.gov.uk
96. FSA(2003c): Calibration of the general insurance risk based capital model, Prepared
by: Watson Wyatt LLP (Actuaries & Consultants), iulie 2003, disponibil la
www.fsa.gov.uk
97. FSA(2004): Calibration of the Enhanced Capital Requirement for with-profits life
insurers, Prepared by: Watson Wyatt LLP (Actuaries & Consultants), iunie 2004,
disponibil la www.fsa.gov.uk
98. FSA(2007): Principles-based regulation - Focusing on the outcomes that matter,
Financial Services Authority, aprilie 2007, disponibil la www.fsa.gov.uk
99. Grabowski, H., W. K. Viscusi, and W. N. Events, 1989, Price and Availability
TradeOffs of Automobile Insurance Regulation, Journal of Risk and Insurance,
56(2): 275–299.
100. Grace, M., S. Harrington, and R. W. Klein, 1998, Risk-Based Capital and Solvency
Screening in Property-Liability Insurance, Journal of Risk and Insurance, 65(2):
213–243.

18
101. Grace, M., R. W. Klein, and R. D. Phillips, 2003, Insurance Company Failures: Why
do They Cost so Much?, Working Paper No. 03-1, The Center for Risk Management
and Insurance Research, Georgia State University.
102. Grandell,J. (1992) Aspects of Risk Theory, Springer, New York,1992
103. Goovaerts, M. J., R. Kaas, and J. Dhaene (2003) “Economic capital allocation
derived from risk measures.” , Mimeo. K. U. Leuven.
104. Harrington, S., 2004, Market Discipline in Insurance and Reinsurance, in Claudio
Borio et al., eds., Market Discipline Across Countries and Industries, Cambridge,
MA: MIT Press.
105. Hill, B. (1975) A simple general approach to inference about the tail of a distribution,
Annals of Statistics 3, 1163_74.
106. Holton, G. (2002) History of Value-at-Risk: 1922-1998, Econpapers, Working Paper,
July 25.
107. Hosking J. R., Wallis J. R. (1987), « Parameter and percentile estimation for the
generalized pareto distribution », Technometrics, 29, 339-49.
108. IAIS(2000): On Solvency, Solvency Assessments and Actuarial Issues, International
Association of Insurance Supervisors , martie 2000, disponibil la www.iaisweb.org
109. IAA(2009), „ Measurement of liabilities for insurance contracts: current estimates
and risk margins‖, International Actuarial Association, diponibil pe
www.actuaries.org
110. Khindanova, I. and Rachev, S. T., 2000, ―Value at Risk: Recent Advances‖,
Handbook on Analytic-Computational Methods in Applied Mathematics, pp. 801-
858.
111. Klueppelberg, C., Urban, M., Dittrich, J. and Stoelting, R. (2004), „Allocation of risk
capital to insurance portfolios‖, Blaetter der DGVFM, vol 26., pp. 389-406.
112. KPMG (2002)-Study into the methodologies to assess the overall financial position
of an insurance undertaking from the perspective of prudential supervision, European
Commission
113. Laeven, R. J. A. and Goovaerts, M. J. (2004), „An optimization approach to the
dynamic allocation of economic capital‖, Insurance: Mathematics and Economics,
vol. 35(1), pp. 299-319.
114. Linder, U., and V. Ronkainen, (2004), Solvency II—Towards a New Insurance
Supervisory System in the EU, Scandinavian Actuarial Journal, 104(6): 104(6):
462–474
115. Luder, T., (2005), Swiss Solvency Test in Non-life Insurance, Working Paper,
Federal Office of Private Insurance, Bern.
116. Mack . T., (1993), ―Distribution-Free Calculation Of The Standard Error Of Chain
Ladder Reserve Estimates‖, Astin Bulletin, Vol. 23, No.2, 1993
117. Mack, T., (1999) ―The Standard Error Of Chain Ladder Reserve Estimates :
Recursive Calculation And Inclusion Of A Tail Factor‖, Astin Bulletin, Vol. 29,
No.2, 1999
118. Mack, T., (2008) ,„The Prediction Error of Bornhuetter/Ferguson” ,Astin Bulletin,
Vol. 38, pp 87-103.
119. Marin I.(2008) - Rezultatele studiului de impact cantitativ QIS 4 pentru industria de
asigurari din Romania, Seminar ―Impactul Solvency II asupra pieței românești de
asigurări‖, Comisia de supraveghere a asigurărilor, București, 26 noiembrie 2008,
disponibil la www.csa-isc.ro
120. Markowitz, Harry, M., (1952). Portfolio Selection, Journal of Finance, 7 (1), 77-91.
121. Markowitz, Harry, M., (1959). Portfolio Selection: Efficient Diversification of
Investments, New York: John Wiley & Sons

19
122. Müler(1997)-Report: Solvency of insurance undertakings, Conference of the
insurance supervisory services of the member states of the European Union, aprilie
1997, disponibil la www.eiopa.europa.eu
123. Myers, S and Read, J. (2001), “Capital Allocation for Insurance Companies‖,
Journal of Risk and Insurance, vol. 65(4), pp. 597-636.
124. Mot, G., Petrusel, A., Petrusel, G., (2007) „Topics in Nonlinear Analysis and
Applications to Mathematical Economics‖, House of the Book of Science, Cluj-
Napoca, 2007
125. NAIC (2009a): NAIC Capital Adequacy Task Force – Risk-Based Capital
Overview,‖ Kansas City, MO, disponibil la www.naic.org
126. NAIC (2009b): Consultation Paper on Regulatory Capital Requirements and
Overarching Accounting/Valuation Issues for the Solvency Modernization Initiative,
2 decembrie 2009, disponibil la www.naic.org
127. OSFI(1999): Supervisory Framework: 1999 and beyond, Office of the
Superintendent of Financial Institutions, disponibil la www.osfi-bsif.gc.ca
128. OSFI(2011): Internal Target Capital Ratio for Insurance Companies, No. A-4, iunie
2011, Office of the Superintendent of Financial Institutions, disponibil la www.osfi-
bsif.gc.ca
129. OSFI(2012a): Minimum Capital Test (MCT) For Federally Regulated Property and
Casualty Insurance Companies, No. A, 1 ianuarie 2012, Office of the Superintendent
of Financial Institutions, disponibil la www.osfi-bsif.gc.ca
130. OSFI(2012b): Minimum Continuing Capital and Surplus Requirements (MCCSR)
for Life Insurance Companies, Office of the Superintendent of Financial
Institutions,1 ianuarie 2012, disponibil la www.osfi-bsif.gc.ca
131. Partrat C, Besson J.L,(2005) - Assurance non vie. Modélisation, simulation , 2005,
Economica.
132. Pickands J.,(1975), ‖ Statistcal inference using extreme orders statistics‖, The Annals
of statistics, vol. 3, p. 119-131.
133. Piermay, M., Mathoulin, P., Cohen, A. (2002), „ La Gestion Actif-Passif d’une
compagnie d’assurance ou d’un investisseur institutionnel‖, Economica, Paris.
134. Pirtea, M., Cristea, H., Nicolescu, C., Boțoc, C., (2010), „Managementul financiar al
companiei‖, Editura Mirton, Timișoara, 2010
135. Pottier, S., and D. Sommer, 2002, The Effectiveness of Public and Private Sector
Summary Risk Measures in Predicting Insurer Insolvencies, Journal of Financia
Services Research, 21(1): 101–116.
136. Planchet, F., Thérond, P. (2007), „Mesure et Gestion des Risques d‘Assurance‖,
Economica, Paris.
137. Roncalli, T., (2004), „La gestion des risques financiers‖, Economica, Paris.
138. Rockafellar, R. T., and S. Uryasev (2002), ―Conditional value-at-risk for general loss
distributions‖, Journal of Banking and Finance 26: 1443-1471.
139. Salzmann, R., Wüthrich, M.V. (2010). „Cost-of-capital margin for a general
insurance runoff‖, to appear in Astin Bulletin.
140. Society of Actuaries (2003) , „Professional Actuarial Specialty Guide: Asset-
Liability Management‖, Disponibil pe www.soa.org
141. Schmeiser, H.(2004), New Risk-Based Capital Standards in the European Union: A
Proposal Based on Empirical Data, Risk Management & Insurance Review, 7(1): 41–
51.
142. Sharma(2002): Prudential Supervision of Insurance Undertakings, raport elaborate de
EU Insurance Supervisors Conference (mai târziu CEIOPS) sub conducerea lui Paul
Sharma, decembrie 2002, disponibil la www.ec.europa.eu/internal_market/insurance/
143. Schubert T. and Griebmann G.(2007), German Proposal for a Standard Approach for
144. Solvency II, The Geneva Papers, 2007, 32, (133–150)
20
145. Smith R. L. (1987), Estimating tails of probability distributions, Annals of Statistics,
15, 1174_207.
146. Suquet C.(2007), Assurances et probabilités, U.S.T.L. Lille 1 & CNRS UMR 8524,
disponibil la http://math.univ-lille1.fr/~suquet
147. Tanaka, S.(2008) - On Japanese solvency standards: current situation and discussions
for further reform, disponibil la www.italian-actuaries.org
148. Trainar Philippe, La réforme de la solvabilité des assureurs europeens: L‘exercice
SOLENCY II, Risques no. 54, juin 2003, pp. 45-58
149. Tulai, C. (2003), „Finanțele publice și fiscalitatea‖, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2003
150. Ufer, W. (1996), „The « Value at Risk » concept for insurance companies‖,
th
Contribution to the 6 AFIR International Colloquium, Nurnberg .
151. Văcărel, I., Berce, F. (1998), „Asigurări şi reasigurări”, Editura Expert, Bucureşti.
152. Verejan, O., Pârțachi, I.,(2004), „Statistica actuarială în asigurări‖, Editura
Economică, Bucureşti, 2004.
153. Wang, S. S. (1996) ―Premium calculation by transforming the layer premium
density‖ , ASTIN Bulletin 26: 71-92.
154. Wang, S.S., V.R. Young, and H.H. Panjer (1997): ―Axiomatic Characterization Of
Insurance Prices” , Insurance: Mathematics and Economics, 21:173-183
155. Wang, S. S. (2000) ―A class of distortion operators for pricing financial and
insurance risks,‖ Journal of Risk and Insurance 67: 15-36.
156. Wang, S. S. (2002) ―A risk measure that goes beyond coherence‖, Working paper,
SCOR Reinsurance Co, Itasca IL
157. Wüthrich, M.V., Merz, M. (2008a),‖Stochastic Claims Rerserving Methods in
Insurance‖, Wiley Finance.
158. Wüthrich., M. V., Bühlmann. H, Furrer., H. (2008b) „Market-consistent Actuarial
Valuation‖, Editura Springer-Verlag Berlin ,2008.
159. Wüthrich, M.V (2010), „Cost-of-Capital Approach in General Insurance‖, Cass
Business School City University London
160. ***http://www.iaisweb.org/ , 20.06.2012.
161. ***http://www.actuaries.org/index.cfm?DSP=MENU&ACT=HOME&LANG=EN,
20.06.2012.
162. *** http://ec.europa.eu/internal_market/insurance/solvency/, 20.06.2012.
163. *** http://www.cea.eu/, 20.06.2012.
164. *** http://www.iasb.org/Home.htm, 20.06.2012

21