Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manastirea Studenica
Manastirea Studenica sau inima ortodoxiei sarbe este cea mai mare si mai bogata
manastire ortodoxa din Serbia.
Manastirea a fost construita intr-o perioada lunga de timp in mijlocul unei vai mari, care
este traversata de raul Studenica, de aici luandu-si si numele.
Primul stadiu de lucru a fost finalizat pana in primavara anului 1195, cand Stefan
Nemanja, regele Serbiei si-a parasit tronul, s-a calugarit si s-a asezat in manastirea
proaspat ridicata. Din momentul in care acesta a plecat la Manastirea Hilandar, din
Sfantul Munte, fiul si succesorul acestuia, Stefan, a avut grija mai departe de Manastirea
Studenica.
Stefan Nemanja a murit la Manastirea Hilandar, in anul 1199. Cel de-al treilea fiu al lui
Nemanja, Sava, dupa ce s-a consultat in prealabil cu fratii sai, Stefan si Vukan, a mutat
ramasitele pamantesti ale tatalui sau la Manastirea Studenica.
Sub purtarea de grija a lui Sava, Manastirea Studenica a devenit in scurt timp centrul
politic, cultural si spiritual al intregii Serbii medievale. Printre multele sale oranduiri,
Sava a compus si un Tipic - carte de regulamente in care este descrisa viata Sfantului
Simon, lasand, prin aceasta, o marturie vie a duhului monastic din vremea sa.
. Aceasta manastire este locul unde Sfantul Sava Nemanjic, fiul cel mai mic al
fondatorului sau, si-a scris prima lucrare literara in limba sarba si a infiintat Biserica
Ortodoxa Sarba, care a fost separata de cea a Bizantului
Manastirea Studenica s-a bucurat de o permanenta grija din partea membrilor dinastiei
Nemanja.. Regele Milutin a ridicat in incinta manastirii o mica dar frumoasa biserica
inchinata Sfintilor Ioachim si Ana.
Odata cu caderea ultimelor state medievale sarbe, in anul 1459, atacurile turcilor au
urmat in etape succesive. Astfel, si Manastirea Studenica a avut de suferit.
Prima restaurare majora in cadrul manastirii a avut loc in anul 1569, cand au fost
restaurate frescele din biserica centrala a manastirii. La inceputul secolului al XVII-lea,
un cutremur si un incendiu au avariat din nou manastirea. In urma acestor greutati,
manastirea a pierdut o parte insemnata din documentele istorice si din patrimoniul
artistic pe care il detinea.