Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toaz - Info Soluii Extractive Din Plante PR
Toaz - Info Soluii Extractive Din Plante PR
1.7.1. Generalităţi
A. Definiţie
Soluţiile extractive din plante sunt preparate care conţin componente extrase
din produsele vegetale cu ajutorul solvenţilor prin metode care să asigure o
extracţie corespunzătoare.
B. Istoric
În ultimii ani se pune din nou accent important pe fitoterapie datorită mai
multor factori:
C. Avantaje
D. Dezavantaje
e3. extracte vegetale care în funcţie de consistenţă pot fi fluide, moi sau uscate;
e4. specii medicinale sau ceaiuri – sunt amestecuri de plante cu apă preparate
„ex tempore” de către bolnav sau preparate conform prescripţiilor magistrale;
e5. preparate opoterapice – sunt extracte din produse biologice (organe, glande,
ţesuturi animale etc.)
e6. digestii – sunt soluţii extractive uleioase obţinute prin extracţia la cald;
e7. extracte cu alergene – sunt produse obţinute prin extracţie din diferite plante
şi utilizate în următoarele scopuri:
Procesul extracţiei diferiţilor compuşi din plante are loc prin două mecanisme
principale:
Acest fenomen se produce atunci când solventul vine în contact direct cu celula
sfărâmată. Cu cât gradul de mărunţire vegetală este mai mare cu atât procentul
substanţelor ajunse în contact cu solventul este mai mare.
După uscarea produsului vegetal protoplasma pierde apă iar o parte din
substanţele protoplasmatice precipită sub formă amorfă sau cristalină, situaţie
în care celula pierde capacitatea osmotică. Prin pătrunderea solventului în
interiorul celulei (proces facilitat de spaţiile intermicelare care se creează în
membranele celulozice în urma uscării şi contactului cu solventul) se
restabilesc o parte din condiţiile iniţiale. Astfel solventul dizolvă o parte din
constituenţii celulari după care migrează prin membrană în spaţiile interstiţiale
(datorită osmozei) pe baza diferenţei de concentraţie a lichidelor de la cele două
feţe ale membranelor (spaţiu intracelular şi extracelular).
Extracţia are loc până când concentraţiile soluţiilor din cele două spaţii devin
egale.
În continuare vom analiza în mod succint câţiva factori care depind de produsul
vegetal
- uscarea produsului vegetal (în aer liber la soare, la umbră sau în spaţii închise)
deoarece enzimele sunt active doar în prezenţa apei şi în general devin inactive
la temperaturi mai mari decât +60 0C;
a. Natura solventului. Solvenţii cei mai utilizaţi pentru extracţie sunt apa,
soluţii hidroalcoolice sau soluţii eteroalcoolice.
a1. Apa distilată sau apa demineralizată prezintă avantajul să se poată asocia cu
acizi sau baze în scopul de a mări randamentul extracţiei. Dezavantajul apei
utilizată ca solvent este că produsele obţinute au stabilitate mică.
Soluţiile extractive apoase (macerate, infuzii, decocturi) sunt stabile 1-2 zile iar
prelungirea valabilităţii la 1-2 săptămâni se poate realiza doar prin adaos de
conservanţi.
- la produsele vegetale care conţin substanţe puternic active raportul este 1/5;
Prin agitare, acest echilibru este deranjat mărindu-se în acest mod viteza de
extracţie. Agitarea este utilizată atât la obţinerea soluţiilor extractive apoase cât
şi a tincturilor obţinute prin macerare. Se pot utiliza metode de agitare de la
cele mai simple până la cele care produc o agitare mecanică puternică
(vibroextracţia, turboextracţia) când timpul de extracţie scade foarte mult (5-10
minute).
b. Durata de extracţie. F.R. X prevede pentru soluţiile extractive apoase o
durată de extracţie de 30 de minute la care se adaugă 5 minute pentru umectare
în cazul infuziilor şi decocturilor.