Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daniel Daianu
Foto: Agerpres
Are sens ca Brexit-ul sa fie judecat intr-o perspectiva mai larga (vezi si textul meu,
Hotnews, 27 iunie). Explicatii pentru optiunile la vot in Regatul Unit, dincolo de manipulari
si neadevaruri, omisiuni ale celor angrenati in dezbaterea publica, se cuvine a fi cautate in
dinamici de adancime in lumea industrializata. Globalizarea spre toate azimuturile, alaturi
de castiguri, produce dislocari, incertitudini, crize de identitate, perdanti ce intra in
"insurgenta"’ –ca sa folosesc un termen al lui Mark Leonard. Asa apar reactii extremiste, de
respingere a unei stari de fapt.
Radu Craciun examineaza aspecte ale globalizarii, criza din Uniune, si vorbeste
despresugereaza o "solutie unica" pentru Europa, despre care, afirma el, "nu se vorbeste"
(Hotnews, 1 iulie, a.c). La un deficit de competitivitate in context global si implicatii de ordin
distributional el vede rezolvarea printr-un salt tehnologic urmarit in mod deliberat si
redistributie de venituri. Unde cred ca se incurca rationamentul caut sa explic mai jos
facand apel la un text al meu mai vechi (vezi "Marele impas in Europa, Polirom, pag.282-
292).
Citez: "Un număr din martie 2014 al revistei The Economist dedică o analiză specială
"Înălţării Roboţilor" (The Rise of the Robots) considerând, în esenţă, că avem de-a face cu o
revoluţie, care va schimba viaţa oamenilor, va face redundanta o serie de activităţi. Dar
cum este de pus această teza în relaţie cu actuala criză financiară şi economică? Fiindcă se
poate gândi că marea criză economică de acum ne plasează pe un downswing al unui ciclu
foarte lung, de tip Kondratiev (Schumpeterian), …Se poate ieşi din aceste chingi, ale
ciclurilor lungi? Teoretic ai zice că da, dacă s-ar împleti noi câştiguri tehnologice (o nouă
revoluţie tehnologică), cu o resuscitare a valorilor morale. Unii (Garri Kasparov, Peter Thiel,
Robert Gordon, etc) nu cred într-o nouă revoluţie industrială; Kenneth Rogoff nu este aşa
sceptic în timp ce alţii mizează pe digitalizare, nanotehnologie, biologie moleculară,
neuroştiinţă, materiale noi, etc, cum face şi The Economist.
Problema este, în esenţă, a timpului pe care îl avem la dispoziţie pentru a depăşi bariere.
Omenirea, dacă va evita un cataclism nuclear şi pandemii ce ar duce-o spre extincţie, poate
cunoaşte noi salturi tehnologice, care ar catapulta-o într-o altă era - să ne gândim la
explorarea altor planete, la posibilităţi născute de ruperea dependenţei de resurse epuizabile
ale Terrei. Dar timpul contează decisiv având în vedere provocările prezentului şi viitorului
imediat. Oamenii concreţi, cei mai mulţi dintre ei, judecă viaţa lor, a copiilor lor...adică
prezentul şi deceniile imediat următoare şi mult mai puţin perspectiva îndepărtată. Cât
priveşte şansa ca o nouă revoluţie industrială să redreseze competitivitatea unor ţări
industrializate în competiţia globală sunt multe de discutat. Întrucât economiile emergente
din Asia participă tot mai intens la procesul inovaţional fructificând noile tehnologii. SUA par
să fie mai bine înzestrate decât Europa în privinţa capacităţii de a promova şi capitaliza noi
tehnologii; posedă şi o excelenţă, încă inegalabilă, în mediul academic de varf."
"… tehnologia în sine nu rezolvă probleme sociale, conflicte între grupuri de oameni. Aşa
cum se face distincţie între hard şi soft power tot astfel se cuvine să căutăm rezolvări în
tesutul economic şi social, în raporturile dintre oameni, aşa cum se configurează acestea în
alocarea resurselor, producţie şi distribuţia veniturilor. Altfel spus, este bine ca cetăţenii să
fie stimulaţi, chiar ajutaţi să fie mai "independenţi" (englezii ar spune self-reliant). Dar
rezolvarea de fond nu se poate face prin practicarea unui darwinism social; o astfel de cale
ar fi întoarcere în timp… Trebuie ca guvernele să găsească o traiectorie ce ar concilia nevoia
de redimensionare (ajustare în raport de posibilităţi) a bunurilor publice oferite de stat (care
să apere principiul "şanselor egale"), cu mai mare bizuire a oamenilor pe eforturi proprii şi
cu măsuri care să repare sentimentul de echitate - în sensul evitării "socializării pierderilor"
în timp ce unele sectoare economice (finanţa, mai ales) sunt aparate fiindcă prezintă "riscuri
sistemice"."
Revenind la momentul actual esentializez argumentatia mea pe cateva teme: noi tehnologii
si competitia globala; problema distributionala interna; ce este de facut in UE; modelul
economic.
- Munca, mai mult sau mai putin nobila, inseamna demnitate, respect de sine, evitarea
deteriorarii capacitatii profesionale, evitarea tensiunilor sociale.
- In Uniune, dincolo de cresterea inegalitatilor (ce sunt mai mici decat in SUA –vezi
coeficientul GINI), marea problema este legata de design-ul defectuos al euroariei si
mecanisme de functionare inadecvate. De aceea, o reforma a euroariei este absolut
necesara. Daca va avea loc este de vazut.
- Uniunea are nevoie de mai multa fairness, de repartizare mai corecta a corectiilor de
ajustare –nu in cele din urma in euroarie.
D. Spre un nou model economic
- Modelul economic trebuie sa fie ajustat din ratiuni legate de schimbarea climei; trebuie
corectate miopii, imperfectiuni ale pietelor, iar bunuri publice esentiale, care sa promoveze
"sanse egale", trebuie asigurate.
- Este nevoie de mai multa responsabilitate sociala din partea lumii corporatiste.
Scandalul emisiilor de carbon care implica mari firme auto indica distanta intre ce se spune
si ce este in realitate. Practici ale companiilor farma sunt de asemnea de blamat. Cat
priveste industria financiara, are multe sa isi reproseze si sa indrepte.
- Baza tehnologica se poate modifica, dar nu si natura umana, cu ce are bun si rau. Poate
numai daca omenirea ar fi amenintata de o catastrofa anticipata la timp, inclusiv de o
civilizatie extraterestra. Si nu stiu daca schimbarea ar fi definitiva (dupa ce amenintarea va
fi trecut, daca am avea aceasta sansa).
O noua revolutie industriala nu are cum sa fie ""solutia unica’’ fiindca nu rezolva
probleme specifice ale Europei (Uniunii); ea nu poate fi circumscrisa la Europa si, deci, nu
poate schimba raporturi de forta economica in spatiul global. Un salt tehnologic
revolutionar este de judecat si prin prisma efectelor sociale ale procesului de inlocuire de
forta de munca cu roboti/androizi. Daca inteligenta umana ar fi redistribuita tot mai mult
catre cercetare, cunoastere, am putea spune ca avem de-a face cu o mutatie revolutionara
in statusul ocupational al oamenilor. Dar si asa, nu vad cum s-ar elimina competitia,
concurenta dintre oameni prin retelele de instrumente exosomatice pe care le controleaza.
Ceea ce acum se desfasoara ca razboi economic prin bunuri materiale si servicii, s-ar
muta pe taramul laboratoarelor stiintifice si de dezvoltare tehnologica. Chestiunea
economica, drept competitie intre oameni si organizatii, intre comunitati, tari, ar trece la un
nivel superior. Chiar daca ar intra in ecuatie tot mai mult explorarea unor planete pentru
resurse (iesirea omului in spatiu si din motive de epuizabiluitatea unor resurse) logica
economica (competitia pentru resurse limitate, pentru control/putere) nu s-ar schimba,
probabil, in mod radical.