cultura medievala ung (ghid)

In evul mediu, numărul ştiutorilor de carte este foarte mic, şi, dupăepoca
migraţiilor, pentru câteva sute de ani, aceştia se recruteazăaproape exclusiv din
rândul clericilor. Aceştia ştiu să scrie, să citească,să vorbească în latină şi
deţin prin aceasta monopolul asupra culturiiscrise, care până prin secolul XII are
un caracter savant. Numărul loreste foarte mic, câteva procente din totalul
populaţiei, ei reprezentândo foarte subţire elită intelectuală.Majoritatea
populaţiei are acces la cultură prin intermediultransmiterii orale, fie a operelor
de expresie latină şi cu conţinutesenţial religios, fie a lucrărilor în limbile
vernaculare (din secolele XI-XII). De aceea, este greşit a pune semnul egalităţii
între neştiutor decarte şi necultivat. Intr-o lume în care lectura se face
prioritar cu vocetare şi are un caracter public (aceste caracteristici vor fi
păstrate pânăcel puţin în secolele XVII-XVIII) mulţi oameni iau contact
prinintermediul altora cu o serie de producţii culturale. De exemplu,esenţialul
învăţăturii creştine este transmis oral, prin predicile preoţilorşi ale
călugărilor, ceea ce îngăduie oamenilor medievali să fie foartebine familiarizaţi
cu conţinutul Bibliei fără a o fi citit ei înşişi vreodată.De asemenea, cântecele
epice sau romanele cavalereşti, ca şi poeziacurtenească au beneficiat în primul
rând de o transmitere orală, care seadresa atât aristocraţiei cât şi celor de rând,
uniţi cu toţii prin neştiinţa de carte.