Universitatea “Ovidius” din Constanţa

Program de formare psihopedagogică postuniversitar

Nivelul II

PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENŢILOR, TINERILOR ŞI ADULŢILOR

Cursant: Călin (Ibraim) Carmen-Silvia

Anul 2017-2018
 Pentru realizarea prezentului referat, s-a aplicat chestionarul Şcoala în percepţia
adolescenţilor pe un eşantion de 21 de elevi cu vârste cuprinse între 14 şi 15 ani, aflaţi in clasa a
VIII-a în cadrul Liceului Tehnologic « Mihai Viteazul », din localitatea Mihai Viteazu, jud.
Constanţa. S-a asigurat confidenţialitatea răspunsurilor, astfel identitatea elevilor a rămas
anonimă, în vederea obţinerii unor răspunsuri cât mai sincere.
Elevii intervievaţi se află în perioada adolescenţei, o vârstă îndelung dezbătută în studiile
de specialitate. Astfel psihopedagogii o consideră “ vârsta de aur”, alţii ”vârsta ingrată” şi lista
definiţiilor şi formulelor folosite în vederea surprinderii esenţei acestei vârste este una foarte
lungă, ceea ce face dovada complexităţii acestei etape din viaţa omului. Adolescenţa este o
perioada extreme de importantă a dezvoltării umane, o perioada de “criză”, dar care are ca scop
evoluţia omului. Este o perioadă a schimbărilor biologice, fizice, psihice, morale, schimbări
profunde care fac trecerea individului de la copilărie către vârsta adultă.
Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei
conformaţii apropiată de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformările sunt
extrem de rapide, spectaculoase si de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcţii, cu
evoluţii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite şi noi
modalităţi de relaţionare cu cei din jur, forme originale de înţelegere si adaptare. Traversarea
acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existenţa unor
conflicte şi trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a
elanurilor, a aspiraţiilor şi cu tendinţa de a evita teama faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea
proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist şi un luptător activ pentru
îndeplinirea dorinţelor sale, un original în adaptarea soluţiilor urmărite, în modul de a privi şi de
a se adapta la lumea înconjurătoare.
Adolescenţa cuprinde două faze:
· una timpurie între 10-11/13-14 ani, perioadă a transformărilor profunde fizice şi
fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor şi concepţiei
morale a copilului; această perioadă se numeşte preadolescenţă sau pubertate.
· a doua perioadă 13-14/17-18 ani este cea a adolescenţei propriu-zise ce se
caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepţiei despre lume şi
viaţă, prin clarificarea şi intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare
dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii.

2
 Caracteristicile cele mai importante ale adolescenţei sunt:
1. dezvoltarea constiinţei de sine;
2. afirmarea propriei personalităţi;
3. integrarea treptată în valorile vieţii.
Adolescentul încearcă să se cunoască si să se autoevalueze în raport cu realizările sale şi ale
altora. El se întreabă adeseori, 'cine sunt eu?', iar răspunsurile ce şi le dă se bazează pe
maturizarea intelectual-afectivă foarte evidentă pentru unii adolescenţi, chiar de la 16 ani, iar
pentru alţii la 18 ani.
Conştiinţa de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului
la sine însusi, la propriile trăiri, iar pe de altă parte, confruntarea acestora, compararea lor cu
lumea în mijlocul căreia trăieşte. Cel mai înalt nivel al conştiinţei de sine este atins de elev atunci
când el se poate privi ca subiect al activităţii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de
seamă al conştiinţei de sine îl constituie activitatea şcolară şi natura relaţiilor cu adulţii,
aprecierile acestora faţă de calităţile şi munca adolescentului. O caracteristică a adolescenţei este
şi proiectarea idealului în viitor; un aspect al acestei preocupări este interesul pentru profesia pe
care o va îmbraţişa, determinându-l la reflecţie asupra vieţii sale interioare. Capacitatea de a se
preocupa de propria persoană nu înseamnă însă fuga de societate. Caracteristica principală a
adolescentului este un puternic impuls către acţiune. Acum dispar dorintele vagi si apar ţelurile
bine conturate, visarea ia forme conştiente.

3
 Comentariu privind la răspunsurile la chestionar

Pentru realizarea prezentului referat, s-a aplicat chestionarul Şcoala în percepţia

adolescenţilor pe un eşantion de 21 de elevi cu vârste cuprinse între 14 şi 15 ani, aflaţi in clasa a
VIII-a în cadrul Liceului Tehnologic « Mihai Viteazul », din localitatea Mihai Viteazu, jud.
Constanţa. S-a asigurat confidenţialitatea răspunsurilor, astfel identitatea elevilor a rămas
anonimă, în vederea obţinerii unor răspunsuri cât mai sincere. Din totalul de 21 de elevi, 9
subiecţi sunt de sex feminine şi în procent de 100% provin din mediul rural. Etnia declarată a
acestora este în totalitate română însă este de precizat faptul că, într-un procent semnificativ,
elevii provin din familii dezorganizate, monoparentale sau cu diverse probleme, ceea ce le
influenţează atât activitatea la şcoală cât şi percepţia asupra ei.
Dintre disciplinele preferate ale copiilor, aceştia au numit : Matematica, Limba şi
literatura română, Limba engleză, Geografie, Educaţie fizică şi sport. Cât despre disciplinele cele
mai puţin interesante, elevii au ales : Educaţia plastică, Educaţia muzicală, Religie, Cultură
civică.
Analizând răspunsurile primite în urma aplicării chestionarului, elevii au răspuns după
cum urmează :
La itemul « Consider că ceea ce învăţ la şcoală imi este util » subiecţii apreciază că ceea
ce li se predă le foloseşte doar la examene şi la teze (1 din 21), pentru o viitoare profesie (1 din
21) şi restul de 19 elevi pentru viată în general. Niciunul dintre subiecţi nu consideră că ceea ce li
se predă le va folosi la examenele viitoare.
La itemul « Cunoştinţele transmise la orele de curs, presupun din partea noastră un efort
de înţelegere » 14 din 21 de elevi consideră că trebuie să depună un efort de înţelegere mare
pentru a asimila cunoştinţele transmise, iar restul de 7 elevi apreciază că efortul depus este
mediu. Niciun elev nu a declarat că depune un efort mic.
Itemul « Profesorii manifestă disponibilitatea de a furniza informaţii suplimentare, la
solicitarea noastră » a relevat că 3 elevi din 21 consideră că niciunul dintre profesorii săi nu
manifestă disponibilitatea de a-i ajuta suplimentar atunci când sunt solicitaţi, 2 elevi au fost
ajutaţi de câţiva profesori, iar restul de 16 elevi din 21 susţin că majoritatea profesorilor îi ajută
atunci când sunt rugaţi.

4
 La al patrulea item, « Pretenţiile profesorilor la testări, evaluări sunt » mici în raport cu
ceea ce predau la clasă din punctul de vedere a 2 / 21 de subiecţi, corecte pentru 14 subiecţi şi
prea mari pentru restul de 5 elevi intervievaţi.
Elevii declară că « merg la şcoală » pentru că este obligatoriu (3 / 21) sau pentru a învăţa
(18 / 21). Niciun elev nu susţine că merge la şcoală pentru a se întâlni cu colegii.
Pentru formele de evaluare cele mai frecvent utilizate de către profesori, elevii au acordat
3 puncte evaluării scrise într-un număr considerabil (18 din 21 de subiecţi) sau referatelor şi
portofoliilor (3 / 21). Două puncte au fost acordate examinării orale de 18 elevi, referatelor şi
portofoliilor de către un singur elev şi proiectelor de echipă de către 2 elevi. Formele de evaluare
cărora i s-au acordat un singur punct sunt evaluarea scrisă din punctul de vedere a 3 elevi,
referatele şi portofoliile pentru 9 elevi şi proiectele de echipă pentru alţi 9 elevi. Niciun elev nu a
acordat 1 punct examinării orale.
In ceea ce priveşte formele de evaluare agreate de elevi, aceştia au acordat 3 puncte
evaluării scrise (13 elevi), examinării orale (1 elev), referatelor şi portofoliilor (4 elevi) şi
proiectelor în echipă (1 elev). Două puncte au fost acordate evaluării scrise ( 1 elev), examinării
orale (12 elevi), referatelor şi portofoliilor (5 / 21) şi proiectelor de echipă (2 elevi). Un singur
punct a mers către evaluarea scrisă din partea unui singur elev, către examinarea orală din partea
a 4 elevi, către referate şi portofolii (8 elevi) şi pentru proiecte de echipă (8 elevi).
Niciunul din profesorii clasei nu manifestă disponibilitatea de a comunica cu elevii pe
probleme personale, susţin 9 din 21 de elevi. 7 elevi consideră totuşi că există câţiva profesorii
care au această disponibilitate iar restul de 5 elevi cred că majoritatea lor.
In ceea ce priveşte adaptarea modului de predare la capacitatea de înţelegere a elevilor, 2
elevi consideră că niciun profesor nu predă destul de clar pentru ei, 3 elevi susţin că sunt câţiva
profesori ai clasei care reuşesc să facă acest lucru, iar restul de 16 elevi au ales varianta de
răspuns « majoritatea profesorilor mei ».
Niciun profesor nu îi ajută pe elevi atunci când intâmpină dificultăţi de înţelegere, susţin
2 elevi din 21. La aceeaşi întrebare, 5 elevi au zis că există câţiva profesori care îi ajută iar restul
de 14 elevi consideră că majoritatea profesorilor manifestă această disponibilitate.
Cu referire la obiectivitatea evaluării la teste / teze, 4 elevi din 21 au ales varianta de
răspuns « niciunul din profesorii mei », 4 elevi varianta « câţiva dintre profesorii mei » şi 13
elevi varianta « majoritatea profesorilor mei ».

5
 Din punctul de vedere a 3 subiecţi, o evaluare mai drastică la unele discipline este o
dovadă de răutate a profesorului. 13 elevi din 21 consideră totuşi că un astfel de profesor doar îşi
face datoria, iar restul de 5 elevi cred că o evaluare drastică poate fi semn că profesorul încearcă
să îi stimuleze.
La itemul « Atunci când unii dintre noi sunt indisciplinaţi », 6 elevi mărturisesc că
profesorii îi evaluează pe toţi (ca pedeapsă), 4 elevi susţin că profesorii îi evaluează doar pe cei
indisciplinaţi (ca pedeapsă) şi 11 elevi nu consideră că profesorii folosesc evaluarea ca pe o
pedeapsă.
La itemul « Discut cu părinţii mei despre ce am învăţat la şcoală » s-au obţinut răspunsuri
precum : foarte rar ( 2 elevi), rareori (1 elev), deseori (6 elevi) sau foarte des (12 elevi).
Foarte rar, părinţii a 2 din 21 de elevi ţin legătura cu profesorii clasei. Alţi 2 părinţi ţin
legătura cu profesorii clasei rareori, 8 părinţi deseori şi 9 dintre aceştia vin foarte des la şcoală
pentru a se interesa de evoluţia copiilor lor.

Au fost prelucrate alte două întrebări cu răspunsuri libere :

 Pe ce criterii vă alegeţi liceul (pe viitor facultatea) ?
 Ce credeţi că asigură succesul unui om într-o profesie / meserie ?
La prima întrebare, în mare parte elevii au răspuns că un aspect decisiv în alegerea
liceului la care vor studia pe mai departe, este media la examenul naţional (16 / 21). Alte
răspunsuri vizează preferinţele elevilor (10 elevi), posibilităţile financiare (de cazare) (5 elevi),
renumele liceului (2 elevi). 3 elevi au răspuns că vor alege şcoala profesională locală pentru a
învăţa o meserie (mecanică).
In ceea ce priveşte a doua întrebare majoritatea subiecţilor (12 / 21) consideră că munca
şi seriozitatea reprezintă cheia succesului într-o meserie / profesie. Alţi elevi amintesc talentul ca
fiind un aspect important (5 / 21), motivarea printr-o remunerare mulţumitoare (4 / 21),
pregătirea dobândită în şcoală (3 / 21). Există totuşi si un număr de elevi care nu au înţeles sensul
întrebării (4 elevi) şi au dat răspunsuri nepotrivite.

6
 Răspunsurile elevilor obţinute în urma aplicării chestionarului, relevă o omogeneitate a
răspunsurilor în general, elevii îndreptându-se adesea către un anumit răspuns în procente
semnificative. Răspunsurile elevilor sunt destul de previzibile, dar uneori dau dovadă de un
debut al maturizării gândirii. Spre exemplu, aceştia consideră într-un număr mare (19/ 21) că
ceea ce învaţă la şcoală le va folosi în viaţă în general sau că merg la şcoală pentru a învăţa
(14/21).
Răspunsurile cu privire la relaţia elevilor cu profesorii oglindesc în mare măsură situaţia
de la clasă. In general, cadrele didactice stabilesc o comunicare bună cu colectivul de elevi, insă
există şi elevi cu care comunicarea pare mai dificil de realizat. De aici, elevi în număr mic se
simt nesprijiniţi de către profesori atunci când au probleme personale sau când întâmpină
dificultăţi de înţelegere.
Un item care reflectă o situaţie cel puţin demnă de a fi luată în discuţie de colectivul de
profesori ai clasei, este acela referitor la pretenţiile profesorilor în raport cu ceea ce predau la
clasă. 14 elevi din 21 consideră că pretenţiile profesorilor sunt prea mari din acest punct de
vedere. Totuşi, 16 elevi cred că profesorii îşi adaptează modul de predare la capacitatea lor de
înţelegere. De altfel, majoritatea elevilor consideră că profesorii sunt obiectivi în evaluare şi nu
folosesc evaluarea ca pe o pedeapsă atunci când sunt indisciplinaţi iar atunci când adoptă o
atitudine mai drastică doar îşi fac treaba.
In ceea ce priveşte forma de evaluare folosită cel mai frecvent la clasă, elevii susţin în
mod deloc surprinzător faptul că evaluarea scrisă deţine prima poziţie. Totuşi, majoritatea lor, o
şi preferă. La fel se întâmplă şi în cazul celorlalte forme de evaluare. Poziţiile lor în funcţie de
cât de frecvent sunt folosite de profesori, corespund preferinţelor elevilor în următoarea ordine :
examinarea orală, referate şi portofoliile şi proiectele de echipă.
Referitor la părinţi, majoritatea elevilor (16) mărturisesc că discută cu părinţii lor despre
ce au învăţat la şcoală şi că aceştia tin legătura cu profesorii de clasă deseori sau foarte des (17).
Răspunsul din urmă ridică totuşi nişte semne de întrebare cu privire la sinceritatea elevilor,
întrucât interesul părinţilor nu este pe atât de ridicat în relaţia cu şcoala.
Ultimele două întrebări relevă o atitudine destul de realistă a elevilor. Intrebaţi cum vor
alege liceul la care vor studia pe mai departe, aceştia susţin că întâi trebuie să afle media de
repartizare. Aceştia sunt conştienţi şi de faptul că plecarea lor către o unitate şcolară dintr-o altă
localitate presupune o cheltuială mare, uneori imposibilă pentru familiile lor. 10 elevi din 21

7
consideră că preferinţele lor sunt importante. Iar cu privire la succesul într-o meserie, elevii dau
dovadă de o gândire destul de matură şi ştiu că munca şi devotamentul pot surclasa talentul, care
neşlefuit, nu poate asigura întotdeauna un viitor bun.
In concluzie, elevii par a fi, într-un procent semnificativ, conştienţi de importanţa
educaţiei. Aceştia au dat răspunsuri destul de omogene, iar atunci când există şi răspunsuri de
tipul feed-backului negativ în relaţia cu profesorii de la clasă, acestea reflectăanumite situaţii
conflictuale existente. Acest lucru relevă faptul că, deşi uneori elevii par dezinteresaţi de ceea ce
se petrece la clasă, se revoltă, au comportamente inacdecvate, aceştia apreciază totuşi profesorii
care reuşesc să îşi păstreze o anumită verticalitate şi care fac eforturi pentru a-i ajuta şi încuraja.
Eventualele atitudini nepotrivite ale profesorilor nu sunt trecute cu vederea de către elevi şi le
influenţează percepţia asupra şcolii.