UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU”

BUCUREȘTI
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ARHITECTURĂ

Doctorand arhitect:
COVACI SOLON LILIANA MONICA
Conducător științific:
PROF. UNIV. DR. ARH. DANIELA RĂDULESCU-ANDRONIC

CETATEA ARAD
Valențe arhitecturale ale relației istorie oraș
Teza de doctorat
2021

Page 1 of 304
Page 2 of 304
 CUPRINS:
1 Introducere .......................................................................................... 5
1.1 Tema studiului ....................................................................................................... 7
1.2 Motivații................................................................................................................. 9
1.3 Chestionări și concepte de operare ...................................................................... 10
1.4 Metodologie ......................................................................................................... 16
1.5 Plan de idei........................................................................................................... 18
1.6 Obiective .............................................................................................................. 20

2. Evoluţia urbanistică a oraşului civil Arad, cetăţii bastionare şi

spaţiului intermediar .................................................................................... 23
2.1 Etape ale evoluţiei urbanistice a oraşului Arad ................................................... 25
2.1.1 Urme ale așezărilor antice ................................................................................................. 30
2.1.2 Perioada medievală ............................................................................................................ 30
2.1.3 Urbanism în stil baroc........................................................................................................ 38
2.1.4 Tentativa de strămutare a orașului civil ............................................................................. 47
2.1.5 Etapa 1818 de restrângere a festungsrayon ...................................................................... 49
2.1.6 Atacul cetății asupra orașului în 1848 ............................................................................... 51
2.1.7 Primul război mondial ....................................................................................................... 58
2.1.8 Urbanism interbelic ........................................................................................................... 58
2.1.9 Bombardamentul din 1944 asupra Aradului ...................................................................... 62
2.1.10 Urbanism socialist ............................................................................................................. 64
2.1.11 Perioada după 1989 ........................................................................................................... 65

2.2 Cetatea bastionară. Aspecte urbanistice ............................................................ 67

2.3 Interspaţiul natural dintre cetate şi oraş ............................................................... 73
2.4 Peisaje istorice şi actuale ale orașului Arad ........................................................ 79

3. Elemente structurale ale peisajului identitar arhitectural.................. 91

3.1 Peisaj identitar arhitectural ................................................................................. 93
3.2 Teme vernaculare prezente în zonele perimetrale centrului orașului Arad ......... 96
3.3 Stratul baroc ....................................................................................................... 110
3.4 Eclectism............................................................................................................ 120
3.5 Seccesion ........................................................................................................... 132
3.6 Arhitectura Interbelică ....................................................................................... 148
3.7 Arhitectura socialistă ......................................................................................... 159
3.8 Fenomene arhitecturale după 1989 .................................................................... 166
3.9 Continuităţi, negări şi interacţiuni între straturi temporale de arhitectură,
elemente generative ..................................................................................................... 167

Page 3 of 304
 4. Modele istorice de orașe cetăți ..................................................... 177
4.1 Evoluții ale unor ansambluri fortificate și țesuturi urbane civile ..................... 179
4.2 Sistemul de cetăţi bastionare din seria Sebastian Vauban le Pretre din Franţa . 180
4.2.1 Citadela Arras, Artois, Franța .......................................................................................... 183
4.2.2 Citadela Besançon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța .............................................. 186
4.2.3 Briançon, Hautes-Alpes, Franța....................................................................................... 188
4.2.4 Ville neuve, Neuf-Brisach, Alsacia, Franța ..................................................................... 193
4.2.5 Ville neuve, Longwy, Lorena, Franța .............................................................................. 194
4.2.6 Fortăreața Mont Dauphin, Hautes-Alpes, Franța............................................................. 198

4.3 Fort D’Esseillon, Haute Maurienne Vanoise, Franța ...................................... 200

4.4 Fort Soumelina, Helsinki, Finlanda ................................................................... 201
4.5 Ansamblul fortificat Bellizonda, Elveția ........................................................... 202
4.6 Citadela Cascais, Portugalia ............................................................................. 203
4.7 Sistemul de cetăţi Water Line, Olanda .............................................................. 204
4.8 Cetatea bastionara Theresia din Timişoara........................................................ 206
4.9 Cetatea bastionară Alba Carolina din Alba Iulia ............................................... 208
4.10 Arhitecturi şi peisaje patrimoniale .................................................................... 210
4.11 O analiză a unor fenomene generative .............................................................. 213

5. Managementul necesar prevenirii pierderilor de elemente ale

peisajului identitar ...................................................................................... 219
5.1 Resurse culturale ................................................................................................ 222
5.2 Etica unor intervenţii asupra ansambului cetăţii Arad ...................................... 236
5.3 Strategii posibile pentru valorificarea potenţialului existent ............................ 238
5.4 Limitarea riscurilor prin masuri asiguratorii ................................................. 241

6. Concluzii ......................................................................................... 247

6.1 Semnificația istorică a orașului-cetate Arad ...................................................... 249
6.2 Etape creative ale peisajului identitar, valori cu potențial generativ ................ 255
6.3 Vulnerabilități și limite de comunicare ............................................................. 261
6.4 Modalitați de protejare a potențialului patrimonial ........................................... 273
6.5 Geneza arhitecturii, între continuitate si transformare ...................................... 279

7. Bibliografie:........................................................................................ 285
8. Webografie: ........................................................................................ 289
9. Lista de ilustrații ................................................................................. 292

Page 4 of 304
1 Introducere

Page 5 of 304
Page 6 of 304
 1.1 Tema studiului

Tema de cercetare integrează noțiunile de istorie, cetate, oraș și aduce chestionări

legate de procese generatoare în formarea unor peisaje arhitecturale și urbane, relaționări între
elemente compoziționale și factori psihologici, ca determinanți ai structurărilor materializate în
timp.
Proiectul de cercetare asupra evoluției istorice a cetății cazone, în relația sa cu
așezarea civilă de la începutul secolului XVIII, mai apoi orașul Arad, caută delimitări ale unor
etape creative distincte, cauzalități, specificități, relaționări longitudinale sau transversale
în interiorul manifestărilor stilistice arhitecturale. Sunt urmărite transformări contextuale
urbanistice, peisagere, psihologice, reprezentări secvențiale de substraturi profunde ale
peisajului identitar actual, purtător al unui potențial generator prin mecanisme de opoziție
sau de afiliere.
Metamorfozările, transfigurările spațiilor arhitecturale sunt induse de variabilele
contemporaneității, alături de imagini, reprezentări ale trecuturilor memorate și de proiecții
structurante ale timpilor viitori imaginați.
După Vittorio Gregotii, “perceperea peisajului este întotdeauna determinată de
istorie”1.
Fiecărei secvențe temporale, având condiționări complexe diferite, îi corespunde o
gamă de manifestări artistice imitabile, dar irepetabile în orice altă secvență de timp,
variabilitate ce poate deveni oponentă menținerii unor elemente de continuitate, în peisajul
cultural aflat într-o continuă transformare.
Ansamblul dual oraș – cetate Arad, prin configurația specifică și caracteristicile
topologice, prin contextele urbanistice și peisagere ce învăluie fondul arhitectural, sugerează
particularități interesante și complexe ca subiect de cercetare.
Termenul de „cetate”, se referă atât la nucleul cazon de apărare, cât și la creșterile
inițiale ale funcțiilor complementare adiacente, civile, laice și de cult, definite prin noțiunile de
așezare, „civitas”, ulterior oraș, constituind în timp structurări, ale căror teritorialități,
suprapuneri, separări, disensiuni, imbricări sau fuzionări, indică necesitatea căutării unor
sensuri de optimizare a conectării și integrării lumilor subiacente, pentru a structura un
organism urban viabil.

1
Gregotti, Vittorio, The form of territory, OASE #80, Edilizia Moderna, Roma, 1966, p. 9

Page 7 of 304
 Desfășurările arhitecturale și urbanistice fiind inseparabile în raport cu mediul
peisager, studiul unor secvențe ale dezvoltării orașului urmărește evoluții ale celor trei planuri
stratificate în peisajul amprentat. Este dificil de imaginat o receptare sau interpretare fidelă a
mesajelor fondului edificat ca locus, solitar și detașat de țesuturile urbane, reflexiile acvatice și
texturile vegetale. Din compozițiile frescelor percepute nu pot fi excluse mineralul din vegetal,
oglindirile riverane, secvențele de imagini ca fundaluri ale vieții.

Etape generative

Arhitectura poate fi înțeleasă și reprezentată ca rezultantă a unor succesiuni înlănțuite

ciclic, prin delimitarea și analiza unor etape generative, ce includ și procesează transformări
istorice complexe de conjuncturi, mentalități, ideologii, vectori ai memoriei, conectivități,
disponibilități constructive, tehnologice, prin alcătuirea unor forme de manifestare,
configurații, portrete atașate unor secvențe temporale.
Relaţiile continuu metamorfozate în timp, stabilite între noțiunile de loc, expresie şi
tehnologie generează apariţia de noi forme construite, reevaluări şi reutilizări ale elementelor
anterioare, prin filtrele ideologice ale fiecărei epoci, fiind amprentate în mediul mineral
continuităţi şi diferenţieri între straturile temporale.

Peisaj identitar

Peisajul dupa Rosario Assunto include o „duplicitate a naturii” și „a culturii”2, creșterile

antropologice fiind așezate pe fundalul peisajului natural.
Conceptul de identitate poate fi înțeles ca un sistem de mesaje simultane sau succesive
memorate în straturile temporale, fiind incluse atât variabile cât și elemente de similaritate.
Titlul tezei sugerează câteva direcții complementare și convergente proiectului de
cercetare. Termenul valență implică sensurile de însuşire, proprietate numerică, dar şi cele de
„forţă de legătură”, „posibilitate de dezvoltare”34,

2
Assunto Rosario, 1986, Peisajul și estetica, Ed.Meridiane, 1986, p1.
3
https://dexonline.ro/definitie/valente

Page 8 of 304
 1.2 Motivații

Printre motivaţiile alegerii temei de studiu s-a aflat constatarea vulnerabilităţii unor
spații sau elemente arhitecturale ale căror transformări, pierderi sau reinterpretări ar putea fi
prevenite prin înțelegere, comunicare, reglementare și asigurarea unor măsuri de protecție.
Elementele identitare componente ale unei structuri urbane complexe, prin
memorare și amprentare pot genera funcții, care integrează principii ale autosimilarității,
autoscalării, referențialității, pentru a susține continuități ale fondului spiritual.

Fig. 1 Fotografie dec.2019, arhiva personală, Biserica din incinta ansamblului cetății, Arad

Page 9 of 304
 Listarea unor hazarduri şi riscuri istorice este relevantă pentru organizarea în
viitor a unui management optim în sensul prezervării și viabilizării resurselor culturale.
Lucrarea urmărește tendințe contemporane de căutare a unor mijloace teoretice și
practice pentru regenerarea și integrarea fondului patrimonial urban, arhitectural, ecologic,
peisager cu includerea unor aspecte simbolice atașate, prin memorare, conservare, conectarea
secvențelor disparate, protejarea și viabilizarea peisajului cultural urban.
Analiza unor paralelisme spațiale sau temporale în creșterile și reorganizările
istorice ale unor tipologii de structurări similare evolutive de orașe-cetăți este necesar a fi
angajată în sensul fundamentării și construirii unor strategii adaptate specificităților locale, pentru
clasare, conservare, revitalizare, regenerare, fundamentare conceptuală a noilor intervenții, fiind
necesare abordări nuanțate ale relațiilor dintre componentele arhitecturale și peisajele lor
conținătoare.

1.3 Chestionări și concepte de operare

Cercetarea asupra semnificațiilor istorice ale orașului și cetății Arad, etapelor

creative, valorilor transmisibile, vulnerabilităților, barierelor separatoare, are ca scop
definirea unor modalități de structurare a datelor complexe, protejare și includere în viitoare
procese de generare.
Sensurile unui moment, sau ale unui mesaj, pot fi diferite de cele ale altor etape sau
interpretanți. „Cum poate fi protejat un text de neînțelegere ? (...) Ținta hermeneutică devine în
sine o chestionare a lucrurilor.”5
Căutarea de a înțelege mecanisme ale demersului creativ materializate în peisajul
arhitectural, prin raportare la stadii generative anterioare și contemporane, implică o cercetare a
cauzelor determinante ale diferențierilor și multiplicărilor observabile în mediul
amprentat.
Întrebările studiului converg în sensul identificării unor nuclee și contexte ideatice,
ca epicentre determinante ale unor schimbări imprimate peisajului identitar, proporții,
grade de fidelitate ale datelor arhitecturale menținute sau transmise mai departe, diferențieri sau
continuități creeate între tablourile succesive ale peisajelor identitare, fiind căutate modalități de
perfecționare a unor metode criteriale de filtrare pentru a indica necesitățile de prezervare a unor
ansambluri, valori arhitecturale, ambientale ori peisagere urbane.

5
Gadamer, Hans –Georg, 1994, Truth and Method, , Continuum New York, pp267-269

Page 10 of 304
 Chestionări asupra efectelor cadrului edificat și peisager, imaginilor reper
imprimate în diferite etape ale vieții, interacțiunilor, parcurgerii spațiilor publice și
implicațiilor menținerii faliilor separatoare istorice stabilite între structurile distincte ale
ansamblului fortificat, peninsulei cetății și zonările așezării civile, pot sugera noi sensuri
conective și integrative.
Cum ar putea fi explicate și transmise variațiile stratificărilor temporale,
transformările imprimate în mediul edificat, diferențele și specificitățile apărute ca rezultante
ale succesiunilor de etape generative, secvențial analizabile urmărind etape de percepție,
introiecție, generare, modelare, externalizare ?
Raporturile conflictuale sau simbiotice, distanțările valorice în planurile formal,
numeric, dar și prin cele ale semnificațiilor culturale implicate, care imprimă diferențieri între
rezultatele generate a două sau mai multe cicluri de procesare aduc o serie de întrebări asupra
naturii, cauzelor și surselor producătoare de conținuturi ideatice ce pot acționa ca
determinanți ai configurării sau inițiatori ai schimbării în geneza produsului creat,
parcurgând procese perceptuale, proiective, modelatoare, până la stadiile de externalizare și
materializare.
Conceptul de peisaj identitar include mediul conţinător neantropizat, dar şi inserţiile
antropice, elementele de urbanizare, arhitecturile construite sau peisagere.
Principiile protejării patrimoniului, conform “European Charter of the Architectural
Heritage –International Council of Monuments and Sites”6 şi „Declaration of Amsterdam”7
descriu „patrimoniul architectural” ca fiind reprezentat, nu exclusiv prin „clădiri individuale, ci
şi zone de interes cultural sau istoric”8, fiind incluse aspecte complexe ale peisajelor
conținătoare.
Conceptul de sustenabilitate culturală implică asumarea, înțelegerea,
metabolizarea straturilor existente, susținerea continuității existenței valorilor structurate și a
creșterilor viitoare, cu scopul pierderilor de conținuturi ale etapelor anterioare.
Potențialul generativ al peisajului cultural implică întrebări asupra modalităților
de raportare la producțiile culturale anterioare, prin gesturi creative, pe fundalurile psihologice
ale unor reacții de opoziție, contestare sau de afiliere exprimate prin căutarea unor continuități
și contraste valorizante sau negări ale contextului edificat.

6
European Charter of the Architectural Heritage –International Council of Monuments and Sites, 1975
7
Declaration of Amsterdam , 1975
htps://www.academia.edu/10110562/THE_APPLICABILITY_OF_THE_DECLARATION_OF_AMSTERDAM_IN
_BRAZIL_CASE_STUDIES_OF_BAIRRO_DO_RECIFE_PELOURINHO_AND_PRAIA_GRANDE
8
Idem

Page 11 of 304
Complexitate

Abordările transdisciplinare, prin utilizarea unor concepte din alte domenii, cum ar
fi semiotica, psihologia, hermeneutica sau geometria, cu aplicabilitate în teoria de arhitectură,
servesc deschiderii unor perspective diferite asupra peisajului edificat și relaționărilor complexe
ale mediilor arhitecturale, urbane, peisagere.
Maparea unor descriptori ai statusului actual, inițierea unor listări menținute
deschise datorită complexității holistice și multidisciplinarității subiectului, urmărește
structurarea unui model sau portret pluridimensional deschis al cadrului construit
contemporan, pentru a susține conservarea și viabilizarea fondului arhitectural, fără a se ascunde
sau pierde patina istoriei, în căutarea unor profunzimi simbolice atașate imaginilor percepute.

Fig. 2 Fotografie aeriană, bulevardul Revoluției, Arad

Page 12 of 304
 Analiza stadiilor de evoluție

Modelările și transformările mediilor urbane, arhitecturale și peisagere, fiind rezultante

ale activităților și mișcărilor umane, studiul transformărilor amprentate în mineral, poate include
parcurgerea unor domenii care fac obiectul antropologiei, ca fiind legate de natura umană
generatoare.

Tablourile specifice determinate de coexistența într-o anumită secvență temporală a

unor manifestări variate așternute în trecut, cărora li se alătură prin procese simbiotice sau
conflictuale stratul timpului prezent, reflectă stadii distincte ale evoluției comunitare, prin
dezvoltările urbane, arhitecturale și peisagere locale.

Prelucrarea proiectivă a materialului informațional atașat fondului arhitectural, urban

și peisager poate apela surse conceptuale din domenii diverse, potențial relevante pentru
înțelegerea transformărilor psihologice și modelărilor proiectate asupra mediului edificat.

Reflectare

Există o oarecare similaritate între metodele de reprezentare ale portretelor în pictură

sau în psihologie, prin trasarea liniilor ce definesc trăsături, definirea unui fundal, a nuanțelor și
atmosferei, în căutarea unor adevăruri psihologice, ca surse de reziliență.

Stratigrafie

Mediile edificate, conțin stratificări ale unor amprentări succesive de mesaje

materializate, urme resemnatizate sau suprapuse celor pierdute în trecerea timpului ce pot fi
asimilate noțiunii de istorie, ca virtualitate spirituală memorată, conținătoare de învățăminte.
Abordarea analitică a conceptului de peisaj identitar contemporan edificat ca
palimpsest arhitectural, urbanistic, peisager și psihologic constituind contextul
contemporan poate implica și adiționarea unor profunzimi temporale accesibile datorate datelor
memorate, aflate dincolo de fundalul vizibil.

Page 13 of 304
 Codificări

Provocarea decodificării semiotice și transmiterii limbajelor edificate implică apelarea

unor „sememuri,(...) ansambluri de conotații și denotații”9 purtate în mediul edificat, ale căror
chei de lectură pot fi căutate în istoriile înregistrate, dar și prin structurarea unor noi
fundamentări conceptuale deschise adiționării unor perspective diferite.
Ințelegerea semnelor poate fi abordata prin intermediul conceptului de „funcție-
semn”10, din perspectiva mecanismelor de creeare a semnelor.
Proporțiile de transmisibilitate, quantumurile pierderilor corporale, de semnificații,
sunt măsurabile/comparabile prin analize valorice, dar și numerice ale fondurilor perpetuate între
etape succesive ori aflate la distanțe temporale sau spațiale.

Înlănțuiri de semnificanți

Cercetarea aprofundează dintr-o perspectivă a succesiunilor temporale istorice ca

etape de generare specifice, fiind urmărite direcții de evoluție, chestionate cauzalități,
contexte, raportări și relații stabilite între sau în interiorul unor etape stilistice conturate,
mijloace de exprimare, materiale, tehnologii, evoluții culturale distincte, potențiale conectări și
continuități.

Variabile versus constante

Criteriile selective utilizate în analiza evoluției arhitecturale, percepută ca

inseparabilă în raport cu fundalurile urbanistice, peisagere și psihologice ale orașului Arad,
urmăresc delimitări ale zonelor de relativă constanță și mutații survenite în structurări
ideatice ca determinanți ai transformărilor mediilor amprentate de acțiuni antropologice.
Întrebărilor ridicate în căutarea unor optimizări a răspunsurilor creative prin
înțelegerea evoluțiilor anterioare autonome, convergente sau clivate ale unor țesuturi urbane cu
vechimi, organizări și caracteristici stilistice diferite, le pot fi căutate răspunsuri urmărind
variații ale produsului arhitectural, urbanistic și peisager modelat, în paralel cu structurările
lor ideologice, ca surse generative.

9
Eco, Umberto, 2009, „O teorie a semioticii”, Ed. Trei, Bucureşti, p.108
10
Idem, p.221

Page 14 of 304
Factori ai schimbării

Explorarea unor nuclee de apariție și impulsuri ale unor energii ideatice

identificabile ca determinante pentru schimbările de direcții, culoare de influențe, curente
sau structurări ideologice care acționează ca plăci turnante, implică focalizări asupra unor
elemente sau valori condensabile în concepte convergente sau creatoare de dialectici prin
oponențe. Delimitări teritoriale sau psihologice, organizări piramidale sau rizomatice, se
imprimă în limbaje abstracte ale tectonicii, prin reconfigurări materializate și noi codificări.

Motoarele generatoare și combustiile fiecărei etape, prin „arderea” noilor conținuturi

ideatice, deschid parcursuri deseori imprevizibile, fără a exclude prezențele unor similarități în
raport cu mecanismele și formulele altor faze, urmele trecuturilor conținând indicii ale unor
posibile proiecții reflectate în viitorul edificat.

Procese mentale

Repetitivitatea ciclică a etapelor creative și interpretărilor semiotice, indică prezența

unor funcții procesatoare care integrează date supuse unor transformări semantice.
Procesele mentale parcurg faze perceptive, reflexive, introiective, de interpretare,
procesatoare, modelatoare și de exteriorizare a produsului ideatic modelat, integrabile în formule
recurente, reprezentări geometrice prin mateme de creștere ale proceselor de generare specifice
creativității umane.

Mateme generative

Secvențele succesive ale proceselor de internalizare sau exteriorizare începând cu

cele perceptive, de introiecție, prelucrare, până la observarea mecanismelor efectelor creativității
în mediul edificat prezintă similarități cu funcții matematice sau reprezentări geometrice,
reflectate și în mediul edificat.

Page 15 of 304
 Lecturări

“Modelul n-dimensional“ (...)„definirea fiecărui semn, grație interconexiunii cu

universul tuturor celorlalte semne, care funcționează ca interpretanți, fiecare dintre ei gata să
devină semnul interpretat de toate celelalte. Modelul, în complexitatea sa, se bazează pe un
proces de semioză nelimitată. De la un semn luat ca tip este posibil să se parcurgă, de la centru la
periferia cea mai indepărtată, tot universul unităților culturale, iar fiecare dintre acestea poate
deveni la rândul ei centru și poate genera infinite periferii”.11

1.4 Metodologie

Literatura de specialitate selectată ca relevantă pentru tema de cercetare include

concepte dezvoltate în teoria, critica și istoria arhitecturii, semiotica, psihologia socială,
psihanaliza, strategia și tehnica militară, hermeneutica, fenomenologia, fundamentări teoretice
ale unor intervenții sau refuncționalizări realizate în ultimii douăzeci de ani asupra unor
ansambluri urbanistice și peisagere, proiecte complexe dedicate cazuisticii specifice fortificațiilor
patrimoniale.
Aparatul de analiză a fost conceput ca o structură deschisă interconectărilor
transdisciplinare12, complexitatea mediilor antropizate fiind necesar a fi abordată prin dezvoltări
analitice multidisciplinare.
Cercetarea unor surse bibliografice și arhivistice, hărți, planuri, imagini referitoare la
istoria orașului, a avut printre obiective compunerea unor tablouri de ansamblu și listarea de
trăsături relevante pentru anumite stadii ale creșterilor succesive, pentru a delimita și contura
aspecte urbanistice, arhitecturale și peisagere, cu trăsături specifice unor secvențe temporale.
Transformările mediului edificat reflectă existența unor sisteme conceptuale vii, posibil
de lecturat, prin creearea unor structuri analitice adiționabile, deschise unor multiple noi
abordări, conștientizării complexității și aproprierii peisajului edificat.
Delimitarea unor stadii generative prin zonări teritoriale și temporale, poate servi
conturării unor perspective distincte și direcții de explorare în demersul înțelegerii produsului
arhitectural și a mediului său.

11
Eco, Umberto, „O teorie a semioticii”, Ed. Trei , Bucureşti, 2009, pag.184
12
Crăciun, Cerasella, (apud Niculesco, Basarab, Transdisciplinaritatea. Manifest, p.42), Bucureşti, 2012, pp. 67

Page 16 of 304
 Căutarea de a identifica și portretiza, susține transmiterea unor valori identitare,
clasate sau nu, care uneori constituie apariții arhetipale recurente și constante, pe durate lungi de
timp, traversând mai multe etape de generare.
Reprezentarea cu fidelitate a unor imagini și tradiții, de la detalii până la ansambluri
poate facilita viabilizarea patrimoniului edificat și valorizarea celui natural conținător.
Metoda pictorială a portretului psihologic sau peisajului arhitectural, prin
inventarierea și reprezentarea unor aspecte materializate, relații structurale, mesaje purtate,
valențe culturale, asigură conturarea unui model virtual, suport unor analize secvențiale sau
holistice.
Alternanțele osmotice sau conflictuale ca motoare psihologice generative ale
alterărilor mediului edificat determină amprentarea unor delimitări și bariere topologice,
discontinuități sau secvențe de creșteri unitare.

Palimpsest
Stratificarea cronologică a stadiilor istorice arhitecturale, urbane, peisagere, metoda
marcării și delimitării unor elemente semnificative de peisaj cu valoare arhitecturală, istorică sau
ambientală, specifice unor etape, servesc ca suport analizei tabloului pictorial.

Modelare
Reprezentarea prin geometrizare a fenomenelor generative relevă repetitivitatea
ciclurilor creative, diferențierile fiind induse de gradele de similaritate sau variabilitate ale
conținuturilor ideatice procesate.
Identificarea unor potențiale direcții conective sau de evoluție poate servi integrării
părților clivate sau disparate ale organismului urban.

Determinanți

Printre determinanții gradelor de variabilitate ale unor producții specifice etapelor

generative istorice, ce pot fi tranșant deosebite, se află atât resurse materiale disponibile cât și
evoluții spirituale, ca inițiatoare ale modelărilor virtuale.
Producțiile succesiunilor temporale implică similarități și continuități procesuale în
raport cu etapele anterioare, dar și fenomene de multiplicare ale gradelor de prolificitate și
diferențiere.

Page 17 of 304
 Fiecare etapă creativă distinctă conține semnificanți ai structurărilor ideatice
generatoare specifice, sistemele de coduri, limbajele și materializarile rezultate, aflându-se într-o
continuă diversificare, în raport cu secvențele precedente, fiind observabilă prezența unor
fenomene de amplificări numerice ale inferențelor și interferențelor surselor emitente sau
receptoare, dar și de accelerare a vitezelor schimbării.
Amprentele antropologice fuzionează cu peisajul care le primește, analiza funcțiilor
integratoare fiind un instrument care poate facilita înțelegerea cel puțin parțială a elementelor
structurale componente și relațiilor dintre acestea.
Criteriile de căutare urmăresc și identificarea unor elemente sau arii ce se pot
constitui ca atractori, punți de conectare, formând ansambluri structurate, care compun farmecul
atemporal ale unor zone cu specific local.

1.5 Plan de idei

Pe parcursul anilor de studiu, strategia cercetării a inclus parcurgerea unor cât mai
diverse surse documentare, pentru a urmări evoluția arhitecturală, urbanistică și peisageră a
orașului, paralelisme, surse și culoare de influență.
Studiul a urmărit evoluţia arhitecturală şi urbanistică a oraşului civil Arad, a cetăţii
militare şi spaţiului peninsular perimetral cetăţii, cu scopul de a analiza relaţii dezvoltate în timp,
între elementele componente ale oraşului.
Demersul de documentare a căutat ca direcții principale, cercetarea unor colecții din
arhivele Complexului Muzeal Arad, unor fonduri ale Arhivelor Naționale ale României, filiala
Arhivele Județene Arad, fonduri ale Osterreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchive Viena, fonduri
ale Arhivelor Naționale Ungaria, Arhivele Militare Ungaria, liste de inventare ale arhivelor
Militare Pitești, cercetare bibliografică și cercetarea în teren a unor ansambluri fortificate
similare existente de influența Vauban tenaille, cetatea Alba Iulia, cetatea Timișoara, cetatea
Arad.
În raport cu bibliografia existentă privind evoluția orașului Arad, s-a căutat o
complementarizare a bazei de date constituite, prin focalizarea asupra unor teme predilecte
precum: analiza unor disfuncționalități relaționale, dar și a unor fenomene generative de
ordin psihologic, clivaje sau consonanțe comunitare.
Alături de bibliografia actualizată în domeniul istoriei, teoriei și criticii de
arhitectură, cercetarea parcurge surse bibliografice și iconografice variate, în căutarea datelor

Page 18 of 304
necesare și adecvate procesului de structurare al aparatului critic, prin abordări pluridisciplinare
în procesul de analiză a materialului documentar.

Sursele bibliografice și iconografice cercetate, oferă o fundamentare și argumentare

necesității apariției unor studii transdisciplinare deschise, fiind relaționate informații care aparțin
atât bagajului informațional istoric sau tehnic atașat fondului edificat, cât și unor abordări
holistice multidisciplinare.

Capitolul introductiv prezintă proiectul de cercetare, direcții principale ale

studiului, motivații ale abordării subiectului, obiective propuse, trimiteri la paleta surselor
cercetate, o analiză a stadiului cercetării și unor sensuri care se pot deschide, o scurtă prezentare
a unei selecții de concepte operative și abordări metodologice, ca descriptori ai procesului de
analiză organizat în sensul construirii unor reprezentări conceptuale, funcții generative
determinante asupra continuităților sau transformărilor peisajului identitar.

Prima parte a lucrării urmărește și conturează etape, informații, evenimente

semnificative ori determinante pentru extinderile sau transformările contextelor urbanistice și
peisagere ale orașului, analiza comparativă a unor planșe, desene, hărți de epocă care indică
delimitări ale unor arii, ansambluri sau edificii cu caracteristici dominante atașate unor etape de
generare distincte.

Corpul de text median focalizează cercetarea asupra unor specificități și imagini

temporale ale fondului arhitectural, fiind urmărite trăsături definitorii și apartenențe
stilistice, organizări societale, materiale și tehnologii specifice, funcționalități, relaționări ale
spațiilor construite cu cele interstițiale, structurări de limbaje și codificări atașate, paralelisme
istorice, în corespondențele lor cu ambianțe ideologice generatoare, procesate ciclic în formule
generative de calcul, având ca rezultante producții creative.

Prevenirea viitoarelor pierderi de valori ale peisajului identitar, implică structurarea

unor organizări de management multidisciplinar, prin extinderea cartărilor de valori
transmisibile, pentru includerea celor neclasate în prezent, evaluări ale riscurilor, documentări și
fundamentări complexe necesare viitoarelor decizii.

Page 19 of 304
 Capitolul final condensează concluzii ale cercetării asupra unor semnificații aferente
secvențialităților istorice, relaționări între repere valorice, documentării unor paralelisme, cu
scopul conturării unor concepte și optimizării unor evoluții strategice favorabile ale orașului și
cetății Arad.

Delimitări conceptuale și temporale

Începutul secolului al XVIII-lea reprezintă un moment de cotitură în dezvoltarea

așezărilor adiacente spațiilor fortificate ale cetății Arad, datorită preluării unor influențe stilistice
provenite din spațiul european și inițierii unor extinderi ulterioare în etape succesive, cu
amprente specifice, ale țesuturilor urbane civile, până la constituirea actualului oraș.
Lucrarea nu caută sa propună o nouă monografie a orașului Arad, date istorice și
informații considerate relevante fiind selectate, pentru a facilita înțelegerea unor mecanisme
determinante în formarea secvențelor de fresce succesive subiacente actualului peisaj identitar,
identificării și protejării unor elemente cu potențial generativ.

1.6 Obiective

Studiul propune analize ale unor relații, valențe arhitecturale, mateme

generate și transformate în timp între tipologii de obiecte de arhitectură, ca părți
componente ale organismului urban viu al orașului Arad, integrând ansamblul patrimonial al
arhitecturilor militare izolate ale cetății bastionare, etapele stilistice ale orașului civil, peisajul
natural și cel remodelat.

Printre obiectivele studiului se află identificarea unor factori generativi, formațiuni

matriciale de proprietăți materiale și spirituale ale orașului și cetății Arad, având potențialul
de a transcede timpul. Riscurile pierderilor de sensuri ale mesajelor anterioare ar putea fi evitate
prin portretizare și comunicare, în sensul optimizării strategiilor de viabilizare și dezvoltare.

Căutarea definirii unor elemente identitare și înțelegerea procesării lor în

funcții specifice evolutive complexe faciliează înțelegerea formulelor de generare ale
arhitecturilor viitoare având ca rezultate continuități sau negări.

Page 20 of 304
 Structurarea unor noi engrame mentale, rețele, relaționări și parcursuri conective
posibil a fi stabilite între spațiile interioare, țesuturile exterioare ale orașului, arhitecturile
peisagere intermediare și ansamblul patrimonial al cetății bastionare, poate servi ameliorării unor
disfuncții și optimizării integrării noilor secvențe de creștere într-un organism urban viabil.

Demersul de identificare a unor potențiale direcții de conectare, motivații și sensuri

unor posibile creșteri viitoare, pentru a evita creearea de noi bariere, falii, clivaje sau
discontinuități, servește fundamentării conceptuale, în sensul unei dezvoltări armonice a
organismului urban.

Reevaluările permanente ale mesajelor mediului construit, reorganizările ierarhice ale

priorităților, cantitățile de pierderi survenite între etapele istorice succesive, alterările
constante ale peisajelor identitare edificate și a celor naturale, indică necesitatea de
concertare și focalizare a unor eforturi transdisciplinare, pentru a constitui punți structurale
informaționale între trecut, prezent și viitor, în sensul menținerii și transmiterii mai departe a
memoriei, valorilor de adevăr.

Page 21 of 304
Page 22 of 304
2. Evoluţia urbanistică a oraşului civil Arad, cetăţii bastionare şi
spaţiului intermediar

Page 23 of 304
Page 24 of 304
 Fig 3 1752 Fig 4 1935
Hărți din Fondul „Istorie” a Complexului Muzeal Județean Arad, anii 1752 și 1935

„(…) Orașul nu-și povestește trecutul, ci și-l conține, aidoma liniilor din palmã,
înscris în colburile strãzilor, în grilajele de la ferestre, în balustradele
scărilor, în antenele paratrãsnetelor, în lãncile drapelelor, fiecare fragment
la rândul sãu brãzdat de zgârieturi, de tãieturi zimțate, de scrijelituri, de lovituri de tun”.13

2.1 Etape ale evoluţiei urbanistice a oraşului Arad

Evoluția istorică a arhitecturii nu poate fi separată de contextele complexe ale

transformărilor spirituale, creșterilor urbane, remodelărilor cadrului peisager antropizat, dar și
celui natural.
Lecturarea și decodificarea peisajulului edificat actual, implică inițierea unor listări
deschise de elemente definitorii și direcții de linearitate, specifice unor etape în relaționările lor
dialectice cu reorientările schimbărilor survenite.
Ceea ce Deleuze si Guattari scriu despre lecturile literare ale textelor din perspective ale
„multiplicităților, straturilor și segmentarităților, teritorialităților, liniilor de fugă și intensităților,
angrenajelor mecanice de diverse tipuri, componentelor corpurilor (...), selecțiilor, planurilor de
consistență, unităților de măsură în fiecare caz (...)”14, se poate referi și la lecturarea peisajului

13
Calvino, Italo, Orașele invizibile, ed. ALLFA, 2011, București, p.14
14
Delleuze Gilles , Guattari Felix, 1980, Capitalisme et schizofrenie, Mille plateaux, Les editions des minuit, Paris;Pag. 2

Page 25 of 304
 arhitectural sau urban. „Vitezele diferite antrenează fenomene de întârziere, încetinire,
vâscozitate, sau din contră, precipitare și ruptură.”15
În parcurgerea orașului, apar alăturări de stiluri și mixaje, care ar putea fi percepute
ca întâmplătoare sau haotice, datorită multiplelor cauze, explicite sau obscure, care au
determinat apariția lor.
Fenomenele de creștere ale unui oraș, pot căuta reprezentări matematice, prin
identificarea unor invarianți, elemente de numitor comun, variabile, elemente generatoare de
schimbări.

Cauzalităţi

Multitudinea de factori cauzali, variabile şi constante sau noi valori ce intervin în

fiecare etapă de generare, se procesează în formule mentale, fiind generate produse, ale căror
conţinuturi pot fi analizate urmărind perioadele de dilatare ale continuităţilor temporale şI
cadenţele schimbărilor survenite.
Geometriile complexității, structurează modele matematice noneuclidiene, pentru
descrierea și reprezentarea unor procese de transformare.
În lecturarea peisajului urban și a interacțiunilor sale, pot fi utilizate aparate de
analiză dezvoltate de orientări teoretice ale psihologiei sociale, cum ar fi principiul behaviorist
“stimul-reacție, cognitiv (...) în care (...) gândirea, imaginația, motivația, afectivitatea sau
atitudinile, intervin în activitatea complexă de interpretare sau reconstrucție mentală a realității
externe și determină o (...) elaborare neunivocă, a reacțiilor comportamentale.”16
O abordare fenomenologică poate urmări o abordare intuitivă „nemijlocită a esenței
pure a fenomenului, (...) experiențelor subiective, (...), simboliste, realitatea fiind reprezentată ca
(...) un ansamblu de constructe socio-culturale (...), simboluri colective, derivate din sistemul de
valori, norme, credințe și tradiții culturale specifice unui anumit spațiu social.”17
Teoretizările sistemic-structuraliste reprezintă „întregul (...) ireductibil la suma
părților sale , (...) „legile sunt ale întregului , (...) relațiile dintre elemente sunt determinante
pentru configurarea calității de sistem (...) dând conținut structurii, iar elementele,

15
Idem
16
Cristea, Dumitru, 2015, Tratat de psihologie sociala, ed. TREI, pag. 57.
17
Idem, pag.54-62

Page 26 of 304
 sistemului.18
Conceptul descris de Marian Popa, de analiză a „aparatului om-mașină”19, poate fi
extrapolat la aparatul om-construcție sau om-oraș, ca reprezentare a modalitățior de
utilizare, disfuncționalitățile și posibilitățile de evoluție sau adaptabilitate interactivă ale
componentelor materiale și mentale.
Edificiile pot fi privite ca aparate funcționale, subansambluri ale aparatului
funcțional sistem urban, în interpretările lor succesive.
Evoluțiile adaptative ale aparatelor om-comunitate-construcție-oraș-mediu, implică
reinterpretări ale utilizărilor, experiențelor trecute și realizarea de proiecții, în căutarea unor
răspunsuri optimizate.
Sistemele relaționale ale indivizilor, comunităților, componentelor structurate în
țesuturi urbane pot fi analizate din perspective ale funcționalităților, gradului de integrare, de
adaptativitate.
Straturile anterioare, funcționează ca fundaluri generatoare de continuități, conectivități,
dar și rupturi, radieri sau negări.
Greg Lynn descrie demersul arhitectural ca “abordare multifațetată privind detalii,
structură și formă, care glisează între conectivități complexe și singularități, între omogenitate și
distanță, organic și material, sisteme disparate interactive și ansambluri monolitice (...)”20
Mecanismele de generare ale structurilor arhitecturale și urbane răspund unor
necesități ale vieții, prin fenomene comparabile cu cele metabolice, de anabolism și catabolism,
asimilație sau dezasimilație.
„(...) Orașul este o construcție mentală, care reflectă ideile și conceptele care l-au
creeat de-a lungul timpului fiind materializarea puterii viziunilor la diferite niveluri conceptuale
precum și un suport pentru spații care sunt în egala măsură imaginate precum și ale imaginației,
atât colective cât și individuale.”21
Studiul unor etape semnificative ale evoluției istorice urbanistice și peisagere ale
orașului Arad, utilizează ca suport surse bibliografice și iconografice, cartări și hărți ale orașului
care sugerează delimitări sau elemente reprezentative pentru stadii distincte de dezvoltare ale
ansamblului dual recurent, format din componentele cetate și oraș.

18
Idem
19
Popa, Marian, 2012, „Psihologie militară”, ed. Polirom, Bucureşti, 2012
20
Lynn Greg, Folding in architecture, Wiley Academy, 1999McCormack, 2004,Chicester , p11
21
Calcatinge Alexandru, Conceptul de Peisaj Cultural, Contribuții la fundamentarea teoretică, Ed. Ion Mincu, București
2013, p. 138

Page 27 of 304
 Analiza producţiilor arhitecturale şi urbane din perspective ale ciclicităţilor,
variabilităţilor temporale, spaţiale, ideatice şi culturale, prin raportarea la tablourile secvenţiale
ale etapelor anterioare, identificarea unor direcţii de continuitate, date comune, quantumuri ale
schimbărilor, pierderilor şi proporţionalitatea apariţiilor de noi elemente, facilitează înțelegerea
peisajelor arhitecturale şi urbane, aflate în continuă transformare şi transfigurare.
Procesul de documentare parcurge lecturi și interpretări ale unor componente
structurale identitare, cu potențial generativ, existente în țesuturile urbane adiacente, cum ar fi:
date istorice, aspecte morfologice, tehnologice și constructive, semiotice și simbolice.
Relațiile, continuu metamorfozate în timp, stabilite între condiționări spațiale,
temporale, tehnologii disponibile și modalități de exprimare generează apariția de noi forme
urbane construite, reevaluări și reutilizări ale elementelor anterioare, prin filtrele ideologice ale
fiecărei epoci, care marcheză continuități, discontinuități și diferențieri între straturile
temporale.
Pe lângă scopul de a contura imagini secvențiale, ca portrete identitare care corespund
unor etape istorice, printre obiectivele studiului se află analiza unor raporturi spațiale și
temporale constituite sau reconfigurate între mediile peisagere, urbane, arhitecturale și
mutațiile ideatice determinante.
„Locuirea în spațiu, este un proces transformator, determinând schimbări de esență,
reinterpretări ale limitelor, apropierilor și distanțelor.”22
Ca element de continuitate, cetatea apare în cele mai vechi surse bibliografice și
iconografice. În perioada cuprinsă între anul 1700 și până astăzi ansamblul fortificat Arad
parcurge etape distincte ale relațiilor morfologice, funcționale și psihologice cu orașul civil.
De la inițierea construirii ansamblului bastionar, începând cu anul 1763, amplasat
strategic în volta formată de râul Mureș, spațiul peninsular perimetral cetății a fost delimitat
pentru uzul militar, aria inițială de protecție fiind restrânsă în mai multe etape.
Hărțile istorice ale orașului Arad23 demonstrează dezvoltarea țesuturilor urbane civile în
sensul înconjurării peninsulei, inițial insulă delimitată de râul Mureș, amplasament al cetății
bastionare.
Datorită funcțiunilor militare, cetatea a fost de cele mai multe ori exclusă din viața
orașului, manifestându-se în diferite etape istorice ca spațiu cu caracter recluziv sau agresiv,
clivat în raport cu orașul civil.

22
Heigegger, Martin, 2011, „Originea operei de artă”, București, ed Humanitas ,p.173
23
Arhivele Departamentului Istorie al Complexului Muzeal Arad și Osterrechische Kriegsarchive

Page 28 of 304
 Spre deosebire cazurile unor ansambluri fortificate care includ funcțiuni civile în incinte
sau în care extinderile civile s-au suprapus în timp vechilor ansambluri fortificate, delimitările
naturale constituite de cursurile de apă și restricțiile de construire impuse de la data edificării
ansamblului bastionar din Arad, au menținut o separare tranșantă a țesuturilor civile în raport cu
spațiile rezervate organizărilor militare fiind delimitată morfologic o trilogie menținută până
astăzi a așezării civile, nucleului fortificat și peisajul perimetral.
Dialecticile continue ale dezbaterilor, opozițiilor sau negărilor manifeste în producțiile
spirituale imprimate în mediul extern reflectă procese și relații mutaționale ale fondurilor de
informații receptate, procesate, externalizate.
Schimbările aduse de fiecare etapă de evoluţie asupra peisajului arhitectural urban pot
fi analizate, în raport cu transformările societăţii, tehnologiilor şi mentalităţilor.
Explorarea unor nuclee de apariție și impulsuri ale energiilor ideatice, determinante
pentru schimbările de direcții, curente ideologice, funcționând ca plăci turnante, creează
focalizări asupra unor elemente sau valori identificabile și condensabile, în concepte convergente
sau creatoare de dialectici prin oponență, cum ar fi: democratizare, accesibilitate, limitare,
excludere, comunicare, deschidere, conflict, constrângere sau eliberare, traductibile în limbaje
abstracte ale tectonicii, prin contestarea unor limite și redefiniri ale spațialității.

Piramidal versus democratic

Tranzițiile ideologice, de mentalități și de legiferare, în căutarea de a construi prin

evoluții legislative structuri rizomatice cu grade crescânde de egalizare, în raport cu cele
piramidale, aduc efecte și reorganizări detectabile în mediile construite.
Condițiile geo-climatice favorabile ale câmpiei de vest, existența drumurilor
comerciale, microclimatul favorabil vieții, dar și navigabilitatea și barierele asigurate de cursul
râului Mureș, au favorizat locuirea și dezvoltarea organizărilor defensive din zona Aradului.
Sistemele de fortificații asigurau controlul teritorial astfel încât tema cetății, ca
organizare de apărare a așezărilor civile, reapare pe parcursul istoriei. Raporturile dintre zonele
locuibile cu cele cazone, sunt lizibile și aduc indicii asupra ariei de acoperire a unor fortificații
pentru asigurarea stabilității teritoriului, vechimii, stadiului tehnologic, dar și cultural al epocii.

Page 29 of 304
2.1.1 Urme ale așezărilor antice

Urmele unor aşezări umane în perimetrul administrativ al oraşului Arad sunt indicate de
prezenţa în „Lista monumentelor istorice”, Ministerul Culturii, fiind menţionate, începând cu situl
arheologic „La carieră”, epoca bronzului cod LMI AR-I-m-B-00424.02 aşezare, sec. III a. Chr.
coduri LMI AR-I-m-B-00424.01 necropola, AR-I-m-B-00424.02 aşezare, aşezarea daco-romană
de la Arad sec. III-V p. Chr., în zona complexului de sere cod LMI AR-I-s-B-00426.24

2.1.2 Perioada medievală

Structurile fortificate sunt componente inerente așezărilor medievale, care se raportează

la perimetrele apărate, prin distanțe și niveluri de securitate sau stabilitate asigurate.
Cercetările arheologice și sursele indică existența „între secolele XI până în secolul XIII
a unei cetăți din bârne de lemn și pământ, denumită Orod”.25
“O cetate care nu a fost încă localizată arheologic, este menționată încă din secolul XII”
26
, în zona actualului oraș Arad.
Numele orașelor Oradea și Arad, ambele așezări fiind dezvoltate în interiorul sau în
jurul unor fortificații, par derivate sau înrudite cu termenul Orod, astfel încât s-ar putea
presupune că reprezintă o denumire generică a unui edificiu de tip cetate.
„Legenda din anul 1028 a Sfântului Gerard varianta A. Wion istorisind luptele dintre
Ahtum și Cenad în zona Aradului pe Mureșul inferior, descrie așezarea numită Araxinus”.27
„Cetatea castru din lemn și pământ, menționată prima oară în anul 1028” 28, a fost
amplasată la o distanță de aproximativ cca. 7 km fața de centrul actual al orașului Arad, fiind
așezată pe o insulă naturală, înconjurată de brațele râului Mureș.
1078 - 1081 –„Cea dintâi mențiune documentară a zonei aradului”29
După “distrugerile provocate de invazia tătarilor, din perioada 1241-1241”30, dezvoltarea
așezării, „refăcută în secolul XIV, a făcut ca acesata să fie denumită „civitas”, ca atestare a
gradului de urbanizare.

24
Lista monumentelor din Județul Arad, 2015, Institutul Naţional al Patrimoniului
25
Nitu, apud Caciora și Gluck 1980 vol. I, p.294
26
Nita apud Caciora și Gluck 1980 vol. I, p. 291, p.151.
27
Roz Alexandru, „Municipiul Arad în contextul istoriei” Ed Universitatea Cultural Științifică, 1979, Arad dupa A.
Wion, p.20
28
Nita, Vol I, apun E. Gluck, 1976, p.291 , p..73-89
29
Roz Alexandru, „Municipiul Arad în contextul istoriei” Ed Universitatea Cultural Științifică, 18979, Arad, p.20
30
Idem

Page 30 of 304
 În secolul XIV, surse documentare, cum ar fi cea din “1388, indică existența unui nucleu
urban cu o activitate economică intensă, în principal meșteșugărească și comercială”.31
1331 - Orașul Arad este menționat în "Cronica pictată de la Viena”.32
1551- În „Conscripția dicală din 1551, se indică existența a peste 220 case de iobagi, pe lângă
casele nobilimii, comercianților și manufacturierilor”.33
1551 – „Orașul este ocupat de turci - aceștia construiesc o cetate”34.
Fortăreața este amplasată pe un teren aflat în actuala zonă Drăgășani a orașului Arad, care preia
rolul de control al cetății anterioare.
Cursul râului este utilizat din nou, ca element natural separator, integrat în strategia
defensivă.

31
Roz, 1979, p.20
32
Idem
33
Roz, 1979 p.21
34
Edroiu, Monografia orașului de la începuturi până în 1989 ed. Nigredo, Arad, p. 66

Page 31 of 304
 Fig 5 Hartă a cetății din sec XVI, Fondul Istorie Complexul Muzeal Județean Arad

Cetatea turcească de tip palancă, era realizată din pământ și lemn, configurată pe un
plan rectangular, cu forturi amplasate în colțuri și la mijlocul laturilor. Harta reprezintă inclusiv
drumuri de acces, porți, edificii aflate în incintă sau adiacente, înconjurate de cursuri de ape.

Pe insula cetății sunt reprezentate și câteva construcții aflate în afara perimetrului

fortificat.

Așezarea civilă din exteriorul cetății avea o “administrație separată”.35

Apariția și funcționarea în paralel a unor administrări urbane duale, militare și civile

indică o creștere a ponderii structurării urbane civile, în raport cu fortificațiile insulare, extinderea
ariilor rezidențiale, manufacturiere, comerciale, precum și diversificarea activităților productive.

Conform „Conscriptiei Dicale în a doua jumătate a sec. XVI, Aradul avea 36 de porți şi
144 case”.36

1595-96 „Oraşul este eliberat de oştile lui Mihai Viteazul”. 37

1616 – Zona reintră în stăpânirea „Porții Otomane, până la sfârșitul secolului XVII”.38

Călatorul Evlia Celebi menționează o „refacere a cetății, după incendiul din 1658”.

Conform planurilor istorice, în acea perioadă vatra localității se afla în cartierul adiacent
cetății, denumit astăzi Drăgășani, zona centrală, zona Grădiște și cu o extensie la sud de Mureș.

În anul “1687, după respingerea asediului otoman asupra Vienei 1683 și încheierea păcii
de la Karlowitz, trupele imperiale habsburgice au cucerit orașul Arad”, fiind ocupate zonele de
retiradă.39

35
Nitu A., vol 1, 2017, p.293
36
Niţu, , vol. II, 2017 p.100
37
Niţu, vol I, 2017, p.209
38
idem, p.210

Page 32 of 304
 Fig 6 Harta din anul 1689, Arhivele Naționale Ungaria

Configurațiile cursurilor de ape mențin un caracter insular al amplasamentului fortificat.

Harta austriacă40 realizată în anul 1689, indică existența unor fortificații organizate pe un
plan rectangular, cu bastioane în extremități și forturi pe laturilșe careului pătrat. Cetatea se află
amplasată pe o insulă bordată de două brațe cu debite variabile ale râului. Pe limita de sud a
fortificației sunt reprezentate tramele așsezării civile, amplasate parțial pe insulă și extinse pe
malul de sud-vest al râului, fiind indicate cele două poduri care conectează insulele cu malurile.
În fiecare etapă, edificiile cazone sunt însoțite de clădiri cu funcțiuni civile, rezidențiale,
economice, dar și de cult.

39
idem, p.211

Page 33 of 304
 Fig 7 Plan al cetății existente înainte de 1673, desen, Fondul Istorie, Complexul Muzeal Județean Arad

Planurile desenate de către strategii austrieci prezintă așezarea ortogonală a organizării

militare de asalt, fiind respectate principii de rectangularitate, preluate din arta militară a
construirii castrelor romane.

40
Fondul Istorie, Complexul Muzeal Județean Arad

Page 34 of 304
 Fig 8 Harta din anul 1689, Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Fig 9 Reproducere a unei hărți din perioada 1698-1701, sursa Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județean
Arad

Page 35 of 304
 Contextul peisager este marcat de prezența cursului principal și a fluxurilor
secundare ale râului Mureș, care ofereau pentru avantaje defensive, la nord fiind reprezentată o
insulă cu vegetație densă.

Fig 10 Reproducere a hărții din 1707, detaliu Arhivele Județene Arad

Page 36 of 304
 Fig 11 Reproducere a hărții din 1707, Arhivele Județene Arad

Schițele și hărțile istorice care prezintă așezarea cetății, cursurile de ape, podurile, porțile,
edificiile cazone și cele civile perimetrale, organizările strategice pentru defensivă sau asalt, indică
importanța acordată amplasamentului insular, într-o etapă de tranziție între sisteme.

Page 37 of 304
2.1.3 Urbanism în stil baroc

In prima etapă după preluarea cetății în anul 1689 a fost inițiat un proiect41 de către
Eugeniu de Savoia42 și realizate lucrări pentru refacerea vechii cetăți. Pe lângă consolidarea
fortificațiilor au fost organizate și noi activități meșteșugărești în ariile civile.43
„În anul 1699, prin pacea de la Karlovitz, graniţa dintre imperiul habsburgic şi cel
otoman a fost stabilită pe râul Mureş. Aradul a devenit centrul zonei grănicereşti austriece.(...)
În august 1699, primele unităţi de grăniceri, recrutate mai ales din rândul sârbilor, au fost aduse
în oraş.”44
Ca urmare a tratatului de pace de la Karlovitz, începutul secolului XVIII, reprezintă
un moment în care influențele stilistice ale artei baroce vest europene devin predominante, în
raport cu cele estice.
Se menține un grad ridicat de insecuritate al zonei de frontieră, încât “în vara anului
1702, așezarea a fost atacată suferind mari distrugeri în urma atacului unor haiduci”.45

Concepte generatoare

Influențele determinante ale spațiilor cazone și mediului civil adiacent, sunt preluate
din manifestările stilistice baroce, interpretările locale fiind adaptate resurselor și activităților
specifice.
Harta din anul 1707, este prima care prezintă și așezarea civilă adiacentă, zona
sudică, a cartierului Nova Aradiense, dezvoltată pe un parcelar geometrizat, care contrastează
prin rigurozitate, cu spontaneitatea configurațiilor anterioare.
Planul din anul 1707, indică realizarea unor lucrări hidrografice pentru remodelări
ale cursului principal și brațelor secundare ale râului, în raport cu planurile anterioare, extinderi
ale așezării adiacente, după preluarea cetății de către forțele imperiale austriece. Se construiește
un nou cartier estic, cu trame stradale care combină direcții rectangulare și inflexiuni adaptate
topografiei locale.

41
Osterrechische Kreigsarchiev
42
De-a lungul frontierei Judetul Arad , 2005, pag. 18
43
Idem
44
Idem
45
Idem

Page 38 of 304
Materiale și tehnologii utilizate

Fortificațiile anterioare, mai rudimentare, construite din pământ și bârne de lemn se

înlocuiesc cu fortificații zidite din căramidă plină presată simplu arsă sau vitrificată prin dublă
coacere adaptare necesară, pentru a îmbunătați rezistența în condițiile de umiditate crescută a
solului, datorate nivelului ridicat al pânzei freatice.
Planurile anterioare rectangulare sau trapezoidale, trasate ca urmare a unor rațiuni
strict pragmatice, cu bastioane în colțuri și turnuri de apărare, sunt înlocuite cu noi configurații
elaborate, fiind integrate progresele contemporane ale armelor de apărare și atac, calcule
inginerești și strategice, dar și principii estetizante.
Harta din anul 1707, descrie și extinderile de la sud-estul insulei cetății dezvoltate pe
trame vernaculare, relativ spontane, zonările fiind delimitate pe etnii.
„Conscripțiile stradale”46, listează nume ale localnicilor și indică multiculturalitatea
așezării, care include o arie locuită de valahi, denumită „Wallahei”47, alături de cartierele militare
sau grănicerești, germane și sârbe.
Noua cetate bastionară din Arad, inițiată în anul 176348, “era dotată cu cele mai noi
achiziții tehnologice” 49 și conceptuale ale epocii.
„Prin ridicarea la rang de oraş cameral, în anul 1702, Aradul a obţinut o serie de
drepturi economice”50, fiind impulsionată dezvoltarea orașului.
După obţinerea titlului de oraş cameral, a fost acordat şi dreptul de a organiza o
„administraţie proprie”51, pentru a reprezenta mediul civil, pe lângă structurile militare, care
controlau teritoriul. Pe lângă funcțiile militare, așezarea găzduiește și un sediu al „confiniului
mureşan grăniceresc”52.
Obținerea dreptului de “a produce cărămizi, țiglă şi var”53 pentru construcţii militare,
civile şi industriale a condus la o multiplicare a construcţiilor din oraş. (...) Prima breaslă
înregistrată oficial a fost cea a cojocarilor germani, în 1702.”54

46
Conscripții stradale, Arhivele Județene Arad
47
Idem
48
Planul cetății, Osterrechische Kriegsarchiev 1763,
49
Szekely, Gabriel, 2011, Cultura central europeana reflectata în evolutia gandirii arhitecturale și urbanistice 1700-
1945”, coordonator Victor Neumann, Ed. Academiei Romane, București, p.18
50
De-a lungul frontierei Județul Arad, 2005, pag. 19
51
Idem
52
Niţu, vol. II, 2017, p.121
53
Idem
54
Idem

Page 39 of 304
 Acest moment, marchează începutul trecerii de la structurile ocupaţionale medievale,
agrare sau meșteșugărești predominante, la structurarea unor activităţi industriale.
„În anul 1718, în urma păcii de la Passarowitz (...) stăpânirea habsburgică a fost
instaurată şi în Banat”. 55
Astfel orașul Arad a pierdut statutul de oraș de graniţă, iar cetatea a menţinut
funcţiunea militară, fiind eliminate activităţile vamale.
Oraşul civil avea în continuare o organizare separată de conducerea militară a cetății.
“În anul 1720, așezarea camerală conținea 166 de case, pe când cartierul militar
includea 412 case”56, fiind mai extins decat zona ocupată de activitățile civile.
În anul “1724, autorităţile imperiale au aşezat colonişti germani din Franconia în
Aradul nou”57, la nord-est, în raport cu volta în formă de omega formată de râul Mureş.
În anul „1751 se organizează administrația”58 locală civilă, necesară datorită extinderii
urbanizării adiacente citadelei cazone.

Fig 12 Harta realizata de catre Emeric Ruttkay, 1752, Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Arad

55
De-a lungul frontierei Judetul Arad, 2005, pag. 19
56
Aradul de-a lungul timpului, 2003, p.90
57
Idem
58
Szekely, Gabriel, p.18

Page 40 of 304
 Populaţia se compunea din “militari şi civili, români, aromâni, sârbi, germani sau
maghiari”59, activitățile principale fiind agricultura, mesteșugurile și comerțul. Între cartierele
delimitate multicultural, erau stabilite raporturi de interacțiune și complementaritate.

Fig 13 Detaliu, zona cetății, copie a hărții realizate de catre Emeric Ruttkay din anul 1752 Arhivele
Județene Arad

Numărul de locuitori înregistrat în oraş şi în aşezările suburbane se ridică în „1720, la

441 de familii. În anul 1752, în epoca tereziană (1740-1780), populaţia Aradului a crescut la
1321 de familii”.60
„Dacă în 1746 activau 90 de meșteşugari, în anul 1774 numărul acestora se ridica deja
la 299,(...) fiind deja organizate bresle, care beneficiau de privilegii din partea autorităţilor.”61

59
De-a lungul frontierei Judetul Arad, 2005, pag. 19
60
De-a lungul frontierei Judetul Arad, 2005, pag. 19
61
De-a lungul frontierei Judeţul Arad, 2005, pag. 19

Page 41 of 304
 Harta din anul 1752 realizată de către Emeric Ruttkay reprezintă schematic clădiri,
relativ aliniate la drumuri sau dispersate, aflate în Vetero Aradiense, vechea cetate existentă
înainte de 1763 și unele edificii mai ample, probabil administrative.

Denumirea de „oppidum” atribuită așezării de autorul hărții indică o recunoaștere a

calității de nucleu urban incipient, fiind evocată denumirea latină a așezărilor întărite cu
funcționalități complexe militare, de dominare și control teritorial, economice, spirituale, pe
lângă cele de locuire.

Planurile realizate înainte de 1763, reprezintă alăturarea spațiilor cazone cu extensiile

civile, construite în afara fortificațiilor prin integrarea elementului riveran, în strategia defensivă.

Materialele de construcție utilizate, lemn cărămidă și țiglă arsă, sunt procurate din
surse locale, iar sistemele constructive răspund unor necesități minimale.

Târgurile de alimente, activităţile mestesugăreşti au căpatat amploare și au asigurat o

continuă creştere demografică, astfel încât în anul 1765 începea să se contureze actuala arteră
centrală, orientată de la nord-est spre sud-vest, structurată inițial în jurul unei piețe, nucleu
comercial.

Hărțile din sec. XVIII , 1752 De Sully, cea din 1752, a unui anonim și harta lui Imre
Ruttkay din 1755, reprezintă din nou cetatea, alături de țesutul extra muros în care se aflau
ateliere și locuințe.

Ansamblul actual al cetății Arad a fost construit în perioada dintre anii „1763 și
1783 conform planurilor generalului austriac, inginer de geniu Ferdinand Philipp Harsch şi unei
echipe de ingineri militari, la ordinul împărătesei Austriei Maria Terezia”62, pentru a consolida
sistemul de apărare al imperiului Habsburgic.

Destinaţia iniţială a ansamblului fortificat, a fost cea de cetate vamală, spaţiu de

apărare, atac şi de recluziune. Harta datată din anul 176363, prezintă cele două cetăți amplsate
pe malurile opuse ale râului Mureș și structurile urbane civile existente în acea etapă.

62
Idem, pag. 18
63
Planul celor doua cetati, Osterrechische Kreigsarchiv

Page 42 of 304
 Fig 14 Harta din anul 1763, Arhivele Österreichische Keriegsarchiev, Viena

Fig. 15 Copie a hărții denumite „Situations plan” din 1765, Inventar 952,59/1943-1959, Arhivele Județene Arad

Page 43 of 304
 Planul de situație realizat în 1765, moment în care cetatea actuală se afla
în stadiu de proiect, prezintă, pe lângă citadela stelară și tesuturile urbane, ale căror structuri
extinse, reflectă o tranziție, de la configurațiile vernaculare ale ariei Vetro Aradiense, la cele
mai organizate geometric, denumite Neu Arad și Mikalaka, separate de meandrele Marusius
Fluvius cu canalele sale, care imprimă țesuturilor urbane, inflexiuni.
Inițierea edificării ansamblului bastionar, aduce un alt tip de relaționare cu țesutul civil,
distanțele acoperite de artileria epocii determină arii perimetrale, care din perspectiva strategiilor
cazone, era necesar a se menține needificate.
Influențele progreselor ingineriei și artei militare vest europene impun noi și complexe
configurații planimetrice, morfologice, funcționale sau tehnologice fiind integrate principii
estetizante ale artei baroce.
Ansamblul fortificat stelat prezintă simetrii rotatorii raportate la centricitate
direcționări radiale, concentricități perimetrale, trame regulatoare circulare ale fortificațiilor
zigzagate.

Fig 16 Harta germană „Rapports plan” din anul 1763, Arhivele Naționale Ungaria

Page 44 of 304
Fig 17 Plan al cetăţii bastionare din Arad, „Istorie” Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Amplasamentul suportă ample reconfigurări, pentru a căpata un caracter insular,

adaptat necesităților strategice militare, iar conturului riveran, de pe laturile de nord est și vest ale
peninsulei, i se adaugă un canal inundabil concentric în raport cu nucleul cetății.
Fără a exista o certitudine a preciziei geometrice a hărții, spațiul dintre citadelă și
cursul râului pare să se fi lărgit, în raport cu configurația actuală a râului.

Page 45 of 304
 Fig 18 Harta din anul 1763, GPAInland C V a Arrad Nr. 14, Österreichische Kriegsarchiev, Viena

Planul de situație, parte din proiectul inițial al cetății stelate, aflat în arhivele
Österreichische Kriegsarchiv, Viena, reprezintă o etapă de coexistență a celor două cetăți,
edificate de forțe beligerante oponente. Sunt descrise fortificațiile perimetrale, forturile și
caroiajul, rectangular ordonat al tramei interioare.
După construirea noii cetăți stelate în anul 1763, vechea cetate, amplasată la sud în
raport cu amplasamentul noii cetăţi, a fost demolată, din rațiuni strategice, dar și simbolice.
“Conscripția din perioada împăratului Iosef al II-lea, realizată după anul 1780, indică
un număr de 130000 de locuitori așezați în Arad”.64
Pe malul drept al râului Mureş, încă de la începutul sec. XIX-lea se găseau porturi65
pentru mărfuri, a căror apariție se datorează schimburilor comerciale facilitate de cursul râului.

64
Niţu,vol I, 2017, p.5

Page 46 of 304
2.1.4 Tentativa de strămutare a orașului civil

Ca urmare a configurării strategiei defensive a ansamblului bastionar, conducerea

militară a solicitat „relocarea oraşului”66, pentru a degaja spațiile aflate în raza de acţiune a
artileriei cetății şi a elimina riscurile existente pentru populaţia civilă, în cazul declanșării unor
conflicte.
Amplasarea cetăţii în peninsula formată de râul Mureş, a fost considerată avantajoasă
din punct de vedere strategic, dar existenţa oraşului civil Arad în vecinătate, s-a constatat a fi un
mare impediment pentru strategiile de apărare.
Comandamentul cetăţii a dispus realizarea unor planuri67 şi estimări ale despăgubirilor,
în raport cu vechimea construcțiilor existente în perimetrul delimitat, în vederea strămutării
oraşului în “pusta Zimandului” 68.

Fig 19 Reproducere a planului de relocare a orașului în pusta Zimand , Arhivele Naţionale Arad

Apariţia cetăţii stelate după anul 1763, a interdicţiilor de construire impuse de către
conducerea militară, propunerea de relocare a oraşului în zona Zimand şi ameninţarea cu

65
Harta navigabilităţii pe Mureș1785, Arhivele Naționale Ungaria
66
De-a lungul frontierei, 2005, pag. 19
67
Planul de relocare a orașului in pusta Zimand , Arhivele Naţionale Arad
68
Monografia oraşului de la începuturi până în 1989, p. 88-95, 1999

Page 47 of 304
 demolarea multor clădiri centrale, au constituit impedimente în dezvoltarea economică şi edilitară
a așezării civile.
Datorită dezvoltării inițiale neplanificate a primelor arii civile, acestea au menținut
unele străzi pe direcțiile vernaculare structurate anterior.
La est, în cartierul românesc amplasat între cartierul german și malul Mureșului se
afla episcopia ortodoxă română, în prezent dispărută. „Cartierul german s-a lărgit parțial peste
așezarea românească denumită wallachei și peste vechiul cimitir românesc, scos în afara orașului
în anul 1781, printr-un decret de interzicere a cimitirelor în orașe.”69
Măsurile de protecție a sănătății publice au fost impuse pentru a limita efectele unor
epidemii de ciumă sau holeră, favorizate și prin condițiile precare de igienă din localități.
În ciuda restricţiilor stabilite de conducerea militară a cetăţii, s-a continuat
construirea de către civili, pe malul opus al râului Mureş, în raport cu cetatea, distanţa de
protecţie impusă fiind permanent încălcată și redusă de catre localnici, prin edificarea unor noi
construcții.
În anul „1818 s-a renunțat oficial la intenția de strămutare70 a orașului civil, ca
urmare a aprobării solicitărilor locuitorilor.
Câteva străzi și tipologii vernaculare observabile în primele hărți ale așezării, se
păstrează până astăzi în cartierul rascian.

Fig 20 Harta germană a navigabilităţii pe Mureș din anul 1785, Arhivele Militare Ungaria

Oraşul Arad a fost intregrat în comerţul cu sare, desfășurat de-a lungul Mureşului.

69
idem, p149
70
Niţu, vol II, 2017, p.122

Page 48 of 304
 Pe lângă drumurile comerciale terestre, râul Mureș funcționa ca un culoar acvatic suport,
pentru plutărit și navigație, cu mici ambarcațiuni comerciale sau pentru pescuit.

2.1.5 Etapa 1818 de restrângere a festungsrayon

În anul “1818 la insistenţele orăşenilor, a fost redus la 500m”71, perimetrul de siguranţă

al cetăţii, guvernat de organizările militare.

Fig 21 Piața, edificii interioare, frontul bisericii și mănăstirii minorite, Ilustratie a careului interior al
ansamblului fortificat, Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Spațiul din interiorul incintei fortificate, era dedicat în principal activităților și

exercițiilor militare. Piața principală, este configurată în nucleul citadelei, cu respectarea unor
principii urbanistice baroce, fiind flancată de două edificii cu funcțiuni cazone, care încadrează în
perspectivă, un edificiu de cult.
În anul 1840 “s-a deschis în Arad prima bancă, Casa de Păstrare arădeană, iar banca
Victoria, a doua cea mai importantă bancă românească din Transilvania şi Banat, a (…) început
activitatea la Arad.72

71
Niţu, vol II, 2017, p.122

Page 49 of 304
 Fig 22 Harta din anul 1845, Arhivele Naționale Ungaria

Harta din anul 1845, reprezintă tramele stradale ale orașul civil Arad, fără a fi desenate
edificiile cetății stelate. Amplasamentul anterioarei cetăți nu a fost încă acoperit de țesuturile
urbane ale orașului, iar încălcarea interdicției de edificare până la distanța de 500 de metri de la
cetate, adresată civililor, este demonstrată de prezența multor construcții civile și îndesirea lor
continuă, în perimetrul militar restricționat.
Zona civilă menține configurațiile șerpuite ale drumurilor, pobabil determinate de
menținerea unor proprietăți, clădiri existente și de voltele canalelor secundare ale Mureșului.

„Până în 1845, (...) au fost înregistrate 44 de bresle, incluzând 65 de meserii diferite.

Atelierele meșteșugăreşti prelucrau, în marea lor majoritate, marfa din depozitele de pe malul
Mureşului, cea din târguri, cât şi materia primă provenită din propriul bazin agricol al oraşului.”73

72
Niţu, vol I, 2017, p.19
73
De-a lungul frontierei Judeţul Arad, 2005, pag. 19

Page 50 of 304
2.1.6 Atacul cetății asupra orașului în 1848

Fig 23 Ilustrație din colecția pasoptistă, Arhivele Complexului Muzeal Județean, Arad, vechiul centru dinainte de 1848

Desenul reprezintă, într-o perspectivă plonjantă, un vechi nucleu al orașului, două

edificii de cult cu turle și fleșe, aliniate și integrate în fronturile pieței, clădiri rezidențiale asezate
pe aliniamente, cu unul sau două niveluri supraterane, șarpante cu înălțimi variabile, cele mai
multe învelitori fiind realizate probabil din țiglă.
Pe fundal, sunt reprezentate turlele unui alt ansamblu de cult, înconjurat de vegetație.
La parterul unor fațade orienate înspre piață, se observă deschiderile vitrate ale unor
funcțiuni comerciale.
Ca elemente de similaritate între clădiri, pot fi observate alinieri, raporturi similare
stabilite cu zonele publice, proporții relativ constante ale deschiderilor, iar diferențele de înălțime
ale volumelor, indică diversitatea de mijloace, dar și varietatea de opțiuni în interpretarea
spațiilor, ca tranziție între vernacular și urban.
În perioada revoluţiei din 1848 –1849, cetatea Aradului a fost asediată de către
revoluţionarii naţionalişti. Ca răspuns, din cetate, armata austriacă a bombardat oraşul pe
parcursul a opt luni, timp în care au fost aruncate asupra oraşului Arad ”peste 40.000 de

Page 51 of 304
 proiectile de artilerie.(...) Armata revoluţionară a fost înfrântă, iar cei 13 generali ai armatei
maghiare au fost executaţi în canalul de apărare al cetăţii.”74
În perioada revoluţiei din „1848 –1849 vechiul centru al oraşului civil a suferit mari
distrugeri, fiind bombardat din interiorul incintei cetăţii”75.
După acest episod dramatic, în urma bombardamentelor nu a mai rămas nimic din
vechiul centru comercial și rezidențial al orașului Arad, dinainte de anul 1848, ilustrat în
imagine (Fig. 29)76.
Colecția pașoptistă, existentă în arhivele Complexului Muzeal din Arad, conține
desene și acuarele care evocă sugestiv, intensitatea, distrugerile și traumele aduse de conflictul
care a afectat orașul, pe parcursul căruia a fost desființat mare parte din vechiul centru.

Fig 24 Ilustrație din anul 1848, Colecția pașoptistă, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

74
Laneschi, Ujj,2007, p. 10
75
Idem
76
Ilustrație din colecția pasoptista a Complexului Muzeal Arad, vechiul centru existent in Arad, inainte de 1849

Page 52 of 304
 Fig 25 Harta din anul 1849, Arhivele Județene Arad

Fig 26 Harta din anul 1849, Colecția istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Hărțile (fig. 25 și 26) din anul 1849, reprezintă ansamblul fortificat, ca nucleu al
așezării civile, elementele peisagere și riverane.

Page 53 of 304
 Progresele continuă, astfel încât “în anul 1858 apar căile ferate. În gara din oraşul
Arad ajunge primul tren, transportul local în comun, fiind realizat cu tramvaie cu cai, iar
iluminatul este asigurat de lămpi cu ulei şi ulterior cu gaz.”77
În anul „1859 oraşul ajunge la o populaţie de 28.094 locuitori, având 11 fabrici de spirt,
un joagăr cu abur, o fabrică de prelucrare a pielăriei funcțională din anul 1840 şi ateliere
producătoare de maşini, fiind utilizată munca salariată” 78.
În anul 1867 „relaţia dintre oraș şi cetate continuă să fie grevată de existenţa acelui
„festungs-Rayon”. 79
Perimetrul strategic, era încă întins inclusiv pe malul opus al râului Mures, dar
continuă să se restrângă ulterior, în mai multe etape.
După anul 1867 s-a construit gimnaziul, actualul liceu Moise Nicoară, amplasat pe
malul Mureșului, pe un teren aflat în vechea zonă militară, iar dezvoltarea orașului și
expansiunile țesuturilor civile impun în continuare reduceri treptate ale teritoriului guvernat de
restricții militare.

Fig 27 Harta de ansamblu din anul 1875“Ubersichts Plan de Festungs Arrad”, Arhivele Na’ionale Ungaria

In planul de ansamblu al fortificațiilor, datat din anul 1875, peninsula cetății este
reprezentată alături de orașul civil, peisajul și așezările rurale aflate pe teritoriul perimetral.

77
Niţu, vol.I, 2017, p.19
78
Niţu, vol. II, 2017, p.153

Page 54 of 304
 Structurile civile sunt în continuare subordonate în raport cu rolul strategic al cetății.
Se observă și prezența pădurii, în prezent zonă protejată, aflată la vest față de orașul Arad.
Activităţile industriale, pornind de la “morărit, industrie alimentară,(...) s-au
diversificat până la producerea mărfurilor de lux, existând și o fabrică de orgi” 80, renumite pentru
calitatea lor.
Viața economică și culturală a orașului, capată avânt fiind atrași noi locuitori, astfel
încât ”în anul 1870 populaţia ajunsese la 32000 de suflete, din care 19% antreprenori, 26%
funcţionari, 45% muncitori şi 10% agricultori”.81

Fig 28 Harta realizată de Salacz Gyula in anul 1881 , colectia Istorie, Complexul Muzeal Județean Arad

79
Edroiu, Monografia oraşului de la începuturi până în 1989, 2005, pag. 94
80
Niţu, vol. II, 2017, p. 153
81
Niţu, vol. II, 2017, p. 153

Page 55 of 304
 Harta realizată de către Salacz Gyula, ilustrează stadiul de extindere a orașului Arad, în
anul 1881, care include un sistem de trame rectangulare ale parcelărilor extinse spre vestul
peninsulei cetății.
În anul “1891 a demarat producerea de vagoane”82 pentru căile ferate, fiind ulterior
diversificată producţia pentru a produce inclusiv ”maşini, vagoane, locomotive şi tramvaie
electrice. (...) Iluminatul cu electricitate, sistemele centralizate de apă şi canalizare au fost
introduse în anul 1895.83
Începutul secolului XIX aduce dezvoltări, diversificări și transformări ale
mesteşugurilor, în ateliere iar apoi în fabrici şi uzine. Industria constructoare de maşini a evoluat,
fiind iniţiate producţii de ”vagoane, automobile şi avioane”.84
”În 1908 a apărut o societate pentru transport în comun, cu autobuze, omnibuse şi o
şcoală de şoferi pentru acestea. În anul 1909 a început fabricarea de autobuze etajate, în 1910
primele autoturisme, apoi după anul 1912, camioane, iar în timpul primului război mondial au
fost produse motoare de avioane.”85

Fig 29 Harta 1913, Complexul Muzeal Județean Arad

82
Niţu, vol. I, 2017, p. 19
83
Idem
84
Niţu, vol. II, 2017, pp.161-168,
85
Niţu, vol I, 2017, p. 19

Page 56 of 304
 Se construiește în Arad “prima cale ferată electificată din sud-estul Europei şi a opta
din lume, (…), fiind utilizate elemente din beton armat, primele din actualul teritoriu al
României”86.
Nucleul ”mişcării naţionale a românilor transilvăneni care au facilitat marea Unire
din 1918, a fost coagulat în oraşul Arad, între anii 1895-1918.”87
Înainte de primul război mondial, este menționată existența unui
traseu de promenadă al orăşenilor, prin pădure şi în jurul cetăţii, fiind accesibile şi spaţiile
interioare ale „cetăţii”88.
Fotografia reprezintă piața din fața bisericii incintei fortificate, ca loc de adunare
accesibil, deschis și locuitorilor orașului civil.

Fig 30 Fotografie de epocă, dinainte de 1913, Colecția Istorie Complexul Muzeal Județean Arad

86
idem
87
idem Niţu, vol I, 2017, p. 19
88
Demşea, 2006

Page 57 of 304
2.1.7 Primul război mondial

În timpul primului război mondial, din perioada 1914-1918, cetatea militară a fost
utilizată inclusiv ca spațiu de recluziune „pentru prizonierii sârbi, cu grad de mortalitate foarte
ridicat” 89, datorită epidemiilor favorizate de nivelul de umiditate al fundaţiilor şi zidurilor,
realizate din cărămidă plină presată arsă, aflate la mică înălţime în raport cu pânza freatică
ridicată, datorită prezenței râului Mureș și reliefului relativ plat, de câmpie.
“La 31 decembrie 1918 trupele franceze conduse de către Generalul Berhelot au fost
încartiruite în incinta cetății, fiind promulgată o proclamație privind asigurarea ordinii și
siguranței publice, de către trupele franceze, alături de forțele locale.”90
Prin urmare, evenimentele dramatice ale primului război mondial, nu au adus efecte
destructive asupra edificiilor vechii cetăți a Aradului.
”La 4. Iulie 1920 este ”semnat Tratatul de la Trianon”91
Dispariția imperiilor otoman și habsburgic, transformarea imperiului țarist prin
reformări radicale, marchează finalul primei conflagrații mondiale, ca moment de inițiere a unor
profunde restructurări, determinate de efectele războiului și de mutațiile induse în câmpurile
ideologice.

2.1.8 Urbanism interbelic

După “17 iulie 1919, cetatea aradului a fost ocupată de trupele române”92, fiind
încartiruit “Regimentul 93 Infanterie, Cercul Teritorial Arad, Divizia 1 Cavalerie”93.
În anul 1923 a fost înfiinţat “Cercul Militar Civil”94, din garnizoana Arad, probabil cu
rolul de a întări prin acţiuni comune, legăturile mediilor civile şi celor militare.
În anul 1919, existau „58 de unităţi industriale”95 în oraş, procesul de diversificare
continuă, fiind dezvoltate domeniile de investiţii, bancare și comerciale.
În perioada interbelică oraşul se dezvoltă pe direcţiile nord şi sud, fiind adiționate noi
zone industriale și cartiere rezidențiale perimetrale țesuturilor existente.
Fabrica de avioane a fost “mutată după anul 1925 la Brașov”.96

89
Niţu, vol I, 2017, p. 551, apud Kolzlony, Arad, 31.dec.1018, p.8
90
Idem
91
Nitu,vol.I 2017, pp.554-555
92
Idem
93
Arhivele Militare Piteşti, Liste de inventare
94
Arhivele Militare Piteşti Liste de inventare, dosarul cu numărul 2344 pagina 46 poz.23(360)
95
Niţu, vol. II, p.244

Page 58 of 304
 Fig 30 Harta geologică 1926, Arhivele Județene Arad

Fig 31 Harta din anul 1931, Fondul Istorie, Complexul Muzeal Județean Arad

96
Idem

Page 59 of 304
 Fig 32 Harta din anul 1935 din Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Judeţean Arad

În perioada interbelică oraşul se dezvoltă pe direcţiile nord, est şi sud.

Efectele crizei economice din anii 1929-1933, „se fac simțite prin reducerea
numărului de muncitori în industrii” 97 și se reflectă într-o încetinire a dezvoltării generale.
Edificiul cu două turnuri, inițial mănăstire şi spital pe timp de război, a fost utilizat în
perioada interbelică, pentru servicii religioase ale cultului ortodox, elevii liceului pedagogic din
Arad fiind încolonați în stil cazon și aduși duminicile în incinta cetății, pentru a asista alături de
militarii din incintă, la slujbele oficiate la biserică.
În această perioadă, Nicolae Iorga observa imaginea compozită a orașului,
structurile vernaculare ale cartierelor perimetrale, fiind diferite de „imaginea occidentală” 98, a
centrului orașului Arad, ca o reflectare a mixajului influențelor cosmopolite cu tradițiile locale.

97
Nitu, vol II,2017, p.203

Page 60 of 304
 Fig 33 Harta din anul 1943, Arhivele Județene ARAD

Planul repartiției edificiilor oficiale realizat în anul 1943, prezintă un centru

administrativ constituit, cu trame rectangulare racordate la cele spontane anterioare și adaptate
configurației cursului de apă.
Printre instituțiile existente enumerate se află Prefectura, Primăria, Chestura,
Regimentul de Artilerie Calăreață, Regimentul 1 Roșiori, Cazarma Pompierilor, Cercul de recrutare,
Tribunalul, Instituții economice, culturale și de cult, Administrația Financiară, banci, Palatul
Cultural, școli și licee, construcții industriale, edificii dintre care cele mai multe au fost menținute
până în prezent, unele fiind refuncționalizate.

98
Nita, vol.II, 2017,p206 apud, Prefectura judetului Arad, p. 68-71

Page 61 of 304
2.1.9 Bombardamentul din 1944 asupra Aradului

Atacul aviației aliate din 3 iulie 1944, în cursul căruia au fost aruncate în jur de „200 de
bombe explozive și 3000 de bombe incendiare, a afectat o arie de aproximativ 375 ha”99, fiind
distruse obiective industriale, ulterior reconstruită după încheierea războiului, Cazarma de Roșiori de
pe calea Aurel Vlaicu, depoul de tramvaie, zone rezidențială.100
După întoarcerea armelor din 23 August 1944, orașul a fost din nou bombardat, de data
aceasta de către Luftwaffe.101
Se poate observa că, în stadiul de evoluție al armamentului și doctrinei strategice din anul
1944, deși consacrat în istorie ca obiectiv militar, ansamblul fortificat al cetății Arad nu a fost luat în
considerare, ca o potențială amenințare, de către nici una dintre părțile beligerante, deși remarcabilele
ideograme stelate, reliefate de strălucirile oglinzii de apă ale râului Mureș ar fi indicat cu precizie
localizarea cetății, ușor de vizualizat și țintit, de la înălțimile de survol ale aparatelor de zbor din
epocă.
Din nucleul limial, separator, defensiv sau de atac, în această secvență critică, rolul
secundar atribuit citadelei de către strategii militari, a asigurat supraviețuirea fortificațiilor
bastionare, în momente în care tehnologiile aviatice ar fi permis distrugerea întregului ansamblu
istoric patrimonial.
Luptele desfășurate între 24 și 26 aug. 1944, pentru cucerirea aeroportului au adus noi
distrugeri și daune unor facilități “industriale și zone rezidențiale” 102, vechiul ansamblu fortificat
fiind din nou ocolit de distrugeri.
Pădurea din peninsula cetății ”a fost tăiată în anul 1945, pentru a asigura orăşenilor
aprovizionarea cu lemne de foc” 103.
Din analiza ocupării terenurilor realizată în anul 1947, rezultă ca zonele cele mai dens
construite erau actualul cartier Drăgășani, ca veche vatră a așezării denumită anterior Vercro
Aradiense, cu 115 clădiri înregistrate la hectar, urmând zona centrală cu 85 construcții pe hectar,
cartierul Micălaca 60, Pârneava cu 58, Grădiște și Mureșel 50, Șega 48, Gai și Poltura 40, Aradul
Nou 34 iar zona rezidențială Subcetate, fiind mai rarefiată, cu doar 20 de case la hectar.

99
Nitu, vol II,2017, p.203
100
Idem
101
Nita, vol. II, 2017, p.241-243
102
Idem
103
Demşea, 2006

Page 62 of 304
 Fig 34 Harta orașului Arad din anul 1947 Complexul Muzeal Județean Arad

Fig 35 Un studiu al densității clădirilor pe hectar, realizat pe suportul Hărții orașului Arad din anul 1947, Arhivele
Județene Arad

Page 63 of 304
 În această perioadă, încep să fie integrate principii moderniste obiective în
sistematizarea și dezvoltarea orașelor.
Înaintarea trupelor sovietice, readuce interesul strategilor militari asupra
ansamblului bastionar, incinta fiind ocupată de trupele sovietice care demolează o porțiune din
zidurile exterioare ale cetății, pentru a degaja o nouă “poartă”104 de intrare necesară pe latura de
nord est a fortificațiilor, dimensionată pentru a asigura accesul tancurilor.

2.1.10 Urbanism socialist

Radicalismul ideologic al perioadei socialiste a determinat evoluţii discontinue și

tranșante, în raport cu perioadele anterioare, ca fenomene de negare, opoziție radicală şi conflict
în raport cu peisajul cultural existent.
Mari suprafețe din vechile cartiere vernaculare au fost demolate, fiind considerate
atât ineficiente, desuete, cât și simboluri ale vechilor organizări contestate, trame stradale
anterioare înlocuite cu noi țesuturi, peisajul identitar local fiind puternic marcat de numitorul
comun egalizator al arhitecturii socialiste.
Strategiile centrale privind sistematizarea orașelor prevedeau demolarea cartierelor
vechi, pentru a fi înlocuite cu artere configurate conform principiilor moderniste, populate cu
clădiri multietajate, considerate mai eficiente și cunforme cu ideologia socialistă.
Centrul istoric a fost ocolit de intervenţiile socialiste, care s-au limitat la un număr
restrâns de plombe, inserate în fronturile existente.
Planurile de sistematizare sunt de regulă realizate la Institutul de Proiectări
Județean din Arad, fiind edificate noile cartiere Aurel Vlaicu, părți din cartierul Micălaca și noi
ansambluri în zonele de vest și sud ale orașului.
Principiile urbanismului modernist, determină prospecte mai largi ale
străzilor, raportate la regimul de înalțime al edificiilor.
Cele mai multe terenuri fiind aflate în proprietatea Statului, spațiile publice
expandează și devin impersonale, difuze, atunci când nu sunt valorificate prin amenajare și
plantare.
La finalul perioadei socialiste, pentru aproape toate zonele menținute încă
vernaculare, erau prevăzute “planuri de sistematizare” prin care se propunea reglementarea
desființării, caselor și tramelor stradale, pentru a fi înlocuite cu noi cartiere de blocuri.

104
Comandamentul cetății Arad, 2019

Page 64 of 304
2.1.11 Perioada după 1989

În raport cu harta Municipiului Arad din 1947105, parcelarul din anul 2017 indică o
extindere perimetrală, în raport cu limitele anterioare ale orașului, prin dezvoltarea unor noi
cartiere cu funcțiuni predominant rezidențiale, dar și de servicii, comerciale sau industriale.
În luna decembrie a anului 1989, din cetatea deţinută de armata Republicii Populare
România, s-au tras din nou focuri de armă, în direcţia oraşului civil.
Prin urmare, ansamblul bastionar a cumulat în timp o istorie a conflictelor cu oraşul
civil, alternate cu perioade de pace, dezvoltare și deschidere.
După anul 1999, Cetatea Aradului a devenit cazarma „batalionului arădean nr. 191
infanterie” 106 .
În perioada actuală, în anul 2020, în incintă se află încă o unitate militară, un muzeu
al primului regiment român, dar vizitarea de către este restricţionată, cu excepţia obținerii unor
permise de acces, eliberate de cître MAPN și a câtorva zile pe an, în care ansamblul citadelei se
deschide, pentru organizarea unor concerte publice.
Legislația militară impune comandamentului cazarmei să refuze accesul unor cetățeni
străini în incintă, astfel încît turiștilor, dar și localnicilor care sosesc la poarta ansamblului, le este
refuzat accesul, cu toate că în incintă, pe lângă valorile patrimoniale, se află și un muzeu care
prin definiție, ar trebui să se mențină deschis.
Parcelarul înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.)
Arad, indică delimitările actuale ale proprietăților și sistemele tramelor stradale existente iar
planul nucleului fortificat nu este reprezentat datorită menținerii regimului de secretizare
militară.
În prezent, ansamblul constituit de zona centrală beneficiază de protecția legislativă
asigurată prin reglementarea PUZ zone protejate, Arad și prin clasarea în “Lista monumentelor
istorice a Județului Arad” 107 .
În vecinătatea centrului istoric clasat drept „Ansamblul urban Arad”, cod LMI AR-II-
a-B-00477, 108 se află „Ansamblul cetăţii Aradului” cod LMI AR-II-a-A-00475 , datat din anii
1763-1800, amplasat în cartierul subcetate, incluzând „Cetatea Aradului” cod LMI AR-II-m-A-
00475.01, datat din anii 1763-1783, șanțul de apărare cu val de pământ în exterior, cod LMI AR-

105
Harta 1947, Arhivele Județene Arad
106
Observatorul militar Nr. 23/17 23 iunie 2015 www.mapn.ro/publicatii/2015/obs/23.pdf
107
Lista monumentelor istorice a Județului Arad, INP Ministerul Culturii
108
Lista monumentelor istorice din județul Arad , w.1 https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-AR.pdf, p.149,
ora 14.10, 31.01.2018

Page 65 of 304
 II-M-a-00475.02, datat din anii 1763-1783, amplasat perimetral cetăţîi aradului, biserica
franciscană cod LMI AR-ÎI-M-a-00475.03, datat din anii 1750-1800 amplasată în interiorul
cetăţii aradului.109 Conform Legii 422/2001 republicată, art. 8, în grupa A se clasează
monumente istorice de valoare naţională şi universală.
Conform „Fișei de monument”, din data 10.07.1964, pag. 4, inregistrată de C.S.C.A.S.
Direcţia Monumentelor Istorice din R.P.R., clasarea ca monument a cetății aradului s-a realizat
fără „a se putea face o descriere” datorită interdicţiilor militare de acces şi a legislației referitoare
la secretul militar.

Fig 36 Parcelar 2017, sursa Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad

109
idem .p 144-147, ora 14.10, 31.01.2018

Page 66 of 304
 Dezvoltarea multipolară actuală a orașului, ca succesiune de fragmente, “spații de
expunere ale istoriei reapropriate”110, include secvențe de stadii, care exprimă temporalități
distincte, conțin lumi diferite, fuzionate în narațiunile parcurgerilor.

2.2 Cetatea bastionară. Aspecte urbanistice

Fig 37 Fotografie aeriană

În comparație cu ansambluri fortificate similare, cazul citadelei de Arad se

remarcă prin autonomia funcțională și delimitarea insulară, care au fost menținute până în
perioada actuală, în raport cu mediul construit civil, dar și prin restrângerile continue ale zonei
perimetrale neantropizate, stabilite prin proiectul inițial al cetății, datorate extinderilor treptate
ale teritoriilor urbane, în detrimentul zonei perimetrale de detentă.
Datorită amplitudinii desfășurărilor și sistemelor de spații exterioare configurate,
cetatea constituie un ansamblu arhitectural, dar și o intervenție urbanistică reprezentativă care
include ample suprafete de spații verzi.

110
Szaca L. C., Roma Interrotta Postmodern Rome as the source of fragmented narratives, pp.155-157, Academia

Page 67 of 304
 Ariile aferente cetăţii însumează „peste 88,8 ha şi perimetrul de 3.769 m, (...), toate
construcţiile au fost prevăzute cu guri de tragere pentru artilerie, în total 296 guri de foc. La
construirea cetăţii, ar fi fost utilizate peste 1.000.000 de cărămizi arse în cuptoarele
cărămidăriilor locale sau aduse de la Jimbolia”111.

Dezvoltarea fortificațiilor înconjoară și delimitează în interiorul incintei ansamblul format

din biserica şi mănăstirea franciscană, a cărui construire a început în anul ”1750”.112 , înainte
de inițierea edificării citadelei.

Fig 38 Biserica și mănăstirea spital din incinta cetății Arad, Ilustrație de epocă fondul Istorie Complexul Muzeal Arad

Silueta fortificațiilor joase nu este perceptibilă de la mari distanțe, dar turlele bisericii
din cetate sunt încă vizibile, de pe malul vestic al Mureşului, dinspre oraş, cu toate că în prezent
biserica a pierdut în mare parte șarpantele și se află într-un stadiu foarte avansat de degradare,cu
toate că este încadrată ca “monument categoria A” 113.
Integrarea cetății Arad într-o rețea de fortificații, alături de ansamblurile de la Alba
Iulia și Timișoara, este inspirată de sistemul defensiv constituit de centura dublă de cetăţi
perimetrale teritoriului național francez, unele realizate integral iar altele perfecţionate de către
marchizul Sebastien Le Pretre Vauban, creator al unor tipologii de cetăţi, încadrate în stilul
supranumit Vauban-Tenaille.
Strategia Vauban, preluată şi perfecționată includea ”paralelele de atac” 114, cu
direcționări geometrice desfăşurate în spaţiul de detentă.

111
Observatorul militar Nr. 23/17 23 iunie 2015 www.mapn.ro/publicatii/2015/obs/23.pdf
112
Monografia Aradului, 1999, p.87
113
LMI, Ministerul Culturii
114
Fişa de monument, 1964, p3

Page 68 of 304
 Metoda de asalt, teoretizată în opera marchizului Vauban, a devenit o “codificată şi
formală succesiune de faze, comparate de istoricul francez Michel Parent cu scenariul unei drame
clasice, caracterizate prin “unitate de timp, acţiune şi loc” 115.
Geometria complexă a construcțiilor este motivată prin argumente defensive, dar şi
datorită sofisticatelor configurații ale organizărilor de asalt, determinate prin complexe calcule
inginereşti.
Cuvântul tenaille înseamnă în limba franceză tentacul de caracatiţă, fiind sugerată
metaforic, strategia foarte elaborată de descurajare a ofensivelor prin învăluire perimetrală.

Fig 39 Planuri de raport, secțiuni și detalii, Arhivele Militare Ungaria

Planurile, secțiunile și detaliile din anul 1843, indică atenția acordată unor lucrări de
reparaţii şi întreţinere, proiectate la solicitarea administraţiei militare, asupra zidurilor perimetrale
şi canalului de apărare.

Fig 40 Plan de raport 1843, Arhivele Naționale Ungaria

Sistemele de apărare ale cetăţii stelate, includeau pe lângă zidurile joase și

înclinate, cu scopul de a ricoşa tirul de artilerie specific nivelului tehnologic al artileriei epocii,
şanturile de apărare ce puteau fi umplute cu apă din râul Mureș, dar şi gestionarea, dominarea şi

115
Lepage, apud. “De l’attaque des places”, 2010, p 44

Page 69 of 304
controlul asupra unui amplul teritoriu defensiv, a cărui arie era determinată geometric, fiind
calculate distanțele acoperite de tirul artileriei epocii.
Zidurile perimetrale, direcționate relativ concentric constituie mai multe bariere
succesive, formate dintr-un prim inel în jurul nucleului format din ziduri continue, dispuse în
formă de stea cu şase colţuri, care intercalează şase avanposturi cu forme de săgeți alternate cu un
sistem de mici forturi izolate, amplasate între primele două sisteme de ziduri, urmate de o a treia
barieră, cea exterioară, cu sisteme de ziduri triunghiulare continue, zigzagate care conturează
inelul extern al cetăţii.

Fig 41 Detalii planuri și secțiuni 1891, „Ausmas Plan, Cavalier”, Arhivele Naționale Ungaria

Cea de a patra barieră era constituită de canalul de apărare inundabil exterior, în

prezent parţial acoperit de vegetaţie, care putea fi umplut cu apă din râul Mureş, astfel încât
peninsula fortăreței, putea deveni o insulă complet izolată prin bariere acvatice.
Spațiul de detentă perimetral cetăţii, din interiorul peninsulei, ce includea unele
porțiuni joase, inundabile în partea de nord, era configurat strategic, ca instrument defensiv,
pentru urmărirea, distanţarea adversarilor și facilitarea spargerii blocadelor instalate de ipotetice
forțe de asalt.
O altă barieră era impusă de cursul principal al Mureşului, element natural greu de
traversat, datorită debitelor mari, menținute în tot cursul anului, râul fiind utilizat strategic pentru
menținerea la distanță a adversarului potențial.

Page 70 of 304
 Similaritatea sistemelor constructive și materializărilor formale, indică apartenența
cetății Arad, la un amplu sistem de cetăți, care delimitau teritorii prin rețele de apărare.

Fig 42 Plan al fortificatiilor 1763, „Rapports und Projects Plan”, Osterreichische Staatsarchiv Kriegsarchiv

Râul Mureș se desfaşoară și astăzi, formând o voltă care delimitează în centrul

orașului Arad o peninsulă, al cărei nucleu este ocupat de cetate.

Page 71 of 304
 Datorită menţinerii continuităţii unor funcţiuni militare şi mentenanţei asigurate de
către administraţia militară, pot fi încă percepute elemente de autenticitate ale structurilor
ansamblului fortificat.
Spre deosebire de cetățile similare din Timişoara şi Oradea, parţial acoperite de
creşterile așezărilor civile adiacente sau de cetatea din Ada Kaleh, total distrusă, dispărută în
perioada socialistă prin scufundare în urma realizării unui baraj necesar pentru o hidrocentrală pe
Dunăre, zidurile perimetrale ale cetății din Arad au fost menţinute, aproape de starea inițială.

Fig 43 Proiect de construire din perioada socialistă în incinta delimitată de fortificații respins de către comisia
de cultură, Inventar 409 UM025, 1971, Institutul Național al Patrimoniului, București

Hărțile istorice ale orașului Arad, demonstrează dezvoltarea treptată a țesuturilor

urbane în sensul înconjurării peninsulei delimitate de râul Mures, amplasament al cetății
bastionare.
Menţinerea spaţiului peninsular perimetral, aparţinând conceptului defensiv iniţial al
fortificațiilor, ca spaţiu public predominant verde, cu rol conectiv, poate fi afectată în viitor de

Page 72 of 304
 utilizarea speculativă a acestor spaţii, în sensul constituirii unor bariere şi delimitări, de
accesibilitate sau comunicare.
De la inițierea construirii cetății bastionare de influență Vauban – Tenaille, începând
cu anul 1763, până în decada 1970, zona peninsulară perimetrală cetății nu a făcut obiectul unor
strategii civile arhitecturale sau urbanistice de ansamblu ale oraşului, deoarece spațiul aflat în
raza de acțiune a artileriei timpului, a fost delimitat pentru uzul militar, prin interdicții de acces
și “restricții de construire” adresate civililor.
Înțelegerea cauzelor, compensarea clivajului între nucleul geometric peninsular și
ţesutul perimetral al oraşului, prin integrarea straturilor de memorie, sunt căutări ale acestui
studiu.

2.3 Interspaţiul natural dintre cetate şi oraş

Suprafața de teren aflată între limitele exterioare, fortificatiilor și râul Mureș are lățimi
variabile, iar rolul de spațiu liber strategic prevăzut prin conceptul inițial, este încă menținut pe
limitele de nord și est, datorită resticțiilor impuse de administrarea forțelor armate, pentru a
respecta legislația actuală referitoare la secretul militar.

Teritorul, inițial cazon, de pe frontul vestic al citadelei, a fost încă o dată comprimat în
decada 1970, prin preluarea terenului de catre administrația locală, cu scopul amenajării unor
spații verzi, prevăzute cu dotări de agrement.

Din corespondențele instituționale și planșele aflate în Inventarul 408 al arhivelor

Institului Național al Patrimoniului rezultă faptul că, în perioada socialistă s-au realizat proceduri
de avizare a unor lucrări în zona peninsulei cetății Arad, în vederea respectării legislației în
vigoare la acea dată. În această etapă, au fost realizate și lucrări de înălțare a digului de pământ
existent.

Printre proiectele existente în Inventarul 398 din arhivele Institutului Național al

Patrimoniului, înaintate spre avizare la Direcția Patrimoniului Național, se află și planul de
ansamblu al zonei de agrement Neptun.

Page 73 of 304
 Planul de sistematizare al ansamblului prevedea spații verzi, pe un amplasament cu o
lungime de aproximativ 800 de metri și o lățime de 400 de metri, care au fost adiționate în
circuitul orașului civil, fiind conectate cu spaţiile verzi amenajate pe malul Mureşului, dinspre
zona centrală, prin trei poduri, unul din beton și două din pontoane mobile reasamblate sezonier.
Intre amenajările complexului de agrement, piscine, clădiri, și limita ansamblului fortificat se
stabilește menținerea unui interspațiu verde, proiectul fiind “avizat de catre Comisia de Cultură în
anul 1970”116.

Fig 44 Proiectul parcului de agrement Neptun din anul 1970, Inventar 409 UM025, 1971, Institutul Național al
Patrimoniului, București
Conform “Avizului nr. 340 din 11 sept 1972”117, Consiliul Tehnico Științific din cadrul
Consiliului Culturii, după analizarea mai multor variante, a fost aprobată amplasarea unui teatru
de vară în apropierea canalului din exteriorul cetății, investiție care a rămas în stadiu de proiect,
de asemeni a fost înaintată spre aprobare o propunere de realizare a unei piețe agroalimentare,
probabil în intenția de a crea un pol comercial, în completarea celui deja prevăzut, de agrement.

116
Inventar 398 Proiecte Institutul Național al Patrimoniului
117
Idem

Page 74 of 304
 Fig 45 Proiect nerealizat, teatru în aer liber, Inventar 398, Institutul Național al Patrimoniului, București

Fig 46 Proiect nerealizat, piață agroalimentară, 1970 Inventar 398, Institutul Național al Patrimoniului , București

Page 75 of 304
 În perioada socialistă, conform ideologiei epocii, terenurile aparținând Republicii
Socialiste România aveau un regim de utilizare public iar proiectele de sistematizare prin
generozitatea utilizării spațiilor ilustrau principii democratice generoase ale stilului internațional.
După anul 1989 între zona de agrement şi cetate au fost construite cabane sezoniere
parter amplasate cu faţadele din spate înspre ansamblul protejat al cetăţii, delimitate cu
împrejmuiri din plase de sârmă dublate cu vegetație.
Amprentele acestor case de vacanţă au fost delimitate cadastral şi concesionate unor
proprietari privaţi, fiind astfel afectat caracterul de spaţiu public al zonei perimetrale cetăţii.

Fig 47 Detaliu din PUZ neaprobat, arhiva S.C. ARH DESIGN

Dezmembrările, împrejmuirile și construirile de cladiri de vacanță private realizate după

1989, care nu corespund “cerințelor minimale”118 reglementate, pentru a fi încadrate ca locuințe,
întrerup continuitatea spațiilor verzi publice perimetrale cetății și peninsulei formate de râul Mureș,
constituind un precedent periculos, în sensul anulării posibilității de a deschide și fluentiza spațiul
destinat publicului.

118
Legea Locuinței și Normativ de proiectare locuințe

Page 76 of 304
 Fig 48 PUG Arad, Primăria Municipiului Arad

Între Planul PUG Arad119 elaborat anterior și propunerea neaprobată120 apare o diferență care constă
în convertirea fostului spațiu verde perimetral cetății, parțial în zona de locuințe, deși cabanele
monocamerale edificate nu corespund cerințelor legale, pentru a putea fi clasificate ca locuințe.

Fig 49 Propunere PUG , URBAN PROIECT SA, consultare publică

119
PUG Arad, Consiliul Judetean Arad
120
PUG Arad, neaprobat, URBAN PROIECT SA, consultare publică

Page 77 of 304
 Demersul de recuperare, recucerire mentală a cetăţii şi a interspaţiilor sale perimetrale,
pentru introducerea în circuitul public, ca spaţii ale memoriei colective, conectarea cetăţii cu
viaţa culturală a oraşului, introduce în studiu şi zonele neutilizate perimetrale ansamblului cetăţii.
În raport cu nivelul tehnologic al artileriei epocii în care a fost construită, cetatea a fost
prevăzută cu un sistem de apărare constituit prin strategiile de edificare și dotare, care proteja
comunitățile militare, ca mandatare ale puterii.
Diferența între sistemele piramidale militare și cele parțial rizomatice ale comunităților
civile locale a menținut o delimitare constantă între perimetrul citadelei și oraș.
Zona de protecție aferentă ansamblului patrimonial fortificat din Arad, clasat ca
monument121, nu include spațiul peninsular perimetral, delimitat inițial ca fiind alocat cetăţii, în
prezent teritoriu vulnerabil în fața actualelor tentative de parcelare și construire excesivă.
Raportul actual al cetății cu orașul poate fi asemănat cu o ectosimbiză, dar până la
stadiul endosimbiotic în care cetatea cazonă și spațiul perimetral, încă separate de oraș,
înconjurate prin extinderile țesuturilor urbane, va fi organic integrat, urmează a fi parcurse
etapele critice de conservare, regenerare și viabilizare.
Identificarea unor potențiale configurații de engrame, parcursuri de relaționare între
spațiile arhitecturale interioare, spaţiile exterioare ale orașului, arhitecturile peisagere intermediare
și ansamblul arhitectural al cetății bastionare, poate servi ameliorării unor disfuncții și optimizării
inserării unor obiecte de arhitectură în organismul urban.
Comunitate și individualitate, urbanism și arhitectură
Spațiul public, liant interstițial conectând parcursuri, tranziții nuanțate și gradate între
spațiile interioare private, cursive și curți interioare semiprivate, trame stradale, piețe, peisaje
edificate și vegetale își demonstrează însemnătatea oferind suport vieții comunitare, percepțiilor,
atașamentelor și structurării imaginii orașului.
Teritoriul peninsular perimetral ansamblului fortificat, actual rezervor de spații
Neantropizate, indică vocația acestei zone de a deveni un spațiu atractor predominant peisager,
deschis și conectat cu orașul civil iar abordările secvențiale sau compartimentările, prezintă riscul
de a induce noi disfuncționalități.
Evoluția structurilor urbane implică fenomene de interacțiune, colaborare și
interdependență, stările de opoziție sau simbioză imprimă dezvoltărilor urbane, direcționări
distincte, delimitări sau deschideri.

121
Fișa de Monument, Complexul Muzeal Arad, LMI AR-II-a-A-00475, I.N.P.

Page 78 of 304
 Prezențele ansamblurilor fortificate marchează evoluțiile multor așezări civile urbane
istorice, datorită concentrării și localizării organizărilor defensive inițiale, a căror importanță
locală se diminuează ulterior proporțional cu progresele tehnologiilor militare și organizărilor
statale în curs de consolidare, până la stadiul critic actual, în care deschiderea, refuncționalizarea
și includerea în circuitele civile ale orașului, implică necesitatea realizării unor analize și studii
aprofundate.

2.4 Peisaje istorice şi actuale ale orașului Arad

Orizontul spațial, spațiul matrice descris de Blaga are o „funcție plastică și determinantă” 122.
Configurațiile și variațiile Râului Mureș și a canalelor sale, având un aport important în
strategiile de apărare au impus limite și au direcționat creșterile orașului.
Orașul Arad s-a dezvoltat pe un platou de câmpie, modelat de meandrele și canalele
bazinului râului Mureș, cu oglinzi de apă ale căror amplitudini percepute de către generațiile de
locuitori au marcat definitoriu imaginea orașului și modul de viață.
Vegetația dezvoltată datorită nivelului ridicat al pânzelor freatice menținut de prezența râului
Mureș, inițial sub formă de păduri spontane și apoi ca grădini sau parcuri amenajate, este menționată
în descrieri istorice ale orașului Arad.
Interrelaționările dintre părți sunt văzute ca fenomene complexe, peisajul, în perspectiva
fenomenologică, fiind un exemplu de “fenomen conținător, constituindu-se ca mediu suport”123.
Peisajele, cât și habitatele umane se diferențiază prin caracter al locului, cu variații
determinate de trecerea de timpului.
Configurația puternic aplatizată a cetății, ale cărei ziduri de apărare exterioare sunt
perceptibile doar ca mici pante de pământ, acoperite cu iarbă, face ca profilul citadelei să fie slab
perceptibil. Canalul exterior de apărare putea fi umplut cu apă din râul Mureș, are în prezent
adâncimea redusă datorită colmatării în timp cu aluviuni aduse de apele pluviale.
Într-o parcurgere la pietonală, cu perspective la nivelul ochilor, cetatea nu se constituie ca o
coprezență marcantă pentru oraș.

122
Blaga l., Blaga Lucian Trilogia culturii, 1969, Editura pentru Literatură Universală, Bucuresti
„Fenomenul stilului și metodologia” 1969, p.194
123
Idem , p. 6

Page 79 of 304
 Posibile puncte de belvedere, turnurile clădirilor reprezentative, au în prezent rolul unor
simple poduri inaccesibile, deși înălțimile acestor construcții clasice pot oferi perspective asupra
peiasjului urban.

Fig 50 Planul Cetății Aradului , Monografia orașului Arad, Patrimoniul cultural construit, Bognar Levente. ***, ed.
Brumar, Timișoara p.89

Orașul Arad beneficiază de o istorie impresionantă a amenajărilor de arhitectură

peisageră, pe parcursul căreia au fost consacrate locuri, personaje, parcursuri nostalgii și
evocări.
Vegetația cu gamele sale de culori, texturi și parfumuri adiţionează complexităţi
fractale fundalurilor arhitecturale decorate sau abstractizate prin geometrizare, a căror absență
crează goluri greu reparabile în timp.

Page 80 of 304
 Se poate vorbi despre un peisaj identitar vegetal, atunci cand istoriile, scrierile,
amintirile și atașamentele evocă imagini ale unor prezențe vegetale, compoziții, siluete care fac
parte, în mod inseparabil din fresca unui loc.

Fig 51, Aquarelă din anul 1848, Fondul pașoptist , Complexul Muzeal Județean Arad

Rolul important al vegetației în îmbunătățirea microclimatului local al parcursurilor

și edificiilor, prin compensarea efectului de seră în oraș, umbrire, fonoizolare și de reducere a
intensității curenților de aer, este dublat de potențialul estetic și artistic.
O descriere a arhitecturii piesagere locale nu poate exclude listări ale materialului
dendrologic istoric sau existent, spontan sau plantat, utilizat în compoziții, specii de arbori de
talie foarte înaltă, planurile medii și joase, varietățile floricole și decorative, menţinerea
speciilor emblematice fiind esenţială pentru prezervarea caracterului identitar peisager al
oraşului.
În studiul ”Historia parcurilor din oraşul Arad” 124, autorul Dan Demșea, prezintă o
documentare referitoare la evoluţia spaţiilor verzi în secolele sec. XIX-XX, fiind urmărite
manifestări de arhitectură peisageră, grădini decorative private, scuaruri publice, parcuri sau
parcuri-păduri.
Vegetația riverană spontană însoțește așezarea în toate etapele sale, datorită
condițiilor geo climatice favorabile, iar arhitectura peisageră are o istorie documentată, de cel

124
Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, Historia parcurilor din Arad, p.56-61

Page 81 of 304
puțin 270 de ani, un asemenea parcurs fiind necesar a fi onorat, prin susținerea unor
continuități, dar și fundamentării unor noi intervenții.
Plantațiile înalte de aliniament ale străzilor, reprezintă o caracteristică istorică a
orașului Arad, poate mai puțin constientizată în perioada actuală, etapă în care asigurarea unor
locuri de parcare pare sa devină un criteriu prioritar, în raport cu istoricul, specificul, rolul
microclimatic, peisager sau artistic al compozițiilor vegetale.
Pe lângă valorile cu potenţial de clasare, este necesară și o analiză a elementelor
peisagere ambientale, în adiacențele lor inseparabile cu elementele arhitecturale şi structurile
urbanistice, atât ca elemente sau detalii secvenţiale, cât şi a implicaţiilor asupra organizărilor
citadine de ansamblu.
Raportul cu vegetația
Arhitectura ansamblurilor vernaculare, se definește prin dialogurile discrete ale
construcțiilor parter cu vegetația, cu roluri predominant utilitare, dar și decorative.
Imaginile caselor, curților și ale străzilor, nu ar mai fi niciodată aceleași în absența
prezențelor marcante ale nucilor și teilor înalți, pomilor decorativi și fructiferi, variatelor
plante locale sau exotice.
În perioada barocă se realizează plantații de aliniament ale străzilor și amenajări ale
curților sau parcurilor interioare, private sau publice.
Manifestările peisagere adiacente unor edificii reprezentative din Europa, au oferit
surse de inspiraţie pentru configurarea unor spaţii publice urbane înverzite din Arad, ca
mărturie a conectării la curentele artistice istorice sau contemporane.

Fig 52 Aliniamentul central de pe Corso, 1906-1909, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad

Page 82 of 304
 Prospectul bulevardului central, configurat după anul ”1750 de către inginerul Josef
Rainer”125, includea aliniamente şi perdele de arbori înalţi, inserate în zona mediană a
bulevardului, care mai există încă astăzi, în scuarul central, arbori de tilium ale căror siluete şi
coroane înalte suprapun iarna filtre dantelate pe fronturile decorate sau abstracte ale
bulevardului, cu variaţii de transparențe, nuanţe şi parfumuri pe parcursul anotimpurilor, având
și un rol de amortizare a zgomotelor produse de carosabile și actuala linie de tramvai.
Eclectism
Decoraţiile eclectice ale faţadelor apelează la teme decorative vegetale, zoomorfe și
antropomorfe, care sugerează afinitatea pentru formele naturale, cărora li se adaugă inserţii
ulterioare cu geometrizări abstractizate în limbaje euclidiene ale arhitecturii moderniste,
imagini secvenţial percepute prin suprapunerile complexe ale filtrelor vegetale.
Apariţia străzii centrale, având iniţial rolul de piaţă cu caracter comercial, susţine
viitoare creşteri de trame şi sugerează avantajele extinderii parcursurilor peisagere.
Includerea în sistemul urban, a pădurii adiacente la nord estul perimetrului urban de
atunci, s-a realizat între anii „1827 şi 1829”126, fiind cu generozitate donate oraşului mari
suprafeţe de teren, pentru constituirea actualului parc Pădurice, ulterior comprimat.

Fig 53 Parcul pădurice, 1890-1985, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, p.60

După ostilitățile și delimitările din anii “1848-1949, în perioada de pace care a

urmat, teritoriul perimetral cetăţii a redevenit vizitabil. (...) Deprinderile urbane ale

125
Idem
126
Idem

Page 83 of 304
 promenadelor, includ în anul 1870, pe lângă deplasările pe corso-ul central, atracţiile parcului-
pădurice şi grădinii Arena, (...) un teatru de vară amplasat între Piaţa Catedralei şi bulevardul
central, până la apariţia ulterioară a unui alt teatru estival, în incinta actualului Liceu
Pedagogic”. 127
După anul 1870, este inființată o „comisie pentru zone verzi”128, ceea ce
demonstrează interesul local acordat spaţiilor cu amenajări peisagere şi de agrement, fiind
declarată intenţia de a extinde şi diversifica parcursurile vegetale şi atracţiile de loisir.
Sunt înfiinţate „grădinăria oraşului, în spatele vechiului Spital de Copii în anul
1913, fiind realizate şi aleile parcului „Baross”.129
“Parcul Baross a fost redenumit după anul 1918, Parcul Eminescu, iar după 1950 este
numit şi parc al copiilor. Suprafaţa sa era de 20.847,6mp. Parcul din spatele Palatului se
întindea până în zona actualului Tribunal, construit în 1892. Această porţiune s-a numit ulterior
parcul Salacz, după numele longevivului primar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar după
1918, Parcul Murășului.”130

Fig 54 Parcul Salacz, 1905, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, p.61

Pe “planurile de cadastru apărute după anul 1886 sunt reprezentate de asemenea mari
grădini, care reflectă interesul pentru evoluţiile curentelor artistice peisagere europene,
incintele private fiind înnobilate cu amenajări peisagistice elevate cu preluarea unor influenţe

127
Idem
128
Idem
129
Idem
130
Demsea, Dan, Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad
(secolele XIX-XX), Studii de ştiinţă şi cultură, p.56

Page 84 of 304
 ale grădinilor engleze, alei cu trasee având geometrii racordate cu arce de cercuri”131 şi desene
elaborate artistic, ulterior dispărute datorită densificării oraşului.
Piaţa vechii primării, în prezent denumită Avram Iancu şi piaţa Caius Iacob includ
spații verzi și plantaţii peisagere.

Fig 55 Piața Avram Iancu, 1930, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, p.61

Peisajul natural al câmpiei adiacente râului Mureş, datorită nivelului ridicat al apelor
freatice, susţine o bună dezvoltare a vegetaţiei foarte înalte.
Actualul Spital Municipal, fost Comitatens, în prezent ansamblu protejat ca
monument istoric132, a cărui construire a fost iniţiată în anul “1833”133, include un mic parc
plantat cu arbori de talie înaltă, tei și castan, amenajat cu alei orientate în jurul unui nucleu
circular al spațiului verde, dedicat recreerii pacienților. In ultima decadă, acest parc a făcut
obiectul unor analize inoportune ale administrației locale, în vederea construirii unui parcaj.

131
Idem
132
Ministerul Culturii
133
Idem

Page 85 of 304
 Fig 56 Parcul din spatele Palatului Cultural, 1913-1914, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, p.60

Cele două parcuri mici, care flanchează şi astăzi Palatul Cultural, “datează de prin
anii 1880-1890, fiind concepute drept loc de promenade în preajma malului îndiguit al
Mureşului. Suprafața lor inițială s-a redus la extremități, prin construirea unor edificii civile,
școlare şi judecătorești.” 134

Fig 57 Parcul Comitatului, 1906, Demșea, Dan, Historia parcurilor din oraşul Arad, p.62

134
Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-
XX), Autor: Demsea , Dan , 2001, “Studii de ştiinţă şi cultură” , editor: Complexul Muzeal Arad

Page 86 of 304
 Arhitectura peisageră locală utilizează specii valoroase exotice, dar şi locale sau
spontane fiind observabilă importanţa acordată parcursurilor ambientale, aprecierea și
includerea naturii, element definitoriu în compoziţiile urbane, ca parte integrantă a oraşului
viu.
În perioadele de pace, zona peninsulară oferea extinderi ale parcursurilor peisagere
obișnuite ale orașului. În jurul ansamblului fortificat din Arad, situat în volta râului Mureş, a
existat până la primul razboi mondial o „alee pentru promenade” 135, prin pădurea de langă
cetate, dar și înspre spaţiile verzi sau piețele din interiorul cetății, care erau periodic deschise
și vizitabile.
Ștrandul public de pe malul drept, vestic, de pe malul dinspre oraș, „a fost înființat
din anul 1892, fiind ulterior amenajar peisagistic cu puieți de arțar, castan și alte varietăți”.136
În jurul anilor 1900, se plantează arbori de talie înaltă tei (tilium) castani
(hyppocastanus), pentru a se constitui aliniamente stradale și sunt amenajate aleile perimetrale,
cu lacul alimentat dintr-un canal al Mureșului, utilizat iarna ca patinoar amplasat în parcul
Pădurice, parte restrânsă din vechea pădure adiacentă orașului.
“Vegetaţia parcului, restaurantul grădină şi teatrul de vară apărut dupa 1900, au
suferit mari distrugeri cauzate de bombardamentele din anul 1944.”137
După “1945 parcul cu suprafaţa iniţială de aproximativ 81.381,6 mp a fost
comprimat treptat prin creearea unor noi străzi, parcelări, unui poligon de tir, unui club de
carting şi inserarea unor construcţii”138.
Se iniţiază tranziţia treptată de la aşezarea grădină spre oraşul densificat în
absența unei legislații eficiente de protecție a spațiilor verzi.
Parcursurile de promenadă conectau oraşul civil cu aleea amenajată în
„pădurea”139 adiacentă citadelei.
Incinta citadelei includea pe lângă edificii, piețe degajate, dar şi spaţii verzi, fiind
prezenți și astăzi arbori de talie înaltă.
Cele două maluri ale Răului Mureș au fost parțial amenajate în decada “1960,
fiind populate cu diverse specii de arbori, arbuști şi flori” 140.
Teritoriul vechiului ștrand public, situat pe maulul drept, vestic al râului Mureș,
a fost convertit ca parc, noua compoziție fiind realizată în jurul arborilor seculari existenți

135
Idem
136
Idem
137
Demsea, Dan, p.57
138
Idem
139
Idem

Page 87 of 304
 acolo. Primul ștrand era amplasat în zona dintre Tribunal și Primarie, orientat în paralel cu râul,
în zona joasă considerată inundabilă dintre dig şi Mureș.
Proiectul de ansamblu al ștrandului Neptun, inițiat în 1970, perioadă în care
amplul proiect de sistematizare amplasat pe malul estic al râului Mureș comprimă încă o dată
vechiul teritoriu militar, prin amenajarea unei zone de agrement care include parcursuri
continue deschise, direcționate în paralel sau perpendicular pe cursul râului și plantații
peisagere valoroase: de pini, tei și alte esențe, dintre care unele ajunse în prezent la înălțimi
impresionante.
Spațiul adiacent ansamblului fortificat pe laturile de nord si est, aflat în
prezent, încă în administrarea forțelor armate, este în continuare neamenajat, fiind parcurs
doar pentru verificarea bastioanelor sau exerciții militare, este populat cu vegetaţie spontană,
de talie mică sau joasă, probabil datorită intenției de a menține vizibilitatea și controlul din
punctele de gardă ale fortificațiilor, asupra teritoriului perimetral și răului Mureș.
Spațiile verzi ale malurilor Mureșului, dar și cele ale orașului, funcționează ca o
extensie a zonei protejate „Parcul Natural Lunca Mureșului”141 în cadrul programului „Natura
2000”, fiind posibil de observat în peninsulă şi pe spațiile verzi adiacente, un număr
impresionant de păsări localizate sau migratoare.
Continuitate peisageră identitară
Amenajările peisagere puse în operă în diverse etape ale evoluţiei oraşului prezintă
unele elemente de continuitate, trăsături definitorii, predilecții pentru desfăşurări peisagere de
anvergură, scara înaltă, diversitatea, varietatea şi spectaculozitatea vegetaţiei.
Peisajele valoroase, istorice sau recente, având caracteristici compoziţionale bine
conturate, selecţii specifice, varietăţi devenite emblematice pentru oraş, necesită studii
aprofundate, listări ale materialelor dendrologice, grupurilor sculpturale şi clasarea în vederea
protejării ca monumente ale patrimoniului peisager, parte definitorie a peisajului cultural local.
Analiza şi structurarea caracteristicilor identitare şi emblematice ale arhitecturilor
peisagere locale, portretizarea lor secvențială ar trebui să devină instrumente de lucru pentru
documentarea și fundamentarea deciziilor strategice, referitoare la evoluţia peisageră,
arhitecturală şi urbanistică a oraşului.
Absenţa fundamentărilor şi demersurilor în vederea protejării, face loc unor
probleme de interpretare a destinaţiilor şi valorilor acestor spaţii, cum a fost de pildă cazul unui
Studiu de fezabilitate achiziţionat de către Consiliul Local prin care se propunea în jurul anului

140
Idem

Page 88 of 304
 2011, defrişarea plantaţiilor peisagere seculare ale parcului Eminescu, pentru a se înlocui cu un
parcaj subteran propus a fi acoperit cu o dală betonată, deşi legislaţia în vigoare la acea dată
prevedea anularea actelor administrative de preschimbare a “destinaţiei spaţiilor verzi”,
reglementare care în final a împiedicat continuarea lucrărilor. Acest parc includea o mare
varietate de specii de arbori valoroşi, cu talii foarte înalte datorită vechimii lor mari.
Toaletările agresive şi tăierile nu mai sunt totdeauna obligatorii, în prezent fiind
posibile verificări specializate, ecografii şi diagnoze horticole ale stării de sănătate a arborilor,
pentru a se obține intervenţii mai discrete şi mai puţin invazive, configurații studiate şi
compoziţii artistice.
Criteriile de selecţie ale noilor esenţe plantate de talie mică sau medie, foarte
diferite de varietățile care a reprezentau secvenţe ale identității vegetale emblematice a oraşului
oferă puţine sugestii de evocare sau revizitare asupra conceptelor peisagere anterioare, fără a
se putea observa în prezent intenţia de căutare a unor punţi de continuitate ale arhitecturilor
vegetale din trecut.
Diversificarea poate fi benefică în condiţiile evitării pierderii marilor concepte
compoziţionale şi prezenţe definitorii pentru peisajul identitar local.
Intervențiile peisagere postdecembriste par să integreze ca elemente predominante
noi varietăţi exotice, fiind mai puţin utilizate sau înlocuite pe aceleaşi amplasamente, tipurile
de plantaţii utilizate în mod tradiţional, ansambluri şi inserţii de specii native sau exotice
aclimatizate, care ar putea fi clasificate şi protejate ca având un caracter identitar peisager
local.
Vechimea și calitatea amenajărilor lizibile în cazurile multora dintre parcurile
orașului, recurența lor în memorie și locul acestora în viața orasului, indică apartenența
inseparabilă a acestor spații definitorii la peisajul cultural local.
Demersurile necesare în vederea protejării şi clasării ansamblurilor peisagere,
plantaţiilor emblematice şi a unor caracteristici compoziţionale reprezentative, s-ar putea
desfăşura prin implicarea specialiştilor, comunității locale, dar şi prin comunicare cu scopul
conştientizării asupra existenţei acestor importante valori ale peisajului vegetal.
Un concept sau proiect de ansamblu pentru arhitectura peisageră a orașului, poate
integra ca repere caracteristici stilistice arhitecturale sau urbane, în corespondențele lor cu
tablouri vegetale istorice memorate, reconstituiri de imagini pierdute, activarea funcției de

141
Parcul Natural Lunca Mureșului

Page 89 of 304
 camuflaj în secvențele de discontinuitate sau în cele perturbatoare, pentru a beneficia de rolul
sustenabil și rezilient al fondului vegetal.

Tipologii ale unor spații exterioare

Spațiile interioare introvertite ale citadelei sunt delimitate în raport cu exteriorul
incintei, prin mai multe valuri de fortificații ce separă cateva curtine și culoare perimetrale,
accesul dinspre exterior fiind asigurat prin porțile ansamblului, potențial generatoare de
direcționări radiale și perimetrale.
Fostul spațiu de agrement Neptun, devenit în prezent discontinuu, compartimentat
și separat prin împrejmuiri, alături de zona ramasă neamenajată și în administrare militară, au
potențialul de a fi unificate și integrate ca elemente evocatoare ale fostului spațiu strategic,
pentru a ilustra conceptul generator inițial și a compune un mare peisaj fluid, accesibilizat și
conectat cu orașul și cu zonele limitrofe naturale.
Continuităţi şi configuraţii ale parcursurilor
Reconfigurările succesive ale limitelor orașului, ariile detașate prin trăsături
asemănătoare sau diferite, marchează eterogenități caleidoscopice menținute între teritorii
cazone, civile, epoci, stiluri, ziduri și porți, bariere riverane, fundaluri și vegetale, sugerează
necesitatea structurării unor strategii integratoare pentru conectarea într-un continuum de rețele
informaționale fuzionate.
Arhitecturile conectării cetății bastionare cu orașul Arad, vor avea de îndeplinit rolul de
a transgresa interspații neantropizate separatoare existente ca mărturie a clivajelor anterioare,
respectând spațiile de detentă și respirație ale ansamblului protejat al cetății.
În raport cu rolurile sale istorice, cetatea bastionară nu este percepută de locuitorii
orașului ca fiind conectată cu spațiile publice ale orașului, fiind în etape istorice succesive
exclusă din viața civilă, ca spațiu generator de agresiuni asupra orașului, zonă a delimitărilor
vamale, de recluziune sau cazarmă, funcțiuni care nu au consacrat un caracter empatic al
spațiului.
Fenomenul de permeabilizare a limitelor, de parcurgere a barierelor, poate fi
provocat prin creearea de noi engrame, pe lângă cele ale memoriei, rețele, trame, noduri
arhitecturale, conexiuni mentale sau construite între elementele disparate.

Page 90 of 304
3. Elemente structurale ale peisajului identitar arhitectural

Page 91 of 304
Page 92 of 304
 “Acest mediu universal, abstract care poate fi numit natura lucrului (Dingheit), în
genere adică pura sa esență, nu este altceva decât acel Aici și Acum, asa cum el s-a arătat,
însă ca un ansamblu simplu de mai mulți, (...), simpli universali.”142

3.1 Peisaj identitar arhitectural

Căutarea de a identifica și defini aspecte arhitecturale ale relației istorie - cetate -

oraș Arad, implică analize ale unor elemente identitare, posibil de metabolizat în creșterile,
conectările și dezvoltările ulterioare.
Cercetarea unor surse bibliografice și arhivistice, hărți, planuri, imagini
referitoare la istoria orașului, evoluții ale unor ansambluri similare, a avut printre obiective
compunerea unor tablouri de ansamblu și trăsături relevante pentru stadiile de creștere
arhitecturale.
Reprezentările, prin listări ale unor particularități specifice structurilor urbane sau
arhitecturale, servesc conturării unor tablouri secvențiale stratificate ale peisajului
arhitectural în contextele urbane și peisagere pentru a releva relaționări, continuități și
schimbări.
“Stilul este un fenomen dominant al culturii umane și intră în definiția ei.”143
Manifestările stilistice vernaculare, baroce, eclectice, seccesion sau moderniste aduc în
peisajul identitar, atât factori de continuitate, cât și transformări semnificative.
Analiza unor elementele arhetipale componente ale peisajului arhitectural, ca strat
al peisajului cultural, servește înţelegerii și reprezentării unor caracteristici, identificării unor
direcții conective și generative.
“O conștiința antrenată hermeneutic trebuie să fie (...) senzitivă la alteritatea
textului. Dar acest tip de senzitivitate nu implică nici neutralitate, cu respect pentru conținut
și nici extincția sinelui, ci pre-fundamentarea și aproprierea de pre-sensurile și prejudecățile
proprii.”144
Abordările pluridisciplinare sau transdisciplinare, cu potențialul de a transcede
limite consacrate, sunt implicate în procesele de percepție și concepție ale obiectelor de
arhitectură, cu niveluri de complexitate crescute în etape de generare succesive.

142
Hegel Georg Wilhelm Friedrich. 2000, Fenomenologia spiritului, Ed IRI , București,2000 Pag.73
143
Blaga Lucian, Trilogia culturii , 1969, Editura pentru Literatura Universala, București, p1
144
Gadamer, Hans –Georg, 1994, Truth and Method, , Continuum New York, Pag. 269

Page 93 of 304
 Pe lângă aspectele funcționale, tehnologice, psihologice și estetice, în demersul
creativ, sunt mereu implicate noi date provenite din specializări multiple, care tind să acopere
toate domeniile cunoașterii, de la cele artistice, filozofice sau stiințifice, până la cerințe
pragmatice privind fluentizarea traficului, de protecție a sănătății publice și mediului,
obiective multiple stabilite prin reglementări, transformate în timp, care impun procesului de
modelare virtuală în arhitectură, căutarea unor răspunsuri pertinente, în fața unor provocări
complexe.
Concepte dezvoltate în psihanaliză, domeniu de cercetare având ca obiect de
studiu legile proceselor mentale și particularitățile psihice individuale sau interacțiunilor
comunitare, în cazul psihologiei sociale, pot aduce un aport relevant în analiza mecanismelor
mentale determinante ale producției creative umane.
Demersul de proiectare implică aprofundarea și prelucrarea informațiilor
provenite din cele mai variate domenii, joncționarea unor sisteme cu funcții sau codificări
diferite, pentru a compune organisme arhitecturale armonice, coerente, inteligente, dar și
viabile, având capacitatea de a parcurge timpul.
Procesele de generare arhitecturală, se înscriu în gama fenomenelor culturale
complexe.
Asemeni structurilor biologice, organizate în paliere scalare crescătoare, de la
molecule până la ansamblurile formate din organismele funcționale, detaliile se structurează
în sistemele integratoare ale obiectelor de arhitectură, care la rândul lor intră în componența
unor rețele urbane și peisagere dezvoltate la scări mai ample.
Valorile culturale nu pot fi descrise sau înțelese fără a reprezenta contextele
care le-au generat, amprentările iniţiale, relaţionările ulterioare şi modalităţile de percepere a
acestora.
„(...) cultura vizuală include toate formele materiale, toate produsele imaginației
umane, (...) reprezentările cu finalitate „simbolică, estetică, rituală sau politico ideologică.
(...) faptul ca definim cultura vizuală ca o realitate complexă și atotpătrunzătoare, descrie
natura sa polimorfă”.145
Pe lângă aspectele care pot fi delimitate ca aparținând percepțiilor vizuale ale
superficiilor lizibile, decriptări secvențiale ale profunzimilor și complexităților integrate în
mediul edificat, pot fi comunicate prin eforturi multidisciplinare concertate.

145
Pop Doru apud. Cf. John Walker și Sarah Chaplin, Visual culture, An introduction, Manchester University Press ,
1977, Pop. Doru, Ochiul și corpul, modern și postmodern în filozofia culturii vizuale, Ed. DACIA Cluj Napoca, 2005 p 9

Page 94 of 304
 “În cultură fiecare entitate poate deveni un fenomen semiotic. Legile
semnificaţiei sunt legi ale culturii. Din acest motiv cultura permite un continuu proces de
schimburi comunicaţionale, în măsura în care subzistă ca un sistem de sisteme de
semnificare. Cultura poate fi studiată integral din perspectiva semiotică.”146
Ponderile coprezențelor stilistice vernaculare, baroce, eclectice, seccesion, cele
ale curentelor moderniste se modifică în fiecare etapă, odată cu dispariția vechilor clădiri
sau cu noile funcții și interpretări atribuite edificiilor menținute ori transformate.
Dupa Lucian Blaga, ”Spațiul și timpul sunt cele două orizonturi concrete ale
conștiinței. (...) conceptul de „sentiment al spațiului” este un factor „determinant al
stilului”. (...) Inconștientul înregistrează în memorie discontinuu timpul, fiind imprimată o
„fizionomie sau profil” al timpului.(...) „Unitatea stilistică” este atribuită unei „creșteri
organice” 147, numitor comun al unor creșteri autosimilare paralele sau convergente.

Fig. 58 Fațada est, primăria din Arad, foto. din arhiva personală

146
ECO, Umberto, 2009, „O teorie a semioticii”, Ed. Trei , Bucureşti, p. 52
147
Blaga Lucian Trilogia culturii Cultura și spațiu, 1969, Editura pentru Literatura Universala, București pp.30-40

Page 95 of 304
 3.2 Teme vernaculare prezente în zonele perimetrale centrului orașului Arad

Fig 59 Perspectivă aeriană asupra oraşului Arad

Elementele democratice repetitive ale organizărilor vernaculare rizomatice, dispersate

ca bază a structurilor ierarhice, socialmente subordonate structurilor inegal dilatate ale palatelor
sau clădirilor reprezentative, cărora li se adaugă mixaje sau reinterpretări spațiale, redefiniri
conceptuale, funcționale și de limbaje, reapar ca fundal, prezentând unele variații și mutații în
toate ciclurile generative, fiind apelate surse și fundamentări ideologice, tradiții, mentalități,
organizări, norme locale sau reglementări.
Abordarea fenomenologică a lui Norberg Schultz, în cartea Genius Loci teoretizează
necesitatea înțelegerii „peisajului conţinător” 148 şi a mediului construit în interconectare cu
spaţiile mai vaste în care se localizează.
Prin procesele de construire, aşezările umane îşi exprimă spiritul locului, arhitectura
fiind interpretată ca o posibilă reflectare a „geniul locului”149, prin reprezentarea unor
caracteristici identitare ale comunităţilor care au generat-o.
Oraşul Arad se află la limita între zonele istorice Banat, aflată la sud şi Crișana, la
nord. Evoluţia oraşului Arad, de la primele mențiuni ca cetate cazonă, până la organizarea ca
localitate civilă, include ca nuclee structurale repetitive şi similare, vernaculare, gospodăriile care
conțineau și o componentă de autosustenabilitate „agricolă, ulterior meșteșugărească”150, alături
de interpretările locuirii, specifice fiecărei epoci.

148
Norberg-Scultz, Christian 1980 „Genius Loci” Towards a Phenomenology of Architecture, ed. Rizzoli, New York,
pp.6-9
149
Idem, p 1
150 Andreican***, (...), 1999, p 1-19

Page 96 of 304
 Aceste tipologii, cu unele evoluţii şi variaţii apărute în timp, se regăsesc răspândite şi în
zonele adiacente, Banat şi Crişana, cu caracteristici specifice, adaptate parcelarelor de regulă
rectangulare, dar și particularităților topologice.
Harta realizată de Emerik Ruttkay151, reprezintă aglutinări ale așezării civile, din afara
primei cetăți, în mici incinte concentrate probabil în scopul unei apărări eficiente, dublate de
existența canalelor râului Mureș.
„Ridicarea Iosefină fost inițiată de împăratul Iosef II, ( 1780-1790), fiind realizată în
scopul obținerii unor planuri și hărți fidele realităților din teren, reflectă tramele anterioare
parcelărilor sistematizate”(…) si sate organizate spontan.152
După această etapă, vernacularul manifestat în planul generării arhitecturale, s-a
construit pe un suport urbanistic determinat de parcelări controlate.
Extinderile ulterioare ale tramelor stradale și trasările de noi parcelare se dezvoltă
conform unor scheme tipologice geometrizate liniare, prin racordarea unor rețele deformate.
În cazul cartierului „Oppidum neo Aradense”153, actualul cartier Aradul Nou, sunt
preluate direcțiile unora dintre străzile vizibile în hărțile din sec. XVIII.
Pe lângă creșterile vernaculare spontane ale așezărilor românești apar strategii urbane
materializare în tipologii geometrice, fiind impuse “alinieri, comprimări, extinderi”154.
Suprafeţele mari ale parcelelor, permiteau zonificări funcţionale, fiind incluse delimitări
destinate plantaţiilor agricole, animalelor domestice, meşteşugurilor, depozitărilor, preparărilor de
alimente, dispuse în spaţii separate de cele destinate funcţiunilor de locuire, organizări complexe
cu ritualuri tradiţionale sezoniere, în sensul asigurării autosustenabilităţii familiilor, comunităţilor
și limitării schimburilor sau aporturilor din exterior, sub vechea deviză locală „să nu rămâi dator”.
Înțelegerea ansamblurilor vernaculare nu poate fi decât incompletă, în absența unor
descrieri ample ale micilor sau marilor proceduri, ritualuri și evenimente, cu derulări și
specificități atât de diferite care corespundeau fiecărui moment din an.
Raportul între suprafaţa de teren şi gradul de autosustenabilitate al familiilor, era un
criteriu important şi relevant asupra gradului de autonomie, stabilitate şi bunăstare. Parcelarele
relativ uniforme şi apropiate ca suprafeţe permiteau dezvoltări şi evoluţii paralele, similare şi
sincrone, ale familiilor în cadrul comunităţilor.

151
Harta Emerik Ruttkay, 1752 sursa arhivă Istorie a Complexului Muzeal Arad
152
Gheorghiu Theodor Mici orașe, mari sate din sud-vestul Romaniei, Monografii urbanistic, 2017, Ed. SIMETRIA
Bucuresti, pag. 38
153
Idem
154
Gheorghiu, Theodor Octavian, Habitatul rural din persepctiva administrației Habsburgice, coordonator, Victor
Neumann, Istoria Banatului2015, Ed. Academiei Romane, 2015, Bucuresti, p.221

Page 97 of 304
 Activitățile asemănătoare sau completentare, au susținut evoluții relativ uniforme ale
membrilor comunităților vernaculare, de aceeași etnie sau de etnii diferite. Unitatea și coeziunea,
bunăvoința, spiritul de întrajutorare și urmărirea unor obiective comune, de susținere a
următoarelor generații, au menținut în multe etape, un mod de viață confortabil și civilizat în
aceste zone, care ar putea fi percepute din exterior ca fiind anonime și banale.
Solidaritatea comunitară, se reflectă în mediul edificat, prin caracterul unitar al
volumetriilor, fațadelor, ansamblurilor.
O altă caracteristică a arhitecturii vernaculare locale, este dată de orientarea
introvertită a ansamblurilor formate din locuințe, anexe dispuse cu puține ferestre înspre spațiile
publice ale străzilor și cu deschideri înspre curți sau grădini, fiind marcată cu discreție o
delimitare vizuală a ariilor și a vieții private, ce asigură atât intimitate cât și siguranță.
Cartierele vernaculare perimetrale zonei centrale a orașului, beneficiau inclusiv de
variate facilități urbane, alături de avantajele unui mod de viață asemănător celui rural, în care
fundalul vegetal era predominant în raport cu spațiile mineralizate.
Printre elementele de numitor comun se află alinierile, regimul de înălţime, dispunerea
construcţiilor şi funcţiunilor pe parcele, raporturile fenestraţiilor cu plinurile, materialele,
tehnologiile utilizate.
De obicei locuinţele, erau dispuse paralel sau perpendicular pe direcţiile străzilor,
volumetriile fiind determinate de regimul de înălţime, beci parţial cu rol de depozitare, parter și
poduri înalte ventilate, cu pantele impuse de caracteristicile materialului de învelitoare
tradiţional adaptat condițiior climatice specifice, ţigla din ceramică locală arsă în cuptoarele din
zonă în nuanțe naturale.
Imaginile străzilor sunt determinate de alternanţa faţadelor aliniate cu secvenţele de
vegetaţie, ce se comprimă în apropierea zonelor centrale, în vecinătatea cărora fronturile caselor
tind să devină continue şi compacte, în detrimentul interstiţiilor vegetale diminuate.
Ca materiale de construcţie erau de obicei folosite cărămida plină presată arsă produsă
de cele mai multe ori în cuptoarele locale, constituind împrejmuiri, fundaţii, zidării interioare şi
exterioare, uneori pereţi din paiantă, şarpante cu rol de susținere a învelitorilor şi anexe
gospodăreşti realizate din lemn provenit din zone apropiate.
Utilizarea zidăriilor din cărămidă plină la fundaţii, în condiţiile pânzelor freatice
ridicate, în apropiere de albia râului Mureş a fost una din cauzele deteriorării, părăsirii sau
desființării unor construcţii datorită igrasiei prezente, uneori la aceste tipologii de locuinţe şi de
apariţia târzie a substanţelor de impermeabilizare.

Page 98 of 304
 Finisajele pereţilor şi tavanelor erau spoieli de var ori vopsitorii pe tencuieli din
mortar sau din lut armat cu rețele vegetale, pardoseli din lut muruit, duşumele din lemn şi mai
târziu parchet, tâmplării din lemn, cu un singur rând de ferestre sau duble, cu geamuri simple
incluzând spaţii tampon de aer şi deschideri înspre interior. Vegetaţia curţilor participă la
gradarea ventilaţiei naturale, la controlul temperaturilor şi a însoririi.

Fig 60 Str. C. Pavelescu, Arad

Dispunerea ferestrelor şi uşilor pe faţade opuse, deformările și neetanşeităţile proprii

tâmplăriilor din lemn, asigurau schimburi de aer şi ventilaţii naturale transversale eficiente, ca
răspunsuri adaptate condiţiilor climatice zonale specifice.
Partiurile locuinţelor au ca elemente comune, coridorul, prispa exterioară, iniţial
deschisă, ulterior, închisă orientată înspre curtea interioară, ce distribuie camerele conectate între
ele cu uşi, fiind conturate parcursuri circulare. Camerele mai bune ale locuinţelor erau orientate
înspre strada cu ferestre dreptunghiulare. Anexele din curţile interioare şi împrejmuirile interioare
delimitau spațiile care conțineau funcţionalităţile complexe conexe.
Prispa sau uneori „foişorul“155 sunt în mod arhetipal specifice celor mai multe
construcţii vernaculare tradiţionale din România.
Elementul prispa, devenit coridor închis readaptat condiţiilor climatice, răspunde
succesiunilor de anotimpuri, primăvara, vara, toamnă, ca spaţiu acoperit de umbrire, potențare a
însoririi şi constituie un spațiu intermediar de legătură cu parcursurile curţilor interioare, deseori
introvertite, în raport cu ariile publice ale orașului.
În mod surprinzător acest spaţiu funcţional sub forma de coridor - cursivă se regăsește
şi la clădirile centrale, mai înalte, cu influențe baroce şi eclectice europene, iar succesiunilor de

155
Atlas etnografic român, planşa Tipologia locuinţelor săteşti din România, 2011

Page 99 of 304
 camere bune dinspre stradă, li se adaugă un alt şir conectat prin uşi, al camerelor de serviciu,
orientate înspre coridoarele cursive ale curţilor interioare.
Aceste clădiri baroce sau eclectice, cu influenţe „culte” sunt uneori proiectate de către
arhitecţi sau meşteri calificaţi, care preiau elemente de organizare ale ventilaţiilor transversale,
circuitelor circulare şi dispunerii fenestraţiilor pe faţade opuse, dualitatea, transparenţele
transversale ale dublelor dispuneri, spre stradă șă înspre curţile interioare.
Arhitectura cultă, în raport cu arhitectura vernaculară, pierde o parte din „comunicarea
şi relaţionarea cu membrii comunităţilor şi exprimarea nemijlocită a locuitorilor prin
intermedierea filtrelor educaţionale.”156 Totuşi, anumite secvenţe vernaculare sunt preluate în
mod intenţional sau spontan.
Identificarea şi înţelegerea unor elemente arhitecturale specifice în relaţionările lor cu
spiritualităţile comunităţilor, ar putea contribui la conservarea elementelor de peisaj identitar,
transmiterea unor codificări şi limitarea deturnărilor sau pierderilor de sensuri.
Lista monumentelor Arad, nu include ansambluri sau clădiri dezvoltate vernacular, cu
toate că acestea reprezintă un descriptor important al unui mod de viață specific zonei, de o
aparentă banalitate, dar care ascunde secretele unor organizări tradiționale familiale și comunitare
complexe, perfecționate în perioade de timp foarte îndelungate, prin eforturile multor generații.
Diversificarea și eficientizarea tehnologiilor de transport și de comunicare implică un
aport de informații în creștere exponențială, fiind perturbat modul de viață al comunităților
tradiționale, cărora pe parcursul ultimelor decenii le-a fost întrerupt cursul creșterilor lente iar
continuitățile considerate firești în multe secole anterioare, au ajuns într-un moment critic, în care
generațiile actuale devin martore pierderii tradițiilor și unor radieri brutale de secvențe
semnificative ale peisajului identitar.
Varietatea crescândă a influențelor stilistice care amprentează noile construcții,
determină aceste vechi configurații autosimilare de clădiri mult repetate, poate datorită evoluției
egale și coezive a membrilor comunităților care le-au construit, să fie treptat înlocuite cu tipologii
diferite de clădiri, astfel încât în absența unor măsuri de protecție și explicitare a semnificațiilor
peisajului identitar local, se va constata dispariția acestor zone cu case discrete, care constituiau
mari cartiere reprezentative pentru peisajul arhitectural și urban al orașului Arad.

156
-HUSELMANN, Jan, 2014, „Arhitectura fara arhitect”, Ed. Universitara Ion Mincu, Bucureşti; p.7

Page 100 of 304

.
Fig 61 Tipologii vernaculare Arad, sursa: google hărți

Printre proiectele păstrate în depozitele Arhivelor Județene Arad, se găsesc și schițe

ale unor tipologii de clădiri inspirate din cele vernaculare, ale căror proiecte descriptive, compuse
din planuri, secțiuni, fațade, uneori și contururi ale parcelelor, care au fost înregistrate la
Primărie pentru respectarea reglementărilor epocii.
Planșele înregistrate la Primaria Arad, sunt desenate de meșteri constructori locali
calificați, inițiați atât în tehnici constructive cât și în desenul de arhitectură.
Parcelarele pe care se amplasează sunt deseori planificate și geometrizate iar clădirile
mimetice rezultate, preiau tipologii vernaculare, dar nu corespund în totalitate definiției de
arhitectură fără arhitect, fiind concepute de autori relativ specializați și aprobate de Primărie cu
intenția de a perpetua o imagine unitară, integrată și referențială în raport cu peisajul identitar
anterior structurat.

Page 101 of 304

Fig 62, 63, 64, 65 Proiecte de case din Fondul Primăria Arad, aunl 1899, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele
Județene Arad
Planurile cătorva construcții propuse în anul 1899, cu funcțiuni de locuințe minimale,
probabil muncitorești, amplasate pe terenuri cu dimensiuni mai reduse, preiau elemente ale
locuințelor vernaculare din mediul rural, fiind eliminate unele anexe existente în gospodăriile

Page 102 of 304

care includeau activități agricole predominante. Căsuțele conțin câte una sau două camere,
locuibile, sobe, o cămară și un hol, uneori și o prispă sau coridor, scări abrupte pentru intrările în
beci și pod.

Fig.66. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig.67. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Page 103 of 304

Fig 68. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig.69. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Page 104 of 304

Fig.70. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig.71. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Page 105 of 304

 Fig.72. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig.73. Proiect din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad
Proiectul locuinței familiei Racoczy Antal, cu regim de înălțime subsol, parter și pod
al cărui dosar a fost înregistrat la Primăria Arad în anul 1899, desenat de meșterul calificat, având

Page 106 of 304

dubla calitate de proiectant, dar în același timp și de constructor, Szabo Sandor, este un exemplu
de mediere adaptativă și mixare a unor teme vernaculare, cu elemente preluate din stiluri clasice
consacrate.
Pe suportul volumetriei tipic vernaculare, aticul dinspre stradă este mai înălțat, pentru
a susține detalii reprezentative, cum ar fi profilaturile racordate de sub streașină sau decorațiile.
Contururile ferestrelor sunt îmbogățite cu frontoane, ancadramente, sugestii de
coloane angajate și capiteluri, modelate în reliefuri de tencuieli, armate cu plase vegetale sau
susținute cu cărămizi țesute în console. Poarta de intrare este marcată printr-o arcadă decorată cu
un fronton și continuată printr-un coridor care inițiază un parcurs circular prin integrarea unor
spații interioare. Subsolul este prevăzut cu fante și ferestre oblice pentru ventilare transversală
dispuse pe fațade opuse, atât înspre stradă căt și spre curtea din spate.
Pentru împiedicarea propagării focului la clădiri înșiruite, timpanele sunt realizate din
zidărie plină, cu o racordare la calcanul din stânga, probabil mai înalt, cele două ape inegale fiind
determinate prin înălțarea căutată a fațadei, considerată mai importantă, dinspre spațiul public.
Construcții cu inițiatori autonomi, realizate de meșteri diferiți, prezintă multe
elemente și detalii asemănătoare, transmise probabil constructorilor pe parcursul procesului de
calificare, care nu ar fi putut realizate în absența unor norme generale stabilite în mod oficial, dar
și aserțiunilor convergente la aceleași principii, ale comanditarilor, alături de executanții și
autorii conceptelor.
Volumetriile miniaturale discrete, dispunerile pe fronturile stradale și fațadele, sunt
similare arhitecturii vernaculare, fiind adiționate în diverse proporții, decorații de inspirație
citadină, ancadramente din tencuială care amintesc arhitectura barocă, bosaje și nuturi imită
placările din piatră ale palatelor clasice, elemente de numitor comun cu arhitectura barocă, prin
care se caută o atenuare a diferențelor de statut și imagine, ca fenomene de mediere, stabilite între
centrul reprezentativ și peisajul vernacular din teritoriile înconjurătoare.
Cartierele perimetrale centrului au ca specific aceleași game de volumetrii, locuințe
subsol, parter cu pod, ale caselor vechi care se mențin, dar și ale unor noi construcții care preiau
elemente sau tipologii vernaculare continuate în perioada interbelică, cu unele variații sau
adaptări ale partiurilor la configurațiile terenurilor. Sunt construite case asemănătoare cu cele
vernaculare, desenate de către meșteri zidari atestați, la care se atașează uneori și reliefuri
decorative inspirate din stilurile neoclasice, profilaturi, ancadramente, proporții ale ferestrelor.

Page 107 of 304

Fig. 74 Proiect de locuință, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

75. Proiect de locuință, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

Page 108 of 304

 Fig 90
76. Proiect de locuință, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

Fig 77 Proiect de locuință, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

Page 109 of 304

 Gamele de rezolvări variază de la simplitatea volumetriilor vernaculare fruste,
tradiționale sau moderniste, până la mixaje, adiții decorative sau sugestii compoziționale
inspirate din arhitectura zonei centrale, în diverse proporții, ca simboluri ale palierelor ierarhice
gradate.
Continuitatea unor modele arhetipale, nu exclude receptarea unor secvențe de imagini
contemporane edificării, astfel încât sunt preluate, ca forme de mediere, adaptare și actualizare,
indicii și detalii stilistice baroce, eclectice, seccesion, moderniste, fără a fi pierdute
caracteristicile volumetrice specifice.
„Mica” arhitectură, cea aparent lipsită de importanță, alături de „marea” arhitectură
consacrată sau poate deocamdată neapreciată, ambele fiind categorii apartenente în tablourile
unor epoci, contribuie la portretizarea unor etape, modurilor de viață, atmosferei, ambianțelor
istorice semnificative.
Tipologii de clădiri tradiționale parter, prezente în sau derivate din peisajul vernacular
istoric, dintre care unele edificate în secolul XIX sau mai recente, mai pot fi încă observate în
tabloul arhitectural din anul 2020, al orașului Arad, cu toate că teritoriile lor se află într-o
permanentă retragere, fiind amenințate cu dispariția.
Acest filon arhitectural al peisajului local și regional, cu unele variații și scalări,
reapare în toate etapele istorice de generare stilistică, înregistrate în memoria orașului Arad, fiind
supus unor ample agresiuni manifeste, odată cu apariția teoretizărilor moderniste, continuate prin
asalturile funciare actuale.

3.3 Stratul baroc

Lucian Blaga descrie barocul ca având ca note distinctive: „setea de perspectivă,

pasiunea frenetică a totalului, duhul ordinei ierarhice, un credit excesiv acordat rațiunii (...)”157
Schimbările în organizarea vieţii citadine și dezvoltarea stilurilor europene, creşterea
distanţelor de relaţionare interumană au influenţat evoluţiile stilistice locale.
Hărțile ale orașului Arad, datate din anul 1752, autor De Sully și cea din anul 1755, autor
Ruttkay Imre reprezintă prima cetate oppidum Arad amplasată la vest față de peninsula cetății

157
Blaga, Lucian, 1969, ”Trilogia culturii”, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti; Pag. 5

Page 110 of 304

 actuale, la sud cartierul sârbesc cetate, oraș „oppidum Neo Aradiense”, „Reitzen Stadt”, denumit
ulterior și „cartier rascian” iar la nord vechiul cartierul german „oppidum Vercro Aradiense”.
Spre deosebire de alte structuri urbane civile, dezvoltate în interiorul zidurilor unor
cetăți, cum ar fi cea de la Timișoara, zonele civile, rezidențiale, agricole, meștesugărești sau
ulterior cele industriale ale orașului Arad, au avut evoluții autonome în raport cu cele două cetăți
istorice, protecția necesară și separarea așezărilor fiind asigurată inclusiv de către brațele sau
canalele râului Mureș.
Cartierul medieval sârbesc, își păstrează până astăzi specificul vernacular, cu case
parter deseori aliniate, în timp ce în centrul urban al cartierului german, distrus de
bombardamentele din 1948, edificiile reprezentate în desenele din epocă, aveau regimul de
înălțime parter și un etaj, fiind respectate alinierile pe aliniamentele dinspre spațiile publice,
străzi sau piețe.
Gradul de protecție ridicat oferit de organizările cazone, a susținut primele densificări
și reglementări urbane.
Cele două structuri paralele, cea militară și cea civilă, conținând activități de
producție, comerciale și de apărare, erau inițial aflate în relații de interacțiune și interdependență.
În etapa construirii cetății, amplasamentul așezării civile constituia un impediment strategic, o
mare parte din străzile și clădirile existente fiind expuse în raza artileriei, calculată conform
performanțelor de atunci ale artileriei.
Cartierele multietnice erau apărate de brațele și canalele râului Mureș, astfel încât în
zonele civile incintele au avut evoluții separate și uneori conflictuale, în raport cu perimetrele
delimitate ale cetăților.
Stilul baroc, a cărui evoluție a început la Roma în jurul anului 1600, a furnizat
modele arhitecturale care au rămas asociate ideologiilor clerului catolic, aristocrației seculare și
burgheziei în creștere, principali promotori și comanditari, care promovau bogăția decorațiilor
exterioare și interioare, gradarea parcursurilor elaborate, monumentalitatea, exuberanța și
generozitatea spațială.
Influențele barocului au fost aduse de către „meșterii italieni, angajați în Europa
Centrală”158, fiind preluate elemente ale barocului german târziu.
Coperta volumului Orod, prezintă o ilustrare a imaginii orașului, văzut și desenat de
către autor în anul 1732, include o emblemă heraldică, fiind desenate un vultur pe un turn,
ca elemente simbolice ale puterii dominante.

158
Szekely Gabriel, p.14

Page 111 of 304

 Contururile schematice ale fortificațiilor alăturate structurilor civile, sunt
sugerate prin suprapuneri sau decalaje de elevații rabătute pe un plan deformat al fundalului
topologic și prin compunerea accentelor de înălțime ale edificiilor cu planurile construite.
Tabloul urban descrie pe lângă edificiile joase, cu cel mult două niveluri din
nucleul urban civil, volume civile similare din nucleul urban sau ale așezărilor satelit,
vernaculare sau baroce, siluete și accente ale cetății, cele ale turlelor edificiilor de cult, care
domină peisajul ca repere, până la desfășurările râului Marussius, canalelor și vegetației.
Ierarhizarea scalară și de altitudine a mediului construit, reflectă structurile
piramidale ale societății și corespunde în mod simbolic palierelor societale ale epocii.

Fig. 78 Coperta volumului Orod , începutul secolului al XIX-lea, fondul istorie, Arhivele Județene Arad, Muzeul
Județean Arad
Printre cele mai vechi clădiri baroce care au supraviețuit până în prezent în Arad,
aflate în diverse stadii de conservare sau deteriorare se află biserica sârbească și mănăstirea
franciscană.159 Primele edificii baroce locale, au elemente comune cu arhitectura cazonă.
Sistemele constructive ale edificiilor baroce utilizează în principal lemn și zidării de
cărămidă țesute cu grosimi mari și în reliefuri pentru a susține profilaturile de pe fațade,
tencuieli armate cu împletituri din tije vegetale, bosaje, ancadramente, frontoane,
decorații.

159
Lista Monumentelor Istorice

Page 112 of 304

Fig. 79 Proiect de intervenții din 1970, Plan parter cazarma, inaintat de Ministerul Forțelor Armate, Inventar 408, 1971,
Institutul Național al Patrimoniului

Cele două construcții cu funcțiuni cazone existente, amplasate în incinta

ansamblului fortificat, pentru a flanca piața deschisă din fața edificiului de cult, sunt realizate
conform unor principii relativ similare, fiind dezvoltate în jurul unor curți interioare, spre
care se orientează un coridor de tip cursivă, închis cu parapeți de zidărie și ferestre, care
asigură accesul spre sirurile de încăperi, dispuse înspre curte sau spre exterior.
Perimetralitatea cursivei în raport cu nucleul-curte creează un parcurs ”circular”
închis, introvertit, care se regăsește la multe edificii baroce locale, dar și în configurarea
continuităților “circulare” perimetrale ale unor spații interioare ale tunelurilor boltite, din
spațiile interioare semiîngropate, ale liniilor de fortificații exterioare zigzagate, care urmăresc
generatoarele relativ concentrice, în raport cu nucleul citadelei.

Page 113 of 304

 Fig. 80 Foto arhiva personală, 2019, pavilion din incinta ansamblului fortificat Arad

Fig. 81, Fațada mănăstirii din incinta cetății, desen de mână Fondul istorie,
Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Nesiguranța și instabilitatea zonei de frontieră și apoi a teritoriilor, recent reorganizate,

dar și prezența constructorilor militari specializați, au determinat probabil, apariția unor clădiri
cu elemente comune construcțiilor militare și civile.
Multe clădiri arădene preiau în sec. XVIII-lea elemente ale modelelor palatelor baroce
pe lîngă ,,influenţă a construcţiilor militare”160, manifestată prin abordări pragmatice și decorații
simplificate.

160
Roşiu, Liliana , 2002, „Opţiuni arhitecturale în Banatul secolului al XIX-lea, în Studii şi comunicări, 2001,
Museum Arad, ed. Trinom, Arad, p.298

Page 114 of 304

Fig 82 Fațada unui pavilion din incinta cetății desen de mână Fondul istorie,
Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Fig 83 Fațada unui pavilion din incinta cetății desen de mână Fondul istorie,
Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad

Page 115 of 304

 Inițierea etapei baroce, coincide cu introducerea noilor reglementări ale
imperiului Habsburgic, extinderea țesutului urban și edificarea unor clădiri reprezentative.
Începând cu perioada barocă arterele și spațiile publice se configurează cu
generozitate, fiind impuse prospecte ample ale străzilor, piețe, și parcuri grădini, iar
parcelarul este organizat cu respectarea unor principii urbanistice.
De asemenea, arhitectura militară barocă utilizează și elemente preluate din
arhitectura barocă civilă, cum ar fi decorațiile porților, planimetriile stelate, atât de elaborate
încât par să fi fost concepute cu intenții pur decorativiste.
Principiile estetice care guvernau conceptele edificiilor cazone, erau dublate de
configurații complexe, stabilite prin calcule geometrice adaptate performanțelor artileriei
timpului, strategiilor militare de apărare și atac teoretizate de către Marchizul Sebastien Vauban
Le Pretre, care alături de ingineria militară belgiană au influențat conceptul inginerilor militari
conduși de către generalul Ferdinand Philipp Harsch161, proiectanți ai ansamblului fortificat.
Noua Cetate amplasată în peninsula de pe malul opus al râului Mureș, în raport cu
vechea cetate, reprezintă un ansablu vast, care include construcții militare dezvoltate în jurul
vechii mănăstiri franciscane, edificate anterior.
Compoziția planimetrică a cetății este determinată de principii ale simetriei
rotatorii, centricității, concentricității și radialității, fiind influențată de evoluțiile ingineriei
militare, performanțelor artileriei și prin raportarea la stilul baroc contemporan.
Planul cetății în șase colțuri, generat prin rotația a două triunghiuri echilaterale,
amintește și desenul lui Borromini pentru biserica barocă “Sant’ Ivo della Sapienza”162 a cărei
compoziție planimetrică utilizează triunghiuri rotite în jurul aceluiași centru de greutate.

Fig. 84 Plan Sant’ Ivo della Sapienza

161
De-a lungul frontierei, 2005, pag. 18
162
Harbison, Robert, 2009, Travels in the histoty of architecture, Ed. REAKTION BOOKS, London, p.182

Page 116 of 304

 Aspectele fruste ale organizărilor militare materializate prin eficiența și claritatea
geometrică, sunt dublate în epocă de căutările artistice și virtuozitățile constructive specifice
perioadei baroce.
Datorită perioadelor de creșteri economice, simplitatea sobră a primelor clădiri baroce a
fost ulterior diversificată și prin dezvoltarea unor manufacturi locale ce produceau feronerie,
mozaicuri, lemnărie prelucrată, cărămidă, dar și finisaje aduse de la distanțe mai mari.
În anul 1780 se înregistrează o extindere a orașului Arad înspre nord, datorită unor
desecări ale canalelor ce constituiau limite anterioare.
De la funcționarea inițială ca piața comercială și de adunare, bulevardul central, devenit
corso în memoria colectivă, menține funcțiuni comerciale și publice, alături de cele rezidențiale.
Reconstruirea inițiată după distrugerea centrului orașului Arad, aflat în raza de acțiune a
artileriei, în timpul bombardamentelor din anul 1848, a determinat străzi rectangulare și
perpendiculare pe bulevardul principal, noua tramă stradală fiind racordată cu traseele vechi ale
străzilor neafectate de către bombardament.
După anul 1880, încep să se construiască imobile cu mai multe niveluri, până atunci
fiind prezente puține clădiri cu un etaj, în centru accentele de înălțime fiind constituite de către
biserici.
Secolul XIX aduce o mai mare diversificare a modelelor şi decoraţiilor, fiind menţinute
sau preluate volumetrii, aliniamente, parcursuri şi compartimentări interioare.
Gama de clădiri rezultată variază de la clădiri mai multe niveluri în centru, până la
clădiri parter spre zonele marginale, fiind integrate elemente stilistice baroce sau eclectice, care
se alătură unor elemente vernaculare.
Stilurile baroc și neobaroc creează asamblări ale unor elemente sculpturale cu elemente
constructive, pentru a marca statutul arhitecturii, prin căutarea unei fuziuni cu celelalte arte.
Câteva principii compozitionale, cum ar fi introvertirea înspre curțile interioare
succesive relaționate, orientările multiple ale acceselor care se regăsesc atât la ansamblurile
militare, cu motivații strategice, cât și la clădirile civile, atunci când configurațiile parcelelor
permit, dualitatea orientării interior-exterior, centricitatea, direcționările interioare, rectangulare,
cardo și decumanus, căutarea unor simetrii, înglobarea decorațiilor ca elemente artistice.
Planurile au de regulă parcursuri interioare circulare şi accese pe cursive exterioare,
uneori închise, orientate înspre curţile interioare, cu rol de spaţii tampon, ca tranziţie înspre
curțile introvertite conectate și cu spaţiile exterioare.

Page 117 of 304

Materiale și sisteme constructive
Un numitor comun pentru arhitectura barocă civilă și cea militară îl reprezintă
tehnologiile constructive, care utilizează de regulă materiale și tehnologii locale, cărămida plină
presată simplu sau dublu arsă, șarpante din bârne de lemn bine uscate, dintre care unele au
rezistat până în prezent, datorită temeiniciei prelucrării și punerii în operă.
Aceste materiale și modalități de edificare sunt folosite, sunt reprezentative pentru
majoritatea clădirilor din centrul orașului Arad, începând cu secolul XVIII.
Decorațiile erau executate din mozaic, piatră sau tencuială armată cu nuiele împletite
din trestie sau alte esențe, a căror anatomie poate fi uneori observată în prezent, la clădirile cu
finisajele fațadelor parțial deteriorate, fiind vizibile secțiuni descoperite ale unor straturi, anterior
ascunse, ale construcțiilor.
Pentru a susține profilaturile de pe fațade, tencuielile armate cu împletituri din tije
vegetale, bosaje, ancadramente, frontoane, iar în țesăturile zidăriilor sunt structurate reliefuri în
console.
Arderea dublă a cărămizilor asigură o vitrificare suplimentară, pentru creșterea
gradului de impermeabilizare, util în condițiile umidității ridicate a terenului din lunca
Mureșului, strabătută de cursurile râului și canalelor sale.
Zidăriile sunt de regulă țesute cu măiestrie în boltiri și intersecții complexe, cu grosimi
mari, din cărămidă plină presată arsă, uneori dublu arsă, pentru fundaţii şi zidării, planşeele sunt
realizate din bolțișoare ceramice, beton sau lemn iar învelitorile se realizează din ţigle ceramice,
susținute de structuri înalte din lemn, care determină volumetriile specifice.

Fig 85 Secțiuni ale tunelurilor boltite și sistemelor de ventilare din fortificații, Arhivele Naționale Ungaria

Page 118 of 304

 Fig 86, 87 1698 - 1702, modif. 1790, AR-II-m-B-00562 (Cod RAN: 9271.22), Biserica sârbească "Sf. Petru și
Pavel", Piața Sârbească 1, fotografii google hărți

Fig 88 Fotografie din arhiva personală, 2019, Mănăstire și pavilion administrativ din incinta ansamblului fortificat

Page 119 of 304

 3.4 Eclectism

Domnia împăratului de Habsburg Josef al II-lea (1780-1790)163 aduce mari schimbări

organizatorice și ideologice, astfel încât stilul baroc începe să fie înlocuit cu interpretări
eclectice, evocative, în ansamblu sau prin detalii, ale unor stiluri clasice consacrate.
Imaginile străzilor astfel rezultate, care oferă percepții în racursi, asupra elementelor în
relief ale clădirilor aliniate, bowindouri, intradosuri console și decorații, surprind prin varietatea
detaliilor subordonate unor principii de ansamblu, cu rol unificator, exprimate prin regulamentele
de urbanism ale timpului, impuse de către oficialități.
În procesele de concepție arhitecturală, raportările la modele istorice reprezintă
fenomene de similaritate, rezistențe la schimbări, manifestate atât de structurile dominante, în
încercarea de a conserva structuri piramidale asemănatoare celor cunoscute din istorie, cât și
expresii ale unor intenții de menținere a unor continuități identitare sau contextuale.
Structurile imperialiste și absolutiste, oferă straturilor mai joase ale piramidei ca modele
conceptuale arhitecturale palatele și clădirile de cult sau cetățile istorice, preluând elemente din
evoluțiile stilistice, de la cele antice, până la evul mediu.
Anterior perioadei baroce, secvențele de organizări democratice rizomatice sunt rare,
cum ar fi cele vernaculare, cele mai multe sisteme putând fi asimilate cu structuri preponderent
piramidale.
Aceste modele clasice variate, transgresate din timpi istorici anteriori se transformă în
noi forme generate prin similaritate mimetică sau în varii grade de asemănare și diferențiere,
determinate de tehnologii, materiale disponibile sau de gradul de înțelegere asupra formelor reper
reproduse, în circumstanțe psihologice, spațiale și temporale diferite.
Organizările piramidale ale puterii impuneau arhetipuri considerate reprezentative,
susținând perpetuarea unor sisteme și interacțiuni ce căutau suportul continuităților cu structurile
anterioare de susținere ale puterii, prin proiecții ce evocă simboluri ale ierarhiilor superioare și a
celor similare consacrate.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a găzduit apariția unor ideologii contradictorii în raport
cu cele anterioare, pornind de la evoluții ale științelor exacte, nașterea socialismului, opoziția cu
mistica, abordarea intuitivă a gnozei, reprezentând etape ale procesului de individuație urmărit
într-o evoluție transtemporală.
Mistica fiind contestată și considerată “conservatoare sau inclusivă”, (…) utilizând
“simboluri și tradiții constituite pentru a-și prezența experiențele amorfe și greu traductibile, în

Page 120 of 304

 timp ce aceea revoluționară sau exclusivă găsește în căutările sale energia de a inaugura noi
simboluri universale și expresii prin demolarea celor vechi, considerate ca o piedică.”164
Ceea ce se află dincolo de cunoașterea intuitivă sau științifică și înțelegerea lumii
înconjurătoare, poate fi interpretat ca mistic.
Pierderile de informații și transformările de sensuri datorate succesiunilor de
schimbări implică percepții și interpretări secvențiale și nuanțate până la opoziție în etape
diferite.
Prin academismul manifestat în arte și arhitectură, susținut prin organizații oficiale se
stabileau doctrinele, normele și canoanele acceptate în sistem: stiluri anterioare, ordine clasice,
elemente formale și ideologice acceptate ca reprezentative, intră în ansambluri acceptate ca fiind
specifice manierelor clasice de construire și compunere a operelor eclectice. Acest cumul de
informații se transmitea arhitecților și constructorilor prin educație, solicitându-se un nivel înalt
de virtuozitate a desenului și execuției. Prin formația în sensul aprecierii esteticii și ideologiilor
ordinelor clasice se caută constituirea unui mental afiliat dogmelor oficiale.
„În secolul XIX, opera arhitecților recapitula într-un mod dezordonat întreaga istorie a
arhitecturii. Acest fenomen denumit istorism, este deseori văzut ca fiind un final mort al absenței
ideilor datorită copierii formelor trecutului. Dar revivaliștii cei mai imaginativi depășesc imitația
asigurând noi perspective asupra trecutului.”165
Abordarea istoricistă creează un continuum al spațiilor canonizate, decorate,
idealizate pentru a reconstitui în imaginar reprezentări ale stilurilor clasice.
Recompunerea imaginilor și formelor eterogene din istoria arhitecturii, poate fi
interpretată ca o căutare a stabilității, continuității dar și a unor răspunsuri în experimentele
construite anterior, prin afilierea la tradițiile constructive istorice și la unele manifestări culturale
ale spațiului european. Sunt utilizate în compoziții elemente istoriciste simbolice, teme
volumetrice, turnuri sugerând cetăți medievale, decorații inspirate din stiluri diverse, porți
monumentale din lemn casetat/sculptat și fier forjat.
Înglobarea în arhitectură a celorlalte arte și și mixarea surselor stilistice în diverse
proporții, alături de modificările tehnologiilor constructive, amplifică gradul de complexitate și
adaugă diferențieri între fazele de generare stilistică, dar și în interiorul etapei eclectice, perioadă
în care stilurile se alătură, se combină și uneori fuzionează.

163
Szekely Gabriel, p.10
164
Andreescu, Ioan, Origini spirituale ale arhitecturii moderne, 2000, Ed Paideia Simetria, Bucuresti p.6
165
Harbison, Robert, 2009, Travels in the histoty of architecture, Ed. REAKTION BOOKS, London,p. 199

Page 121 of 304

 Producţia arhitecturală variază de la vernacular până la clădiri proiectate de meşteri sau
arhitecţi fiind preluate influențe stilistice clasice sau contemporane.

Fig 89. 1800 – 1850 AR-II-m-B-00484, „Casa gotică”, Str. Bălcescu Nicolae 6
Fig 90 1817 AR-II-m-B-00527 (Cod RAN: 9271.16) Teatrul Vechi, Str. Lazăr Gheorghe

Fig 91 1869 – 1873 AR-II-m-B-00485, Colegiul Național „Moise Nicoară” Piața Bibici Margareta 1

Ca variabile ale schimbării tendințelor artistice, tehnicilor constructive și materialelor

disponibile se diversifică decorațiile modelate în tencuieli, mozaic sau piatră la fațade sau
orfevrărie artistică în cazul balustradelor, împrejmuirilor și porților, care se amplifică până la a
deveni luxuriante, iar calitatea proiectelor/execuției atinge un înalt nivel de virtuozitate și
rafinament.

Page 122 of 304

 Fig. 92

Fig. 93 Fig. 94 Fig. 95

Fig. 96, Fig. 97

Fig 92, 93, 94, 95, 96, 97 1874 AR-II-m-B-00561Teatrul de Stat "Ion Slavici", Bd. Revoluției 103
Secțiuni și detalii parte din proiectul teatrului din Arad, Arhivele Județene Arad

Page 123 of 304

 Teatrul de Stat "Ion Slavici", din Bd. Revoluției 103, edificat în anul 1874 este în
prezent înregistrat în Lista Monumentelor, Ministerul Culturii AR-II-m-B-00561. Construirea
teatrului orășenesc, dedicat spectaclelor de “proză, dar și celor muzicale, prevăzut cu o sala de 1200
de locuri”166, a fost inițiată de către municipalitate, clădirea fiind amplasată în interiorul prospectului
bulevardului central, cu încălcarea uzanțelor de dispunere a construcțiilor pe fronturile laterale,
excepție acceptată, pentru a constitui o prezență arhitecturală marcantă, vizibilă în perspectivele
arterei principale a orașului.
În anul 1882, în urma unui incendiu167, edificiul a fost reconstruit iar accesul principal
a fost stabilit în poziția actuală, cu un registru de coloane corintice, dezvoltat deasupra arcadelor
care marchează intrarea de la parter.
Planurile, desenate de arhitectul Halmy, sunt realizate pe un contur rectangular, cu
decroșuri pentru marcarea intrărilor de pe fațadele opuse, corpuri cu patru niveluri supraterane,
dispuse în jurul sălii principale de spectacole, detașate prin curți interioare, cu rol de iluminat și
ventilare.
Proiectul a fost înregistrat în arhivele Primăriei Arad în anul 1899168, unele planșe,
depozitate la Arhivele Județene Arad, Inventarele Arhivelor Primăriei, fiind aflate în prezent într-o
stare avansată de deteriorare.
”Fondurile muzeale ale orașului Arad au fost păstrate în incinta teatrului, până în anul
1912. Înainte de anul 1944, la parterul edificiului se afla o cafenea”169 accesibilă de pe bulevardul
central.
Secțiunile, parte din proiectul arhivat în anul 1899, indică utilizarea unor sisteme
structurale realizate din zidării portante și lemn, similare cu cele obișnuite ale clădirilor locale,
baroce sau eclectice, militare sau cazone, fiind adiționate rafinamente constructive, detalii mai
elaborate și decorații, la exterior, pe fațade.
Finisajele interioare au fost realizate cu materiale prețioase și lucrări de mare calitate
artistică, placări de piatră, stucaturi și sculpturi în lemn, pentru a consacra un caracter emblematic al
edificiului cultural.
Pereții și bolțile de peste subsol erau țesute din cărămidă plină presată arsă, pardoselile
subsolului din pământ bătut. Planșeele de peste etajele 2, 3 și șarpanta podului înalt, au fost realizate
din grinzi de lemn, inclusive cele aamplasate deasupra sălilor aglomerate și a turnului scenei, fără

166
Arad, Patrimoniul cultural construit, editia a-II-a, editura Brumar Timișoara, p.30
167
Idem
168
Inventarele Primariei 1899, Arhivele Județene Arad
169
Idem

Page 124 of 304

măsuri suplimentare de protecție antifoc, necesare, conform legislației actuale, pentru construcții cu
săli aglomerate, deschise publicului.
Un alt incendiu produs în anul 1955170, a determinat realizarea unor alte transformări
ale proiectului anterior, capacitatea sălii inițiale fiind redusă, probabil pentru a adapta edificiul
normelor în vigoare din acea perioadă și a fost adaugată o nouă “sală studio la etajul al doilea”171.
Simbolistica ornamentațiilor s-a adaptat cerințelor epocii, frontonul adăugat după anul
1955, la începutul perioadei socialiste, fiind decorat cu basoreliefuri realizate de sculptori locali, în
spiritul și mai aproape de stilistica timpului.

Fig 98 sf. sec. XIX AR-II-m-B-00546, Palatul Cenad, azi locuințe și birouri, Bd. Revoluției 73

Fig 99.1 , 99.2 sf. sec. XIX AR-II-m-B-00550 LMI, Palatul Neumann, Bd. Revoluției 78 str. Horia
170
Arad, Patrimoniul cultural construit, editia a-II-a, editura Brumar Timișoara, p.30
171
Idem

Page 125 of 304

 Un imobil edificat în anul 1899, combină o distribuție planimetrică care evocă vile
paladiene, fațade cu elemente eclectice, parcursul circular al palatelor baroce, cu o șarpantă înaltă,
configurată în mai multe pante, racordate pentru a răspunde condițiilor climatice hibernale nordice.

Fig 100 Proiect de locuință, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Fig. 101 Fațada Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Page 126 of 304

 Tema recurentă a palatului reapare în interpretări diverse, scări circulare orientate spre
parcul interior, partiuri cu dublu sau simplu tract, cu încăperi inșiruite, fațade cu decorații
eclectice și balustrade dantelate, șarpante remodelate, reinterpretate până la fuziune cu partiturile
vernaculare.

Fig 102 Planuri și secțiune, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Fig 103 Proiect, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Page 127 of 304

 Fig 104 Fațada unei locuințe, Inventarul Primăriei Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig 105 Clădire cu funcțiune utilitară, Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene
Arad
Integrarea în regulamente și contextele construite, este uneori urmărită și în cazul
funcțiunilor utilitare, prin replicarea mimetică a volumelor, șapantelor, fațadelor.

Page 128 of 304

Fig 106 Secțiuni turn de apă, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad

Fig 107 Plan și secțiuni fundații Turn de apă, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele
Județene Arad
În cazul unui turn de apă, al cărui proiect a fost înregistrat în Arhivele Primăriei, în anul
1899, fiind o funcțiune tehnică utilitară, s-a utilizat un sistem constructiv, compus dintr-o
structură supraterană metalică dezvoltată pe trei niveluri, montată pe fundații din beton. Atât
volumetria cât și silueta clădirii, determinate de tehnologiile modernizate, sunt mai puțin
obișnuite în raport cu sistemele locale uzuale.

Page 129 of 304

Elemente arhetipale repetitive în perioada eclectică:
- porți decorate, combinații de materiale, lemn, fier forjat, sticlă, vitralii;
- cursive orientate înspre curți interioare accesibile prin scări și ganguri din exterior;
- balcoane prevăzute cu balustrade transparente din fier forjat;
- ferestre cu ancadramente;
- bosaje sugerate prin reliefuri sau nuturi în tencuieli;
- compunerea unor decorații reinterpretate, inspirate din stiluri consacrate;
- console ale streșinilor, bowindourilor și balcoanelor peste spațiile publice ale trotuarelor;
- volumetriile caracteristice ale șarpantelor cu învelitori din țigle, la care se adaugă frontoane,
timpane de inspirație clasicistă;
- turnuri, de regulă amplasate la intersecțiile străzilor;
- tendința de uniformizare a înălțimilor și alinierilor pe aliniamentele dinspre stradă.

Fig. 108 Fotografie, detaliu al unei porți din lemn masiv cu supralumină din sticla givrată

Fig. 109 Fotografie, gang de acces spre curte interioara din bulevardul Revoluției

Page 130 of 304

Fig. 110 Fotografie, turn ce colț, bulevardul Revoluției

Page 131 of 304

 3.5 Seccesion

„Die Zeit ist Kunst. Der Kunst ist freiheit.”172

Etapa de generare a curentului seccesionist, desfășurată în jurul anilor 1900, induce

schimbări ale modului de înțelegere a artelor, ca semnificanți ai unui timp istoric specific,
ideologia epocii fiind teoretizată ca o contestare a curentelor istoriciste.
Încercărilor de menținere și referire a structurilor ideologice anterioare li se opun
curente contrare a căror intensitate și amplitudine pot fi cuantificate urmărind gradul de
diferențiere indus de noile sisteme de idei în raport cu cele anterioare.
“Termenul seccesion semnifică în limba germană, separarea unui grup de o tendință
oficială a fost adoptat de artiștii neconformiști germani și austrieci de la finele secolului 19, care
de pe pozițiile artei 1900, protestau făcând secesiune, adică retrăgându-se din uniunile dominate
de academism și constituindu-se în alte asociații. Așa au apărut Munchener seccesion (1892),
Wiener seccesion (1897) și Berliner seccesion (1898)”173.
Curentul seccesion se definește prin intenția manifestă de separare în raport cu dogmele
academiste, clivare ce operează în mod predilect în gama nuanțelor artistice, prin aceasta
deosebindu-se de reacțiile din ce în ce mai tranșante și chiar violente ale ideologiilor curentelor
ulterioare.
Redesenarea liniilor cu o mai mare fluență în desfășurarea „coup de fouet”,
amplificarea complexităților volumetrice, decorative și simbolice implică, pe lângă separarea
declarată și unele continuități ale virtuozităților tehnicilor de desenare, proceselor de concepție,
tematicilor, tehnologiilor constructive sau atașamentelor pentru artele înglobate în arhitectură.
În vreme ce „Art Nouveau-ului, Modern Style sau Jugendstyl-ul, se aflau în faza
decăderii perioadei florale, în Viena începea perioada geometrică, ce s-a ilustrat în expresia
ortogonalistă și funcționalistă a artelor aplicate”.174
Încă anterior anului 1900, unele fațade din orașul Arad, încep să preia elemente
seccesion. Probabil grație călătoriilor și formației unor arhitecți, constructori și comanditari
arădeni reprezentativi, dar și datorită preferințelor locale, limbajul specific seccesion floral și
geometric între anii 1900 și 1908, este utilizat la multe clădiri edificate în acea etapă. Elementele
de limbaj specific seccesion, sunt deseori utilizate în combinație cu decorații eclectice, provenite
din surse de inspirație variate, mimetice, simbolice sau mitologice.

172
Constantin, Paul, apud Gustav Klimt, 1977, p. 165
173
Idem

Page 132 of 304

 “Tehnicile folosite sunt de o varietate fără precedent: altorelief, basorelief, sgrafitto,
tencuiala colorată, plăci ceramice etc. Soluțiile decorative alese operează cu o paletă foarte vastă
de elemente romanice, gotice, orientale, curbilinii inspirate din domeniul vegetal, zoomorfe,
antropomorfe sau simplificate până la abstractizare.“175
Libertatea transformatoare și antreprenorială a burgheziei, definită prin atașamentul
pentru stabilitatea lumii materiale, dar nu întotdeauna afiliată unor continuități istorice, a
determinat reinterpretări libere, fiind adiționate noi forme și simboluri, canoanelor consacrate în
stilurile clasice.
Diluarea și medierea în contextele locale a conflictelor, manifestate în plan ideologic
între stilurile istoriciste și seccesion, datorate unor fenomene simbiotice și poate, distanțelor față
de epicentrele stilistice, determină apariția unor clădiri care înglobează forme sau decorații
variate, eclectice și seccesion, deseori în mod armonios, fară a produce mari distorsiuni în
contextele urbanistice sau arhitecturale, existente, în care se inserează.

Fig 111 Fațade, palatul Kelemen arhiva, Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele Naţionale Arad

Fig 112 Fotografie din arhiva personală, anul 2020

Fig. 113 Secțiuni palatul Kelemen, Inventarul Primăriei Arad, 1899, Arhivele Județene Arad

174
Idem, p165

Page 133 of 304

 Evocarea modelelor de edificii de tip “palat”, nu sugerează o atitudine de opoziție în
raport cu ierarhiile consacrate, sau cel puțin nu sunt contestate temele, stilurile sau decorațiile de
arhitectură, recunoscute ca oficiale, bine integrate și emblematice pentru peisajul arhitectural al
epocii, conceptele edificiilor fiind inițiate prin manifestarea unor afilieri stilistice aprofundate, ca
atașamente ale inițiatorilor.
Fomulele volumetrice, chiar dacă scalate și diversificate, temele decorative și deseori
cele funcționale, consacrate în epocă, sunt asumate și multiplicate, pe mai multe paliere ale societății,
pe măsura posibilităților, iar edificiile “generate”, se armonizează în game nuanțate, dar relativ
similare și unitare.
Imobilul, clasat sub denumirea “Casa cu farmacie”, inventariat cu codul AR-II-m-B-00494,
în Lista Monumentelor Istorice, Ministerul Culturii, a aparținut inițial familiei farmacistului
Kelemen, comanditar al proiectului, fiind conceput în stil eclectic de către arhitectul Emil
Tabacovitz, cu regim de înălțime subsol, parter, două etaje și pod înalt iar unele planuri, secțiuni și
fatade, desenate la scara 1/100, au fost înregistrate la Primăria Arad în anul 1899.
Edificiul este aliniat pe aliniamentul stradal, cu decorații, balcoane, bowindouri și
streșini, realizate în console deasupra trotuarelor. Încă un element caracteristic edificiilor eclectice,
care evocă arhitectura unor palate, îl reprezintă turnul butaforic, învelit cu tabla zincata modelată
sculptural și montată pe o structura de susținere din lemn masiv, care marchează intersecția străzilor,
ca accent de înălțime, ca simbol evocativ al palatelor derivate din tipologii de cetăți.
Temele decorative, alese probabil de catre comanditar, în dialog cu arhitectul, includ
decorații și medalioane reprezentînd imagini ale medicilor antici, Hipocrate şi Aesculap 176, patroni ai
medicinei şi farmaciei.
Pantele învelitorii realizate din țiglă cu racorduri din tablă zincată, susținute pe o
șarpantă din lemn, sunt inegale ca lungime, zidurile fațadelor de la stradă fiind înălțate mai mult
decât cele dinspre curte, pentru a maximiza înălțimea percepută a edificiului și oferi spațiului public
al străzii, o mai amplă suprafața decorată, reprezentativă.
Secțiunile din proiectul de arhitectură, cotate, indică înățimi libere de 4m mari ale
etajelor 1 și 2, o înălțime de 1,55 m a parapetului dinspre fațada al podului, peste care coama
șarpantei se înalță la 4,40 m. Planșeele peste subsol și parter sunt rigide iar cele de peste etajele 1 si
2, mai flexibile, susținute cu grinzi din lemn.

175
Szekely Gabriel, 2015, „Istoria Banatului”, din volumul „Arhitectura oraselor libere regesti Timisoara și Arad”,
coordonator Victor Neumann, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, p.177
176
https://www.aradcity.ro/arad/62/palatul-foldes-kelemen

Page 134 of 304

 Fig 114, 115, Fotografii din arhiva personală 2020
Înălțimea liberă a parterului destinat spațiilor comerciale este de 4,50 m, una din aripile
secundare având pardoseala semiîngropată cu 0,70 m, fiind eficientizată o compartimentare pe
verticală a volumelor cu funcțiuni anexe, în două niveluri, demisol și mezanin.
La parter au fost prevăzute spații comerciale accesibile din exterior, intrarea în farmacie
fiind amplasată pe colțul clădirii, iar accesul în curtea interioară este realizat printr-un hol de intrare
orientat înspre spațiul public exterior.

Fig 116 Plan etaj 1, palatul Kelemen arhiva , Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Page 135 of 304

 Fig 117 parter, palatul Kelemen arhiva , Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Fig 118 Plan subsol, palatul Kelemen arhiva , Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele Județene Arad

Spațiul interior, destinat farmaciei a fost decorat cu lambriuri și mobilier sculptat, cu

basoreliefuri de o mare calitate artistică, dar și cu o extraordinară virtuozitate a execuției ebenistice,
fiind sculptate din lemn masiv, foarte bine păstrate până acum, care pot fi vizitate și în prezent,
datorită menținerii funcțiunii de farmacie, deschisă publicului.

Page 136 of 304

 Fig. 119 Fotografie, arhiva personală detaliu, balustrada, palatul Kelemen

Măiestria execuției și rafinamentul decorării interioarelor, sunt egalate de calitatea

finisajelor exterioare, observabile și în documentarul fotografic atașat, realizat în anul 2020, încă
prezente, chiar dacă parțial deteriorate, după trecerea a 121 de ani de la edificarea imobilului,
moment în care unele intradosuri ale bowindourilor, având unele straturi superficiale ale tencuielilor,
parțial descuamate, expun intemperiilor, rețelele întrețesute de material vegetal, care armau
profilaturile existente de la intradosurile unor console, pe lângă aportul termoizolant adus spațiilor
interioare.
În absența conștientizării obligativității de armare a tencuielilor, îngroșate mai mult de
3 cm din profilaturi, bosaje, decorații, intradosuri, au rezultat unele accidente, produse chiar la
imobile istorice recent renovate, la care volumele mari de mortar simplu nearmat, prăbușite de la
intradosul streșinilor fațadei istorice, recent renovate, au relevat inexistența oricăror elemente de
ranforsare, care ar fi trebuit instalate în grosimea tencuielilor.
O mai atentă coordonare a instalațiilor, adiționate în timp, trasee aeriene sau aplicate pe
elemente constructive existente, care interacționează în mod inevitabil cu elementele sculpturale ale
fațadelor, ar putea servi prevenirii apariției unor coprezențe dăunătoare imaginii orașului, situații
care odată create, sunt ulterior dificil de remediat.

Page 137 of 304

 Fig. 120 Fotografie, arhiva personală detaliu, balustrada de colț, palatul Kelemen

Fig. 121 Fotografie, arhiva personală, detaliu, decorații fațada str. M. Eminescu palatul Kelemen

Page 138 of 304

Fig. 122 Fotografie, arhiva personală detaliu, bowindou, palatul Kelemen

Page 139 of 304

 Scara interioară principală, care conectează cursivele nivelurilor, este realizată cu un
contur curbat, fiind orientată cu ferestre înspre curtea interioară, iar accesele la apartamentele de la
nivelurile superioare se realizează din casa scărilor și prin cursivele dinspre curte.
Aripa nordică, orientată înspre actuala stradă Eminescu, include două șiruri de încăperi,
unele orientate înspre strada și spre coridoare sau curtea interioară, iar celelalte laturi ale clădirii sunt
prevăzute cu câte un șir de încăperi, cu compartimentări mai dense în zonele spațiilor anexe.
Apartamentul de pe colț, din nivelul piano nobile, probabil utilizat ca locuință a
proprietarilor, este compus dintr-un hol generos, prevăzut cu o ușă și o fereastră spre curte, din care
se intră în camerele de primire, o sufragerie, cu deschidere înspre salonul de colț, prevăzut cu un
balcon și cu o intrare înspre două încăperi înlănțuite, dintre care, indicat pe plan de către arhitect cu
mențiunea “copil” iar ultimul, cu acces înspre spații de depozitare și la o baie cu cadă, desenată pe
planul din arhivă. Bucătăria și unele spații anexe sunt iluminate si ventilate dinspre cursivă.
Celelalte spații, din aripile cu simplu tract, sunt prevăzute cu uși dispuse pe mijlocul
pereților sau înspre fațada exterioară și cîteva înspre cursivă, ferestre pe ambele fronturi ale clădirii,
dinspre strada și curtea interioară, fiind creată o anumită ambiguitate funcțională, care face posibile
delimitări pentru utilizarea autonomă a unor zone, ca spații destinate unor membri ai familiei, nuclee
mai mici pentru personalul de serviciu, funcțiuni anexe sau închiriere, adaptabile în raport cu
cerințele potențialilor rezidenți.
Atât volumele interioare de la subsol, prevăzute cu aerisiri prin mici curți de lumină cu
grătare intarsiate în trotuare, cât încăperile de la parter, etaje și pod beneficiază de o filosofie
elaborată, răspândită în epocă, a organizării ventilațiilor transversale și verticale, prin raportare la
gabaritele spațiilor, dezvoltată pentru asigurarea confortului interior, dar și pentru menținerea unor
niveluri de umiditate, care să nu dăuneze sănătății locatarilor sau elementelor constructive, având în
vedere nivelul ridicat al apelor freatice din lunca Mureșului. Etajul piano nobile, este mai avantajat
nu doar datorită perspectivelor descendente asupra spațiului public ci și de gradul de umiditate mai
redus, decât la parter sau subsol.
Grosimile mari ale zidăriilor portante din pereții exteriori, asigurau inerția termică a
spațiilor interioare, inițial, încălzite cu sobe de teracotă, prevăzute cu coșuri de fum din zidărie,
înălțate deasupra șarpantelor ca masură de protecție împotriva incendiilor.
Chiar dacă nu au fost luate în considerare multe ipoteze de refuncționalizare, în
momentul conceperii partiurilor clădirii, potențialul de reinterpretare a spațiilor interioare a fost
demonstrat, pe parcursul “avatarurilor” străbătute de edificiu pe durata existenței sale.

Page 140 of 304

 Sincronicitatea între debutul stilului seccesion în Europa și apariția unor clădiri arădene,
ce utilizau elemente specific acestui stil, indică un mare interes și un grad de afiliere ridicat al
locuitorilor pentru dinamica evoluțiilor ideologice, culturale și artistice europene.
În Arad există clădiri contemporane cu stilul seccesion, construite în jurul anului 1900,
care utilizează decorații geometrizate stilizate până la apropierea de viitorul stil Art Deco 1925,
manifestate înainte de consacrarea acestui stil, cum ar fi imobilul de raport din Piața Catedralei
5, edificat de către familia comerciantului evreu Kalmann.
Afilierea stilistică, este deseori defavorizată în raport cu dorința de a construi inserții
adaptate mediilor arhitecturale și mentale locale existente, fiind materializată mai degrabă
aspirația locală de a construi o arhitectură confortabilă și frumoasă, ca omagiu adus comunității și
manifestare a apartenenței europene, decât unor intenții manifeste de protest ideologic.
Marele architect Ludovic Szantay, care a trăit intre anii „1872-1961”177, utiliza o gamă
variată de volumetrii decorații și materiale, de la tencuiala care include profilaturi, decorații și
basoreliefuri, până la placaje din alamă cu nituri, la palatul Bohus, din căramidă aparentă roșie,
aplicate la Biserica evanghelică luterană sau galbenă, în cazul clădirii Gării.
Pe lângă calitatea de arhitect, Szantay a avut și un rol activ ca investitor, dar și în
comunitatea locală, ca membru al unor asociații178.
„După o ucenicie în construcții, a absolvit arhitectura la Zurich în anul 1892, întors în
Arad în anul 1897” 179, a continuat să lucreze ca architect inclusiv în perioada interbelică,
a proiectat câteva zeci de edificii foarte variate, influențate de eclectism și seccesion, dintre care
unele sunt clasate ca monumente iar dintre celelalte, unele se mai păstrează încă iar altele au
suferit modificări.
Compozițiile caută cu predilecție simetria, fără a exclude soluții adaptate cu virtuozitate
cazurilor în care acest deziderat clasic nu putea fi atins.
Balustradele exterioare și interioare erau prevăzute cu elemente decorative foarte
elaborate din fier forjat. Multe dintre porțile de intrare ale clădirilor sunt realizate din lemn
prelucrat cu măiestrie și inserții din fier forjat, se află în stare de funcționare și astăzi.
Ca finisaje interioare, sunt deseori utilizate pardoselile din mosaicuri decorate cu inserții
de nuanțe variate, placările de marmură, tencuielile pereților și plafoanelor și stucaturile.

177
Lanevschi, Gheorghe, Arh. Lajos Ludovic Szantay, Monografie album, 2012, Tipografia Tiparnita Timisoara, p.114
178
Idem
179
Idem

Page 141 of 304

 Ușile din lemn sunt pline, casetate sau prevăzute cu glasvanduri și inserții transparente
din cristal bizotat cu decorații sablate. Vitraliile mult utilizate în arhitectura eclectică, primesc noi
stilizări, adaptate stilului seccesion floral sau geometrizat.
În perioada 1911-1913 se construiește Palatul Cultural, care include o bibliotecă,
filarmonica și un muzeu, ansamblu pentru care au fost evocate elemente de limbaj architectural,
specifice pentru clădirile reprezentative, edificate anterior în zona Arad.
Probabil datorită educației primite în școlile de arhitectură ale epocii, în spiritul
aprofundării, prin tehnici de desenare, a partiurilor, volumetriilor și decorațiilor stilurilor clasice,
arhitecții parcurgeau cu dezinvoltură și versatilitate tranziții între stilurile clasice și
contemporane.
Printre forțele generative ale acestor edificii, se aflau stilurile arhitecturale și artistice
din trecut, alături de evoluțiile artelor contemporane, pasiunea pentru desen, pictură, sculptură,
decorație arhitecturală, afinitatea pentru obiecte înnobilate prin prelucrări minuțioase, raportarea
la societăți și organizări istorice, idealizate.
Biografia scrisă de Lanevschi Dan, descrie arhitectul Ludovic Szantay, ca un mare
iubitor și cunoscător al artelor, autor al multor clădiri din această perioadă, era în același timp un
meloman pasionat, care în unele nopți “cânta la vioară”180 în balconul decorat cu orfevrărie
dantelată, de la etajul întâi al locuinței și biroului său de arhitectură din Piața Catedralei ortodoxe
nr. 1, din Arad.
O lume efeminată, contestau militariștii epocii, la adresa epocii dinaintea primului
război mondial.181
Puritatea stilului secesion se detașează uneori și alteori se mixează cu alte stiluri
eclectice, neoclasice, exprimate prin varietatea formelor și decorațiilor, având surse vegetale,
zoomorfe, antropomorfe, simbolice, mitologice, geometrizate, stilizate în exuberanța formelor
desenate, sculptate sau modelate.

180
Lanevschi, Gheorghe, Arh. Lajos Ludovic Szantay, Monografie album, 2012, Tipografia Tiparnita Timisoara, p.114
181
Szekely, 2011 , p.29

Page 142 of 304

Fig 123 Palatul Szantay, cca. 1911 AR-II-m-B-00525, Str. Horia 3-5 str. Episcopiei 2, autor architect Lajos Szantay ,
Fig 124 Foto palatul Bohus 1910 AR-II-m-B-00522, Str. Goldiș Vasile 1-3, autor architect Lajos Szantay

Fig. 125, 126 Detalii scara , balustrade și vitralii din proiecte ale arhitectului Santay, Lanevschi 2012, „Arh. Gheorghe
Szantay Lajos – Monografie Album”, ed. Tiparnița, Arad, fig. 86 și 101

Page 143 of 304

Fig 127,128, 129 Fotografii, detalii fațade, palatul Bohus

Page 144 of 304

Fig. 130 Palatul Cultural Arad, azi Filarmonica de Stat și Muzeul Județean, 1911 - 1913 AR-II-m-B-00507, Piața
Enescu George 1, autor architect L. Szantay

Edificiile cu funcțiuni de locuințe, inițiate conceptual prin similaritate cu palatele

clasice, aveau o componentă socială a locatarilor diversă, de la proprietarii înstăriți care ocupau
piano nobile și apartamentele mai generoase, bine finisate, până la spațiile închiriate.
Ierarhia era contrazisă, prin faptul ca locatarii nu făceau parte în mod implicit din
aceeași piramidă “regală”, fiind de ocupații și proveniențe variate. Astfel în spatele fațadelor
somptuoase, preocupările și interacțiunile erau foarte diferite. Curțile interioare și cursivele
comune nu puteau asigura gradul de intimitate și relația cu grădina specifice caselor unifamiliale.
Elemente arhetipale repetitive:
- porți decorate, cu socluri protejate de opritoare din piatră pentru trăsuri sau mașini;
- balcoane cu balustrade transparente din fier forjat;
- ferestre cu ancadramente;
- bosaje renascentiste;
- decorații variate stilizate basoreliefuri, frize, arcade, ogive, mânere de coș în plin cintru,
dreptunghiuri de aur și de alte proporții;

Page 145 of 304

- console ale streșinilor, bowindourilor și balcoanelor peste spațiile publice, ale trotuarelor astăzi
interzise prin Codul Civil;
-reglementări de preluare a înălțimilor și alinierilor pe aliniamentele dinspre stradă;
-volumetriile șarpantelor, fontoanele turnurile de colț;
-combinarea sistemelor constructive similare celor anterioare, cu cele contemporane;

Fig 131 Fotografie, poartă în stil seccesion, parțial deteriorată, palatul Kelemen

Page 146 of 304

Fig. 132 Detaliu fațada, balustrade decorații și turn de colț în piața Catedralei Ortodoxe, Arad

Fig 133 Foto din arhiva personală 2020, detalii fațade de pe strada tribunul Mețianu

Page 147 of 304

 3.6 Arhitectura Interbelică

Arhitectura interbelică preia din etapele anterioare gama vernaculară în zonele

adiacente centrului, pe lângă revizitări ale stilurilor baroce eclectice şi secession, fiind prezente și
manifestări moderniste.
În perioada interbelică, arhitectul Lajos Ludovic Szantay, reprezentant consacrat al
eclectismului, atașat fiind de orașul Arad, se înscrie în asociația arhitecților români și proiectează
printre altele, locuințe pentru muncitorii fabricilor Neumann182, pentru a demonstra încă o dată
extraordinara sa virtuozitate și versatilitate stilistică.
Stilul Art deco, dezvoltat în jurul anilor 1925, a fost “puternic influențat de către
secessionul geometric vienez”.183
Curentul „Art Deco, denumit și stil 1925, manifestat între anii 1910-1930”,184
utilizează decorații abstractizate prin geometrizare, ca o continuare a stilului seccesion geometric,
prin asimilarea unor tendințe teoretice și conceptuale purificatoare, fără a abandona integral
decorația atât de contestată în ideologia modernistă, reprezentând un ultim puseu de atașament,
pentru decorațiile care au însoțit arhitectura pe parcursul istoriei.
Între eclectismul istoricist, seccesion stilul neoromânesc și curentul Art Deco, ruptura
în plan ideatic nu este atât de tranșantă, precum cea imprimată de modernismul interbelic, ca
reflectare a marilor schimbări ideologice și reconfigurări structurale, devenite manifeste, la
finalul primul război mondial.
Falimentul structurilor anterioare, demonstrat de amplificarea conflictelor mondiale,
face ca aspirația înspre lumile idealizate, ale palatelelor și citadelelor medievale decorate, să fie
eliminată și înlocuită în tendințele culte, cu o căutare a unor structuri mai eficiente,
democratizate, exprimate prin geometrizări euclidiene fruste, purificate, decorațiile aplicate pe
fațade, fiind excluse și ostracizate ca elemente nesincere, costisitoare, inutile.
Atmosfera specifică a comunității locale, face ca unele detalii consacrate, integrate
anterior în arhitectura, dar și în modul de viață al comunității locale, să fie preluate din etape
anterioare și continuate din solidaritate pentru peisajul arhitectural local, anterior constituit, sau
ca o formă de rezistență la schimbare.
În anul 1938, încă se mai desenează și construiesc clădiri cu detalii evocative ale
stilurilor istorice.

182
LANEVSCHI Gheorghe, 2012, „Arh. Gheorghe Szantay Lajos – Monografie Album”, ed. Tiparnița, Arad
183
Constantin, Paul, 1977, p165
184
Idem, p.21

Page 148 of 304

 Până la perioada interbelică, materialele de construcții folosite, rămân în general
aceleași, fiind intens utilizate țesăturile din cărămidă plină presată arsă pentru zidării, fundații,
boltiri, placări aparente. Planșeele se realizau din beton armat, bolțișoare de ceramică sau lemn
iar șarpantele, din lemn, învelite cu țigle.
Modernismul interbelic utilizează mai frecvent structuri din beton armat și chiar
elemente prefabricate.
La Arhivele Județene Arad, se găsesc încă, planșe lizibile, dar aflate în stadii
avansate de deteriorare, aprobate de către Primărie în perioada interbelică, desenate de arhitecți
sau meșteri calificați, atât în proiectarea planșelor și detaliilor, cât și în execuție, proiecte care
propun pentru aprobare în vederea construirii fațade ce evocă, stiluri istorice, frontoane și
decorații, dintre care unele amintesc, compozițiile stilurilor clasice.

Fig 134 Proiect din Inventarele Primariei Arad, Arhivele Județene Arad

Proiectul unei locuințe parter, înregistrate în anul 1929 la Primărie, combină un partiu
tradițional, cu frontoane neoclasice care conturează ferestrele.
“Palatul”, propus spre edificare in anul 1929, pe strada Sincai nr 9, colț cu calea A.
Șaguna, prezintă multe caracteristici eclectice, dar a rămas needificat, probabil datorită mutațiilor
majore, politice, economice, sociale, din epocă, care au demonstrat anacronismul conceptului.

Page 149 of 304

Fig 135, 136 Faţada, secțiuni şi planuri, 1929, str Șincai nr 9 Inventarele Primăriei Arad Arhivele Județene Arad

Arhitectura interbelică include elemente stilistice neoromânești, se reiau tipologii

vernaculare şi interpretări eclectice, referind modele anterioare locale sau europene, care
sugerează afilierea unor segmente ale comunității locale, față de aceste manifestări variate,
asumate ca parte din tradițiile și peisajul identitar local, dar apar și exemple de arhitectură
modernistă, purificată.

Fig. 137 Fotografii, fațada și arcadă de intrare in stil neoromânesc, Facultatea de Științe Economice

Page 150 of 304

 Despre proiectele semnate de către arhitectul Silvestru Rafiroiu, arhitectul Radu Măran,
ca biograf pasionat, scrie că „la prima vedere, lucrările sale fac parte din direcția radicală a
Mișcării Moderne, care se distinge prin aspecte semnificative precum: asumarea sarcinii sociale
de a rezolva problema locuirii, refuzul ordinii urbane tradiționale, abordarea rațională și
complexă a proiectării locuinței de la interior spre exterior, prin niveluri de integrare succesive
până la controlul urban, folosirea noilor tehnologii, a valențelor expresive, refuzul dogmei
academice și al ornamentației.”185
Volumetriile, propuse, plastica fațadelor, distribuțiile funcționale urmăresc principii
moderniste, dar adaptarea la condițiile locale aduce și temele nedemocratice ale unor locuințe
generoase pe lângă cele minimale, preluarea unor racordări volumetrice, de alinieri și înălțimi
ale contextelor, ca formă de atenuare sau ponderare a negării, manifestate în ideologia
modernistă, în raport cu straturile anterioare de arhitectură.
„Prin aceste observaţii se poate face o apropiere de manieră în care, în general, a fost
perceput modernismul în spaţiul românesc. În perioada interbelică, cu puţine excepţii, inserările
de locuinţe în ţesutul urban al marilor oraşe s-au făcut cu un profund simţ al contextului.” 186
Arhitectul Silvestru Rafiroiu, “(1903-1961), a absolvit Institutul de Arhitectura Ion
Mincu, a lucrat în perioada interbelică în Arad și în Timișoara”187, iar proiectele sale reflectă
delicatețea căutării de a adapta inserțiile sale arhitecturale locale, protestul modernist fiind
atenuat în dialogul cu ambianțele locale.
Cu excepția unor busturi sculptate și a vilei de pe strada Nicolae Grigorescu nr. 7
realizate de către Silvestru Rafiroiu în Lista Monumentelor protejate, nu figurează alte clădiri
interbelice.

Fig 138 Foto. Grigorescu nr 7

185
Maran, Radu http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/arad/
186
Idem

Page 151 of 304

 Fig 139 Bloc de locuințe, arh. Silvestru Rafiroiu

Fig 140

În pofida marilor opoziții doctrinare și epurărilor stilistice manifeste în modernismul

internațional, datorită reglementărilor care controlau înalțimile, aliniamentele, dar și căutării de a
integra cu finețe în atmosfera locală, arhitectura modernistă interbelică este inserată cu delicatețe
în țesuturile anterioare.

187
Idem

Page 152 of 304

 Aceste intenții contextualiste materializate, pot fi interpretate ca „derogări de la
principiile țări ale modernismului”188, modernismul interbelic local, demonstrând abordări atente
și nuanțate ale contextului în care se integrează, fiind realizate efecte de diversitate și contrast.
Tendința de a realiza intarsii osmotice în climatele culturale locale arhitecturale, și
urbanistice, este cu atât mai surprinzătoare la curentele artistice care au contestat puternic
ideologiile stilurilor anterioare.
În perioada interbelică administrația militară românească a Cetății Aradului a realizat
și lucrări de întreținere a cetății descrise cantitativ, dar printre documentele189 păstrate la
Arhivele Militare Pitești, nu se află proiecte, planșe sau sau detalii tehnice privind intervențiile
operate.
Printre proiectele cu inițiatori civili, “palatul”, propus spre edificare în anul 1929, pe
strada Sincai nr 9, colț cu calea A. Saguna, ilustrează nostalgii istoriciste, dar a rămas un proiect
“de sertar”, păstrat la Arhivele Județene Arad.

Fig 141 Detaliu fațada str Șincai nr 9, proiect din anul 1929, Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele
Județene Arad

188
Idem, Maran R
189
Liste de inventare, Arhivele Militare Pitesti

Page 153 of 304

Fig 142 Proiect din anul 1929, Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

Fig 143 Proiect din anul 1929, Inventarele Primăriei Arad, Arhivele Județene Arad

Page 154 of 304

 Fig 144 Proiect din anul 1929, Inventarele Primăriei Arad1292/46/1929, Arhivele Județene Arad
Pentru aprobarea proiectului unei locuințe unifamiliale cu subsol parter și
mansardă, aparținând familiei profesorului Toader Iulian, amplasată pe calea Victoriei nr 50,
planșele, au fost timbrate și înregistrate la Primăria Arad în anul 1929.
Casa este inserată într-un front unitar de imobile, așezate pe limita dinspre stradă a
terenurilor, întrerupte de mici interstiții vegetale, fără a putea fi încadrată ca monument, alineată
între case alăturate la calcane sau înșiruite, cu gabarite similare, vizibile în spatele unei plantații
de aliniament, cu copaci de talie mai înaltă decât casele, iar frontul rezultat prin acest algoritm de
compunere, bazat pe similaritate cu inserțiile vernaculare, dar și cu secvențe preluate din gamele
stilistice contemporane ale orașului, a căpătat în timp un farmec ambiental discret al ansamblului,
relativ coerent.
Volumetria se apropie de tipologiile vernaculare cu subsol parțial, parter și pod iar
pantele învelitorii sunt racordate cu mai multe unghiuri, pentru a degaja un spațiu utilizabil, în
acest caz, podul fiind amenajat ca spațiu locuibil.
Sistemul constructiv reprezintă un numitor comun pentru cele mai multe
construcții istorice din zonă. Pereții zunt realizați din zidărie portantă, cu grosimi de 40,45,50 cm
la subsol, 30 cm la parter, grosime mai mică decât la edificiile mai înalte din centru, planșeul de

Page 155 of 304

peste subsol, este conceput ca element de rigiditate, iar șarpanta și planșeul peste parter sunt din
lemn, cu învelitoare din țiglă ceramică.
Imobilul preia câteva elemente ca sugestii laconice ale stilului seccesion, dar
reinterpretate și diluate, decorații mixate, vegetale si geometrice, plasate pe conturul rotunjit al
frontonului lucarnei sau pe ancadramentele ferestrelor.
Partiul este inspirat din unele tipologii de vile cu etaj, dar zonificarea funcțională
rămîne ambiguă prin topirea limitelor între spații, datorată deschiderilor.
Dispunerea ușilor încăperilor de la parter creează un parcurs prin toate încăperile,
“hall, prânzitor, odae, dormitor, baie, bucătărie, apoi din nou același hall”, circuit care include și
unica baie prevăzută cu uși din două direcții, o scară abruptă care duce la etaj înspre un atelier, un
birou și încă o „odae”.
Ca sugestii ale introvertirii specifice, la parter se accede dinspre curtea din spate,
spre care se orientează și bucătăria, spre stradă fiind orientate două încăperi. Subsolul este
accesibil tot din curte și conține spații utilitare, un hol, o pivniță, un spălător și un depozit de
lemne, pentru încălzirea cu sobe.
Evoluția reglementărilor în construcții, impune unele condiționări privind măsuri
tehnice impuse și consemnate la Primărie prin Procese verbale. Sunt notate indicații privind
grosimile zidăriilor, prevăzute de minim 30 de cm, cu îngroșări de încă 10 cm în subsoluri,
înălțimi minime libere la parter de 3,20m și de minim 2m la pivniță, coșul ridicat la “80 cm
deasupra acoperișului, (...), ușa înspre pod învelită cu tinichea”190, învelitoare rezistentă la foc, o
trapă de urcare pe învelitoare, pentru a asigura curățarea coșului, ca măsuri de protecție împotriva
incendiilor și de facilitare a mentenanței.

Fig 145 Proiect 1929, Inventarele Primăriei Arad, Arhivele Județene Arad

Page 156 of 304

 Proiectul de extindere a unei locuințe din Arad, de pe str. Grănicel nr 14, prezintă
câteva elemente specifice mixajelor între vernacular și stiluri urbane importate, cum ar fi
coridorul, prispa, parcurs de legătură între încăperile însiruite, dubla orientare, gangul amplasat
între curtea interioară și stradă.

Fig 146 Proiect 1929, Inventarele Primăriei Arad, Arhivele Județene Arad
Proiectul unei locuințe parter, înregistrate în anul 1929 la Primărie, combină un partiu
tradițional, cu sugestii de frontoane neoclasice colate pe fațadă, pentru conturarea ferestrelor.

Fig 147, 148 Proiecte pentru funcțiuni de magazin și spații utilitare, Inventar 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad

Adaptabilitatea sistemelor tradiționale este demonstrată de transformările aduse

pentru refuncționalizarea spațiilor ca magazine, spații utilitare sau de producție, probabil pe un
fundal legislativ permisiv.
Atitudinile intermediare de receptivitate, detașare, mediere, neasumare sau rezistență
în raport cu peisajul arhitectural tradițional și manifestele moderniste tranșante, au ca efecte
nuanțări și variații lizibile în mediul edificat.

190
Proces Verbal nr. 1115,1829, Comisia edilă, Primaria Municipiului Arad, Inventar 1292/46/1929, Arhivele Județene

Page 157 of 304

 Similaritatea cu gamele vernaculare, sugestiile seccesion, parcursurile interioare
baroce sau eclectice, introvertirea, ambiguitatea orientării duale, atât înspre curte cât și înspre
stradă, indică un fenomen de topire gradată a sugestiilor stilistice cu surse istorice sau
contemporane, incerte sau difuze, într-o ambianță specifică unui peisaj interbelic local, din care
unele secvențe se mai păstrează încă în fresca actuală.
Decorațiile încep să fie treptat eliminate, fiind teoretizate de către moderniști ca
elemente superficiale, gratuite, nesincere, în relația cu sistemele constructive ale clădirilor, pe
lângă faptul că erau mai costisitoare necesitând meșteri foarte specializați, dar și inaccesibile
pentru mulți, nedemocratice.
De acum înainte, atașamentul pentru decorație va mai putea fi declarat și promovat
doar în rândurile celor neinițiați.

Fig. 149 Fotografie din arhiva personală, 2020, detaliu poartă, bd. Revoluției, nr. 84-86, Arad

Page 158 of 304

 3.7 Arhitectura socialistă

În lista monumentelor Arad nu figurează ca fiind clasate clădiri edificate în perioada

socialistă. Criteriul vechimii clădirilor fiind prioritar pentru clasare, procedurile de clasare au
ocolit multe proiecte valoroase, de arhitectură și de sistematizare, cum ar fi hotelul Astoria,
poiectul premiat al piscinei de pe malul Mureşului sau dezvoltarea de agrement Neptun, care
include planul spaţiilor publice de ansamblu şi proiectele unor clădiri moderniste intercalate cu
plantaţii peisagere valoroase.
În absența măsurilor de protecție, în etapele următoare au survenit intervenţii care au
alterat, uneori ireversibil conceptele iniţiale ale construcțiilor, dar mai ales, coerența conceptelor
de ansamblu.
Arhitectura socialistă a înâmpinat după anul 1989, o reacție de respingere, fiind pentru
câteva generații care au parcurs aceste etape istorice, posibil de asimilat cu restricțiile regimului
dictatorial, cel puțin în planurile stilistic, spațial și psihologic, ale locuințelor comprimate sau
capetelor de perspective obturate.
Succesiunile de două războaie mondiale devastatoare și de progrese tehnologice
accelerate au produs mutații ideologice atât de consistente, încât producția arhitecturală s-a
transformat radical în raport cu straturile anterioare.
Intervențiile de sistematizare, dar și cele de arhitectură au devenit la fel de radicalizate
precum ideologiile politice în raport cu straturile mai vechi, propuse spre a fi desființate fără
urme. Manifestarea simpatiei sau atașamentului față de straturile mai vechi, putea fi interpretată
de către autorități ca echivalând cu o atitudine retrogradă, de afiliere sau solidaritate față de
burghezia proscrisă și condamnată ideologic, de către sistemul socialist.
În cele mai multe localități din țară, atitudinea politică centrală, de o extremă
agresivitate în raport cu peisajele identitare locale, a produs dispariția multor cartiere construite
anterior, istoriile și reperele specifice locului, fiind înlocuite cu ansambluri și clădiri, ce
reprezentau portretul robot al arhitecturii socialiste, care înconjura „omul nou”, fiind egalizate,
nivelate, uniformizate, localități cu spiritualități, evoluții și stiluri arhitecturale anterioare variate,
pentru a se obține, în zonele afectate, imagini, vag diferențiate de la o localitate la alta și a
produce, deseori, dezorientare, înstrăinare și confuzie.
Datorită sistemului centralizat, cele mai multe clădiri edificate în perioada socialistă, au
fost proiectate de către Institutul în cadrul I.P.J. Arad191, cu excepția unor tipologii de funcțiuni

191
Institutul de Proiectări Județene Arad

Page 159 of 304

 specializate cum ar fi Magazinul Ziridava, proiectat de catre I.PRO.COM192, construcții
industriale proiectate de către institutul ELECTROPROIECT București sau alte institute de
proiectări centrale, specializate pe tipologii de funcțiuni.
Pe planșetele proiectanților de la IPJ Arad, se aflau însă inclusiv în anul 1989, proiecte de
sistematizare, care propuneau demolarea unor cartiere existente, în continuarea proiectelor pe
baza cărora se desființaseră deja zone vechi. În raport cu etapele anterioare se diversifică puțin
gama de materiale utilizate. Arhitectura socialistă implantată în Arad parcurge mai multe etape
pornind de la modernismul purist, până la colarea de mici intarsii postmoderne în anii 1980.
Intervențiile socialiste egalizatoare, uneori extinse pe terenuri neconstruite, alteori
construite în zone cu țesuturi urbane existente, care au adus distrugeri ireparabile ale multor
peisaje identitare valoroase, nu au afectat decât secvențial centrul istoric al orașului Arad, în care
s-au limitat la niște plombe sau inserți, dar au avut efecte devastatoare asupra unor zone
perimetrale centrului.
Datorită stării de conservare acceptabile a clădirilor istorice, menținute în perioada
socialistă și grație poziției geografice marginale a orașului în raport cu ambițiile puterii centrale,
centrul istoric a supraviețuit, suferind mai puține desființări de construcți, în raport cu cele ale
altor orașe. Algoritmul socialist de atribuire a cel mult o cameră pentru fiecare membru al unei
familii, a făcut ca suprafețele generoase ale încăperilor din edificiile clasice, în raport cu cele
foarte comprimate ale apartamentelor moderne, au făcut ca aceste locuințe, chiar dacă
recompartimentate sau subdvizate în raport cu partiurile inițiale, să fie foarte apreciate în epocă.
Pentru plombele inserate, în cele mai multe cazuri, cu discreție în fronturile bulevardului
central, proiectele au respectat de regulă reglementările de aliniere pe aliniamente și înălțimile la
cornișe, fără a produce grave perturbări în compozițiile de ansamblu ale fronturilor.

Fig 149 Fotografie, Piața Avram Iancu, inserție a unei fațade din perioada socialistă în frontul existent

192
Institutul de Proiectări pentru Comerț București

Page 160 of 304

 Hotelul Astoria realizat în anii 1970, de către Arhitectul Cristea Miloș, în cadrul IPJ Arad,
a fost amplasat într-o întrerupere amplă a frontului bulevardului principal, actualul bulevard al
Revoluției. În aceste condiții, pentru a reduce impactul de perturbare a desfășurării frontului
istoric, volumul propus a fost dispus în retragere deferentă, degajând un mic parc, parte dintr-o
grădină mai veche, ale cărui plantații peisagere și oglindă de apă, se interpuneau cu filtre vegetale
în detenta stabilită între linia virtuală continuă a aliniamentelor vechi și volumetria
hotelului,realizată inițial în stil modernist purist.

Fig 151 Hotel Astoria Vedere imagine din anul 1970

Fig 152 Bloc de locuințe edificat în perioada socialistă pe bulevarul central

Page 161 of 304

 Fig 153 Blocuri de locuinte pe Malul Mureșului, google harti

Fig 154 Piscina și sala sporturilor, IPJ Arad, arh Dinulescu Marian, google harti

Cetatea Aradului, aflată și în perioada socialistă în administrare militară, fiind deținută de

către Ministerul Forțelor Armate, face obiectul unor proiecte și demersuri de obținere a avizelor
Consiliilor Locale și ale Ministerului Culturii.
În Inventarul 409 al arhivelor Institului Național al Patrimoniului se află
Raportul Direcției de Monumente Istorice 12270/1970.XI. În urma deplasării din zilele 28 și
29.X.1970193 la Arad a fost dezbătută oportunitatea realizării unor noi clădiri în incinta cetății,
propunându-se căutarea unui alt amplasament în afara incintei pentru construcțiile militare

193
RAPORT nr. 12270/02.XI.1970, semnat de către arh. T. Otetelesanu, Inventar 409, INP, pag. 2

Page 162 of 304

 necesare, această variantă fiind evaluată ca „mai puțin dăunătoare ansamblului existent”194, în
intenția de a proteja autenticitatea ansamblului.
Strategia de restaurare a cetății a fost inclusă în „planul de perspectivă DMI”195 care
prevedea ca în “cincinalul 1971-1975”196 să se realizeze restaurarea cetății. Pornind de la aceasta
proiecție, pe plan local au fost demarate proiecte pentru „valorificarea pe linie turistică și social-
culturală, prin includerea cetății într-un mare complex sportiv, turistic și de agrement, cu motel,
camping, baze de natație și canotaj pe malul Mureșului, alături de dotări culturale în Cetate
“teatru în aer liber, bibiotecă, expoziții”197 și alte funcțiuni, pentru unele amenajări sportive fiind
demarată execuția.
Din Adresa nr. 12034 din 24.X.1970 rezultă ca „Ministerul Forțelor Armate solicită
C.S.C.A prin Adresa 02760 înregistrată la DMI 11990/23.X1970, să se revină asupra avizului
nefavorabil” 198, fiind solicitată din nou aprobarea construcțiilor noi cu funcțiuni militare în
incinta Cetății Arad (...)”.
Comisia de aprobare a dezbătut posibilitatea relocării unității militare, care ocupă
Cetatea Aradului, iar în ipoteza în care nu ar fi fost posibilă eliberarea cetății de către M.F.A., nu
se excludea varianta construirii de noi clădiri, în condițiile în care unitatea militară ar efectua și
„lucrările de conservare a întregului ansamblu al cetății, pentru care proiectarea se va face în
colaborare cu DMI (Directia Monumentelor Istorice), începând în prima urgență cu fosta biserică
franciscană a cărei învelitoare este complet degradată.”199
Cu toată perseverența reprezentanților MFA, în intenția de a demara construirea
celor patru noi corpuri de clădiri, cu regim de înalțime parter și două etaje în incinta ansamblului
Cetății Arad, Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Cabinetul Preșdintelui a comunicat
dezacordul pentru construirea noilor clădiri în incintă și recomandarea de a se analiza
„amplasarea construcțiilor noi în afara cetății pe un loc unde, prin planul de sistematizare a
orașului, să se poată prevedea deplasarea în viitor a întregii unități militare (...)”200.
Această decizie, este posibil să fi fost motivată mai degrabă de uzura morală a
fondului construit al cetății, decât din grija pentru valorile istorice. Ministerul Forțelor Armate
invoca inclusiv considerente strategice pentru a menține poziția unității militare în Cetatea
Aradului.

194
Idem
195
Idem
196
Idem
197
Idem
198
Adresa nr. 12034 din 24.X.1970, Inventar 409 INP
199
Adresa nr. 12034 din 24.X.1970
200
Idem

Page 163 of 304

 Din „Procesul verbal nr 19 din data 29.09.1970 al ședinței Comisiei de Avizare a
D.M.I.”201 în care s-a dezbătut pe lângă alte subiecte și oportunitatea realizării de noi construcții
P+2 în incinta cetății Arad, rezultă că nu existau la acea dată ”fotografii care să înfățișeze cetatea
așa cum a fost la origine, nici fișa monumentului nu este completă”202, comisia dispunând doar
de un scurt istoric al ei. Interesant este faptul că aceasta comisie nu a primit permisiunea
M.F.A., de a vizita incinta cetății, astfel încât se notează „Există o inscripție în piatră în limba
latină a cărei citire nu a fost posibilă, întrucât cetatea este ocupată de o unitate militară.”203
În condițiile existenței unor interdicții de acces ce operau inclusiv pentru membrii
comisiilor de cultură și în absența unor relevee care să cuprindă descrieri fidele ale construcțiilor
existente, măsurile de protecție a monumentelor erau dificil de aplicat.

Fig 155 Intervenții propuse 1970, Arhiva, Institutul Național al Patrimoniului

În aceste dialoguri înre instuțiii, care au implicat MFA, Consiliul Local și Comisia de
Cultură, unii reprezentanți ai Consiliul local și Comisiei de cultură, revin cu propunerea de a se
transfera unitatea militară într-o altă locație în afara cetății, fiind sugerată și amânată de la un
cincinal la altul, tema includerii cetății Arad în circuitul civil.
Din corespondențele instituționale și planșele aflate în Inventarul 408 al arhivelor
Institului Național al Patrimoniului, rezultă faptul ca în perioada socialistă s-au realizat proceduri
de avizare a unor lucrări în zona peninsulei cetății Arad, în vederea respectării legislației în
vigoare la acea dată.

201
Procesul verbal nr 19 din data 29.09.1970 al ședinței Comisiei de Avizare a D.M.I., Institutul National al
Patrimoniului
202
Idem
203
Idem

Page 164 of 304

 În calitate de administrator al cetății Arad, Ministerul Forțelor Armate RSR, UM 02574, a
solicitat Comitetului Executiv al Consiliului Popular Arad prin Adresa nr. 80 din 01.06.1971, nr.
intrare 107 din 12.06.1971, pe baza documentației tehnice înaintate conținând, memoriu și
planșe, acordul pentru realizarea unor „Lucrări de investiții la Cetatea din Arad precum și
reparații capitale la pav. U și V”.
Acordul prealabil furnizat de către Comitetului Executiv al Consiliului Popular Arad a
fost condiționat de obținerea acordurilor Direcției Monumentelor București și Comitetului
executiv al consiliului popular al Municipiului Arad.204

Fig 156 Intervenții propuse, 1970, Arhiva, Institutul Național al Patrimoniului

Printre lucrările propuse în această etapă se numără recompartimentări interioare, de

modificare a unor partiuri inițiale, prin realizarea de noi goluri de uși și amenajarea unor grupuri
sanitare, fiind înlocuite și finisaje inițiale, cum ar fi dușumelele „din scânduri de brad deteriorate
cu pardoseli de mozaic sau parchet”205. Demersul de menținere în stare funcțională a clădirilor
care aveau în acea perioadă funcțiunea de cazarme, implică și unele pierderi ale unor elemente
care făceau parte din portretul inițial al acestor clădiri.
Dezideratul transferării cetății circuitul militar în cel civil a fost amânat în continuare,
de la un cincinal la altul, fără a se reuși transferul, poate și din motivul strategic al utilizării cetății
ca element de control asupra spațiului civil

204
Acord, Comitetul Executiv al Consiliului Popular Arad, Institutul Național al Patrimoniului
205
Plansa, Institutul National al Patrimoniului

Page 165 of 304

 3.8 Fenomene arhitecturale după 1989

Diversificările surselor de influenţe, tehnologiilor, materialelor și schimbările modului

de viață, au imprimat noi secvențe care aduc mari transformări ale peisajului arhitectural.

Fig 157 Hotel Astoria anul 1970 ; Fig 158 Fotografie interventii postdecembriste asupra hotelului Astoria

În absenţa clasării ca monumente sau protejării ca spaţii publice ale oraşului au apărut
alterări şi reîncadrări stilistice cum ar fi hotelul Astoria, proiectat de arhitectul Miloș Cristea,
1970, IPJ Arad, ale cărui fațade au fost transformate după anii 1990 sau subâmpărţirile prin
dezmembrări cadastrale şi concesionări ale inițial generosului spaţiu al zonei de agrement
Neptun, proiect avizat și realizat în perioada socialistă.
În raport cu perioada socialistă, se înregistrează o reacție de delimitare a conceptelor
estetice anterioare și de asimilare a unor noi ideologii și influențe stilistice.
Legislația, materialele, tehnologiile, sistemele utilizate, se modifică, fiind diversificate
într-un ritm foarte alert, iar aceste transformări determină apariția unor dileme și problematici
complexe de adaptare a noilor limbaje rezultate, la peisajul edificat anterior.

Page 166 of 304

 3.9 Continuităţi, negări şi interacţiuni între straturi temporale de
arhitectură, elemente generative

Obiectele de arhitectură fac parte din continuum-ul mai vastelor structuri urbane şi
arhitecturi peisagere dezvoltate în timp, neputând fi interpretate izolat, fără pierderea unor
conţinuturi de semnificații. Obiectele de arhitectură sunt ilustrări, imagini, oglindiri, amprentări
ale vieţuirii umane în diferite secvenţe de timp, urme antropologice.
Actul creaţiei poate fi privit şi ca o formă de transfer, o ataşare a atributelor și
produselor unor structuri interioare, asupra unor exteriorități, a căror natura profundă se
transformă, prin alocarea de noi sisteme conotative simbolice şi denotaţii.
Prin transferare, investire cu afecte, încărcături ideatice şi semnificaţii, rezultă o
dublă desprindere: a obiectului prin izolare din mediu, dar şi a materialului mental transferat,
detaşat prin separare de unitatea spirituală generatoare, individuală sau comunitară.
Rudolf Steiner teoretizează o corespondență profundă a “realităților spirituale”206 cu
cele materiale.
Textul arhitectural și urban, nu este descris prin succesiuni de litere ce corespund
unor sunete, ci prin asamblări și compuneri de secvențe, prezente sau absente, ziduri, goluri,
acoperiri, dezvăluiri, senzorialități asociate cu semnificații explicite sau conotate.
Modificărilor limbilor vii, li se opun dogmele scolastice, căutând să înghețe prin
reglementare, evoluțiile lingvistice, în momentul consacrării unui stadiu.
Procesul de lecturare a limbajelor specifice mediilor arhitecturale și urbane, poate
utiliza instrumente de interpretare, similare celor utilizate în parcurgerea unui text.
„(...) Fiecare proiecție de interpretare a sensurilor este diferită de anterioarele
proiecții opuse până la clarificarea unităților de sens. Unitățile de sens parcurg durate de timp
nedefinite.”207
Limbaje
Limbajele, în arhitectură sunt de natura nonverbală, nontextuală, perceptivă, senzorială,
apelând simțurile înăscute sau cultivate, într-o continuă efervescență a asocierii cu noi tectonici și
înțelesuri. Volumele și materialele, piatra, cărămida, betonul, sticla, lemnul, sunt reinterpretate,
refăurite, reutilizate iar semnificațiile compun și reconstruiesc limbaje semiotice, care pot diferi de
la o secvență la alta.

206
Steiner R., Antroposofie, p7
207
Gadamer Hans –Georg, apud Heidegger, Truth and Method, 1994, Continuum New York, P.266

Page 167 of 304

 Complexitatea în arhitectură rezultă şi din necesitatea de a răspunde nevoilor umane,
de a utiliza tehnologiile disponibile în fiecare etapă istorică, căutând răspunsuri pentru evoluţiile
ulterioare.
O analiză a factorilor generativi de tipologii şi sisteme arhitecturale, implică
aprofundarea unor aspecte materiale şi spirituale ale vieţuirii.
Obiectele de arhitectură pot fi valorificate ca părţi componente ale ansamblurilor de
arhitectură şi ţesuturilor urbane, depășind stadiul de simplă adiţionare izolaţionistă a
construcţiilor, prin comunicare şi conectivitate în continuumul fluid al spaţiilor publice şi private
ale oraşului.
În peisajul arhitectural al oraşului Arad pot fi observate unele tipologii repetitive având
unele surse de referinţe şi elemente comune, cum ar fi cele vernaculare, baroce, eclectice,
seccesion, modernismul interbelic, arhitectura socialistă sau alte evoluții ulterioare.
Aceste categorii distincte, conținând uneori elemente arhetipale, corespund de regulă
unor straturi de timp şi unor evoluţii specifice în contextele influenţelor stilistice şi ideologice.
Istoriile simbiotice sau conflictuale, ale indivizilor și comunităților, creează identitatea
evolutivă a următoarelor generații.
O direcţie de dezvoltare a studiului este dată de căutarea de a identifica fenomenele de
continuitate, de contrast, a interacţiunilor opozițiilor şi elementelor cu potențial generativ vizibile în
manifestările arhitecturale ale oraşului Arad.
“Aceste lucruri diferite pe care conștiința le ia asupra ei, considerate ca găsindu-se în
mediul universal, sunt însă fiecare pentru sine determinate. Albul este alb numai în opoziție cu
negrul (…) și lucrul este unu, tocmai pentru că se opune altor lucruri.”208
Analiza relaționărilor între schimbările radicale ale produselor artistice cu rupturile și
contradicțiile din mediile politice și ideologice, ar putea evidenția măsura în care amplitudinea
cataclismelor ideologice determinate de conflicte, induc mutații importante în arte.

Continuități
Continuitatea poate fi marcată prin fenomene de similaritate, dar și prin dialogurile
contrastante ale artelor moderne. Straturile anterioare, minerale, organice și spirituale amprentate
aduc pe lângă farmec și patina timpului, personalizare și specificitate.

208
Hegel Georg Wilhelm Friedrich. Fenomenologia spiritului, Ed IRI , București, 2000, Pag. 75-76

Page 168 of 304

 Modurile de utilizare și interpretare, felul cum obiectele de arhitectura și sistemele urbane
capătă viața în fiecare etapă, denotă integrarea sau negarea straturilor anterioare, prin manifestări
distincte.
Capacitatea semnificanţilor de a călători peste timp, este determinată de vectorii
purtători de memorie, posibilităţile de transmitere înspre receptori şi sistemele disponibile de
decodare, dezvoltate în fiecare etapă.

Arhetip identitar
Căutarea de valori comune de tip matematic, între componentele identitare, autosimilaritatea
la scări variate, autoreferențialitatea, factorii scalari, principiul părții asemănatoare cu întregul, poate
conduce la determinarea specificităților unor matrici.
Relațiile și continuitățile identitare la scări și în etape diferite, pot fi analizate căutând
elementele de numitor comun, elementele similare sau identice, care pot fi regăsite în structurile și
sistemele diverse.
Unele elemente de numitor comun, cum ar fi spiritul identitar al locuitorilor unor străzi sau
zone, grupurilor, comunităților, orașelor, statelor, continentelor sau la nivel global pot fi identificate
și listate. De pildă toate orașele de pe glob au structurat construcții și spații publice, diferențierile
fiind date de elementele distinctive.

Fig 159 Turn butaforic de colț, Piața Avram Iancu, str Mețianu

Page 169 of 304

 Aceste elemente de numitor comun identitar, compun sisteme complexe, cu
variabile interferente, alcătuind matrici organizate în constelații specifice. Elementele de numitor
comun ale unor stiluri, pot fi văzute ca fiind creșteri naturale, organice apărute în mediile
complexe ale unor spații și peisaje culturale, corespondente unor anumite secvențe de timp.
În orașul Barcelona, continuitatea identitară între secvențe temporale aparținând
operelor marcante ale lui Gaudi și cele ale arhitecturilor anterioare, ulterioare sau contemporane
este aparent inexistentă, dar poate fi identificată în specificul profund al procesului de generare,
marcat de creativitate și extremă exuberanța artistică, manifestate în puternice contraste și prin
înlocuirea vechilor forme, cu noi forme radical diferite. Continuitatea se manifestă prin
reafirmarea exuberanței, diversității și rolului esențial atribuit creativității, libertății în exprimările
adevărurilor artistice. În plan strict formal, diversitatea stilistică a producției estetice poate fi
interpretată și ca o aparentă absență a continuității identitare.
Elemente de numitor comun identitar la scara de ansamblu a orașului latin, sunt
tocmai contrastele, varietatea și creativitatea, ca secvențe surprinzătoare care funcționează ca
atractori pentru oraș. Tema repetitivă, firul călăuzitor, este tocmai contrastul, saltul liber într-o
nouă formă.
Orașele germanice manifestă mai pregnant, constant și lizibil autosimilaritate,
autoreferențiere în planul formelor minerale generate și simbolisticii asociate prin raportarea la
ceea ce, în mod convențional, se consideră a fi esența sinelui, la elementele emblematice
identitare generative, văzute ca fiind creșteri naturale, organice apărute în mediile unor spații și
peisaje culturale specifice care trebuie să transceadă temporalități, fiind urmărite aceleași formule
de creștere.
Generare
Numărul domeniilor implicate în procesele de generare şi structurare ale conceptelor
de arhitectură este în continuă creştere, în paralel cu multiplicarea domeniilor cunoaşterii şi a
direcţiilor de cercetare. Integrarea în procesele de proiectare a unui număr crescând de
specializări şi de tehnologii în continua evoluţie, tinde sa aducă structurile arhitecturale mai
aproape de nivelurile de complexitate ale organismelor inteligente şi vii.
Arhitectura nu poate fi lecturată în absenţa contextului său antropologic,
fenomenologic, hermeneutic, peisager, spaţial şi temporal.
Reflectările diferite ale straturilor de timp, creează structuri arhitecturale specifice.
Rezultatele proceselor anterioare de percepție şi creație nu sunt simplu reiterate, fiind
mereu integrate noi variabile. Intercondiționările şi influențele locale, zonale sau globale se
adaugă tablourilor anterioare memorate.

Page 170 of 304

 “(…) Obiectul se arată astfel ca fiind un lucru cu multe proprietăți. Bogăția cunoașterii
nemijlocite aparține percepției, nu certitudinii nemijlocite în care ea era numai ce intra pe
deasupra în joc; căci numai percepția are în esența ei negația, diferența adică multiplicitatea.”209
Fenomenele specifice unor secvențe temporale, se adiţionează evoluţiilor anterioare
memorate, producând răspunsuri diferite, în fiecare etapă de procesare integratoare.
Diferenţierile, sunt induse de variabilele mediilor naturale, artificiale, tehnologice,
culturale şi interacțiunilor repetate ale acestora cu mentalul uman.
Interpretările hermeneutice, conţinuturile de semnificaţii, sunt percepute diferit de la o
etapă la alta.
Intervenţia variabilelor de ordin spiritual şi material, ar putea explica marile diferenţe
între formele de materializare arhitecturale ale diferitelor etape istorice.
Interacţiunile complexe între componentele straturilor anterioare şi forțele prezentului
pot căuta reprezentări similare unor structuri matematice.
Obiectele de arhitectură reprezintă reflectări ale existentelor unor individualităţi,
arhitecţi, clienţi, constructori, niveluri tehnologice și financiare, ale modurilor de viață şi stadiilor
de dezvoltare ale comunităţilor, portrete identitare.
Procesul de analiză poate include interpretări ale componentelor structurilor identitare
cu potential generativ existente în ţesuturile urbane adiacente, cum ar fi: aspecte morfologice,
tehnologice şi constructive, semiotice şi simbolice.
Tehnologiile specifice fiecărei epoci istorice, ca rezultante ale nivelului de cunoaştere
şi resurselor utilizate, funcționează ca determinanţi ai modalităţilor de construire.
Varietatea de tipologii funcţionale specifice, soluţiile arhitecturale furnizează
elemente de numitor comun sau de noutate în configurațiile spaţiilor interioare, spațiilor
exterioare private, cum ar fi curţile interioare, dedicate unor comunităţi restrânse, spaţiile publice
adiacente şi relaţionările dintre acestea.
Asemeni structurilor biologice organizate în paliere scalare crescătoare, de la detalii
până la ansamblurile formate din organismele funcţionale, elementele arhitecturale se
structurează în sisteme componente ale obiectelor de arhitectură, care la rândul lor intră în
componența unor organisme urbane, dezvoltate la scări mai ample.
În mod ciclic realităţile edificate şi rezultatele evoluţiilor mentale anterioare sunt
reintegrate pentru a genera viitoare producţii mentale, utopii, proiectii, creaţii reflectate în
realitate.

209
Hegel Georg Wilhelm Friedrich. 2000Fenomenologia spiritului, Ed IRI , București, Pag. 73

Page 171 of 304

 Reiterările integrează pe lângă straturile anterioare, factori noi, achiziţii ale cunoaşterii,
progrese tehnologice, schimbări de mentalităţi şi de percepţii, preluări, reinterpretări şi modificări
de sensuri ale codurilor de limbaj simbolic.
Funcţia identitară ar putea fi reprezentată ca un integrator al componentelor repetitive
similare, elementelor de numitor comun matematic, dar și a temelor noi sau irepetabile,
generatoare de mutaţii, negări, rupturi, conflicte, pe suportul vectorului temporal.
Elementele de numitor comun, repetitive alături de cele izolate, personalizate ale unor
indivizi, familii, grupuri, comunităti, teritorii, naţii, continente, se reflectă în producţiile
arhitecturale, definind asemănările sau diferenţierile.
Matricile, grupurile de valori repetitive, alaturi de elementele care produc schimbări,
formează alcătuiri complexe și variate, care se constituie ca descriptori ai identităților
arhitecturale.
Trăsăturile caracteristice ale unor clădiri, spaţiile interioare şi exterioare, construite
sau degajate, prin replicare, reiterare, diferenţiere, irepetabilitate, compun sistemele identitare ale
unor străzi, cartiere, zone, intrând prin adiţionare, relaţionare sau suprapunere în componența mai
amplelor fresce ale sistemelor urbane.
Printre factorii ce pot constitui secvente de identitate ale unei așezări alături de
amprentele minerale, se află istoriile și miturile locale, povestite sau scrise, ce evocă etape
anterioare, care compun complexele de identități al trecuturilor ca părți memorate și înglobate
în structura identității prezentului, ignorate, negate, recuperate și revizitate sau uitate.
Procesele de percepție şi concepție se află într-o continuă evolutie ciclică, informaţiile
preluate fiind continuu prelucrate pentru a produce noi concepte. Ciclicitatea acțiunilor de
percepţie-concepţie, implică integrarea şi procesarea unor informaţii sedimentate anterior.
Structurile arhitecturale și urbane, generează proiecţii şi percepţii engramatice mentale
care conțin elemente scalate, de la nivelurile de detalii arhitecturale, până la contextele peisagere
şi urbane de ansamblu.
Metoda psihologică de analiză prin listarea textuală sistematizată a trăsăturilor şi
particularităţilor specifice, cu scopul conturării portretelor unor identităţi umane sau comunitare,
aplicată sistemelor arhitecturale, peisagere sau urbane, pune în evidență funcţionalităţi,
disfuncţionalităţi, tensiuni şi conflicte, ce pot compune o istorie a peisajului arhitectural
identitar.
Căutarea surselor, elementelor generative ale trăsăturilor specifice unor portrete
psihologice, implică analizarea interacţiunilor, experienţelor, evenimentelor, urmelor trăirilor
individuale sau colective ale generaţiilor anterioare.

Page 172 of 304

 Clivajele, rupturile, barierele mentale pot fi înțelese, asumate, memorate şi integrate
în spaţiul cunoaşterii umane, spaţiu în care se dezvoltă resemnatizări şi noi teoretizări ale
formelor de exprimare artistică.

Fig 160 Fațada în curs de transformare, mixaj stilistic vernacular, eclectic și contemporan

Sistemele relaţionale ale indivizilor, comunităţilor, construcţiilor componente în

ţesuturi urbane pot fi analizate și din perspective ale parcursurilor, disfuncţionalităţilor, gradului
de integrare, de adaptativitate la inerentele schimbări.
Funcţia de percepţie, compunere cu ajutorul simţurilor a unor reprezentări structurante
ale mesajelor mediului înconjurător, se integrează ciclic funcţiei de creaţie.
Funcţia de creaţie, proiecţie a mentalului, integrează variabile de mediu, ale stadiilor
cunoaşterii, tendințelor artistice, ale modurilor de viaţă ce corespund unor etape istorice, alături
de cele ale contemporaneităţii şi proiecţiilor viitoare.
Funcţia evolutivă, a creşterilor, descreşterilor, apariţiilor şi dispariţiilor elementelor pe
suportul succesiunilor temporale, intergrează ca variabile, identităţile oglindirilor antropologice,
urmele de vieţuiri, amprentele lor asupra mediului natural și construit, răspunsurile în faţa
condiţionărilor specifice ale mediilor naturale, simbolizări, interpretări şi resemantizări

Page 173 of 304

hermeneutice. Funcţia evolutivă integrează variabile complexe, cum ar fi cele temporale şi de
mediu, funcţiile de memorare, funcţiile identitare.
Funcţia de memorare în mediul biologic extins şi în bibliotecile artificiale, este
necesară ca suport pentru supravieţuirea elementelor identitare.
Înregistrarea adevărurilor istorice individuale, comunitare şi de ansamblu, istoriilor
paralele, adevăruri sau ficţiuni comune sau contradictorii, reprezentărilor artistice în memoria
artificială, influenţează evoluţia structurilor identitare mentale şi minerale ulterioare, incluzând
arhitecturile, ca stadii de oglindire.
Un subiect de cercetare și analiză îl reprezintă reinterpretările în diferite etape a
funcționalităților și semnificațiilor atribuite clădirilor istorice care parcurg durate mari de timp în
interacțiunile lor cu sisteme, organizări și mentalități variate și uneori contradictorii.
Interpretări
Un caz interesant îl reprezintă avatarurile, odată cu naționalizarea proprietăților private,
palatelor baroce, eclectice sau seccesion, care se transformă în teatre ale conceptului actual de
“cohousing”, în versiunea impusă. Vechilor proprietari în cel mai bun caz, dacă aveau familii
numeroase, li se permitea să se restrângă într-o mică parte a propriilor apartamente, bucătăriile și
băile devenind spații utilizate în comun cu alți locatari impuși de către noua conducere socialistă.
Spațiile semiprivate cursive, curți comune oferă suport momentelor de socializare
comunicare și afiliere, dar și conflictelor pentru teritorii, uscătorii, parcaje, plantații.
Spațiile comune, comprimate strict pentru tranzit, ale arhitecturilor generate de
ideologia stilului internațional modernist, devin și mai impersonale.
Un eclectism al locuirii, marcat de varietatea relațiilor, preocupărilor, generațiilor,
contradicții și armonizări aleatorii, care ar putea să se numere printre explicațiile exodului actual
al locuitorilor centrului înspre cartierele marginale și creșterea continuă necontrolată a
suburbiilor tot mai îndepărtate.
Cu toate avatarurile arhitecturilor baroce, eclectice și seccesion, aceste clădiri mult
încercate, au tranzitat lungile intervale care au decurs de la construirea lor, fiind păstrate încă
multe dintre decorațiile și proprietățile inițiale, datorită calității foarte bune a execuției, ajungând
în perioada actuală (din anul 2020), în mod critic dependente de calitatea lucrărilor de restaurare,
confruntate cu riscul pierderii de conținuturi, semnificații și detalii, datorate pregătirii diferite a
constructorilor și arhitecților actuali, în raport cu echipele de constructori și arhitecți care le-au
construit.
Printre aliați, se află tehnologiile de scanare topometrică automată, printre inamici lipsa
de comunicare, neînțelegerea, pierderea de sensuri ale elementelor decorative și constructive și

Page 174 of 304

 legislația care nu susține intervențiile primăriilor pentru întreținerea obiectivelor patrimoniale
pentru a veni în sprijinul proprietarilor care nu pot finanța lucrările costisitoare de întreținere a
acestor vechi și prețioase edificii-palate.
Unele răspunsuri la întrebările legate de continuitate și contradicție, armonizare sau
conflict ideologic și căutarea de a înțelege mecanismele de generare, oglindire, proiecție în afară,
se pot constitui ca descriptori ai naturii umane.
În raport cu nivelul tehnologic al artileriei epocii în care a fost construită, cetatea căuta
să asigure un sistem de apărare „om-maşina”210 care proteja comunitățile militare găzduite cu
ajutorul construcţiilor şi tehnologiilor de apărare.
Anularea unui nucleu de adunare sau succesiunilor de curţi concentrice, poate reprezenta
o agresiune asupra caracterului inițial al locului.
Demersul de recuperare, recucerire mentală a cetăţii şi a interspaţiilor sale perimetrale
pentru introducerea în circuitul public, ca spaţii ale memoriei colective, conectarea cetăţii cu
viaţa culturală a oraşului, introduce în studiu şi zonele neutilizate perimetrale ansamblului cetaţii.
Diferența între sistemele piramidale militare și cele parțial rizomatice ale comunităților
civile locale, a menținut o delimitare constantă între perimetrul citadelei și oraș.
Construcțiile pot fi înţelese ca aparate funcţionale, subansambluri al sistemului urban, în
relaţia cu indivizii şi comunităţile.
Ca spiritualitate, cel puţin până în prezent în plan psihologic se menţine clivajul între
viaţa civilă şi cea militară a cetăţii, fost spaţiu recluziv sau agresiv în diferite etape istorice, ce ar
putea fi dobândit de către comunitate prin asimilarea şi comunicarea în circuitul public a valorilor
culturale şi de mediu existente / potenţiale211.
Compensarea clivajului în planurile construit şi mental, stabilit între nucleul geometric
peninsular şi ţesutul orașului este o căutare a acestui studiu.
Parcurgerea unor zone în care se succed clădiri, care aparțin unor stiluri și etape istorice
distincte, în contextele mai largi antropologice și peisagere, reprezentări ale unor ideologii și
mentalități unitare sau contradictorii, exprimate în limbaje abstracte și uneori inaccesibile
trecătorilor, implică necesitatea ca orașul să se autodescrie iar comunitatea să analizeze
perspectivele evoluției viitoare.

210
Popa, Marian, Psihologie militara, ed. Polirom, 2012
211
Carta internaţională a turismului cultural, principii. 1999

Page 175 of 304

Page 176 of 304
4. Modele istorice de orașe cetăți

Page 177 of 304

Page 178 of 304
 4.1 Evoluții ale unor ansambluri fortificate și țesuturi urbane civile

Termenul de “cetate” denotă un sistem defensiv cazon, edificat, geometric

structurat, dar prin extensie se referă și la așezarea civilă adiacentă, protejată.
Evoluţia conceptului de oraş în raport cu cel de cetate militară, implică şi o
reflectare a multiplicării mobilurilor şi manifestărilor generative, prin extinderea gamelor de la
necesităţile primare de adăpostire şi apărare, înspre multitudinile de interpretări funcţionale,
cerinţe materiale, ierarhizări sociale, până la materializări sau exprimări ale unor aspiraţii
spirituale. Studii recente asupra unor ansambluri fortificate și tesuturi urbane civile adiacente
teoretizează procese de conservare, revitalizare și de relaționare cu structuri ale localităților
adiacente, fără a exclude analize ale unor circuite mult mai ample, culturale, turistice,
economice, ecologice.
Organizările rezultate în timp, datorită direcţionărilor paralele sau suprapuse ale
nucleelor fortificate, în raport cu adiţionările ţesuturilor urbane civile adiacente, acoperă o
paletă variată de configuraţii, rezultate prin stratificare, suprascrieri parţiale sau localizări
distincte. Fortificaţiile constituiau structuri autonome, dar și poli atractori şi generatori ai unor
densificări şi creşteri de sisteme urbane civile, activităţi complementare celor cazone,
diversificate în raport cu evoluţiile comunităţilor ataşate. Istoricul interacţiunilor, limbajele şi
specificităţile fondului construit, poate servi decodificării straturilor imprimate în palimpsestul
existent, lecturare necesară în procesul de fundamentare a deciziilor strategice privind
evoluţiile viitoare.
Stările mentale de afiliere, coeziuni, ierarhizări, frământările interne, conflictele,
medierile, consonanţele, sunt imprimate în compozitiile arhitecturale, peisagere, urbane, dar
pot fi perceptibile sau traductibile din limbaje plastice ermetizate, prin apelarea unor sisteme
de coduri simbolice.
Raportarea la „referinţa culturală”212, implică o analiză de calitate a reperului, dar şi
profunzimile conotaţiilor simbolice ataşate, acurateţea interpretării mesajului, prelucrarea sau
deturnarea sensurilor uzuale ori recontextualizate, prin replicare imitativă.
Conceptul de „reper arhitectural” 213 ar putea fi înţeles ca un produs al aparatelor
receptoare şi descriptoare, ermetizat prin codificare secvenţială a frânturilor de imagini retinale
memorate, caleidoscop de percepţii recompuse, conştientizate sau nu, ce tind spre
externalizare, sub forma de generatori ai necesităţilor sau aspiraţiilor.

212
Zahariade, Ana, Maria, 2009, Simptome de tranziţie, Editura Fundaţiei Arhitext Design, Bucuresti, p. 223

Page 179 of 304

 4.2 Sistemul de cetăţi bastionare din seria Sebastian Vauban le Pretre din
Franţa

Fig 160 Harta a centurii de fortificații perimetrale terretizate de către Sebastien le Pretre Vauban

Citadelele selectate dintre cele paisprezece ansambluri fortificate, realizate integral

sau cu intervenţii locale ale marchizului Sebastien Vauban le Pretre, a căror dispunere şi
construire a fost iniţiată sau continuată în Franţa în perioada 1659-1707, au fost introduse „în
anul 2008, ca valori culturale în patrimoniul mondial U.N.E.S.C.O..” 214
Sistemul defensiv național era desfășurat pe două fronturi defensive perimetrale
teritoriului francez, care delimitau spațiul de duelare denumit „Pré Carré „215 de către

213
Idem
214
https://whc.unesco.org/en/list/1283/multiple=1&unique_number=1514 214 lista include cetatile Arras , Besancon,
Blaye-Cussac-Fort-Médoc, Briançon Hautes-Alpes, Tour Vauban, Ville neuve Longwy,Mont Daufin, Mont Louis, Neuf
Brissach, citadela si zidurile cetatii Saint-Martin-de-Ré, Saint-Vaast-la-Hougue, Villefranche-de-Conflent
215
sursa : [vauban_livretvauban_web.pdf],

Page 180 of 304

 Vauban, „desemnat de către regele Ludovic XIV, în funcţia de comisionar general al
fortificaţiilor regatului”216, ulterior căzut în dizgrație, datorită unor înfrângeri suferite.
Clasarea simultană a celor douăsprezece ansambluri, a fost realizată pentru a
sublinia integrarea acestor situri într-un sistem unificat al ansamblurilor defensive, care
compuneau cele două centuri perimetrale de apărare ale teritoriului francez, al căror „plan de
ansamblu a fost realizat de către marchizul Vauban”.217
Strategia actuală de reintegrare a rețelei de ansambluri fortificate în structurile
urbane contemporane urmărește valorificarea prin revitalizare a rețelei de cetăţi patrimonale
din seria de autor Sebastien Vauban Le Pretre, beneficiind de o dublare a liniilor de acţiune,
prin conjugarea eforturilor pe două fronturi: „primul fiind cel al strategiilor patrimoniale,
abordare sistemică având un caracter de generalitate privind sistemul de fortificatii, fiind privit
în ansamblu, pentru a sublinia unitatea conceptuală inițială”218, iar al doilea fiind „accentuarea
continuităților și specificităţilor locale”.219
In sensul valorificării peisajelor identitare locale au fost propuse şi susținute de
către comunităţile locale sau regionale, diverse direcţii de studiu cu scopul optimizării
strategiilor de intervenții pentru prezervări, integrări, amenajări şi organizări ale citadelelor
istorice reprezentative.
Documentația amplă care a stat la baza clasării rețelei de citadele, includea
condiționări generale referitoare la „principiile aplicabile intervențiilor de amenajare și unor
game de refuncționalizări recomandate în scopul revitalizării” 220 fortificațiilor patrimoniale
din seria de autor Vauban.
O atenţie deosebită s-a acordat „comunicării, (...) auditării mesajelor propuse, a
modalităţilor de prezentare și simbolizare, prin signalectica de patrimoniu”221, unificată, fiind
urmărite structurarea şi ierarhizarea informaţiilor comunicate, pentru a fi oferi indicii de
orientare asupra accesibilității zonificărilor funcționale și facilităților disponibile.
Studiul de signalectică a inclus și recomandări privind „game coloristice, (...)
selecția paginărilor şi grafiilor, (...) configurării şi structurilor suport, pentru montarea

216
http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/
217
sursa : [vauban_livretvauban_web.pdf],
218
http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/
219
Idem
220
Idme
221
Etude signalectique patrimoine Vauban Mont Louis ei Villefranche-de-Conflent, 2009, Reseau Culturel Terre
Catalane). p1.

Page 181 of 304

 panourilor, (...) cu scopul extinderii aplicării rezultatelor la mai multe cetăţi din sistemul de
fortificații”.222
Pe lângă unificarea stilistică a ideogramelor utilizate pentru semnalizare și
orientare, se caută și o diferențiere a specificităților fiecărei locații sau obiectiv.
Configurații istorice
Ca urmare a progreselor tehnologice ale armelor de artilerie, „în a doua jumătate a
sec XII, construcțiile defensive, anterior dezvoltate pe dominante verticale, tind să minimizeze
suprafețele expuse atacurilor și să maximizeze suprafețele exterioare de detentă, degajate pe
distanțe acoperite de artilerie” 223, spațiile perimetrale cetăților fiind integrate în calculele
strategiilor de apărare, dar și a celor ofensive.
Printre condiţionările complexe care au însoţit proiectul de administrare, realizat în
cadrul procedurilor de clasare în patrimoniul mondial protejat, aferent sistemului de cetăţi
Vauban din Franţa, o cerinţă importantă a fost recomandarea de a se institui un „spaţiu ecran
perimetral cu lăţimea de cinci sute de metri” 224, zonă de detentă ca protecţie în jurul cetăţilor
cu contururi stelate.
Zona perimetrală degajată făcea parte din strategia defensivă inițială a citadelelor
bastionare, pentru a contracara strategii de asediere teoretizate care utilizau tranșee paralele,
asalturi pe “circumvalațiuni și contravalațiuni”225, abordări determinate prin calcule
geometrice.
Documentația de clasare în patromoniul U.N.E.S.C.O., includea recomandarea de
“a se proteja prin avizări și măsuri de control instituționale, asiguratoare asupra proiectelor de
intervenții în zonele protejate, pentru a se preveni producerea de alterări ale autenticității,
integrității ansamblului patrimonial” 226 și covizibilității în contextele delimitate.
Compoziţiile geometrizate ale fortificaţiilor, proiectate sau inspirate de operele
Vauban, utilizează frecvent ca principii strategice, dar și estetizante, simetrii determinate prin
mișcări rotatorii ale axelor în jurul unor puncte centrale la care se raportează concentricitățile
succesive care trasează generatoare ale fortificațiilor, prevăzute cu ziduri inclinate și contururi

222
Etude signalectique patrimoine Vauban Mont Louis ei Villefranche-de-Conflent, 2009, Reseau Culturel Terre
Catalane). p1.
223
Lepage G.G. 2010 Vauban and the French Military Under Luis XIV –An Ilustrated History of Fortifications and
Strategies Jean Denis P43
224
vauban_livretvauban_web.pdf
225
Vauban and the French Military Under Luis XIV –An Ilustrated History of Fortifications and Strategies Jean Denis
G.G. Lepage 2010 p.44,
226
Lepage, G.C.J.D., 2010 Vauban and the French Military Under Luis XIV –An Ilustrated History of Fortifications and
Strategies p.46, P.44

Page 182 of 304

 zigzagate, dispunerile bastioanelor şi perimetralitățile oglinzilor de apă, ale canalelor de
apărare.
Tramele interioare ale nucleelor centrale se tranşează cu rectangularităţi care evocă
organizările interioare ale fortificațiilor romane, de tip castru.
Aceste ansambluri fortificate, includ o mare diversitate de structurări adaptative
în raport cu specificitățile siturilor în care au fost inserate, pentru a servi scopurilor cazone și în
mod implicit, celor civile complementare, supuse unor procese continue de redefinire.
Configurațiile citadelelor indică o reală căutare estetică, datorită ingeniozității și
echilibrului concepției, calității execuției, solidității maselor, sobrietății formelor, prin
raportarea teoretizată la trilogia conceptuală Vitruviană: „firmitas, utilitas și venustas” 227.

4.2.1 Citadela Arras, Artois, Franța

Fig 161 Citadela Arras, fotografie aeriană

227
Idem

Page 183 of 304

 Citadela Arras a fost organizată prin proiectul inițial Vauban “ca centru al celei de-
a doua linii de apărare, a spațiului de duelare denumit pré Carré”228.
Expansiunea oraşului a adus ansamblul fortificat Arras în vecinătatea unei zone
urbanizate și aflate în curs de densificare, deși mari secvențe din conturul fortificațiilor
perimetrale au fost acoperite de vegetație.
Aceasta relație de adiacenţă, creată și intensificată în timp, oferă amplasamentului
istoric şansa „valorificării aturilor sale, patrimoniale, culturale și artistice, comerciale, cele
peisagere, posibilitatea de a se redefini ca spaţiu public suport al vieții urbane și activităţilor
sociale”. 229
Cetatea, având un contur stelat, cu nouă bastioane, așezată pe un teren relativ plat,
se află în prezent într-o relație de vecinătate cu structurile urbane iar integritatea parțială
ansamblului fortificat a fost menținută, datorită administrarii cazone și excluderii din circuitele
funciare, transferul în administrarea civilă fiind realizat recent.
În anul 2011, după preluarea de către administraţia comunitară Arras în anul 2010,
fiind eliminată funcţiunea militară anterioară, au fost declanşate „operaţiuni structurante
pentru a integra citadela prin deschidere în circuitul orașului, cu obiectivul de a recalifica
zonele ansamblului, ce ocupă o suprafață de 72 de hectare, (...) ca locuri publice şi a pune în
valoare spațiile interioare alături de cele deschise ale citadelei”.230
Amplasamentele istorice cazone, au făcut obiectul unor studii inițiate de
comunitatea locală, cu scopul declarat prin temele de proiectare „de a obține spaţii de înaltă
calitate, suport vieţii culturale, comunitare şi a unor mari diversităţi de funcţiuni rezidenţiale,
comerciale, de servicii şi de loisir”.231
Situl prezintă probleme și carențe cumulate în timp, printre care se află delimitările
cazone istorice, excluderea sitului din viața civilă, inexistența unor fluxuri civile constituite, în
sensul includerii citadelei în parcursurile uzuale, lipsa de atractivitate sau focalizare a
interesului asupra incintei fortificate.
Grupul Histoire &Patrimoine a propus “creearea de poli pentru stimularea
cooperării şi economiei sociale, fiind incluse sedii comunitare, un centru informațional,
pepiniere de afaceri și de formare, în sensul conservării meşteşugurilor locale, o bibliotecă, un
centru sindical şi unul de gastronomie, promovarea unor mărci reprezentative ale produselor
locale. (...). Polul de agrement este susţinut prin parcursuri de aventură, promenade şi

228
http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/
229
Idem
230
Idem

Page 184 of 304

 numeroase evenimente. (...). Polul rezidențial a fost constituit prin refuncţionalizarea unor
imobile din ansamblul citadelei rezultând un număr de 95 de apartamente.”232
Crearea de zone complementare plurifuncționale cu rol atractori interconectați,
poate susține o integrare eficientă a ansamblului în viața orașului.
Strategia de integrare și viabilizare ansamblului, nu poate exclude asocierile și
relaţionările cu fundalul peisager natural, vocațiile specifice ale terenurilor și clădirilor,
posibilităţile de conectare a acestor spaţii.
Sunt urmărite și organizate aspecte multiple, administrative, culturale, turistice,
economice, sociale, referitoare la buna funcționare și integrare a celor două structuri, anterior
separate.
„Administraţia locală din orașul Arras asigură contractarea lucrărilor de întreţinere
cu societăţi de profil și organizează lucrări de amenajare, promovează studii pentru viitoare
proiecte, evenimente care să anime locurile prin reconstituirea unor jocuri tradiţionale,
concursuri hipice, concerte, expoziţii, tururi ghidate, festivaluri, promenade ciclo-pietonale,
fiind susținută strategia de reapropriere.”233
Recomandările de protecție patrimonială includ și în cazul citadelei Arras un plan
topografic și coordonatele topometrice ale zonei ecran”234

Fig 162 Spaţiul ecran și conurile de vedere protejate, delimitate topometric pentru Citadela Arras sursa: DRAC de
Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord

231
Idem
232
Idem
233
Idem
234
vauban_livretvauban_web.pdf

Page 185 of 304

4.2.2 Citadela Besançon, Bourgogne-Franche-Comté, Franța

Fig 163 Citadela Besançon, https://www.facebook.com/pg/RSMVaubanUnesco/photos/

Fortăreața Besançon, amplasată pe o culme, într-un peisaj montan, a fost delimitată

printr-un contur comprimat, datorită denivelărilor terenului și separării, impuse de de cursul
râului le Doubs, care bordează amplasamentul pe trei laturi.
Pe lângă focalizarea asupra valorilor arhitecturale şi urbanistice, strategia locală
actuală a citadelei Besançon, urmăreşte ilustrarea unor evenimentele istorice importante, care
s-au succedat de la construirea cetăţii, prin temele fondurilor muzeistice prezentate, dedicate
evoluției culturale ale „regiunii Compte, Muzee ale rezistenţei şi deportării, istoriei naturale
(...)”.235 Prin spectacole conceptuale de tip imersiv, organizate în spaţiul interior al capelei
Saint Etienne, susţinute cu mijloace multimedia, perspective interioare şi exterioare ale unor
scene la scări reale ale unor asedii, personaje, ierarhii ale epocilor, costume, pentru a oferi
descrieri ale istoriei cetăţii. Vizitatorilor li se oferă chei de lectură, punţi pentru întoarcere în
timp, prin imersiuni scenografice şi audiovizuale în trecut, pentru documentarea asupra unor

Page 186 of 304

 evenimente remarcabile din trecutul zonei Besançon şi ansamblului cetăţii, spaţiul destinat
corului bisericii, zidurile istorice fiind utilizate ca fundal suport pentru proiecţii.”236
Datorită înălțimii și unghiurilor de percepție a ansamblului, sunt acutizate
problemele de vizibilitate ale coprezențelor iar crevasele, puse în contrast cu înălțimile
separatoare implică surmontarea unor bariere de accesibilitate și integrare, prin configurarea
necesară a unor parcursuri sau punți de legătură.
Planșa, care conturează spaţiul de protecție (fig. 136), delimitat topometric pentru
Citadela Besançon, indică unghiurile perspectivelor importante asupra ansamblului
patriomonial, fiind clasate și protejate şase triunghiuri de vizibilitate, localizate perimetral, la
distanțe variabile, determinate de configurațiile specifice ale reliefurilor, în interiorul cărora
imaginile sunt protejate, prin condiționări speciale de avizare pentru controlul covizibilității şi
prezervarea calității imaginilor clasate ca emblematice.

Fig 164 Spațiul ecran și conurile de vedere protejate, delimitate topometric pentru citadela Becançon (Sorce: DRAC
de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord)

235
http://en.franche-comte.org/About-Franche-Comte/Explore-Franche-comte/Towns-and-cultural-attractions/It-s-
worth-the-detour/The-citadel-în-Besancon
236
Idem

Page 187 of 304

4.2.3 Briançon, Hautes-Alpes, Franța

Figura 165 Fotografie aeriană asupra citadelei Briancon

Ansamblul fortificat este amplasat pe o culme însorită a munților Alpi iar relieful
accidentat și evoluţia istorică a sitului, au determinat dezvoltările sub formă de formațiuni
satelit, conectate vizual și legate prin drumuri, configurate din raţiuni strategice, fiind urmărit
controlul sistematic al înălţimilor montane.
Studiul Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, dedicat cetăţii montane Briancon
porneşte de la o analiză generală a contextului, date istorice, aspecte hidrologice, starea
sanitară, protecţii şi servituţi, pentru a ajunge la un studiu în particular a sitului, fiind luate în
considerare “percepţii (…), organizări de ansamblu (…), funciare, accesibilitate, istorie,
funcţionalităţi, (…), conectivităţi.”237
Principiul prioritar fiind conservarea patrimoniului existent, se urmărește
a se prezerva integritatea şi autenticitatea obiectivelor protejate, în contextele lor consacrate.

237
Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006. Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-
vauban.org./Results-documentation, p1.

Page 188 of 304

 Pe lângă starea de sănătate a construcţiilor, strategiile implicate sunt determinate şi
de analize ale posibilităţilor de reutilizare.
Studiul cadrului urban relevă interesul asupra caracteristicilor vecinătăţilor
construite şi celor peisagere, considerate ca importante avantaje, posibil de inclus prin viitoare
stategii. Nucleele cazone, așezarea civilă, planurile denivelate, vegetația specifică, au cristalizat
în timp, relații de interferență și adiacență, oferind percepții asupra unor perspective
perimetrale dinamice, ale căror compoziții și echilibre fragile, implică analize aprofundate, în
vederea determinării măsurilor de conservare necesare.
„În anul 1990, Ministerul Culturii din Franta a acordat oraşului Briancon statutul de
Ville et Pays d’Art et d’Histoire, referindu-se atât la istoria oraşului cât şi la valoarea peisajului
montan adiacent, fiind susținute masuri de protecție.”238
Având ca obiect definirea unor principii ale reconversiei şi recalificării sitului
Randuillet, Daufin şi aspectelor de comunicare, „Misiunea de consiliere a comunei Briacon, a
stabilit principalele direcţii de abordări pe trei direcții principale, urmărind sa identifice
compatibilități ale utilizărilor şi practicilor viitoare cu constrângerile sitului, specificităţile
topologice, arhitecturale și aspecte simbolice”.239
Studiul recomandă „prioritizarea unor funcţiuni mai puţin uzuale, ieşite din comun,
activităţi originale ale artizanilor, valorificarea ca habitat turistic, crearea unei relaţii
privilegiate datorate sentimentului de universalitate specific sitului, constituirea unui pol
tehnologic, activităţi formative legate de prezervarea ansamblului monumental, proiecte de
dezvoltare durabilă, proiecte transfrontaliere, utilizarea de energii regenerabile şi excluderea
accesului auto, organizarea de seminarii şi colocvii în spiritul activităţilor indicate”. 240
Analiza sitului, pornind de la inventarierea „carenţelor de întreţinere, cauzelor
unor deteriorări, calității şi stării de conservare a materialelor constructive, permeabilitatea
unor coronamente ale zidurilor, terasamentelor, unele disfuncționalităţi ale rețelelor de
drenaje, dezvoltări necontrolate ale vegetaţiei, distrugeri prin vandalizare, a parcurs istoricul
ansamblului, organizarea funcţională accesibilitatea, exemple similare, potenţialul edificiilor şi
suprafeţelor libere disponibile, aspecte legate de restaurare, de construibilitate, posibilităţi de
dezvoltare, problema accesibilităţii şi accesibilizării”. 241

238
Idem, p1
239
Idem p1
240
Idem p1
241
Idem p1

Page 189 of 304

 Se evaluează modul în care situl este perceput din unghiurile perspectivelor
perimetrale, distanţele maxime de vizibilitate, calitatea estetică a imaginilor percepute,
ierarhizarea monumentului în raport cu alte elemente peisagere, arhitecturale, urbanistice.
Cercetările acordă o deosebită “importanţă opţiunilor şi controlului direcţiilor de
dezvoltare ale intervenţiilor ulterioare.”242
Funcţionalităţile artistice promovate, ilustrează căutările instituţionalizate în sensul
valorificării patrimoniului, prin atribuirea de noi sensuri, vechilor spaţii.
Patologia specifică ansamblului Briancon în general, are printre cauze relieful
accidentat şi problemele legate de natura terenului, care au indus provocări legate de
întreţinerea edificiilor.
Verificarea stării de stabilitate a fondului patrimonial construit şi determinarea
problemelor specifice fiecărui edificiu în parte, urmărirea degradărilor locale şi accelerarea
producerii lor, principiile de conservare şi strategiile posibile de refuncţionalizare, reprezintă
criterii luate în calcul pentru a determina prioritizarea şi categoriile de lucrări necesare,
rezultând necesitatea de a diferenţia şi particulariza abordări specifice pentru fiecare obiectiv.
Intervenţiile asupra edificiilor clasate ca monumente se realizează cu respectarea
„codurilor de patrimoniu”243 şi a procedurilor referitoare la autorizare.
Legislaţia franceză privind servituţile şi protecţia monumentelor, reglementează
distanțe de protecție şi recomandări pentru suprafețele determinate cu coordonate topometrice,
care sunt impuse cu stricteţe în procesele de avizare şi autorizare ale noilor obiective propuse a
fi edificate în aceste arii care conțin valori patrimoniale clasate. Perimetrul de protecţie,
reglementat în general în jurul monumentelor istorice, care operează şi în cazul ansamblului
Brianson, include trei citadele, căile de legătură dintre ele și aria de protecţie, măsurată
cadastral de la zidurile exterioare perimetrale până la o distanță de 500m.
Contextul urban al zonei de nord se analizează prin listarea unor aspecte estetice,
istorice şi de mediu, riscuri naturale, datorate defrişărilor, studiul calității şi atractivității
peisajelor, fiind reglementate condiţionările necesar a fi impuse, privind gradul de ocupare a
terenurilor şi funcţiunile admisibile.
Sunt recomandate „restaurări şi amenajări ale construcţiilor din patrimoniul militar,
lucrări în vederea asigurării infrastructurilor şi consolidărilor de sol, separarea instalaţiilor

242
Idem, p1
243
Idem, p.11

Page 190 of 304

 pluviale, în raport cu cele menajere, intervenții de asanare cu respectarea legislaţiei actuale şi
reducerea impactului asupra constructiilor.”244
Vizibilitarea de la distanțe mai mari, poate fi luată în discuție, datorită altitudinii la
care se află ansamblul și a diferențelor de nivel existente, în raport cu căile de comunicații.
Ansamblul Briancon fiind constituit din mai multe fortificații izolate pe înălțimi,
separate prin văi, devin foarte importante strategiile de protecție ale tablourilor percepute pe
direcțiile de acces, în raport cu distanțele maxime de percepere.
Analiza sitului, inventariază cu atenție perspectivele direcţiilor de percepție asupra
forturilor, coprezenţele reliefului natural, inserţiilor construite urbane sau rurale, fiind
observate specificităţile imaginilor percepute, în raport cu elementele din proximitate, „se
remarcă puternica interdependenţă, dar şi ambiguitatea relaţiilor compoziţionale ale sitului,
aflate între proximitate şi izolare”245, constituind elemente remarcabile ale caracterului
identitar necesar a fi prezervat.
Un exemplu similar este cazul castelului Huneazilor, a cărui siluetă percepută de la
distanţă a fost puternic concurată, ecranată și perturbată de siluetele dilatate ale unor clădiri
industriale existente în vecinătate.
O abordare aprofundată, nu poate exclude compatibilitățile dintre funcțiunile
existente și cele propuse.
In cazul „fortului Dauphin proximitatea poligonului de tir implică sonorităţi care pot
interfera sau induce disconfort pentru alte activităţi sau funcţiuni”.246
Problemele legate de „regimul de proprietate mixt de stat şi privat, intenţiile de
preluare prin transferuri ale unor proprietăţi private în domeniul public, au indus decalaje şi
incertitudini”. 247
„Accesibilitatea actuală, intreţinerea, îmbunătăţirea vechilor căi de acces şi crearea
unor noi parcursuri implică studiul unor aspecte tehnice, administrative dar şi simbolice, gradul
de izolare, reorganizare a ierarhizărilor imaginilor percepute, posibilitatea accentuării
conectivităţii transfrontaliere. Sintezele suprafetelor, înălţimilor, volumelor, analizele de stare,
sunt utilizate ca instrumente de lucru, pentru prioritizarea intervenţiilor dedicate securizării şi
restaurării, întreţinerii, determinării zonelor construibile, ca amplasamente pentru posibile noi
intervenţii, fiind totuşi argumentate ca preferabile, utilizările structurilor existente.”248

244
Idem, p. 11-13
245
Idem, p. 13
246
Idem, p.22
247
Idem, p.15
248
Idem, p.31

Page 191 of 304

 „Anchetele publice şi intervievarea unor personalităţi, privind potenţialul zonal au
relevat conştientizarea unor calităţi locale cum ar fi climatul agreabil, însorirea, gama de
activităţi sportive oferite, valorile patrimoniale cu atractivitate turistică, antreprenorială,
rezidenţială. Sondajele au indicat ca „limitări percepute aspecte cum ar fi: imaginea
considerată desuetă ce evocă anii 1970-1980, utilităţi vetuste, gradul de densificare, presiunea
funciară speculativă în creştere, marginalizarea regiunii, caracterul intemperiilor, intervenţii
peisagere insuficiente, slaba calitate a fondului hotelier construit, potenţialul de dezvoltare
fiind propus în sensul creşterii calităţii suportului hotelier, atractivităţii pentru turismul termal
şi climatic, diversificarea categoriilor de turişti atraşi, deschidere universitară, organizarea de
tele-activităţi, dezvoltarea sectoarelor de cercetare şi testare, antreprenoriatului local şi
internaţional, utilizarea de energii regenerabile”249, având ca scop creşterea calităţii vieţii
locuitorilor şi a interesului vizitatorilor.
Potenţialul de dezvoltare este analizat „fiind prioritizate intervenţiile în sensul
restaurării şi prezervării, rezolvării problemelor legate de relaţia cu apele ca element
destructiv. Se parcurge o analiză a peisajului, caracteristicilor, valenţelor diverselor spaţii, sunt
listate scenarii posibile de reutilizare”. 250
Peisajul este evaluat fiind urmăriţi “markeri identitari, componente vizuale ce
oferă lizibilitatea elementelor componente şi amplitudinilor specifice. Prima scară de analiză şi
control propusă, este o abordare de ansamblu a articulării sitului cu teritoriul, urmând
marcarea accentelor puternice, detentelor vegetale şi agricole importante, cu scopul de a facilita
lectura siluetelor forturilor şi în al treilea rand silueta oraşului, prin contrast cu dezvoltările
peisagere şi patrimonale.” 251
Pe lângă refuncţionalizarea propusă pentru Citadela Briancon, prin
includerea unor cartiere rezidenţiale, de cercetare, asigurarea de servicii, crearea unor noi poli
turistici şi de loisir, se relevă necesitatea conturării unor mai puternice legături cu ţesutul urban
al oraşului.
Printre principiile teoretizate pentru intervenţii peisagere, se află „respectul pentru
logica spaţiilor, prezenţa vegetaţiei medii şi înalte existentă în interiorul incintei, nefiind parte
din conceptul iniţial, gestiunea peisajului având ca scop valorificarea fondului patrimonial,
fiind propuse parcursuri pentru promenadă, amenajări de terase şi parcuri publice oferite

249
Idem, p.32
250
Idem
251
Idem

Page 192 of 304

 publicului civil, în raport cu fortificaţiile militare. Obiectivul de a prezenta spaţiile istorice
dublează necesitatea restaurării şi conservării.” 252

4.2.4 Ville neuve, Neuf-Brisach, Alsacia, Franța

Cetatea Neuf Brisach, cu un contur al fortificațiilor bine prezervat, amplasată

alăturat în raport cu așezarea civilă, într-un peisaj deluros, ridică probleme similare legate de
separare versus integrare.
O asociere a unor comunităţi zonale Brisach, a iniţiat realizarea unor studii având
ca obiective “îmbunătăţirea condiţiilor sociale, de mediu, economice, de calitate a vieţii, de
echitate, viabilitate, conservarea și refuncționalizarea, progresivă a citadelei Brisach, creşterea
calităţii peisajelor, asigurând o nouă atractivitate teritoriului evaluat. (...) Studiul, prezintă o
analiză a categoriilor tradiţionale de vizitatori ai zonei: pensionari cu venituri medii, turişti
străini. 253
Un criteriu important îl constituie specificul perspectivelor perceptibile în conurile de
vedere, cone de vue, unghiurile şi direcţiile de percepţie, cu scopul prezervării imaginii
emblematice nealterate.

Fig 166 Delimitare topometrică a suprafetelor obiectivelor patrimoniale, ale zonei perimetrale și a conurilor
de vedere protejate.254 DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 Nord

252
Idem
253
Francois tourisme consultants, 2010, „Etude strategique de developpement touristique sur le territoir du pays de
Brissach”
254
Sorce: DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord

Page 193 of 304

4.2.5 Ville neuve, Longwy, Lorena, Franța

Cazul cetății Langwy este unul de suprascriere parțială, în care modificarea

conceptelor de arhitectură, contestarea structurilor istorice și absența reglementărilor de
protecție, au condus la dispariția unor mari parți din ansamblul istoric monumental.
Realizarea clasării cetăţii Longwy, în anul 2010, ca sit protejat UNESCO,
amplasament marcant din seria cetăţilor, având ca autor pe marchizul Vauban, susţine
reafirmarea interesului acordat ansamblului.
Obiectivele declarate ale studiului se referă la „recalificarea spaţiului public (...),
ranforsarea percepţei sitului fortificat, fiind listate direcţiile principale de acces, conectarea
promenadei fortificaţiilor cu cartierul Voltaire Sud, cu scopul inserării de noi funcţionalităţi şi
practici urbane”.255

Fig 167 Plan istoric din anul 1742, comentat, al cetății Longwy
http://www.fortified-places.com/longwy.html

255
Caen- Chateau Ducal) AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville” p1,

Page 194 of 304

168 Delimitare topometrică a suprafetelor obiectivelor patrimoniale, ale zonei perimetrale și a conurilor de vedere
protejate (Sorce: DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord

Planul cartografic indică importanţa acordată analizelor perimetrale, în vederea

determinării, ierarhizării şi protejării tablourilor de ansamblu, oferite de unghiurile perceptive,
vizibilitate, covizibilitate, studiilor de siluetare sau controlul strict al impactului.
Agenţia de arhitectură AAPP propune “intervenţii de refacere a unor zone distruse,
restituirea integrală a frontului bastionar de sud, decolmatarea vechilor canale-fose perimetrale
şi crearea de pietonale inierbate, oferind perspective asupra reliefurilor bastioanelor, conturarea
unor parcursuri care traversează canalele reconfigurate, pentru asigurarea acceselor pentru
persoanele cu disabilităţi, prin amenajarea de culoare și rampe ce străbat fosele şi învelitorile
accesibile ale bastioanelor, în diagonale determinate de pantele reglementate. Demersul caută

Page 195 of 304

 să deplaseze focalizarea exclusivă asupra valorii patrimoniale, înspre deschiderea căutărilor
prospective.”256
Propunerea de refacere a fortificațiilor pe frontul sudic, poate face obiectul unor
controverse referitoare la autenticitatea elementelor reconstituite.
Cetatea se află în trecut la limita oraşului civil, creşterile urbane istorice au înglobat în
ţesutul civil mari suprafeţe de teren din vechiul ansamblu cazon, Longwy.
Planul cetăţii a suferit modificări care au survenit probabil în absenţa unui cadru
legislativ privind protecţia monumentelor.
“Începând cu al doilea deceniu al sec. XX, fortificațiile au fost deteriorate în urma
bombardamentelor din primul razboi mondial care au afectat grav, ţesutul istoric al oraşului,
dar şi prin demolarea unor ample porțiuni din bastioanele perimetrale stelate de la nord, până în
anul 1956 fiind desfiinţate şi redutele de pe latura de est, zona în care a fost realizată o
parcelare rezidenţială. În prezent există o nouă tramă stradală şi locuinţe edificate pe
amplasamentele vechilor fortificaţii.” 257
Conceptele urbanistice care au operat după cel de-al doilea război mondial, au condus
la demolarea unor mari părţi din ansamblul bastionar, fiind construite noi structuri cu trame
geometrice autonome, fară a fi respectate tramele vechiului ansamblu bastionar.
Modificările doctrinare moderniste, radicale, s-au manifestat prin negarea vechilor
structuri ideatice, ajungând până la agresiuni asupra structurilor construite, care au condus la
dispariţia unor ansambluri monumentale, a căror importanţă a fost ulterior reevaluată, din
păcate, uneori, prea târziu.
Situl Longwy a fost inclus în lista de cetăţi protejate UNESCO, pentru constituirea
protecției legislative necesare.
Recuperarea secvenţelor pierdute este dificil de realizat, sau chiar imposibil în
situațiile de suprascriere, edificare a unor noi trame şi construcţii pe vechile amplasamente ale
unor monumente, induse prin intenţionalitatea declarată, teoretizată ca manifest de susţinere a
eliminării edificiilor anterioare.
Pentru indicarea “vechilor amplasamente şi trasee ale bastioanelor desfiinţate, sunt
marcate prin variații de texturi ale pavajelor, solului şi vegetaţiei.
O atitudine nostalgică, dar și critică la adresa desfiinţărilor realizate cu caracter de
manifest ideologic, ca o negare a trecutului istoric, este sugerată prin cautarea unei
reconstituiri simbolice, prin trasarea amprentelor vechilor edificii în paviment.

256
Caen- Chateau Ducal) AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville” p1,
257
(AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville”) pp 2-3,

Page 196 of 304

 Piața “Place d’Armes este evaluată ca reprezentând un centru simbolic al oraşului,
pe lângă funcţiile iniţiale militare şi comerciale, unde sunt astăzi concentrate principalele
edificii publice ale oraşului, proporţiile studiate şi scara vechii pieţe fiind afectate prin
demolarea frountului estic, au fost propuse edificii contemporane.”258

Fig 169 Fotogerafie aeriană, fortăreața Longwy

Zona în care a supravieţuit trama rectangulară a careelor delimitate prin proiectul

iniţial al marchizului Vauban, include ansambluri de învăţământ.
Studiul sociologic constată existenţa unei ”foarte slabe conştientizări în interiorul
comunităţii privind importanţa sitului fortificat. Spaţiul public se propune a fi supus unui
proces de renovare, înnoire, fortificaţiile fiind reevaluate, prin căutarea unor reinterpretări, în
sensul deschiderii ca spaţiu suport vieţii urbane, prin creearea unor relaţionări cu funcţiunile
adiacente, existente.”259
„Cetatea poate demonstra vocaţia de arbitraj, oferind spaţii suport pentru multiple
servicii oferite comunităţii, unificarea sediului guvernatorului şi celor două edificii alăturate,

258
Idem, p3

Page 197 of 304

 printr-un soclu unificator şi amenajarea unei pieţe acoperite, dar cu faţadele deschise pentru
facilitarea traversărilor, reconectarea zonelor adiacente, instalarea unor noi echipamente de
proximitate în centrul oraşului. În interspaţiile aflate între ţesutul urban al oraşului Langwy,
ansamblul fortificat protejat şi marele peisaj existent la est, sunt identificate zone care pot fi
reabilitate prin intervenţii peisagere. Suprafeţele invadate de vegetaţie înaltă se propun a fi
defrişate şi accesibilizate prin amenajarea unor parcuri.”260
Abordarea problemelor arhitecturale nu poate exclude problematici patrimoniale, de
urbanism, de transport, culturale, de mediu, intervenţii artistice ca puncte de plecare pentru o
strategie susţinând consacrarea unor valori durabile de interes global.

4.2.6 Fortăreața Mont Dauphin, Hautes-Alpes, Franța

Fig 170 Harta, fortăreața Mont Dauphin

259
Idem, p3
260
Idem, p3

Page 198 of 304

 Amplasamentul pe un promontoriu montan al citadelei Mont Dauphin ridică
probleme legate de izolare, relaționare cu relieful, accesibilizare, vizibilitate, receptare a
semnificațiilor istorice, integrare in circuitele actuale.
Atelierul organizat pentru valorificarea ansamblului a avut ca scop „definirea unor
ambianţe specifice şi relaţionări diferite ale cetăţii cu amplitudinile peisajului, proximităţi sau
deschideri, includeri în fronturi, ferestre înspre peisaj, ce pot constitui calităţi definitorii ale
ansamblului fortificat, pentru a susține înţelegerea sensului locului şi motiva abordarea
peisageră a studiului. Peisajul, organizările teritoriale, funcţionalităţile zonelor perimetrale
citadelei protejate Mont Dauphin reprezintă obiective importante, fiind necesare eforturi în
sensul reevaluării şi valorificării acestora. (…) Biserica Mont Dauphin este percepută ca un
semnal din perspectiva văii Durance. (...) Aşezarea la altitudine crează impresia unei insule,
fiind izolate spaţii colective ce includ organizările cazone precise conţinute şi delimitate în
edificii monumentale remarcabile.”261
Se propune „o scenografie a iluminatului exterior prin valorificarea pantelor,
platformelor de staţionare și a parcursului peisager”.262
Este teoretizat conceptul de „faţadă urbană” pentru a căuta crearea unui efect
sinergic compozițional, dar și de accesibilizare între zona protejată și cea a extensiei urbane din
zona gării Mont Dauphin, axa perspectivelor sudice conectând zone de staţionare şi direcţii de
transport într-un nod intemodal”.263
„Simbolismul citadelei implantate pe un impresionant promontoriu montan,
reprezentând o structură a puterii ameninţătoare, apărută într-un context politic efemer”, o
ideogramă stelară hexagonală, reflectând „principii de compoziţie prestabilite”, trame
regulatoare separatoare ce definesc un „ideal” al unei organizări utopice urbane, dedicate
serviciului apărării, fiind utilizate materiale locale. Caracterul unitar şi lizibilitatea ansamblului
protejat este evaluată ca “discontinuă și secvenţială, percepţiile şi interpretările spaţiilor
cazone, civile sau mixte saun afectate iar definirea parcursurilor este ambiguă.”264
Suprapunerile planurilor construire percepute dinspre sud, crează impresia pierderii
importanţei edificiilor fortificate în raport cu cele civile.

262
Idem, p. 78 - 95
263
Idem , p.13

Page 199 of 304

 4.3 Fort D’Esseillon, Haute Maurienne Vanoise, Franța

Fig 171 Fotografie, Fort D’Esseillon

În cazul citadelei montane izolate D’Esseillon, din Franța, principala activitate fiind
cea turistică, facilitatea principală asigurată a fost un restaurant.
Pentru a “nu condiţiona accesibilitatea publică şi exclude categorii de vizitatori prin
impunerea de costuri au fost propuse spaţii cu acces liber, printre care: o sală pentru picnic, o
sala de relaxare, spaţii de cazare, de primire, expoziţionale, educative şi muzeale”.265
Se creează astfel o integrare a cetăţii ca spaţiu public deschis şi conectat prin
accesibilizare, pentru a contracara riscul pierderii de atractivitate și excluderii din circuitele
turistice.

264
Idem, p. 15-19

Page 200 of 304

 4.4 Fort Soumelina, Helsinki, Finlanda

Fig 172 Fotografie Fort Soumelina

„În anul 1991, cetatea Soumelina din Finlanda, a fost inclusă în patrimoniul
UNESCO, fiind apreciate lucrările de întreţinere efectuate anterior ca fiind de bună calitate,
operate în spiritul principiilor contemporane de restaurare, dar juriul UNESCO a criticat
reconstrucţiile care au fost realizate, acestea fiind considerate nejustificate.”266
Intervenţiile asupra ansamblului fortificat finlandez Soumenlinna au fost iniţiate
prin înfiinţarea unei „entităţi administrative împuternicite cu supervizarea şi dezvoltarea sitului,
constituirea unui plan director multianual, realizarea de construcţii contemporane pe
amprentele unor edificii distruse sau pe amplasamentele unor proiecte nerealizate, organizarea
unor activităţi citadine mixte şi unei competiţii de arhitectură”.267
Amplasamentele insulare ale ansamblului bastionar, implică dificultăți de acces,
datorate existenței unei bariere acvatice.
Concursul de arhitectură care a avut loc în anul 1974, a furnizat un proiect de
ansamblu cate stabilea principii de “restaurare, construire, întreţinere, dar şi de

265
Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006, Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-
vauban.org./Results-documentation, p27
266
Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006, Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-
vauban.org./Results-documentation, p27

Page 201 of 304

 refuncţionalizare, având printre obiective atragerea de numeroase activităţi pe insulele ce
formează un mic arhipeleag fortificat”.268
Prin refuncţionalizările şi intervenţiile operate, au fost organizate în interiorul
fortificaţiilor muzee, expoziţii de artă, cafenele şi restaurante, amenajări peisagere, faleze şi
zone naturale protejate iar arhipeleagul fortificat a fost introdus în circuitele turistice şi de
agrement ale oraşului Helsinki.

4.5 Ansamblul fortificat Bellizonda, Elveția

Fig 173 Ansamblul fortificat Bellizonda

Conceptul pragmatic, susţinut politic în cazul intervenţiilor asupra Castel

Grande a Bellinzonda, Elveția, proiectate de către arhitectul Aurelio Galfetti acordă prioritate
“viabilizării spaţiilor în raport cu măsurile de conservare, ca suport unor evenimente
semnificative pentru edificiu şi pentru oraş.(...), fundamentate prin teoretizarea „transformării
spaţiului respectându-l, aşa cum trecutul de 7000 de ani al stâncilor suport a adus continue
schimbări, care au marcat valorile în continuare prezente.”269
Starea foarte bună de conservare a fondului edificat, a permis asumarea unor
intervenţii creative şi refuncţionalizări, care au urmărint creşterea atractivităţii ansamblului
patrimonial.

267
Idem
268
Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006, Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-
vauban.org./Results-documentation, p27

Page 202 of 304

 4.6 Citadela Cascais, Portugalia

Fig 174 Foto arhiva personală Citadela Cascais Portugalia

In anul 1977 cetatea Cascais a fost clasificată de Statul Portughez ca „proprietate de

interes public”. 270
Fortificaţiile înclinate în pante ale citadelei Cascais, aşezată pe malul stâncos al
oceanului Atlantic, adiacent portului, golfului navigabil şi accentului de înălțime, reprezentat
de vechiul far, astăzi muzeu restaurat şi extins în urma unui concurs de arhitectură. Cetatea se
delimitează tranşant prin contururile fortificațiilor şi spaţiilor de detentă, în raport cu ţesuturile
urbane civile, cu funcțiuni turistice predominante, aflate în zona frontului la ocean, variate
obiective culturale şi cartiere rezidentiale în adâncime.
Includerea ansamblului fortificat Cascais în viaţa civilă și turistică a așezării
adiacente, a fost realizată prin inserarea de atractori culturali şi turistici în vechea incintă
cazonă, un centru al artelor denumit „Cidadela Arts District”, un hotel, amenajarea unor
parcursuri interioare şi de faleză, facilitând observarea marelui peisaj oceanic adiacent.

269
Jacotey J.M. Marechaux, A., Trubert, 2006, Mission de conseil a la comune de Briancon, sursa:sites-
vauban.org./Results-documentation, p28.

Page 203 of 304

 4.7 Sistemul de cetăţi Water Line, Olanda

Strategia iniţială de apărare a sistemului de cetăţi Water Line din Olanda, era bazată
pe inundabilitatea canalelor perimetrale şi a teritoriilor conective, suprafeţele acoperite cu ape
de adâncimi variabile, transformate în lacuri sau mlaştini, fiind utilizate în organizările
defensive pentru îngreunarea deplasărilor și atacurilor adversarilor. Printre fortărețele
integrate în sistemul istoric de apărare olandez se află forturile Tienhiven, Aan de Klop, De
Bilt, Werk aan Groeneweg, Bunker 599, Werk Aan T Spoel Uniewach, Vuren.271

Fig. 175 Harta zonelor prevăzute a fi inundate în strategia defensivă acvatică olandeză, Water Line

Interacţiunea directă a edificiilor cu variabilitatea nivelurilor apelor din canale şi a

celor pluviale, gradul ridicat de umiditate, salinitate, natura terenului, vegetaţia, materialele
utilizate: căramidă, lemn, piatră, beton, mortare, implică necesitatea realizării unor măsuri
pentru combaterea umidităţii în elementele constructive, efectelor induse de variaţiile de
temperaturi şi a ciclurilor îngheţ, dezgheţ.

270
https://en.wikipedia.org/wiki/Citadel_of_Cascais
271
Harta zonelor prevăzute a fi inundate în strategia defensivă acvatică olandeză, Waterline Rm.coe.int/168030600d

Page 204 of 304

 Printre principiile care operează în planificarea şi implementarea măsurilor pentru
asigurarea “conservării, reversibilităţii şi de prezervare a texturilor autentice, se află și
căutarea de a facilita o lecturare distinctivă a straturilor anterioare”. 272
Intervenţiile graduale pentru refuncţionalizarea bastionului Katten, parte din ansamblul
fortificat Naarden, citează documente ilustrate de epocă, utilizând ca fundamentare „o analiză a
metodologiilor de restaurare şi adăugirilor constructive, realizate în practica anterioară.
Cercetarea surselor documentare, alături de ierarhizările valorice urmărind
autenticitatea, calitatea istorică şi culturală a intervenţiilor realizate în etape succesive de timp,
studiul istoric asupra vegetaţiei existente, au avut obiectivul de a evalua oportunitatea
eliminării sau menţinerii acestor părţi adiţionate.”273

Fig 176 Ansamblul fortificat Naarden

272
Faucherre N. 2011 apud. Carta de la Venetia
273
Kamphuis J. Nooren S.A.P., Brouwers M.C., Hoek A.J.W., 2010„Un demi siecle d’experience. Rapport sur la
recherche scientifique concernant le restaurations de fortifications de Narrden, ville forte aux Pays-Bas” , La Haye, pp.5-
43

Page 205 of 304

4.8 Cetatea bastionara Theresia din Timişoara

Fig 177 Foto arhiva personală, machetă a cetății din Timișoara

Ansamblul fortificat a fost înglobat şi în mare parte distrus, prin extinderea țesutului
urban civil al oraşului Timişoara. Pe lângă tramele rectangulare şi unele edificii din incintă se
păstrează denumirea de „cartier al cetăţii” şi porțiuni din zidurile de apărare. Blocurile de
locuințe socialiste construite în zonă, obturează unele direcții de perspective asupra
secvențelor de fortificații patrimoniale păstrate, fiind eliminat și spațiul de detentă, care
permitea perceperea desfășurării ample a fostei cetăți. Printre cauze se află, pe lângă extinderea
zonelor civile ale oraşului Timişoara şi absenţa implementării unor măsurilor de protecție a
patrimoniului, contexte care au determinat dispariţia unor ample secvenţe ale cetăţii
bastionare. Relaţia cetăţii Theresia, cu oraşul Timişoara este una de interferenţă, radiere
parţială, suprascriere.
În urma unui concurs de arhitectură s-au realizat, în interiorul unor carouri–piețe din
vechea incintă a vechiului perimetru al ansamblului fortificat, noi corpuri de clădiri
semiîngropate, caracterul de spațiu liber, accesibil fiind transformat în spațiu comprimat, cutat
și mai puțin accesibil.

Fig 178 Foto, incinta cetăţii din Timișoara

Page 206 of 304

 Fig 179 Foto., incinta cetăţii din Timișoara

Fig 180 Foto., ziduri exterioare şi fostul canal inundabil de apărare – bastionul Theresian, Timisoara

Page 207 of 304

4.9 Cetatea bastionară Alba Carolina din Alba Iulia

Fig 181 Cetatea bastionară Alba Carolina din Alba Iulia

Intervenţiile din Alba Iulia s-au concentrat asupra unor edificii din incintele
protejate, spaţiile interioare şi interspaţiile exterioare ale ansamblului cetăţii, fiind valorificate
prin conservare, restaurare şi refuncţionalizare, mai puţină atenţie fiind acordată spaţiului
perimetral de interfaţă, aflat între tesutul urban adiacent şi ansamblul cetaţii.
Incinta include în prezent un muzeu, expoziții, un restaurant, săli de conferințe, spații
dedicate unor activități evocative, grajduri pentru cai, trasee hipice.
Teritoriul destinat iniţial ansamblului fortificat a fost restrâns, prin înaintarea
fronturilor edificate perimetrale cetăţii și datorită apariţiei unor cartiere de case sau de blocuri
amplasate în vechiul teritoriu rezervat strategiilor cazone, aproape de limita bastioanelor
exterioare.

Page 208 of 304

 Fig 182 Foto, Spațiu perimetral de interfață al cetății din Alba Iulia, “festungsrayon”

Fig 183 Foto curtină în interiorul ansamblului fortificat Alba Iulia Fig 184 Foto, galerie interioară

Page 209 of 304

 4.10 Arhitecturi şi peisaje patrimoniale

Teritoriile alocate inițial ansamblurilor fortificate patrimoniale, se desfășoară pe

suprafețe ample, fiind incluse de regulă multe hectare și găzduiesc pe lângă construcțiile
istorice, multitudini de specii sau plante native, într-o conviețuire care, de multe ori, are o
vechime cel puțin la fel de mare, precum cea a edificiilor.
Problematicile referitoare la domeniile gestiunii ecologiei, sunt de regulă, privite ca
fiind secundare, în raport cu necesitatea reglementată, de protejare a edificiilor clasate.
Organizat în cadrul unui “program transfrontalier” 274, proiectul “Murailles et
jardins” 275, explorează modalități prin care strategiile culturale pot implica şi susține elemente
ale mediului peisager, prin observarea și clasificarea valențelor multiple ale acestor ample
rezervoare de spaţii, pe lângă valorile patrimoniale, fiind luate în considerare planurile paralele,
discrete sau invizibile, dar nu mai puțin importante ale evoluțiilor specifice din mediul natural.
„Administraţia Provinciei Flandrei Occidentale a coordonat un studiu ecologic prin
schimburi de experienţă, acţiuni de inventariere, vizite la situri, dar mai ales abordări
specializate”276. Proiectul “Septenrion” dezvoltat intre anii 2003 si 2008 caută utilizări în
sensul unei „dezvoltări durabile” , urmăreşte să „amplifice conştientizarea asupra bogăţiei şi
sensibilităţii ecologice a siturilor fortificate”. 277
Pe lângă paleta de probleme privind „restaurarea, revitalizarea, sunt tratate și
subiecte referitoare la protecția mediului, biodiversității, vulnerabilității speciilor găzduite în
condițiile deschiderii ansamblurilor fortificate în circutele publice, fiind propuse separări ale
unor culoare de protecție ecologică”278, delimitate pe suprafețe de teren sau oglinzi de apă.
O direcţie de cercetare este dată de analiza „rolurilor economice, strategice sau
peisagere”279 unor plantații, pe parcursul istoriei unor cetăți.
Studiul potenţialului patrimonial natural al varietăţilor floristice sau faunistice
dezvoltate în ansamblurile protejate, necesită concertări multidisciplinare în realizarea unor
proiecte complexe, cu includerea unor studii asupra aspectelor ecologice, peisagere, economice
şi ambientale.

274
programul european transfrontralier 2007-2013, Interreg. IV”
275
Idem
276
Idem
277
Idem, p3
278
Idem, p22
279
Idem, p.20

Page 210 of 304

 Problemele ecologice sunt abordate ca „rețele de ansamblu” 280, fiind luate în
considerare distanțele acoperite prin migrații sau interacțiuni și interdependențe care depășesc
delimitările teritoriale, administrative ori naționale, stabilite convențional.
Tehnica tradiționala de conservare prin „închiderea rosturilor de zidărie cu mortar
nou, prin îndepărtarea vegetaţiei, soluţie avantajoasă din punct de vedere tehnic şi vizual, nu
este considerată ca fiind corect abordată din punct de vedere ecologic, fiind recomandată o
dublă cartografiere a degradărilor constatate şi a speciilor floristice, alături de cele faunistice
instalate, care coexistă cu ansamblurile fortificate.”281
Zidurile caracteristice fortificaţiilor înclinate în pante expuse intemperiilor,
constituie medii cu niveluri de umiditate ridicate, fiind facilitată degradarea structurilor de
rezistență, dezvoltarea vegetaţiei, dar şi a altor specii.
În această situație complexă, intervine o dilemă asupra prioritizării măsurilor de
conservare a monumentului sau a celor de protecție a varietăților de plante și a speciilor
instalate în timp.

Fig 185 Fotografie aeriană Fort Duffel, Lille

280
Idem
281
Idem, p.24

Page 211 of 304

 „La Citadelele din Lille, Fort de Duffel și Fort de Rammekens, trunchiurile arborilor
uscaţi sunt remodelate şi menţinute în mod deliberat pe situri, considerându-se că aceştia oferă
suportul unor interesante habitate ale faunei şi florei, incluzând varietăți de muşchi, licheni,
ciuperci, insecte, coleoptere.”282
În această situație, se asumă riscul extinderii unor patologii şi la arborii sănatoşi,
cu scopul de a crea un mediu similar evoluţiilor vegetale naturale, care decurg în absenţa
intervenţiilor umane.
Interioarele unor galerii din Fort Van Duffel sunt protejate “prin devierea
parcursurilor vizitatorilor, pentru a nu deranja locuri de cuibărire ale unor păsări, crioptere,
adăposturi pentru mamifere, fiind amenajate împrejmuiri şi tunele pentru subtraversarea sau
delimitarea unor habitate, fără a fi perturbate. Relația vieții native cu variațiile cotelor apelor
susține existența unor peisaje ecologice specifice.” 283
”În urma studierii originilor genetice ale speciilor propuse a fi plantate, au fost
selectate specii de arbuști şi erbacee indigene” considerate reprezentative, unele semințe fiind
recoltate de la situri. A fost cercetat istoricul existentei speciilor locale cunoscute, vegetație
murală localizată pe zidării, replantările favorizând plantele native. 284
Speciile exotice existente şi noile inserții sunt abordate și din perspectiva
„importanței aporturilor favorabile diversificării, ameliorării calității solului, purificării apelor,
efectelor asupra ecosistemelor”.285
Prin conștientizarea publicului şi specialiștilor asupra vulnerabilității formelor de
viață din mediul natural, ce dublează planurile construite, pot rezulta organizări şi strategii în
sensul susținerii unei înțelegeri științifice şi conservării echilibrului sensibil, care este necesar a
fi menținut între patrimoniul viu şi cel edificat.
Studiul utilizează și dezvoltă concepte cum ar fi „biocenoza, (...) biotop, (...) habitat,
(...) ecosistem, (...) nișe ecologice, (...) restaurare ecologică, (...) patrimoniu ecologic, (...)
specii native, (...) liste ale speciilor amenințate, (...) culoare negre ale speciilor cu deplasări
nocturne, (...) trame verzi şi (...) albastre” 286 (...) reprezentând traseele terestre şi acvatice, sunt
analizate ciclurile de viață, fiind implicate și organizații de protecție a naturii.
Peisajul conținător cuprinde atât elementele modelate sau reconfigurate în urma
acțiunilor antropologice cât şi mediul natural în relativa lui nealterare.

282
Idem, p.28
283
Idem, p.29
284
Idem, p.30
285
Idem, p.30
286
Idem. p33

Page 212 of 304

 Lecturările stratificărilor multiple ale peisajului au ca suport concret componente
ale prezentului, limbaje specifice, semnificaţii atașate, palimpsestul vizibil, ca substraturi
subsidiare ale contextelor şi mecanismelor structurante ale fiecărui ciclu de generare, fiind
secvențial pierdute, transmise, reconstituite, reimaginate.
Deschiderile continuităţilor geografice, permanentele reconfigurări ale limitelor
şi perspectivelor sugerează necesitatea observării şi reevaluării continue a modalităţilor de
abordare, urmărind variaţiile scalare gradate, apropierile, distanţările.
Atât mediul natural în general, cât şi ecosistemele conţinute nu pot fi delimitate prin
frontiere, peisajele şi relaţionările lor fiind dificil de tranşat prin convenţii sau reglementări.

4.11 O analiză a unor fenomene generative

O analiză secvenţial detaliată a etapelor de desfăşurare a proceselor mentale, cu

efecte de proiecţie și propulsare în afară a imaginarului, conduce spre un lanţ de ciclicităţi
care se adâncesc în trecuturile inseparabile şi prefigurează structurări înspre viitor.
O comensurare a amplitudinilor, salturilor şi diferenţierilor înregistrate între etapele
de generare succesive poate înregistra similitudini valorice, revizitări sau transformări,
materializate în fiecare ciclu productiv.
Configurațiile de sisteme ideatice generative, menţinute în continuitate, restructurate,
inventate, intervin ca determinanţi ai schimbărilor, prin funcția conceptuală care acționează
asupra mediului modelat.
Produsul creaţiei, obiectul sau ansamblul externalizat, dezvoltă relaţii cu mediul în
care se inserează, urmând a fi reintegrat în etape de percepţie care pot suferi mari variaţii şi
imprima diferenţe în timp. Procesul creativ ar putea fi interpretat ca un răspuns adus unui
impuls de a desfide inexistenţa şi de a transcede timpul, finalitatea proceselor de generare fiind
materializată prin apariţia unor noi forme distincte.
Interacţiunile complexe cu inductorii variabili ai mediilor înconjurătoare au condus
la menţinerea şi transmiterea unor forme de viețuire, în detrimentrul altora pe parcursul unor
foarte îndelungate perioade de timp.
Formele de viaţă din natură se dezvoltă prin transformarea unor materii anorganice şi
organice ale căror reasimilări se întâmplă prin reprocesări şi reintegrări, rezultând transgresări,
alternanţe, ciclicităţi ale trecerilor între mineral şi organic, materialitate și spiritualitate.

Page 213 of 304

 Structurările unor materializări din natură, pot fi reprezentate prin formule
geometrice cum ar fi cele fractale287 sau teorii ale fluxurilor288, care oferă reprezentări unor
fenomene de generare, observabile în natura vie, dar și în cea inanimată.
Fractalii pot fi creeați prin copiere, reiterare sau pe baza unor formule cu mai multe
variabile care induc un grad de similaritate statistică289.
Structurile stelate ale ansamblurilor fortificate prezintă asemănări cu fractalul de
forma unui cristal de gheață a lui Koch290, construit prin divizarea unor segmente și
compunerea unor triunghiuri rotite.
Teoria fluxurilor afirmă existența unor continuități fluide în interstițiile de spațiere
ale schimbărilor de direcții marcate de inflexiunile fractale.
După Bejan și Lorente procesul de design este un fenomen fizic observabil, atât în
natura vie, cât si în cea inanimată, care determină transformări morfologice291.
Principii ale generării precum „continuitatea, variația entropică, adaptabilitatea,
robustețea, reziliența, eficiența, optimizarea duratelor și distanțelor minime de parcurgere,
minimizarea eforturilor investite pentru eficientizare, extinderilor ariilor acoperite,
distribuirea uniformă a tensiunilor, ca strategie comună a structurilor vegetale și osoase”292.
Perturbările sau deformările imprimate de fluxuri sunt aplicabile în domenii diverse,
cum ar fi “biologia, fiziologie, fizică, design, geofizică, trafic sau dinamica socială”.293
Mișcările maselor, induse de curgeri ale eforturilor indică fenomene de generare care
imprimă „remodelări ale peisajului, în design sau unidirecționalitatea trecerii timpului”. 294
Prin abordări numerice sau analitice, configurațiile curgerilor din natură pot fi
clasificate utilizând ca filtrări criteriale, secțiuni specifice ale „cursurilor, spațierilor și
ramificațiilor”.295
Structurile arborescente sunt reprezentate ca fluxuri ale căror continuumuri conțin
infinități de puncte, fiind sugerată necesitatea studierii spațiilor interstițiale aflate între

287
Principles of fractal geometry and applications in architectura and civil engineering
https://www.researchgate.net/publication/334398121_PRINCIPLES_OF_FRACTAL_GEOMETRY_ ,p.41-42
288
Constructal law of design and evolution physics, biology, technology and society, Adrain Behjan and Silvie Lorente ,
AIP Journal of Applied Physics , 2013
289
Principles of fractal geometry and applications in architectura and civil engineering
https://www.researchgate.net/publication/334398121_PRINCIPLES_OF_FRACTAL_GEOMETRY_ ,p.41-42
290
Idem
291
Idem, p2
292
Constructal law of design and evolution physics, biology, technology and society, Adrain Behjan and Silvie Lorente ,
AIP Journal of Applied Physics , 2013
293
Idem
294
Idem, p2
295
Idem. p2

Page 214 of 304

 “inflexiunile ramificațiilor inundate prin difuzii imperceptibile sau curgeri direcționate, (...)
arhitecturile rezultate fiind acoperiri ale spațiilor finite.296
Designul sistemelor vasculare este asemănat ”configurațiilor unei delte, ambele
fiind structuri coalescente, prezentând turbulențe de curgere și potențări ale presiunilor în
ramificațiile de dispersare multiplicate”.297
Evoluția tiparelor creative umane indică „similarități ale fenomenelor generative din
organismele vii și mediile neanimate. Scalările gradate pot fi întâlnite și în ierarhizările
străzilor, formând țesuturi urbane, organismelor și vehiculelor în mișcare sau în raporturile
dintre specii, rezultând răspunsuri creative aduse pentru eficientizarea și echilibrarea fluxurilor
subiacente modelului de ansamblu.”298
Necesitățile care definesc viața modernă sunt descrise ca “acțiuni sau forțe
constituind curenți care se dilată pe masură ce societatea devine mai avansată, civilizată și
afluentă. (...) Cunoașterea conduce înspre modificări proiective optimizate.”299
“(…) Mecanismele constructive în natură reprezintă un fenomen universal
al curgerilor și mișcărilor, ce implică remodelări evolutive, schimbări de configurații, cursuri,
trame, ritmuri dezvoltate în timp, cautând amplificări, accesibilități și facilitări ale
curenților.”300
Multiplicările şi nuanțările de răspunsuri, corespund unor diversificări de percepţii,
raportări, ierarhizări, interpretări, transferuri, reflectate în proiecții exteriorizate, produsul
arhitectural constituindu-se ca o rezultantă materială a unor procese mentale.
Fenomenele de răspândire a curentelor de idei, indică “etape succesive de invazie,
creștere accelerată reprezentată arborescent, consolidare și încetinire a ritmicităților,
dispersare, retragere.301
Repetitivitatea funcţiei procesatoare pare să fie caracteristică fiecărei etape, structura
sa matematică fiind descriptibilă prin elemente de similaritate, în fiecare ciclu generativ,
diferenţierile fiind detectabile în componentele conţinuturilor ideatice procesate.
Stringența de repliere prin reacţii rapide şi apărări inteligente, pentru a răspunde
unor stimuli şi agresori variaţi, produce transformări în plan biologic.
Matemele primare procesează răspunsuri mentale, aduse unor necesități, fiind
integrate determinante specifice mediilor.

296
Idem, p2
297
Idem, p5
298
Idem, p8
299
Idem, pp 8-10
300
Idem, pp 10-12

Page 215 of 304

 “Multiplicitătile sunt rizomatice şi denunţă pseudo-multiplicităţile arborescente.(...)
O multiplicitate nu are nici subiect, nici obiect, ci doar determinaţii, amplitudini,
dimensiuni (…). Multiplicitatea se defineşte prin linia abstractă, linii de fugă sau de
deteritorializare urmând schimbările de natură şi conectându-se cu altele.“302
Succesiunile de conflicte, clivaje, revizitări, afilieri materializate în mediile construite
se desfăşoară şi determină noi relaţii cauzale generative prin reconfigurările ideatice.
Înlănţuirile temporale, simbolice sau materializate ale secvențelor sunt perceptibile în
elementele de continuitate, dar şi în cazul variațiilor, ca forme de relaţionare prin diversificare,
opoziţie sau negare a unor continuităţi sau stări anterioare, contestate în mod spontan sau
motivate prin teoretizare.
Lanţul semnificant (Lacan)303
Ordinea simbolică este reprezentată metaforic de Lacan, prin înlănțuiri de semnificanți,
lanțuri de discursuri conectate în anterioritate care influențează evoluțiile ulterioare. „Un lanț
semnificant nu poate fi niciodată complet, adițiile putând fi adăugate ad infinitum,(...). Lanțul
este metonimic în producerea sensului; sensul nu este prezent în nici un punct din lanț ci mai
degrabă insistă în mișcarea de la un semnificant la altul.”304 Orientarea temporală a discursului
este uneori descrisă că o metaforă a linearității, alteori prin metafore ale circularităților.
Lanțul lacanian „în dimensiunea sa diacronică (...) este linear, sintagmatic,
metonimic, iar în dimensiunea să sincronică este circular, asociativ, metaforic.”305
Caracterul deschis al lanțului, având verigile inițiale adâncite în trecuturi nedefinite
trecând prin cauzalităţile prezentului, înspre construirea în imaginar a ipoteticelor structurări
viitoare, oferă un suport planurilor interdependente ale continuităților simbolice transmisibile,
prolificitaţilor creative şi materializărilor proiectate.
Reflectările metonimice, ale ansamblului prin detaliu, cauzelor prin efecte,
abstractului prin concret, indică prezenţa unor puternice relaţionări structurale și procese care
leagă elementele componente: mediu, fiinţe, percepții, conţinuturi prelucrate, proiecţii,
materializări, amprentări.
Abordările din perspective ale unor concepte provenite din hermeneutică și
fenomenologie susțin demersul înțelegerii, interpretării și relaționării codificărilor purtate în
suportul mineral al peisajului arhitectural.

301
Idem, pp 14-15
302
Delleuze Gilles, Guattari Felix, 1980, Capitalisme et schizofrenie, Mille plateaux, Les editions des minuit, Paris, p.3-4
303
Evans, Dylan, apud Lacan., p. 166-167
304
Idem
305
Idem

Page 216 of 304

 Cercul hermeneutic (Heideger, Gadamer)
Teoretizarea succesiunilor de prelucrări și revizitări „circulare” în formule
determinante prin „pre-posesie, pre-viziune şi pre-concepţie”306, sugerează existenţa unor
preordonări temporale ale etapelor în care se derulează percepţii, asimilări în interioritate,
prelucrări, cărora li se succed proiecţii de rezultante ce tind spre exteriorizare.
Hermeneutica istorică „(...) explică pre-structura înţelegerii (fore-structure), pentru
scopuri ontologice.” Gadamer, prin contrast, se întreabă cum hermeneutica, odată eliberată de
conceptul ştiinţific al obiectivităţii, poate face dreptate istoriei înţelegerii. Hermeneutica s-a
înţeles ca artă sau tehnică“307.
„(...) Fiinţa şi Timp a dat hermeneuticii generale o formă concretă prin conceptul de
fiinţă. Pentru a explica situaţia hermeneutică a chestiunii fiinţei pre-posesiei, pre-viziunii, şi
pre-conceptiei, el testează critic această întrebare prin metafizic pe punctele turnante din
istoria metafizicii. Aceasta este ceea ce Heidegger numeşte securizarea temei ştiinţifice prin
derivarea pre-posesiei, pre-viziunii, şi pre-concepţiei din lucrurile analizate.”308
Înţelegerea unui text se realizează prin proiecţii succesive, pre-proiecţii, în raport
cu aşteptările privind semnificaţii. „Fore-proiections” pre-proiecţiile, aşteptările, se
reconfigurează constant. Sensurile se schimbă în raport cu aşteptările. Înţelegerile sensurilor
sunt mereu reinterpretate.”309
Arhitectura se percepe într-un continuum al senzațiilor, fără a putea fi separată
de elementele înconjurătoare.
Procesele de percepție, desfășurate în interacțiunile cu mediul urban, parcurg stadii
senzoriale, de lectură, de reflectare, oferind imaginarului reprezentări metaforice prin
oglindiri deformabile în raport cu unghiurile de subiectivare.
Diferențele care apar de la o generație la alta, în procesul de construire, pot fi
datorate varietății materialelor disponibile, dar şi continuturilor ideatice inovative, aduse ca
răspuns provocărilor survenite.
Sistemele de coduri transmisibile sau cele atașate, formează punţi între limbaje
aparent incompatibile, verbale, textuale, plasticizate care se supun unor procese de permanente
reinterpretări, resemnatizări, dar şi de multiplicări.
Căutând reprezentări ale unor procese hermeneutice prin mateme geometrice,
fenomenele interpretării se pot descrie prin parcursuri lineare sau ondulatorii, datorită

306
Idem
307
Idem Pag 265
308
Idem Pag. 273-274

Page 217 of 304

 continuităţii lor, dar şi prin reveniri în circularităţi sau spirale datorate revizitărilor ciclice
succesive.
Metaforelor linearităţii sau circularităţii li s-ar putea alătura mateme descriptive ale
unor creşteri multidimensionale, atunci când sunt urmărite transformările evolutive ale
producţiilor creative umane.
Reprezentările grafice cantitative ale bagajelor transmise prin programare genetică a
căror prezenţă se manifestă instinctiv, celor transmise de la o generaţie la alta prin învăţare şi
noilor informatii procesate în ciclurile generative succesive pot indica în cazul fiinţelor vii
evoluţii marcate de relativa linearitate şi constanţa pe lungi durate de timp cu excepţia
producţiilor antropologice ce par să se diversifice şi multiplice în structuri arborescente
asimetrice în raport cu evoluțiile precedente.
Producţiile mediului antropologic, pot fi interpretate ca rezultate ale unor procese
reiterate ciclic, integrând constante, variabile şi includeri de noi intrări valorice.
Trecerile alternante gradate prin stadii secvenţializate, de la internalizare la
exteriorizare, concentrând resursele disponibile, materiale şi mentale pot fi analizate din
perspective transtemporale, quantificând numărul de mutaţii în intervale unitare de timp
similare, dar şi cantitativ, urmărind desfăşurările numerice de strategii organizate, sau
diversitatea crescandă de obiecte externalizate şi exterioare, angajate în raport cu unităţile
individuale.

309
Idem Pag. 267

Page 218 of 304

5. Managementul necesar prevenirii pierderilor de elemente ale
peisajului identitar

Page 219 of 304

Page 220 of 304
 Schimbările structurale ale organizărilor societății au determinat trecerea de la
rolurile defensive ale vechilor cetăți bastionare, la cele de spații rezervor, arhitecturale,
urbane și peisagere, suport pentru noi evoluții posibile, conceptele de regenerare şi
revitalizare, refuncționalizările complexe, fiind dezvoltate și extinse până la o diversificare
foarte mare a activităților considerate potențial compatibile cu teritoriile din incintele
ansamblurilor fortificate.
Principiile de intervenție au suferit modificări teoretice şi conceptuale, de la
ignorarea, neglijarea sau chiar demolarea edificiilor istorice, la concentrarea exclusivă a
atenției asupra reparațiilor şi măsurilor de conservare, până la evoluții legislative și structurări
ale unor sisteme de analiză complexă, cu implicarea multor activități, domenii şi specializări.
Valoarea patrimonială nu poate să se limiteze la mediul edificat, fiind necesar ca
studiile să includă şi abordări pertinente ale mediului natural, a cărui importanță poate fi
înțeleasă, prin imaginarea consecințelor pierderilor de calitate ale fundalului peisager.
Tabloul ansamblului fortificat şi relațiilor cu planurile contextuale, în care se află
conectat, poate fi prezervat şi ameliorat, prin conștientizarea şi prin eforturile de comunicare a
multitudinii de aspecte complexe implicate.
Printre factorii determinanţi asupra funcţiei de transmisibilitate a componentelor
peisajului identitar se află capacitatea descriptorilor şi vectorilor memoriei, perceptorilor şi
interpretanţilor de a reprezenta, prelucra, decodifica, integra şi transmite cu fidelitate mesajele
necesar a fi purtate înspre următoarele etape de generare.
„(...), reînvierea trecutului, descoperirea vocilor populare din cântece, culegerea de
poveşti şi legende, costumelor vechi, perspectivelor dezvăluite de limbaje, studiile
”înţelepciunii şi cunoaşterii (...) toate au contribuit la creşterea cercetării istorice, transformată
încet în cunoaştere istorică detaşată.”310
Surprinderea, reprezentarea şi transmiterea mai departe a caracteristicilor
peisajului identitar în fiecare secvenţă temporală, fără a exclude straturile anterioare de timp,
reprezintă o datorie a fiecărei generaţii.
„(...) dacă peisajul este un produs social şi cultural, (...) corpus de opere valorizate,
utilizarea cotidiană îl face să intre într-o maniera inerentă, în câmpul culturii populare” 311

310
Gadamer, Hans–Georg, Truth and Method, 1994, Continuum New York , p.275
311
Tudora, Ioana, 2009, La curte , grădina, cartier şi peisaj Bucurestean, Ed. Curtea veche Publishing, p.148

Page 221 of 304

 Pornind de la analiza peisajului cultural existent, a valorilor perpetuate, a celor
pierdute, a vulnerabilităților și relaționărilor complexe cu contextele evolutive, este necesară o
fundamentare multidisciplinară a strategiilor de management, pentru a reduce riscurile de
pierdere a unor valori integrate peisajului cultural.

5.1 Resurse culturale

Ansamblul cetății Arad a fost clasat în grupa A datorită vechimii,”valorii naționale

și universale”312. Conform „Fișei de monument”, din data 10.07.1964, pag. 4, înregistrată de
C.S.C.A.S. Direcţia Monumentelor Istorice din R.P.R., clasarea cetății Arad ca monument
istoric cod LMI AR-II-a-A-00475, edificată în anii 1763-1800, a fost realizată cu menținerea în
regim de secretizare a releveelor și datelor tehnice referitoare la edificiile din ansamblu.
Din punct de vedere al păstrării materialelor, contextului şi mesajelor originale au
fost prezervate elemente de autenticitate. Au fost păstrate “forme iniţiale, materie,
substanţă”313, în mare parte folosinţele şi funcţiunile, tradiţiile militare, tehnicile şi sistemele de
administrare, amplasamentul şi ambientul, nu şi cele inițial religioase sau de îngrijire ale
bisericii şi mănăstirii-spital din incintă.

O analiză SWOT

Puncte tari:
- Calitatea de monument clasa A a ansamblului cetății, amplasată adiacent zonei protejate
centrului istoric al oraşului poate amplifica funcţia de atractor a oraşului Arad, în ipoteza
deschiderii comunicării eficiente a istoriei sau miturilor locului şi interconectării cu contextele
arhitecturale, urbane, peisagere şi riverane;
- Localizarea centrală în raport cu structurile urbane actuale ale oraşului;
- Contextele peisagere, riverane, construite ale peninsulei cetăţii şi ale oraşului Arad
reprezintă valori culturale şi de mediu clasate sau cu potențial patrimonial;
- Cetatea bastionară şi clădirile protejate din incintă sunt amplasate la cote mai înalte, în raport
cu nivelul maxim de inundabilitate a râului Mureş;
- Faptul că toate clădirile din ansamblul fortificat încă mai există, deși necesită intervenţii
specializate urgente;

313
Operaţional Guidelines WHC, art. 82

Page 222 of 304

-Interdicţiile militare impuse de la construirea cetăţii, menținute până în prezent, au prezervat
un rezervor valoros de spaţii verzi, parțial neantropizate, amplasate în actualul nucleu
geometric al oraşului;
- În raport cu Harta de zonare seismică din P100/2013, municipiul Arad se încadrează în zona
D de risc seismic, cel mai mic risc de pe teritoriul României, localizat pe o axă a cutremurelor
moderate, în zona seismogenă Banat, fiind previzionate cutremure de maximum 5 grade
raportate la scara Richter, fără daune înregistrate până în prezent.

Puncte slabe:
- Nefinalizarea unor strategii complexe, arhitecturale, urbanistice, peisagere de protecţie,
integratoare şi conective, pentru componentele disparate ale peisajului identitar istoric și
contemporan;
- Inexistenţa unor planuri de ansamblu și inițiative de restaurare, cu respectarea legislaţiei
pentru toate clădirile din incintă;
- Cetatea şi spaţiul perimetral, proprietate a Statului Roman se află în prezent în
administrarea Ministerului Apărării Naţionale, fiind de la data construirii în permanenţă în uz
militar, având restricţii de acces, de utilizare a teritoriilor perimetrale şi regim de secretizare;
- Neamenajarea spaţiilor peninsulare aferente perimetrale ansamblului cetăţii;
-Absența măsurilor de monitorizare a criteriilor de mediu pentru interstițiile verzi aflate
deocamdată în administrarea MAPN;
-Nivelul ridicat al panzelor freatice datorat reliefului de campie și cursului râului Mureș, cu
potențiale efecte negative, cumulate în timp, asupra fundațiilor realizate din cărămidă plină;
- Existenţa unor linii de înaltă tensiune cu stâlpi de mare înălţime, suport pentru cabluri care
parcurg peninsula pe un traseu oblic cu devieri, având un impact vizual negativ, a căror
avizare și construire indică absența unor strategii privind protejarea și valorificarea
ansamblului patrimonial și a peisajului riveran;
- Materializarea unor grave alterări ale conceptelor arhitecturale iniţiale, dar și a continuității
spaţiilor deschise accesibile, ale unor mari suprafeţe peninsulare, administrate de către Primăria
Arad, amenajate iniţial ca spaţii verzi publice de agrement, concesionate ulterior pentru
construcţii private pe baza Legii domeniului public, ce permite concesionări fără a fi protejate
spaţiile publice;
-Desfiinţări de construcţii şi plantaţii peisagere valoroase, dar neprotejate.

Page 223 of 304

 Oportunităţi:

-Transferul de administrare al ansamblului cetăţii şi unor spaţii perimetrale este

un subiect de „negociere”314 între Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Local al Primăriei
Arad, în vederea preluării ansamblului în administrare de către Consiliul Local Arad;
-Demersul de menţinere a continuităţii patrimoniului reprezentat de peisajul natural conţinător
şi cel arhitectural, poate utiliza instrumente de analiză multicriterială complexă, care concură la
determinarea unor intervenţii necesare;
- Analiza unor hazarduri şi riscuri istorice poate fi relevantă pentru organizarea în viitor a unor
strategii şi a unui management optim în sensul optimizării, protejării şi valorificării resurselor
culturale sau de mediu;
- Managementul riscurilor, protejării valorilor şi dezvoltării durabile, poate implică analize
multidisciplinare, interdisciplinare şi transdisciplinare complexe;
-Potenţialul oraşului Arad de a deveni capitală culturală europeană prin valorificarea
patrimoniului arhitectural, urban și natural în contextul peisajului cultural;
-Existența unor linii de finanțare promovate de Comunitatea Europeană pentru protecția
monumentelor și a mediului;
-Tehnologii și platforme virtuale disponibile pentru structurarea unui model virtual al orașului
Arad și a contextelor sale istorice, teritoriale, culturale;
-Posibilitatea de a se realiza prin concurs, pe baza unei TEME complexe, fundamentate un plan
de ansamblu amplu integrativ, incluzând spațiul penisular, spațiile verzi de protecție ale
malurilor râului Mureș și conectarea fluxurilor de parcursuri publice urbane și vegetale ale
orașului cu implicarea unor echipe de specialiști arhitecti, urbaniști, peisagiști, dar și
specializări multidisciplinare;

Riscuri:
- Abordări exclusiv localizate și secvențial delimitate, a unor spații restrânse, propuse pentru
intervenții autonome punctuale, fără a fi luate în considerare amplitudinile desfășurărilor,
conexiunilor, importanța și implicațiile complexe ale proiectului de viabilizare;
- Permisivități și excepții privind avizările pentru executarea rețelelor publice;
- Posibilitatea legală de concesionare și împrejmuire a domeniului public;
- Absența obligativitătii de reconstruire a monumentului în cazul prăbușirii.

314
http://www.aradon.ro/ministerul-preia-cetatea/1965858

Page 224 of 304

 Vulnerabilități în fața schimbărilor
Evoluțiile transformărilor în timp se manifestă prin creșteri, stagnări, descreșteri,
apariții și dispariții de elemente constitutive. Circuitele și relațiile care însuflețesc țesuturile
minerale urbane, se află într-o continuă dinamică a schimbării. Ciclurile dispariției și renașterii,
fac parte din natura și din viață. Schimbarea continuă, este o caracteristică a naturii și se
numără printre principalii inamici ai conservării identităților.
Tensiunile generate de schimbări, luptele între pierderile în uitare și continuități,
amprentate în mineral conduc la o dialectică a disparițiilor sau supraviețuirii secvențelor
înglobate și stratificate.
Blaga încadrează ”orizonturi temporale de profil ale inconștientului denumite
metaforic: timpul havuz, (...) crescător în cautarea perfecțiunii, timpul cascadă (...) scăzător în
raport cu perfecțiunea inițială, timpul fluviu (...) constant,”315
Aceste succesiuni de constante, creșteri, scăderi sugerează posibile structurări în
mateme temporale.
Dilema preferinței „nostalgiei pentru viitor”316, în raport cu „cea pentru trecut”317, și
raportarea acestora la structura mentală a subiectului, conduce către atitudinea ambivalentă de a
căuta creearea orașului ideal care „să se comporte în acelasi timp ca teatru al profeției cât și ca
teatru al memoriei”.318
Modelul prospectiv, apelează la utopie cât și la angrenajele generative ale trecutului
și prezentului, între conștientizare, creativitate și virtualitate. Utopia este de regulă creația
mentalului individual, putând fi adoptată de mentalul colectiv. Prin înglobarea perspectivelor
pluridisciplinare complexe ale mentalului colectiv, proiectul poate fi transferat din spațiul utopic
abstract în spațiul viu și adaptativ al realităților.
“Modelele retrospective şi prospective” 319, despre care vorbesc Kolin Rowe şi Fred
Koettner, pot fi utilizate instrumente de lucru în conturarea unor concepte generatoare de
structuri urbane, ce implică diferențieri ale stratificărilor temporale: anteriorități,
contemporaneitate, utopii sau realități viitoare.
Memorarea, comunicarea, educarea ca opus al uitării, sunt arme de luptă
împotriva pierderii de componente ale sistemelor identitare. Transfigurarea sau pierderea

315
Blaga Lucian Trilogia culturii, 1969, Editura pentru Literatura Universală, București,Pag. 52
316
ROWE Colin – Koetter, Fred, 1983 Orasul colaj, Ed. MIT Press, 1995
317
Idem
318
Idem
319
ROWE Colin – Koetter, 1983, Fred, Orașul colaj, Ed. MIT Press p.18

Page 225 of 304

 părților, creează alteritate și înstrăinare. Certitudinii schimbării, i se opun sistemele de
memorare și amprentare a micilor și marilor istorii, care compun structurile spirituale.
Memoria este o componentă a ADN-ului viu, se clădește prin experiențe și învățări
transmise de la o generație la alta iar fundalurile urbane și arhitecturale, ca amprente ale vieții
în mineral, se află printre purtătorii de mesaje.
Fără să fie infailibil, mediul edificat are avantajul unei mai eficiente rezistențe la
schimbare, decât conotațiile și semnificațiile inițiale sau cele purtate.
Atitudinea în fața tradiției poate produce reprezentări diferite iconografice sau
transtemporale. Evoluția transistorică și transculturală, a unor spații arhitecturale sau urbane
poate fi asigurata prin preluarea fidelă a straturilor de memorie ai timpilor istorici și filtrarea
lor prin prisma contextului cultural al prezentului, cu respectarea valorii de adevar a
structurilor anterioare.
Fidelitatea memorării manifestărilor aferente fiecărui strat de timp, în întreaga lor
complexitate, este singura armă împotriva dispariției în uitare. Transformările limbajelor sunt
continue, încât generații succesive din același spațiu pot avea dificultăți de comunicare.
Schimbările de percepție asupra tradițiilor în raport cu generațiile succesive, pot fi
contracarate prin transmiterea structurată. Dialogul între istorie și modernitate are ca principale
vehicule mijloacele mnemotehnice, care ignorate de o generație sau fracturate datorită
discontinuitățior din sistemele politice, conduc spre clivaje mentale, neînțelegeri și pierderi de
sensuri.
Studiul variabilelor de status, prin parcurgerea perspectivelor de abordare şi filtrelor
multicriteriale serveşte elaborării strategiilor, scenariilor de management ale riscurilor, având
scopul de a reduce sau chiar elimina posibilităţile de producere a hazardelor.
Cercetarea valorilor de raportare, “ca suma a valorilor culturale, funcţionale şi de
afiliere” se alatură studiului „valorilor de stare, însumând elementele de siguranţă cu valorile
mediului ambient”.320
Condiționări naturale:
Oraşul Arad este parcurs de râul Mureş, care delimitează o peninsulă în forma literei
omega pe care se află o cetate bastionară amplasată adiacent centrului istoric al oraşului.
Prin proiectul ințial s-a stabilit amplasamentul peninsular al cetății ca fiind unul relativ
sigur, în raport cu riscul de inundabilitate, aspect care s-a demonstrat în timp ca fiind corect
evitat şi gestionat de către proiectanții inițiali.

320
Gociman, 2018 c. 6-7

Page 226 of 304

 Planurile, secțiunile şi detaliile comentate ale cetății care datează din anii construirii
ansamblului bastionar, existente în arhivele Österrechische Kriegsarchive din Viena indică o
analiză atentă a variaţiilor nivelului apelor râului Mureş, controlul nivelului apei din canalul
exterior de apărare al cetăţii, fiind realizate ample lucrări de amenajări şi apărări ale malurilor.

Fig 186 Ilustrație 1849, detaliu, silueta cetății,colecția pașoptistă Complexul Muzeal Județean Arad

În perioada actuală, absența măsurilor pentru reducerea riscurilor şi efectelor

cumulate în timp, induse de caracteristicile și variaţiile climatice, a condus la mari deteriorări
ale unor edificii din ansamblu, fiind necesare expertize pe specialitatea rezistentă și analize
atente asupra compatibilității materialelor propuse a fi utilizate pentru conservare sau
restaurare, cu structurile inițiale și condițiile locale specifice.

„Radiaţia solară, bilanţul radiativ, poziţia geografică, altitudinea, circulaţia

maselor de aer, caracterul suprafeţei active”321 , determină încadrarea microclimatului local al
orasului Arad în categoria „climatelor temperat continentale moderate, cu influenţe
oceanice”322.

Nivelul ridicat al pânzei freatice induce prezenţa permanentă a unui grad ridicat de
umiditate, în fundaţiile şi zidăriile supraterane, realizate din cărămidă plină presată arsă,
permanent expuse.

Hazardul şi riscul de inundabilitate, pentru cursurile de apă din România sunt

indicate şi delimitate prin „Hărţile de hazard furnizate de Administraţia Națională Apele
Române”, instituţie care are în prezent printre atribuţii, urmărirea respectării “Planurilor de
management a apelor râului Mureş”.

321
Monografie Editura Sport Turism 1979, p 20
322
Ide, p 20

Page 227 of 304

 Fig 187 Hărți de hazard şi risc la inundații , sursa:gis2rowater.ro:8989/flood

O parte din zona de nord a peninsulei perimetrale ansamblului fortificat, aflată în

afara incintei cetății, are înregistrat un risc de inundabilitate, indicat în “hărțile de risc și
hazard”323 elaborate la solicitarea Administrației Naționale Apele Române.
Din punct de vedere al naturii terenului de fundare, oraşul Arad este încadrat în zona
depresionară a Zărandului, solul fiind format din punct de vedere geologic din depozite
panoniene, cuaternatul fiind alcătuit din pietrşuri, nisipuri şi argile rezultate din erodări.
Întregul spaţiu adiacent Mureşului reprezintă o fostă deltă, terenul fiind configurat
în „terasări”324, iar terenurile aluvionare implică respectarea unor condiționări specifice pentru
configurarea sistemelor de fundare ale construcţiilor, intervențiilor de conservare sau restaurare
și a măsurilor de impermeabilizare necesare.
Neadaptarea clădirilor istorice şi măsurilor compensatorii la legislaţia actuală de
protecţie împotriva incendiilor, referitoare la componentele din lemn, distanţele între
construcţii, implică necesitatea actualizării măsurilor în raport cu legislația în vigoare.
Probleme structurale:
Datorită fisurilor si deteriorărilor structurale vor fi necesare intervenții de
consolidare, în vederea încadrării clădirilor istorice în cerinţele actuale ale reglementărilor
necesar a fi luate în considerare la proiectarea structurilor de rezistență a clădirilor.
Cu excepția cătorva corpuri de la intrarea în incinta fortificată și a unui edificiu

323
sursa:gis2rowater.ro:8989/flood, Administrația Națională Apele Romane
324
Arad, Monografie Editura Sport Turism 1979, pp 10-11

Page 228 of 304

 care găzduiește comandamentul actual al cetății și un mic muzeu amenajat la parter, cu
funcționare în circuit închis, datorită restricțiilor militare de acces, cele mai multe edificii
istorice sunt neutilizate, datorită stării foarte avansate de degradare a zidurilor perimetrale
fisurate și a învelitorilor deteriorate.
Edificiul comandamentului actual, este dispus în plan rectangular în jurul unei curți
interioare, în nucleul căreia s-a dezvoltat o poetică pădure spontană, cu arbori înalți, dar care
prezintă riscul de a extinde și infiltra rădăcinile în vechile fundații, realizate conform tehnicilor
epocii din zidărie de caramidă plină presată arsă cu rosturi din mortar, sistemul constructiv al
zidurilor subterane fiind vulnerabil, la presiunile de creștere ale radăcinilor.
În anul 1993, s-au prăbușit mari porțiuni din învelitoare şi șarpantele fostei mănăstiri,
aflate într-un stadiu critic, dar în prezent edificiul mai poate fi încă recuperat, deoarece
grosimile mari ale zidurilor perimetrale din cărămidă plină presată arsă, încă asigură
menținerea lor, pentru o durată limitată. În prezent, biserica și fosta mănăstire din interiorul
ansamblului cetăţii se află într-un proces avansat de degradare, având învelitorile, şarpantele
din lemn şi tămplăriile complet deteriorate sau absente, unele zidării fisurate și tencuielile în
mare parte exfoliate sau căzute.
În documentarul fotografic realizat în interiorul ansamblului fortificat în anul 2019,
se pot observa copaci crescuți spontan, din interiorul ansamblului mănastirii, ale căror coroane
s-au dezvoltat până deasupra nivelurilor fostelor șarpante.
Faptul că pereții cu grosimi mari ale edificiului a cărui construire a fost inițiată în
325
anul 1755 nu s-au prăbușit încă, se datorează calității foarte bune a lucrărilor inițiale.
Legislaţia de protecţie a monumentelor, existentă din perioada socialistă și revizuită
ulterior în mai multe etape, nu a putut fi aplicată probabil, datorită interdicţiilor de acces în
perimetrul militar restricţionat.
Priorităţile administraţiei militare de întreţinere a construcţiilor considerate de
utilitate din ansamblul protejat, nu au inclus intervenţii pentru conservarea bisericii şi fostei
mănăstiri spital din incintă, cu riscul pierderii unor valori culturale ale ansamblului protejat
clasa A, având în anul 2020, o vechime de peste 270 ani.
Dilema oportunității reconstituirii, este dezbatută în mediile profesioniștilor
restauratori, datorită chestionărilor pertinente asupra autenticității monumentului, odată
reconstituit, un răspuns posibil fiind adus de catre legislația japoneză, prin reglementarea
posibilității reconstruirii monumentelor, datorită condițiilor seismice extreme care conduc la

325
Monografia Aradului

Page 229 of 304

 deteriorarea accelerată a clădirilor tradiționale clasate ca monumente istorice, învelite cu țigle
grele așezate pe structuri ușoare din lemn.326
Riscuri istorice
Riscurile istorice care s-au manifestat în mod preponderent au fost cele antropice ale
conflictelor, neglijării sau ale unor probleme legate de interpretările atribuite spațiilor.
Datorită menţinerii continuităţii unor funcţiuni militare şi unor intervenții de
mentenanţă, asigurate de către administraţiile militare, ansamblul fortificat păstrează elemente
de autenticitate.
De la data edificării s-au realizat unele lucrări de întreţinere asupra cetăţii, dar de
regulă nu au fost implicaţi specialiști în restaurări în toate etapele, iar în Arhivele Institutului
National al Patrimoniului, Bucuresti, nu am identificat proiecte de conservare sau restaurare
aprobate de către Ministerul Culturii pentru ansamblul cetății Arad, ultimele proiecte de
reamenajare și refuncționalizare avizate, fiind cele înainte spre aprobare în anul 1970.
Spre deosebire de cetatea similară din Timişoara, parţial desființată și acoperită de
creşterile așezărilor civile adiacente, sau de cetatea din Ada Kaleh, inundată şi distrusă,
edificiile din incinta fortificată și zidurile perimetrale ale cetăţii din Arad au fost menţinute mai
aproape de starea inițială. Barierele naturale şi strategiile de apărare au funcţionat ca apărări
eficiente în sensul prezervării ansamblului cetăţîi.
Riscurile istorice care s-au manifestat au fost cele antropice ale conflictelor,
neglijării unor construcții și absenței unei mentenanțe specializate.
Zona de protecție aferentă ansamblului cetății, clasat ca monument cod LMI AR-
II-a-A-00475, conform “Fișei de Monument”327, nu include spaţiul peninsular perimetral,
delimitat din anul 1763 ca fiind alocat cetăţii, în prezent teritoriu vulnerabil, în fața actualelor
tentative de parcelare și construire excesivă.
Printre cauzele continuării deteriorării edificiilor patrimoniale, se află și negocierile
din perioada 2014-2020 încă nefinalizate, pentru preluarea în administrare a clădirilor din
ansamblul cetăţii, de către Consiliul Local al Municipiului Arad, de la Ministerul Apărării
Naţionale, fiind oferite în schimb alte sedii pentru cazarme, ale căror clădiri nu au fost încă
recepționate.
Prelungirea negocierilor şi incertitudinea finalizării lor impiedică actualul
administrator să iniţieze derulările multianuale ale procedurilor de asigurare a fondurilor,
pentru restaurările necesare, punând în pericol stabilitatea clădirilor.

326
https://www.unodc.org/res/cld/document/protection-of-ancient-monuments-law_html/mya_lawprotmon_15_entof.pdf
327
Fisa de Monument, Complexul Muzeal Arad

Page 230 of 304

 Arhivele Județene Arad, MAI, Inventarele Arhivelor Primăriei, dețin proiecte
înaintate de proprietari pentru autorizarea unor construcții. Planșele fiind desenate pe hârtie
sau calc, arhivate prin împăturire, sunt supuse riscului deteriorarii, în special cele din secolul
XIX, fiind necesara copierea, scanarea, transpunerea și stocarea lor în format electronic.
Demersul reconstituirii unor edificii desființate în trecut se supune unor dezbateri
teoretice şi critici ale specialiștilor, referitoare la valoarea de autenticitate a monumentului
reconstruit după desființare, materialele, tehnicile constructive, contextul istoric, simbolistica
atribuită, fiind diferite de cele ale etapei istorice care au generat specificitățile determinante ale
valorii de monument.
Dezbaterea asupra oportunității reconstituirii, are ca temă principală, valoarea
de adevăr, a ceea ce reprezintă o refacere similară originalului, dar care nu este autentică, fiind
reprodusă într-o altă epocă, fară a reflecta mijloacele, materialele, mentalitățile și contextele
construirii inițiale.
Legislaţia existentă privind protecţia monumentelor nu prevede obligativitatea
reconstruirii în cazul pierderii unor valori clasate, neintervenţia în sensul impunerii conservării
permiţând distrugeri ireparabile, iar gestul reconstruirii rămâne controversat, pe lângă
dezavantajul absenței unor relevee istorice complete, topometrice actuale și unor baze de date
unificate, complete, digitalizate a proiectelor originale.

Fig 188 Poarta principală a cetații Arad colecția Istorie a Complexului Muzeal Județean

Page 231 of 304

 Legislaţia referitoare la “domeniul public”328, permite concesionări ale unor
proprietățti publice, dar nu include o definire şi aprofundare a noţiunii/concept de spaţiu
public, având ca atribute esențiale definitorii caracterul deschis, accesibilitatea, fluiditatea şi
transparenţa.
Astfel, specificul unor terenuri aflate în proprietatea Statului Român sau ataşate
mentalului colectiv, ca locuri ce aparţin vieţii comunitare se transformă prin împrejmuire,
delimitare, transare în spaţii semiprivate sau chiar private, cu consecința excluderii sferei
comunitare sau cel puţin a unor mari segmente ale vieţii sociale.
Vulnerabilitatea fondului construit în faţa neutilizării, reutilizărilor abuzive sau
părăsirii în ruină, poate fi compensată de evoluţia continuă a legislaţiei de protecţie a valorilor
peisajului arhitectural şi a patrimoniului prin structurarea unor strategii de reducere a riscurilor,
prevenţie, intervenţie şi urmărire în timp.
Cu toate acestea, uneori tocmai procedurile complexe, lente şi dificile de avizare,
impuse prin reglementare, pe lângă separarea atribuţiilor şi proprietăţilor administrate de către
instituţiile Statului Român, conduc la unele deteriorări ireversibile, situație în care restauratorii
se confruntă cu dilema eticii şi oportunităţii reconstruirii unui monument pierdut, dar și cu mari
dificultăți de finanțare.

Fig 189 Foto biserica din incinta cetăţii, Dec. 2019

328
Legea domeniului public nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia

Page 232 of 304

 Valorile de afiliere sau detașare, înstrăinare în raport cu mediul construit, pot
deveni subiect al interpretărilor psihologice şi decodificărilor, ce concură la alcătuirea
portretelor identitare ale unor comunităti, percepute în contextele producţiilor materiale şi
spirituale în care au evoluat în timp. Riscurile pierderilor de informații se pot preveni prin
revizitările generaţiilor succesive asupra istoriilor stratificate.

Fig. 190, Fig. 191 Fig. 192, 193

Ilustrații, cetatea bastionară din Arad din colecția „Istorie” a Complexului Muzeal Județean Arad

Page 233 of 304

 Funcţionalităţile unor spaţii şi clădiri, reinterpretările şi reutilizările succesive
determină și fac parte din continuitatea vieţii construcţiilor. Totuşi, sunt dificil de imaginat
refuncţionalizări sau relocări fără pierderi de semnificaţii, deturnări de sensuri sau
reinterpretări ale unor limbaje semiotice și arhitecturale. Modificările de funcţiuni şi
recompartimentările interioare implică inevitabile alterări de caracter, identitate şi
autenticitate, în absenţa memorării, comunicării valorilor, istoriilor, caracteristicilor şi
utilizărilor anterioare care s-au succedat în timp.

Fig 194 Fotografie de epocă, 10.Mai. 1931 Batalionul II, 791 Infanterie, Fondul Istorie, Complexul Muzeal
Județean Arad
Circumstanţele refuncţionalizării cetăţii în condiţiile preluării ansamblului
bastionar de către Consiliul Local din Arad, de la Ministerul Apărării Naţionale în a cărui
administrare se află în prezent, prezintă pe lângă avantajul introducerii în circuitul public şi un
risc al pierderilor de autenticitate, continuitate şi de memorie.
Se poate constata absenţa și necesitatea conturării și corelării strategiilor de
protejare a factorilor abiotici şi biotici, în sensul menţinerii avantajelor actuale oferite de
peisajul riveran, spaţiile verzi, valorificării potenţialului peisager şi protejării speciilor native
specifice zonei Câmpiei de vest.

Page 234 of 304

 În prezent, caracterul de spaţii în mod democratic accesibile, statuat prin proiectul
elaborat în anul 1970, predominant verzi al zonelor perimetrale cetăţii, a fost afectat și în mare
parte anulat, prin concesionări şi construiri excesive, fără ca aceste pierderi să fi fost
compensate prin reglementarea unui plan de ansamblu coerent.
Demersurile, în sensul consacrării spațiului public, pot fi dublate de analize ale
„densității şi calității“329 noilor dezvoltări adiacente.
Marea biodiversitate faunistică şi floristică este ameninţată datorită expansiunii
spaţiilor urbanizate, fiind necesare demersuri, în sensul identificării şi protejarii echilibrului şi
componentelor mediului natural.
Evoluţia ecosistemelor urbane include fenomene metabolice, prin asimilație sau
catabolism, desfăşurate prin creşterea spaţiilor construite.

Fig 195 Fotografie malurile râului Mureș, 2017

Prezervarea peisajului natural, prevenirea schimbărilor de destinaţii ale spaţiilor verzi

publice, integrarea coerentă a construcţiilor în contextele construite şi peisagere se numără
printre măsurile necesare de contracarare a riscurilor de pierdere a valorilor culturale şi
naturale.

Page 235 of 304

 Efecte ale pandemiei

Dilatarea spațială, datorată expandării amprentei individuale alocate, în urma

distanțărilor reglementate, ca efecte ale pandemiei, implică o nevoie de reevaluare a rezervoarelor
de spații, funcțiuni interioare sau exterioare private, a celor publice, raporturilor între
vegetal/mineralizat, dar și de înțelegere a implicațiilor profunde, care decurg asupra mediului
arhitectural/urban.
Înlocuirea dialogurilor și interacțiunilor nemijlocite, cu interspații lărgite necesare
dialogurilor directe, sau tehnici virtuale de comunicare la distanță, se reflectă în gradul de
ocupare al nucleelor urbane, foaiere sociale, care devin, în mod temporar sau pe lungi durate,
private de funcțiile lor tradiționale, dedicate sferei publice, fiind transformate în spații evitate,
excluse, proscrise sau inaccesibile.
Reconsiderarea actuală, a distanțelor și spațiilor prin fenomenul de “tele-muncă”,
îndepărtarea și rarefierea factorilor interactivi, imprimă efecte asupra relaționărilor sociale,
planurilor psihologice, dar și reconsiderări sau resemnatizări ale locusurilor viețuirii.
Ariile din afara orașului se încarcă cu informații și facilități virtuale, adiționate
avantajelor oferite de mediul predominant natural, reumplerea cu viață a spațiilor vide creeate,
fiind o nouă provocare adusă nucleelor urbane.

5.2 Etica unor intervenţii asupra ansambului cetăţii Arad

În continuarea delimitărilor şi interdictiilor istorice, legislaţia impune instituirea unei

„zone de protecţie pe o raza de 100 de metri în oraşe”330 în jurul monumentelor, perimetru în
care se impune obținerea unui aviz al Ministerului Culturii.
Distanţa de protecţie de 100 de metri a altor edificii în raport cu ansamblul protejat
clasa A, a fost ignorată, fiind edificate construcţii la distanţe mai mici în raport cu limitele
perimetrului cetăţii.

329
Gehl , Jahn , 2013 “How to study public space”, Ed. Island Press,
330
Legea nr 5 /2000, art. 5, alin. 2

Page 236 of 304

 Fig 196 Propunere PUZ, sursa S.C. ARH DESIGN SRL, arh. Botos Aida, arh Botos Adalbert

În acest sens, se poate observa în planurile topometrice faptul că terenul adiacent

frontului nord-vestic al ansamblului cetăţii, aflat în administrarea Primăriei Arad, amenajat
începând cu anul 1970 ca spaţiu verde de agrement, cu caracter public deschis, a fost parcelat
după anul 1990, pe loturile concesionate unor proprietari privaţi, fiind construite cabane de
vacanță din lemn cu câte o singură încăpere, foarte dens dispuse şi orientate cu faţade lipsite de
ferestre înspre cetate, fără a fi respectată distanţa minimă de 100 m impusă prin legislaţie.
Micile construcții tipizate, utilizate sezonier, fiind prevăzute o singură încăpere și
o prispă, nu corespund cerințelor minimalereglementate prin „Legea 114/1996”331 pentru a fi
încadrate ca locuințe, nu dispun de grupuri sanitare sau bucătării interioare, dar împrejmuirile
parcelelor pe care sunt amplasate, întrerup continuitatea parcursurilor și blochează
perspectivele asupra ansamblului patrimonial.
Documentațiile care au stat la baza construirii acestor cabane, nu au fost înaintate
spre avizare la Ministerul Culturii.
Spaţiul peninsular perimetral cetăţii, rămas încă neamenajat datorită administrării
militare, poate fi în continuare deteriorat prin parcelări şi construiri excesive, în cazul

331
Legea Locuintei 114/1996

Page 237 of 304

 preluării preconizate a ansamblului şi terenurilor adiacente de către Primăria Arad, de la
Ministerul Apărării Naţionale.
Politicile locale nu au impus întotdeauna respectarea sau luarea în considerare a
distanţelor necesare faţă de monumente şi nici protejarea spaţiilor înconjurătoare respectiv
peisajul conţinător, vegetaţia sau apa, precum și ambientul edificat, a căror pierdere, poate
afecta iremediabil identitatea şi autenticitatea unor ansambluri protejate.
Legislaţia actuală referitoare la domeniul public, permite realizarea de concesiuni
fără a exista o definire a noţiunii de spaţiu public sau măsuri de protejare a spaţiilor publice
existente anterior si a celor reglementate prin documentaţii urbanistice.
Lista monumentelor orașului Arad nu include tipologii de clădiri vernaculare,
moderniste din perioada interbelică şi nici arhitectura socialistă, lăsând deschisă calea posibilelor
distrugeri, fiind de asemeni necesară o strategie de protejare pentru plantaţii peisagere valoroase
si conceptele lor inițiale, cum ar fi amenajarea iniţială a zonei de agrement adiacentă cetăţii.
În absenţa unor măsuri de identificare, clasare şi protejare a valorilor ambientale
reprezentate de către elementele vernaculare sau clădiri cu elemente specifice iar prin dispariţia
acestora, se produc alterări ireparabile ale peisajul arhitectural local.

5.3 Strategii posibile pentru valorificarea potenţialului existent

Etapa iniţierii procesului de integrare a peninsulei cetăii în viața orașului are o

importanţă foarte mare, fundamentările multicriteriale, fiind necesar să concerteze toate
domeniile posibil a fi implicate, o etapă foarte importantă fiind includerea în studiu a
zonelor posibil de conectat ale orașului în ansamblu și conturarea unei teme de proiectare
care să excludă o abordare unilaterală sau secvențială.
Unificarea peisajelor fragmentate și discontinue ale vechii cetăți, peninsulei
perimetrale, centrului istoric, zonelor disparate cu țesuturi, funcționalități sau stiluri diferite,
sunt realizabile prin integrarea în fluxuri de comunicare și de accesibilizare publică.
Abordări multidisciplinare
Culturale
-Printre valorile cu potential generator de creşteri şi conectivităţi în spaţiile perimetrale
ansamblului fortificat, fondul patrimonial poate fi utilizat ca un important catalizator;
-Zonele valoroase, spatiile exterioare si interioare ale ansamblurilor patrimoniale pot fi
implicate în circuite culturale publice;

Page 238 of 304

 Economice
- Reconversile funcționale pot oferi spații suport, de înaltă calitate unor activități și facilități
turistice, afaceri, servicii;
Sociale
-Creearea unor de noi locuri de muncă, prevenirea infracționalităţii, consolidarea relaţiilor în
interiorul comunităţilor, prin antrenarea în activităţile culturale şi de loisir;
-Inplicarea democratică a vecinătăţilor în beneficiile regenerării;
Politice
-Îmbunătățirea percepției asupra calității actului administrativ, datorită intervențiilor de
revitalizare si regenerare a orașului realizate în folosul comunităţii;
Educaţie
-Educaţie prin comunicare și organizare de activități în domenii complexe cum ar fi istoria,
arhitectura, urbanismul, peisajul, ecologia;
Circulaţii
-Separarea planurilor de mișcare ale mijloacelor de transport în comun, auto, biciclete, nautice
şi circulaţiilor de pietoni poate face obiectul unor analize de trafic;
-Continuitățile aleilor pietonale și cele separate pentru biciclete, pot fi asigurate cel puțin pe
direcțiile perimetrale cetății, peninsulei și malurilor râului, conectate cu parcursuri ale Parcului
Natural Lunca Mureșului,332 adiacent;
Turism
-Creşterea atractivităţii turistice este o preocupare reflectată de apariţia unor
„strategii locale”333 focalizate deocamdată asupra unor zone restrânse, delimitate;
- Extinderea circuitelor turistice prin includerea unor noi obiective și
crearea/deschiderea/amenajarea de noi parcursuri integrate în rețele, până la prezentarea
orasului în ansamblu
Ecologice şi de mediu
Vegetaţie
-Utilizarea prioritară a plantelor şi compozițiilor identificate ca emblematice sau tradiționale în
peisajul identitar peisager;
-Clasarea și protejarea elementelor de peisaj patrimonial;
-Favorizarea plantelor native şi controlul speciilor invazive al căror impact poate fi ireversibil.

332
Lunca Mureșului

Page 239 of 304

 -Integrarea continuităților vegetale în parcursurile orașului;
-Menţinerea proceselor biologice naturale ale spaţiilor vegetal;
Faună
-Protejarea şi menținerea speciilor native de animale, insecte, pești şi habitatului lor;
-Integrarea naturii în oraș, susținută prin amplificarea și diversificarea vegetației;
-Controlul speciilor invazive;
-Menținerea de insule pentru cuibărit, culoarelor ecologice şi a unor zone conservate,
delimitate ca suport pentru păstrarea și susținerea speciilor existente;
Patrimoniul viu
-Evaluare, listare, clasare, protejare;
Calitatea apei
-Refacerea purității apei;
- Curăţarea şi filtrarea apei prin mijloace ecologice prin utilizarea unor metode de
filtrare cu plante, microorganisme, elemente de ecosistem;
- Purificarea apelor pluviale înainte de deversarea în râu;
- Susținerea ecosistemelor acvatice;
“Râurile urbane sunt legături importante între mediu, economie, recreere şi identitate a
vecinătăţilor în comunitate.”334
Tehnologie şi de infrastructură
- Utilizarea unor tehnologii care servesc reconstrucţia ecologică;
- Restaurarea nestructurală prin utilizarea unor amenajări naturale fără beton, alte materiale
nenaturale sau prin capitonarea cu vegetație a celor betonate existente;
- Nealterarea caracterului peisager natural prin amenajările şi lucrările hidrografice;
-Transferarea rețelelor supraterane vizibile și perturbatoare, de tip LEA sau altele în subteran;
Clima și temperatura
- Favorizarea unor efecte benefice asupra microclimatului local prin plantaţii;
- Crearea unor bariere de vânt și culoare de ventilaţie naturală controlată, pe baza unor studii și
modele matematice asupra curenţilor de aer în interacţiune cu relieful, elementele construite şi
vegetale raportate la schimbările anotimpurilor;
- Optimizarea parcursurilor sezoniere și anuale exterioare, raporturilor dintre edificii și
vegetație prin studii de însorire;

333
Terpe, ***, 2012
334
Coalition to Restore Urban Waters (CRUW)

Page 240 of 304

 Psihologice Principii interne abstracte precum generozitatea, bunăvoinţa, respectul,
politeţea, respectarea adevărurilor, consolidează relaţii comunitare consonante, pot susţine
colaborări eficiente şi concertează forţe pentru edificarea unor medii construite armonioase.
Deteriorarea unor calităţi ale contextelor peisager, urban sau arhitectural determină
decontextualizări şi pierderi de bunuri culturale fără a fi de neglijat implicaţiile sociale.
„Granițele comunității necesită o mentenanță continuă, pentru a-și păstra
flexibilitatea. Buna organizare a acestei activități (...) este în ea însăși, provocarea cu care se
confruntă fiecare organizație, așa cum menținerea flexibilității propriilor granițe este o
provocare pentru fiecare individ.”335
Conștientizarea locuitorilor asupra istoriei și valorilor peisajului urban, natural și
patrimonial, poate contribui consolidarea sentimentului de apartenenţă, ataşament faţă de loc şi
faţă de comunitate pentru a crea “un nou sens al identităţii comunitare şi mândrie a
vecinătăţii”336

5.4 Limitarea riscurilor prin masuri asiguratorii

Integrarea zonelor protejate în parcursuri generative, accesibilitatea unor spaţii

funcţionale, conective, vegetale implică măsuri de protecţie și regenerare.
- Urmărirea atentă a variabilelor statusului, a nivelului de protecţie al peisajelor naturale,
mediilor antropice, zoocenozei, fitocenozei şi a elementelor de risc aferente, poate determina
ameliorări şi reconfigurări ale strategiilor de protecţie;
- Organizarea de parteneriate strategice între instituţiile implicate, specialişti şi comunităţi
-Clasificarea şi protejarea elementelor neglijate ca valori ambientale, urbanistice şi peisagere
-Cumularea unor informaţii ce riscă să fie pierdute;
-Comunicarea prin platforme interactive pentru creearea şi dezvoltarea unor branduri generale,
dar și secvenţiale atașate componentelor de peisaj identitar şi relaţiilor de ansamblu dintre
acestea;
-Concentricitatea, perimetralităţile, direcționările radiale sau elipsoidale, indică funcţia de
atractor a zonei peninsulare și potenţialul de a integra cetatea ca nucleu în sistemele spaţiilor
publice fluide conectate la reţeaua rizomatică amplă a oraşului;

335
Hinserwood, Robert, .D, Ce se petrece in grupuri, 2013, p21
336
Riley, A.L. 1998, “Restoring Streams in Cities “

Page 241 of 304

 Este necesară o abordare integratoare a spaţiilor urbane având în vedere parcursurile
existente şi a celor conective, pentru a crea continuități ale fluxurilor existente cu cele externe,
generate.
Spaţiile interioare, foste spaţii de recluziune şi cazarme pot fi valorificate ca spaţii
culturale, ale vieții sociale, memoriei şi evenimentelor care creează noi legături.
Categoriile de funcțiuni propuse pot fi convergente cu cele existente ale orașului,
delimitate prin complementarități și paralelisme pentru a detașa un spaţiu al evadării din
cotidianul uzual urban.
Obiectivul oraşului Arad de a deveni capitală europeană a culturii implică
valorificarea ansamblurilor de arhitectură şi a conexiunilor creeate ca părţi componente ale
peisajului identitar şi cultural.
Printre tipologiile variate de relaţii teritoriale stabilite între cetăţi şi sistemele urbane
civile atașate, dintre care unele separate, dezvoltate adiacent sau suprapuse prin înglobarea și
radierea fortificaţiilor, cazul citadelei peninsulare Arad se detaşează prin autonomizare și
izolare, datorate prezenţei cursului de apă care acționează ambivalent ca barieră dar şi ca
deschidere vizuală. Izolarea în raport cu viaţa civilă, este datorată separării funcționale,
teritoriale dar și menţinerii până în prezent a caracterului cazon.
Similaritatea cu proiectul iniţial a fost menținută prin numărul relativ redus de
intervenţii destructive sau de întreţinere asupra ansamblului protejat, iar starea actuală de
deteriorare implică dezavantaje și riscuri, compensabile prin abordări specializate de
management al proiectarii complexe.
Tratarea ca macroelement peisager, prin realizarea unor circuite perimetrale şi
radiale, unor punţi de legătură, pentru a stabili conexiuni cu direcţiile structurale ale
oraşului337, poate facilita o integrare osmotică a elementelor patrimoniale și peisagere, dar
și a arhitecturii contemporane în sistemul public urban.
Potenţialul patrimonial al mediului natural ataşat ansamblului citadelei este necesar
a fi analizat, listat şi contextualizat, find necesare măsuri pentru protejarea şi valorilor
peisagere coprezente, complementare edificiilor reprezentative.
Printre selectorii ce separa și filtrează ceea ce se transmite mai departe din
conținuturile peisajelor temporale secvențiale, s-ar putea număra durabilitatea materială,
gradul de fidelitate al purtării, redării, transmiterii, receptării și internalizării mesajului încărcat
în mentalul fiecărei generații de perceptori.

337
Solon L., Kasol Group, 2011.Studiu în vederea ameliorării peisajului de mal pentru lacurile Tei, Plumbuita şi Fundeni

Page 242 of 304

 Pe baza datelor obţinute din arhive, surse bibliografice şi iconografice, referitoare la
evoluţia arhitecturală, urbanistică şi peisagera a oraşului, listările unor valori istorice,
arhitecturale sau ambientale, ca părţi compozitionale actuale ale peisajului identitar local, pot fi
structurate în baze de date, deschise și adiționabile în mediile de comunicare
publică.

Fig 197 Model tridimensional de studiu al zonei centrale a orașului Arad

Modelarea virtuală tridimensională poate servi ca suport unor analize ale

relaţionărilor ansamblului patrimonial fortificat, cu ţesuturile urbane perimetrale, cu spaţiile
verzi ale oraşului şi elementul peisager, râul Mureş, a posibilităţilor de conservare,
refuncţionalizare, extindere, conectare a circuitelor existente cu structurările posibile viitoare.
Generare
Mecanismele de generare sunt implicate, atât în procesarea datelor receptate,
producerea de noi structurări ideatice, cât şi în etapele de sublimare prin exteriorizare şi
materializare, producând efecte de recompunere în mediul înconjurător, prin fundamentarea
unor principii operative, pentru proiectarea şi materializarea unor transformări creative.

Page 243 of 304

 Conceptul de spiritualitate implică şi o anumită variabilitate, creşteri sau scăderi,
transfigurări, reconfigurări şi transformări care definesc stadii generative distincte.
Ansamblurile de motivații, dar și de produse ale fenomenelor de transformare
spirituală, ale unor cicluri generative specifice pot fi integrate în peisajul cultural identitar.
Stările simbiotice cât şi cele de opoziţie se amprentează în obiectele ataşate sau
detaşate, prin reconfigurarea mediilor edificate.
Creearea de conectivităţi engramatice
Conectarea parcursurilor arhitecturale, urbane și peisagere actuale, existente sau
memorate, cu cele potenţiale imaginate, determină structurări de noi engrame.
Platforme online
Reprezentările multidimensionale, nu pot fi privite unilateral, iar tehnologiile
evolutive fac posibile structurări ale unor platforme de comunicare, interconectate prin rețele
care au potențialul de a structura corespondențe între localizările topologice și informațiile
structurabile în virtualitate.
Legăturile între parcursurile actuale, cele ale căror trasee sunt reţinute în memorie,
şi cele posibile în viitor pot urmări și prezenta teme arhitecturale, vegetale şi riverane.
Istoriile fiecărei case, zonei din care face parte, creatorilor și locuitorilor orașului sunt
atașabile unor parcursuri concrete sau imaginare.
„Reconstruirea în viziunea lui Lebbeus Woods, operează prin aducerea „la lumină” a
memoriei evenimentelor anterioare şi nu prin camuflare, ascundere sau eliminare.
Reconstrucţie înseamnă (...) mai degrabă rescriere, scriere peste, decât ştergere şi redactare din
nou.”338
Reziliența, capacitatea de vindecare, închidere a rănilor în spaţiul urban poate fi
manifestată prin generarea de interconectivităţi engramatice ale structurilor arhitecturale şi
vegetale, integrate în continuumuri de spații cu roluri unificatoare în viaţa oraşului.
Limitele, barierele, discontinuităţile, rănile, rupturile, barierele existente pot fi
integrate, reconectate, vindecate, prin creşteri reziliente ale sistemelor urbane complexe,
arhitecturale şi vegetale.
Nucleul oraşului Arad beneficiază de existenţa unor interspaţii vegetale, adiacente
albiei variabile a râului Mureş, menţinute prin evoluţiile restricțiilor militare ale cetăţii
bastionare.

338
Augustin, Ioan, apud Lebbeus Woods , 2002, p.8

Page 244 of 304

 Zonele verzi neamenajate, aflate permanent în administrare militara de la construirea
cetăţii bastionare se află amplasate adiacent secvenţelor de parcuri, amenajări şi plantaţii
peisagere, interconectate pe fragmente de parcursuri cu potenţial generativ.
Administraţia militară a citadelei din Arad a menţinut pantele fortificațiilor plantate
cu gazon, astfel încat acestea pot fi percepute într-un parcurs pietonal ca mici valuri, coline
discrete, cele mai multe direcții de perspective înspre edificiile și spaţiile incluse în incintele
ansamblului cetăţii fiind ecranate.
Interdicţiile militare, induse de razele de acţiune ale artileriei, relaţiile istorice ostile
dintre cetatea bastionară şi oraş, au delimitat un amplu teritoriu cu vegetaţie spontană,
inaccesibil vieţii civile, destinat exclusiv strategiilor militare defensive, dezavantajul istoric
având potenţialul de a se transforma într-un atu important al oraşului.
Rețele urbane publice
Întreruperile și fluxurilor publice, lizibile la scara întregului sistem urban, induc
disfuncționalități, compensabile prin unificarea secvențelor disparate în rețele publice urbane și
vegetale fluide.
Parcursuri peisagere
Strategiile de configurare ale parcursurilor pot include focalizări asupra mediilor
naturale, dar şi măsuri de protejare a habitatelor şi a ecosistemelor specifice.
Cetatea insulară
Citadela din Arad a fost prevăzută prin proiectul inițial cu un canal cu inundabilitatea
controlată printr-o ecluză, în prezent neutilizată şi camuflată în vegetaţie deşi existenţa
canalului perimetral cetăţii, local colmatat şi acoperit de vegetaţie prezintă şi astăzi un potenţial
peisager semnificativ, fiind posibil de reconstituit efectul de insulă, parte din conceptul inițial,
compensat prin porozități discrete ale parcursurilor de acces.

Fig 198 Fotografie, Moses Bridge Neterlands, punte de traversare a canalului și redutelor

Page 245 of 304

 Fig. 199 Fotografie aeriană, peisajul peninsulei cetății

Peisaj patrimonial

Multe dintre siturile ansamblurilor fortificate includ în sistemele de apărare specifice,

cursuri de apă adiacente, canale amenajate şi ecluzate pentru a se putea controla inundarea
acestora în condiţii de necesitate, prin configuraţiile hidrotehnice calculate în raport cu
variaţiile nivelurilor maxime ale apelor.

Datorită vechimii şi suprafeţelor mari de teren incluse în ansamblurile fortificate

existenţa unor forme de viaţă foarte variate, dezvoltate sau aclimatizate pe durate lungi de timp
cu fondul arhitectural antropologic pledează pentru consacrarea acestor coexistenţe vii, ca părți
ale patrimoniului, atât celui ecologic cât şi celui istoric.

Page 246 of 304

6. Concluzii

Page 247 of 304

Page 248 of 304
 6.1 Semnificația istorică a orașului-cetate Arad

Cazul particular al orașului Arad este remarcabil, datorită configurației

peisajului conținător, etapelor istorice de creștere, extinderilor și schimbărilor induse de
raportări topologice și psihologice, curente ideatice și artistice, ale căror efecte lizibile în
mediul edificat sunt recurente sau contrastante.
Adiacența duală a structurilor defensive cu cele civile, adăpostite în peisajul
riveran, reapare în toate etapele evoluției cetăților istorice, așezării și ulterior orașului
Arad.
Raporturile stabilite în timp, între cetate și orașul Arad, au parcurs faze de
opoziții, paralelism sau de convergență.
Ca spiritualitate, cel puţin până în prezent, în plan psihologic se menţine clivajul
între viaţa civilă şi cea militară a cetăţii, fost spaţiu recluziv sau agresiv în diferite etape
istorice, ce ar putea fi dobândit de către comunitate, prin asimilarea şi comunicarea, în
circuitul public, a valorilor culturale și de mediu, existente și potențiale.
Peisaj identitar
Mediul edificat transmite mesaje senzoriale şi conturează portrete ale entităţilor
generatoare, comunităţi şi individualităţi, citează sau evocă, repere localizate sau îndepărtate,
exprimate prin ideograme perceptibile ale desfăşurărilor arhitecturale.
Analiza unor etape și caracteristici ale dezvoltării fondului edificat, urban și
peisager, a fost inițiată în căutarea identificării unor elemente de continuitate sau
variabilitate, ca semnificanți relevanți în creionarea unor tablouri identitare secvențiale,
dezvăluite pe fundalul peisajului cultural actual.
Printre obiectivele cercetării s-a aflat căutarea de indicii asupra unor potențiale
elemente covalente și relații structurante, purtând potențialul de a transgresa tablouri și
paradigme anterioare, o mapare a unor posibile pierderi sau transmisibilități, în sensul
adiționării peisajelor viitoare.
Metoda operativă a portretului identitar arhitectural, a avut ca rezultat listări și
delimitări ale unor stadii ale creșterilor arhitecturale, urbane și peisagere, de la primele
hărți existente în arhivele Complexului Muzeal Arad, până la contururile urbane actuale.
Analiza fondului edificat actual și clasificarea în ordine cronologică a
monumentelor de arhitectură clasate conform L.M.I.339, relevă din punct de vedere al

339
Lista Monumentelor Istorice din Județul Arad, 2015, Ministerul Culturii

Page 249 of 304

 caracteristicilor stilistice, elemente de numitor comun ale unor ansambluri de clădiri sau
imobile, în prezent izolate, prin intercalare cu producțiile altor etape generative.
După Frobenius și Sprengler “simbolurile spațiale”, sunt factori care leagă
diversele culturi, de peisajele specifice în care au evoluat.340
Studiul peisajului arhitectural, a căutat corelări cu unele transformări
semnificative ale planurilor paralele urbanistice, peisagere și spirituale.
Evoluția urbanistică a orașului
Cercetarea stratificațiilor de palimpsest ale amprentelor edificate, în contextele
culturale care le-au determinat, facilitează o mai profundă înțelegere a limbajelor
arhitecturale, unor utilizări, structurări și parcursuri conective, linii separatoare, legături
teritoriale sau virtuale posibile.

Fig 199 Desen de autor, etape de dezvoltare a orașului Arad

340
BLAGA, Lucian, 1969, ”Trilogia culturii”, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti apud. Frobenius și
Sprengler, pag. 40

Page 250 of 304

 Etapele de expansiune urbanistică, delimitează teritorii cărora li se atașează
secvențe de arhitectură, evenimente, semnificații și simboluri, ca stadii ale evoluției relațiilor
disonante sau armonice.
Raporturi teritoriale
Creșterile urbanistice, adițiile arhitecturale și transformările peisagere ale orașului
Arad, ilustrate în surse bibliografice, iconografice sau hărți corespondente unor etape istorice
succesive, pe lângă dinamica extinderilor de suprafețe urbanizate, indică reinterpretări
spațiale și redefiniri ale relațiilor compoziționale stabilite între părțile ansamblului
urban, care au adus peninsula cetății și spațiul natural perimetral, în centrul orașului
Arad, dar nu în cel mental sau cultural al comunității locale.
De la echivalența relativă a ariilor ocupate de țesutul civil, în raport cu teritoriile
cazone ale citadelei bastionare vizibile în hărțile din sec. XVII, până la dezvoltarea actuală a
orașului civil Arad, extins în jurul nucleului închis al cetății stelate și celui perimetral al
festungsrayon, perimetrul fortificat a suferit comprimări succesive, datorate redefinirii
treptate a strategiilor cazone, influențate de progresele tehnologiilor de asalt, dar și de
expansiunile funciare civile.
Strategiile militare inițiale, nu au putut să prevadă evoluțiile viitoare ale
tehnologiilor și utilizărilor, ansamblul bastionar fiind reinterpretat, din cetate de apărare, în
spațiu de recluziune, spațiu vamal și de control teritorial, într-o continuă reconfigurare a
funcționalităților militare, până la stadiul actual, din anul 2020, în care transferul în mediul
civil este anunțat ca iminent, fiind discutat încă din anii 1970341.
Pe lângă principiile inițiale ale eficienței și pragmatismului cazon, care au
determinat configurațiile edificiilor militare istorice, constantele conceptuale introduse în
procesele creative ale organizărilor arhitecturale și urbane istorice, includ ca elemente de
continuitate, particularități spirituale locale, principii estetice, permanente căutări artistice și
abordări generoase în amplele lor desfășurări spațiale.
Consonanțe sau opoziții
Raportarea la anterioarele verigi ale ciclurilor creative, se manifestă printr-o
continuă dialectică, a fenomenelor de disonanță sau armonizare.
Opoziții, frământări interne, ierarhizări, medieri, coeziuni, afilieri, atașamente,
sunt perceptibile în compozițiile arhitecturale, peisagere, urbane, prin imprimare în limbaje
plastice ermetizate, ce apelează sisteme de coduri simbolice.

341
Institutul National al Patrimoniului, Inventar proiecte 1970

Page 251 of 304

 Pe parcursul istoriei, mijloacele utilizate în conflicte, sistemele defensive s-au
transformat, cetățile înalte s-au aplatizat, până la a deveni subterane sau dematerializate,
nucleele concentrate au suferit rarefieri, distrugeri sau relocări, repliate în fața unor forme
variate de asalturi, în care interacțiunile se derulează între medii biologice cu variații scalare,
lumi minerale sau organice, aflate în lumi scalare diferite, conținătoare sau conținute.
Variaţii violente sau similarități volumetrice, alinieri sau deplanări, dezgoliri de
calcane oarbe, salturi şi prăbuşiri în crevase sau egalizări de înălţimi, dialoguri în limbaje vechi
cunoscute, înstrăinate sau necunoscute, culori opunându-se nuanţelor, stadii de conservare sau
de deteriorare, dezacorduri în sonorităţi stridente sau armonizări de orchestre sincrone,
conturează portretizări ale ambianțelor spirituale generatoare.
Stările consonante sau cele dizarmonice, instalate atât în interiorul unor grupuri
ori comunități localizate, cât și între structurările ideatice determinante ale unor etape istorice,
se reflectă în producțiile creeate, prin similarități sau diversificări, observabile în
configurațiile arhitecturale sau urbanistice rezultate.
Astfel, se pot lectura secvențe lineare de evoluție, datorate unor conjuncturi în
care se menține o relativă constanță a nivelurilor de coeziune mentală sau stabilitate al
comunităților, ierarhizările de valori și decodificarea mesajelor transmise de mediul edificat.
Raporturi recursive longitudinale între etape istorice și transversale în interiorul
unor etape
Reacțiile de contestare, sunt deseori adresate organizărilor sau mentalităților unor
generații precedente, fiind posibile întoarceri, reevaluări și revizitări în raport cu una sau mai
multe etape anterioare, fără a se putea obține o perfectă similaritate a produsului creat,
în raport cu reperul sursă, evocat.
Reutilizările și interpretările date vechilor construcții, în perioadele ulterioare,
implică atât riscul unor alterări, dar și ocazia de a oferi un fundal, viețuirii, ulterioarelor
evoluții și stratificări culturale.
Teme recurente
Teme precum introvertirea, circularitatea unor parcursuri interioare,
centricitatea, dubla orientare, înspre curțile interioare și asupra spațiilor publice,
prispa vernaculară, sugerată de culoarul baroc sau de cursivele eclectice, importanța
acordată parcursurilor urbane și peisagere conective, pot fi regăsite în mai multe etape
de creștere ale orașului Arad.

Page 252 of 304

Avataruri
Transformările parcurse de edificiile istorice, prin recompartimentări, deteriorări și
înlocuiri de finisaje, defomări, refuncționalizări, transferuri de apartenențe, secvențe de istorii
memorate, uitări, pierderi de înțelesuri și recodificări, sunt inseparabil atașate acestor spații,
care au găzduit forme de viețuire.
Extinderea suburbiilor și numărul mare de locuințe deținute de aceiași proprietari,
face ca multe locuințe din imobilele în stil eclectic sau baroc, ale vechiului centru sa fie
nelocuite, unele spații comerciale neutilizate, iar intervențiile de conservare, regenerare,
revitalizare, alături de amenajările peisagere integrate integrate fundalului edificat, au
potențialul de a restitui atractivitatea polarizatoare a nucleului central al orașului Arad.
Fenomene de revizitare
Se poate observa, o tendință actuală de reevaluare a unor teme arhetipale
vernaculare, ca o apreciere, poate tardivă și prea puțin generalizată, în fața restrângerii
accelerate a arealelor ocupate, de aceste modeste și discrete modele de arhitectură tradițională
anonimă.
Întoarcerea înspre locuirea individuală în natură, ar putea indică nostalgii
raportate la modul de viață vernacular tradițional, într-o relație intimă cu natura, peste care
se suprapun influențe conceptuale și stilistice, mixate parțial sau topite, provenite din surse
multiple, deseori dificil de interpretat sau contextualizat.
Codificări
Mesajele peisajului cultural, denotă noi codificări atașate în fiecare etapă,
datorate probabil evoluției fluxurilor ideatice, interpretărilor funcționale, tehnologiilor
utilizate, volumelor, proporțiilor, materialelor, nuanțelor, dar și raporturilor stabilite între
planurile urbanistice, arhitecturale, peisagere, locuitori și vizitatori.
Dificultatea prelucrării și decodificării imaginilor arhitecturale rezultate, este o
provocare pentru corpul profesioniștilor și cu atât mai mult pentru locuitorul sau călătorul
neavizat, ale cărui interpretări pot fi cu atât mai mult, spontane, subiective și intuitive.
Peisaj amenajat și natural
Afinitatea pentru peisaj, prezentă în arhitectura vernaculară, este sugerată prin
evocarea în decorațiile baroce sau eclectice, ca dialog al desfășurărilor de arhitectură cu
elementele vegetale, de prezența unificatoare a filtrelor vegetale, utilizate ca plantații de
aliniament, elemente de camuflaj, siluete sau grupuri sculpturale, cu un aport important în
unificarea imaginii orașului, perceperea schimbărilor anotimpurilor și asigurarea unor
microclimate protective și confortabile.

Page 253 of 304

 Fundalurile peisajelor vegetale sau acvatice, neantropizate ori amenajate, oferă
orașului aproprieri și deschideri, integrarea vegetației, a oglinzilor de apă în parcursurile
uzuale, dar și în atașamentele locuitorilor.

Fig 200 Foto, arhiva personală, malul vestic al Mureșului

Perspectivele oferite de parcursurile perimetral riverane, s-au transformat vizibil

în fiecare etapă de generare, fiind extinse ariile edificate, dar și plantațiile peisagere, care
includeau trasee pietonale.
Amenajarea frontului la apă a râului Mureș, ca element peisager emblematic al
orașului, realizată prin intervenții secvențiale asupra malurilor, sugerează posibilitatea
structurării unor rețele publice deschise, interconectate prin parcursuri urbane și riverane
amenajate peisager.
Resursele culturale nu pot fi valorificate în absenţa întelegerii şi protejării
peisajului conținător, marcat de prezenţa riverană, geomorfologia specifică, ariile naturale

Page 254 of 304

 adiacente cum ar fi zona protejată Lunca Mureşului, aflată la mică distanță în aval, a
speciilor de plante şi animale.

Fig 201 Foto, arhiva personală, turlele bisericii din cetate, văzute de pe malul vestic al Mureșului

6.2 Etape creative ale peisajului identitar, valori cu potențial generativ

Căutarea de a identifica și analiza spiritualitatea locală, relaționări, surse ideatice,

culoare de influențe, motivații profunde ale exprimărilor formale și sincerității utilizării
limbajelor materialelor, servește unei mai profunde abordări a arhitecturii, prevenirii unor
distonanțe și optimizării viitoarelor inserții.
Studiul unor stadii istorice succesive ale dezvoltării urbanistice, arhitecturale și
peisagere, din orașul Arad, a urmărit delimitarea unor secvențieri temporale, spațiale și
formale, exprimate prin continuități sau schimbări de limbaje și recodificări ale mediului
amprentat.

Page 255 of 304

 Peisajul urbanistic si arhitectural al orașului Arad, parcurge etape stilistice
succesive, dar și parțial suprapuse în timp, vernaculare, baroce, eclectice, seccesion, influențe
art deco, modernismul interbelic, cel socialist, cel postdecembrist și etape ulterioare de
multiplicări ale surselor de influențe, ale căror urme coexistă și interferează în ansamblul
caleidoscopic contemporan al orașului.
Variabilitatea în interiorul și între etapele vernacular, baroc, eclectic, seccesion
sau modernism, este comensurabilă prin grade de transmisibilitate, cuantificabile prin
raportări interne sau la etape anterioare.
Limitele temporale ale perioadelor de operare ale unor stiluri, sunt deseori difuze,
proiecte din etape diferite, existente în arhivele primăriei Arad, Arhivele Județene, indică
rezistențe stilistice locale, opoziții în fața transformărilor anterioarelor peisaje edificate,
colaje și combinații între vernacular și baroc sau eclectic, reiterări nostalgice ale fațadelor
eclectice în perioada interbelică, întoarceri și căutări ale avantajelor sau tradițiilor mediului
vernacular.
Siluetele percepute ale orașului, perspectivele oferite, coprezențele,
stratificările și semnificațiile simbolizate, relevă alte organizări în raport cu cele anterioare,
diferență vizibilă, într-o comparație a tabloului urban baroc, cu profilul actual al orașului.
Ierarhizările volumelor de arhitectură s-au schimbat, fleșele turlelor unor
edificii de cult, sunt concurate sau cu mult depășite de noile elansări eficientizate, ale unor
construcții cu funcțiuni laice, mai puțin spiritualizate, blocuri de locuințe, birouri, turnuri
utilitare, industriale, ca o reflectare a transformărilor antropice.
Scalările volumelor și înălțimilor gradate ale clădirilor, publice sau private, din
secolul XVIII, sunt diferite de cele actuale, în care dominantele sunt constituite de funcțiuni
colective rezidențiale, sau economice, ale căror concepte sunt guvernate de performanțele
planurilor de afaceri.
Informaţiile relevante furnizate de mediile construite şi naturale, compun
structurile unor portrete identitare secvențiale, unele pierdute iar altele expuse unor noi
semnatizări sau alterări de sensuri.
Materializările în limbaj arhitectural semiotic și nontextual, interpretate prin
vizualizarea, lecturarea unor elemente şi sisteme constructive, tipologii, circuite interioare şi
exterioare, funcţionalităţi, ideologii și intercondiţionări cu mediul înconjurător, determină
percepţii diferite în contextele specifice fiecărei perioade istorice.

Page 256 of 304

 Jaques Derrida descrie interpretarea, translatarea, ca o formă de deconstrucție, o
reprezentare a aspectelor multiple, a cărei acuratețe “inter-expresivă este dată și de ordinea
structurală, coerența constructului”342.
Fenomenele dezvoltării unui oraș pot căuta reprezentări matematice prin
identificarea unor invarianți, elemente de numitor comun, variabile, epicentre generatoare de
schimbări, factori determinanţi, formule de creștere.

Gradări spațiale interstițiale

Configurațiile spațiale ale orașului variază între introvertire și extrovertire, de la

zonificările incintelor vernaculare sau circuitele locuințelor private, la spațiile semiprivate ale
curților imobilelor de locuințe colective, baroce sau eclectice, interstițiile deschise ale
arhitecturii socialiste, până la tedința actuală de subdivizare și comprimare a spațiilor publice
în detrimentul spațiilor introvertite.

Succesiuni de stiluri

Din punct de vedere al delimitărilor formațiunilor ideologice determinante și al

specificităților produselor materializate sau amprentate, au putut fi identificate etape de
generare, cu limite relative temporale sau stilistice, dar și cu suprapuneri în timp sau mixaje
formale, datorate unor rezistențe la schimbări, atașamente sau preferințe.
Interpretările vernaculare rezidențiale constituie cel mai îndelungat și relativ
constant parcurs arhitectural local, generat prin fenomene simbiotice de recurență, similaritate
și reiterare.
Fundalul vernacular urban, asemănător cu cel al așezărilor rurale perimetrale
primește influențe stilistice baroce sau eclectice, imprimate în decorațiile fațadelor și
configurațiile planimetrice, densificate la aproprierea de zona centrală a orașului Arad.
Dezvoltările vernaculare au perpetuat elemente de continuitate, datorate utilizării
materialelor locale, răspunsurilor eficiente și perfecționate în lungi perioade de timp, aduse
unor funcționalități complexe ale gospodăriilor, care includ anexe utilitare, pentru a asigura
un grad mare de autonomie, multe articole necesare, fiind produse și procesate în familii sau
prin activități complementare ale comunităților.

342
Derrida, Jaques, Des Tours de Babel, Cornell University Press, Ithaca and London, 1985, p. 218

Page 257 of 304

 Raportul etapei baroce, cu structurile cazone și vernaculare anterioare edificate
înainte de finalul secolului XVII, poate fi descris ca unul conflictual, ca delimitare tranșantă
între două sisteme oponente, în urma căreia prima cetate și o parte a țesuturilor civile sunt
distruse, finalul unei epoci fiind marcat în peisajul edificat, de apariția unor noi edificii și
ulterior, prin demolarea vechii cetăți.
Perioada barocă, aduce o nouă cetate și o mare extindere a așezării civile, datorată
consolidării treptate a stabilității zonei, creșterilor economice, un număr de străzi și clădiri
fiind păstrate până în prezent, dintre care unele clasate ca monumente.
În mediul civil, dar și in cel cazon, volumetriile unitare, alinierile, limbajele
materialelor, culorilor, plastica fațadelor, sugerează similaritatea activităților și integrarea
membrilor comunităților, fiind lizibilă o exprimare a unor fenomenele simbiotice, prin
coerența desfășurărilor, compozițiilor și prin amplitudinile conceptelor generatoare ale unor
ansambluri edificate.
Sobrietatea și utilizarea predilectă a mijloacelor locale în manifestările stilistice
vernaculare sau baroce, este înlocuită cu exuberanța formală și printr-o diversificare
crescândă a materialelor, tehnologiilor utilizate, a surselor de inspirație asimilate după anul
1780, urmat de apariția unor noi abordări conceptuale, care apelează o mare diversitate de
teme.
Relativa stabilitate și continuitate a organizărilor, imprimă elemente de numitor
comun țesuturilor urbane și ansamblurilor de arhitectură, prospecte de străzi, configurații ale
piețelor, proporții ale fațadelor, volumetrii cu șarpante, organizări planimetrice și parcursuri.
Revoluția din 1848, aduce încă un moment conflictual, cu o puternică amprentă
asupra mediilor spirituale și construite, mare parte din peisajul edificat anterior dispare, prin
bombardarea din cetate a centrului orașului, fiind ulterior construite alte edificii, dintre care
multe mai există și astăzi, în ansamblul central actual.
Manifestarea unei afinități constante pentru influențele stilistice central europene,
indică o apartenență spirituală la spațiul cultural european, exprimată prin creații artistice
convergente.
Stilul jugendstil aduce noi proporții, interpretări și teme decorative, care, fără a
pierde reperele oferite de palatele clasice, sugerează o ambivalență direcțională, prin
menținerea în imaginar, a unor modele structurale piramidale istorice, dar în același timp
fiind receptate și prelucrate fluxuri de idei transformatoare, ce imprimă o conștientizare a
caracterului temporal al procesului de generare artistică, căruia i se atașează conceptul de
libertate în exprimare, ca o condiție a autenticității.

Page 258 of 304

 Edificiile reprezentative în stil neoromânesc, marchează apartenența la
continuitățile spațiului românesc.
Stilul Art Deco reprezintă o etapă intermediară, care se situează în spațiul dintre
purificarea modernistă și o ultimă rezistență în fața tendințelor de renunțare la decorație,
utilizată pentru reprezentarea unor teme contemporane, stilizate prin geometrizare.
Răspândirea conceptelor moderniste după primul război mondial, se succedă ca
urmare a unor mari transformări, reorganizări mentale, prăbușiri de sisteme, ce determină
apariția unor noi structuri.
După încheierea celui de-al doilea razboi mondial, manifestările arhitecturale
parcurg etape ce corespund stadiilor de dezvoltare a organizărilor socialiste. Perioada frustă
de după război, este urmată de o amplă campanie de reglementare și construire a unor
cartiere de blocuri cu volumetrii similare și unități locative comprimate, extinse asupra
teritoriilor fostelor cartiere vernaculare.
Dublarea surselor de influențe, prin promovarea stilului international, care
corespunde unui model democratic deschis, apreciat în mediile profesionistilor arhitecți, cu
tendința de utilizare a limbajelor arhitecturale pentru a reprezenta puterea dictatorială și
limitările de accesibilitate, implică o ambivalență ce reflectă duplicitatea structurală a
conducerii represive.
Supradimensionările volumetrice și spațiale exterioare, contrastează cu spațiile
interioare comprimate limitativ.
Principiul urbanistic al ocupării și închiderii “capului de perspectivă” cu edificii
obstructive, masive și înalte, părea conceput pentru a restânge vederile asupra orizonturilor
deschise, spentru a suprima legăturile vizuale ale orașului cu peisajul.
Localizarea marginală a orașului Arad, în raport cu ambițiile de la centrul puterii
și existența unui nucleu administrativ anterior constituit, a făcut ca marile proiecte socialiste
să ocolească vechiul centru, cu excepția unor plombe, dar proiectele de sistematizare au
operat ample desființări, asupra unor zone vernaculare sau mixate, înlocuite cu cartiere
rezidențiale, dotări publice de agrement, sportive și culturale.
Egalizărilor relative și comprimărilor spațiilor interioare ale fondului locativ
socialist, prin apariția unor ample cartiere de locuințe minimale similare, li se opune o reacție
de dilatare și expansiune a spațiilor private, diversificare morfologică, eterogenitate stilistică,
comprimare a spațiilor publice prin ocupare cu funcțiuni delimitate.

Page 259 of 304

Accelerarea cadențelor schimbării

Se poate observa că etapele de generare prin disociere și negare, devin mai

frecvente și se succed mai rapid în timp iar printre cauze se află achiziții tehnologice,
afinități pentru noi curente de idei, relocări de populații, intensificări ale ritmurilor de
producere și asimilare a schimbărilor în toate aspectele vieții.
Perioadele în care se dezvoltă și evoluează noile matrici stilistice, par să se
comprime, ceea ce poate fi observat în cazurile ansamblurilor vernaculare, structurate în urma
unor evoluții de sute de ani sau pe durata relativă de aproximativ 80 de ani a efectelor
influențelor stilistice baroce în orașul Arad, între anii 1700-1780, perioada eclectică 1780-
1920, în jur de 140 de ani, cu reverberații detectabile la finalul perioadei interbelice,
modernismul interbelic 1920 până în jurul anilor 1950, 30 de ani, modernismul socialist
1950-1989, cca 40 de ani.
Diversificarea și dilatarea culoarelor afluente, vertiginoasele transformări și
comprimarea duratelor de manifestare a succesiunilor de influențe stilistice, de la
postmodernism, deconstructivism, minimalism, cu efecte deseori perturbatoare asupra
coerenței stilistice a orașelor, sugerează necesitatea identificării, reevaluării și protejării,
componentelor vulnerabile, arhitecturale sau ambientale ale peisajului identitar tradițional
local, dar și provocarea de a medita asupra potențialului generativ al palimpsestului existent.

Potențialul patrimonial al peisajului

O analiză atentă a fondului peisager și a percepțiilor, bibliografiei, amintirilor

sau atașamentelor locuitorilor, relevă o istorie remarcabilă, dar prea puțin apreciată, a
amenajărilor peisagere locale și existența unor compoziții vegetale, care ar putea fi
listate și constitui secvențe reper ale peisajului identitar vegetal.
Coexistența istorică a patrimoniului edificat cu fondul vegetal, indică
potențialul patrimonial al fundalului peisager peninsular al ansamblului fortificat din
Arad.
Caracterul transfrontalier al cursului râului și al biocenozei, amplitudinile
mișcărilor și migrațiilor din natură, impun și abordări de ansamblu ale peisajului, prin
depășirea frontierelor sau delimitărilor restrictive.
Spaţiul peninsular perimetral ansamblului cetăţii bastionare din orașul Arad,
alături de spațiile verzi de protecție ale malurilor, compun un peisaj riveran necesar a fi inclus

Page 260 of 304

 în sistemul de perimetre protejate ale cetăţii şi zonei centrale a oraşului Arad, ca teritoriu cu
rol de conectare al cetăţii în raport cu oraşul istoric, a cărui „importanţă, autenticitate şi
memorie identitară se cer conştientizate şi valorificate”.343
Alăturarea limitei administrative a orașului Arad, cu zona protejată „Parcul
Natural Lunca Mureșului”344, clasificată ca parc natural la nivel național, ca „peisaj terestru
protejat în taxonomia internațională a IUCN”345 sugerează posibilitatea conectării cu
țesuturile urbane prin parcursuri de accesibilizare, dar și prin reglementări de protecție, a
sistemului integrat spații cu caracter public.

6.3 Vulnerabilități și limite de comunicare

În absența comunicării în spațiul public, explicitării și protejării conceptelor

iniţiale ale proiectelor de arhitectură, urbanism, dar și a celor peisagere, sunt favorizate
pierderi sau reinterpretări spațiale, dar și simbolice, care pot deteriora calitatea unor
ansambluri.
Starea precară a multor clădiri și ansambluri din zonele protejate, indică
necesitatea apariției unor strategii administrative, de susținere a demersurilor de conservare,
restaurare și viabilizare a fondului patrimonial local.
Cartierele și străzile cu arhitectura vernaculară, relectă moduri de viață apropiate
de peisajul tradițional rural, urme ale frescelor dominante în etapele anterioare, având o
valoare istorică sau ambientală, dar care nu beneficiază de măsuri de protecție, fiind într-o
continuă retragere, datorită densificării, noilor curente stilistice și a modificărilor tehnologice.
Puternica reacție de contestare a restricțiilor socialiste și duplicității regimului
represiv, ce utiliza camuflajul unor principii egalitariste, a fost manifestată și asupra
mediului edificat. La 31 de ani de la căderea regimului dictatorial soclialist, încă nu există
nici măcar propuneri de listare a unor imobile, ansambluri sau plantații peisagere valoroase
din perioada socialistă, prin asigurarea unor măsuri de protecție sau clasarea ca monumente.

343
I.C.O.M.O.S., Carta de la Venetia, art. 1, 1964
344
https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Lunca_Mure%C8%99ului;
http://www.anpm.ro/documents/12220/2307323/Planul+de+management+al+Parcului+Natural+Lunca+Mures
ului.pdf/6e8c2f98-5b4a-4724-95fa-88feab09602e
345
Idem

Page 261 of 304

 Amenajările peisagere, parcuri, scuaruri, plantații de aliniament, unele cu vechimi
foarte mari și selecții specifice ale materialului dendrologic, devenite emblematice pentru
orașul Arad, nu beneficiază de măsuri de clasare sau protejare.
Absența unor strategii de conservare și valorificare a spațiului peninsular, a
favorizat asalturi funciare și apariția unor prezențe perturbatoare în peisajul edificat.
Efectul „cetera partis”
Afluxurile ideatice în continuă diversificare și multiplicare, ca efecte ale
globalizării, informațiile mixate sau fuzionate, ale multor arii cu specificități diferite, aduc un
aport de influențe și secvențe de imagini, fiind necesare ample documentări, coordonări și
studii specializate, autoanalize aprofundate, pentru a înțelege sursele și decela în ce masură
utilizarea unor elemente de limbaj, importate din alte spații ideatice sau geografice, sunt
atașabile sau integrabile peisajului cultural local.
Limite și clivaje
Observarea menținerii în peisajul urban actual a clivajului istorc, de ordin
teritorial și psihologic, între spațiul peninsular al cetății și țesutul urban civil, implică
necesitatea conturării unor strategii de compensare, prin dizolvarea sau permeabilizarea unor
bariere, pentru crearea unor fluxuri de comunicare, în sensul metabolizării nucleului izolat,
prin integrarea într-un organism urban viabil.
„Clivajul se asociază în mod obișnuit cu mecanismul de apărare numit proiecție” 346,
ca rezultantă a unor relaționări conflictuale.
Sistemul defensiv cetate, a apărut ca o materializare a necesității de apărare a
comunităților, coagulate împotriva unor agresiuni externe.
Caracterul insular al amplasamentului fortificației, configurat prin proiectul din
anul 1763, dar și a celei anterioare, a fost constituit prin amenajarea canalului ecluzat
adiacent, care închidea latura sudică a peninsulei formate de râul Mureș.
Datorită funcțiunilor militare, mentinute constant, de la edificare până în prezent,
cetatea bastionară din Arad a fost exclusă din viața civilă a orașului, manifestându-se în
aproape toate etapele istorice347, ca spațiu cu caracter recluziv, de apărare sau agresiv.
Funcționalitatea disjunctă în raport cu oraşul şi restricțiile de acces pentru civili,
au determinat menținerea ansamblul fortificat, ca un corp străin, generator de disfuncții, în
sistemele urbane și peisagere ale orașului Arad.

346
Robert D. Hinselwood, 2013, Editura trei, Bucuresti 2013, pp. 86-95
347
Lanevschi Gheorghe, 2007, p. 10

Page 262 of 304

 Faliile existente în sistemul urban, au ca principală cauză, perpetuarea unor
bariere de comunicare sau conștientizare, surmontabile prin dezvoltarea unor parcursuri sau
engrame interconectate, materializate sau virtuale, dedicate transmiterii aspectelor complexe
ale mediului cultural local, dar și a contextelor mai ample, relaționate.

Fig 202 Reprezentare schematică a faliilor separatoare

În țesutul urban actual, sunt detectabile întreruperi ale fluxurilor de accesibilitate

pietonală, induse de bariera naturală a râului Mureș, care delimitează teritoriul peninsular
aflat într-o relativă izolare, la care se adaugă bariere funcționale, istorice sau actuale, pe lângă
cele psihologice, menținute până în prezent, între structurile cazone ermetizate și activitățile
multiple ale spațiilor civile publice.

Page 263 of 304

 Un alt tip de separare subtilă, este indus prin absența polarităților funcționale a
unor zone relativ “marginalizate”, cum ar fi vechiul cartier rascian, denumit astăzi cartier
Drăgășani, cu toate că se află printre cele mai vechi țesuturi urbane centrale ale orașului.
Poate fi observată excluderea unor zone din circuitele publice, datorită carențelor
de atractivitate sau accesibilitate, a unor cartiere sau spații “discrete”, aproape absente din
viața publică orașului, posibil de integrat prin strategii de amenajare și constituire de poli
urbani, interconectați prin parcursuri direcționate înspre atractori funcționali.
Tranșările spațiale, operate în interiorul fostei zone ample de agrement, amenajate
în decada 1970, prin împrejmuirile actuale, ce secționează spațiul, care impun restricții de
acces și blocarea continuității parcursurilor existente anterior, au ca rezultat o anulare a
calității de spațiu public accesibil/deschis, prin contrazicerea conceptului democratic
modernist, generator al proiectului inițial al ansamblului arhitectural și peisager.
Parcelările și delimitările pentru case de vacanța private, așezate în vechiul spațiu
al festungsrayon, la o distanță mai mică de 100 de metri față de perimetrul exterior al
fortificațiilor, constituie un asalt funciar pe flancul vestic al citadelei, fiind împiedicat accesul
și obturate conuri de perspective din zona vestică a peninsulei înspre ansamblul patrimonial.
Falii, cum sunt cele induse de interferența unor artere carosabile sau ale căilor
ferate, ar putea fi compensate prin conectarea cu punți sau dale urbane, extinderea și
fluidizarea culoarelor pietonale și a celor vegetale.
Specificul de oraș-în-peisaj, opus tipologiei de oraș „escavat în volume
348
zidite” , se află în prezent amenințat, prin redefinirea raporturilor stabilite între spațiile
urbane si cele peisagere.
Migrația înspre suburbii produsă treptat în perioada postdecembristă, ar putea fi
interpretată, ca o altă modalitate de opoziție sau contestare a mineralizării urbane excesive și
a limitelor anterioare impuse ale orașului.
Ariile peisagere ale orașului, au fost extinse în mai multe etape, dar se menține
caracterul secvențial, circuitele riverane sunt integrate pe malul vestic adiacent centrului
vechi și întrerupte sau inexistente pe celelalte maluri, fără a fi deocamdată conturate
circularitățile și direcționările radiale, sugerate de configurația nucleului peninsular,
conectările posibile cu polii urbani adiacenți existenți/potențiali sau cu zona protejată
Parcul Natural Lunca Mureșului.

348
Schumacher, Thomas, apud Eisenmann Peter, Contextualism urban ideals and deformations, Theorising a new agenda
for architecture, An anthology of architectural theory, Princeton Architectural Press New York, p. 196

Page 264 of 304

 În etapa actuală, absența unui concept integrator pentru un sistem amplu de
parcursuri publice mineralizate dar și vegetale, extinse asupra întregului sistem urban
conectat la peisajele adiacente, favorizează menținerea faliilor teritoriale și a unor
fenomene de îndepărtare, separare, excludere, marginalizare sau defavorizare a unor
zone edificate.
Demersul compensării delimitărilor teritoriale, funcționale și psihologice,
existente între secvențele de spații publice sau private ale orașului, ariile peninsulare, civile
și nucleul menținut până în prezent cazon, nu ar trebui sa excludă, integrarea proiecțiilor
unor cauze determinante, motivațiilor memorate, direcționărilor inițiate sau sugerate
de geometriile concretizate, în conceptele viitoarelor structurări.
Racordările pentru fluidizarea liniilor de forță ale peisajului, contururi
vegetale, riverane, trame vernaculare sau rectangulare și nuclee polarizatoare, ale
perimetrului fortificat, integrabil în istemul urban, implică evaluări ale capetelor de drum,
închise, obturate, întrerupte sau simbolizate, ca virtualități deschise, ale potențialurilor
generative, conective, structurante, polarizatoare.
Bariera riverană, este în prezent străbătută de un pod carosabil/pietonal și de o
punte pietonală, ambele realizate din beton armat, la care se adaugă două punți provizorii,
instalate doar în sezonul de vară, realizate din lemn, susținute pe pontoare, dispuse pe latura
vestică a peninsulei.
Pe fronturile de nord, est și sud, ale teritoriului peninsular, clivajul topologic
este menținut, în absența unor alte structuri de legatură necesare, orientate pe direcții radiale
în raport cu nucleul fortificat, pentru a susține parcursurile cu potențial de deschidere,
sugerate de tramele stradale, existente sau extinse, de pe malurile opuse ale râului Mureș.
Interfața exterioară a citadelei, a fost modelată, prin previzionarea unor ipotetice
interacțiuni conflictuale, cu paralelele de atac ale artileriei, teoretizate în strategia Vauban,
dispuse în trei fronturi distanțate, decalate, care au imprimat orientările fracturate, oblicizate
ale conturului stelar, fiind materializată o anvelopă edificată, deschisă unor potențiale
interacțiuni structurante, dar și evocatoare.
Configurațiile existente ale nucleului fortificat, având un diametru exterior de
aproximativ 800 de metri, amplasat în centrul peninsulei cu un diametru relativ de 1200 de
metri, indică suprapunerea câtorva trame regulatoare combinate, având ca rezultantă o
compoziție complexă, care incude direcții rectangulare ale incintei interioare.
Generatoarele circulare concentrice și direcționările radiale sunt orientate în jurul
nucleului geometric al incintei, potențial inițiator virtual al unor noi direcții de conectare, prin

Page 265 of 304

poduri sau punți, necesare pentru conectarea cu orașul perimetral, aflat pe malul opus al
râului.
Tramele rectangulare interioare delimitează 30 de careuri, cu laturi având în jur
de 70 de metri, delimitate de circulații, dintre care au fost construite trei, în zona centrului
geometric al incintei, fiind configurată o piață, conform principiilor baroce, dezvoltată în fața
edificiului de cult, flancată pe laturi de două construcții, cu regim de înălțime subsol, parter
și un etaj, dedicate activităților militare.

Dileme deschise ale abordărilor arhitecturale creative

Printre ipotezele care pot fi explorate, la debutul actualei etape de generare,

alături de analizele necesare pentru refuncționalizarea edificiilor patrimoniale existente, se
află posibilitatea construirii unor noi edificii. Aceasta opțiune este susținută de existența
unor ample suprafețe disponibile, un argument suplimentar fiind faptul că ar putea fi oferite
spații extinse, suport unor polarizări complementare, necesare pentru amplificarea funcției
de atractor, captări și direcționări de fluxuri publice, pentru a susține viabilizarea incintei
izolate prin fortificare, anterior absentă din peisajul urban accesibil.
Materializarea proiecțiilor noilor arhitecturi, aduce pe lângă fascinația explorării
în virtualitate, dar și prin proiecții ale imaginarului creator, redescoperirea structurilor
consacrate sau modelarea unor forme irepetabile, inerentele opoziții între disonant, armonic,
rezistențe și schimbări, prezervare sau transformare a frescei culturale identitare.
Coordonarea, amplitudinea și profunzimea abordărilor complexe necesare, ar putea asigura
instrumente multiple, orchestrate pentru fundamentarea unor demersuri pertinente, în
căutarea raporturilor optime, echilibrate, ale tendințelor divergente induse de principii
oponente cum ar fi: tradiție/modernitate, eficientizare/rarefiere, delimitare/accesibilizare,
identitate/creativitate, mineral/vegetal, evoluție culturală istorică și artă vie.
Dilema opțiunii între transformare prin refuncționalizare și construire sau
conservarea portretului secvențial actual, este dată de echilibrul fragil, determinat de forțe
dialectice, disjuncte sau convergente ale societății contemporane etapei de generare, în care
deseori, rațiuni economice sau cele funciare speculative, imprimă tensiuni și turbulențe ale
dezvoltării, de multe ori predominante, în raport cu argumentele de ordin cultural.
Funcțiuni complementare complexe, precum cele culturale, turistice, imersive
sau tradiționale, de agrement și sport, economice, alături de cele rezidențiale, au potențialul
de a asigura viabilizare și o mai bună integrare a zonelor izolate în ansamblul urban, cu

Page 266 of 304

condiția menținerii unor caracteristici istorice, dominante peisagere, accentuării culoarelor
acvatice și degajării deferente a tablourilor semnificative perceptibile, patrimoniale, edificate
sau naturale, consacrate sau conținând valori periclitate.
O tradiție a orașului, vizibilă în unele parcuri existente, cu potențial de extindere
asupra întregii rețele de spații publice, vegetale sau mineralizate, este inițiată prin prezența
unor piese sculpturale în aer liber, ca exprimare în exterior, a spiritualității și afinității locale,
pentru evoluțiile artistice contemporane.
Dominanta orizontală a sistemului de tuneluri existente boltite, semiîngropate
sau subterane, care vascularizează redutele perimetrale, dar și spațiul nucleu, ar putea fi
valorificată, cu un impact vizual minim asupra frescei de ansamblu percepute, prin fuzionarea
într-un sistem fluentizat, accesibil de galerii pentru expoziții și comerciale, integrate în
ansamblul unei dale urbane poroase, dezvoltată între subsol și spațiul exterior de la parter, cu
deschideri captatoare de lumină, curți escavate, trepte și gradene, care să lege construcțiile
supraterane, parcursurile centrale, cele perimetrale boltite, conectate în rețele complexe
refuncționalizate.
O direcție posibilă este sugerată de principiile clasicizate, urbanistice baroce,
angajate ca determinante în generarea prin similaritate a unor noi modelări exterioare, fără a
exclude apariția unor porozități sau chiar ample escavații ale volumelor, pentru a permite
integrarea unor foaiere interioare sau celor ale curților baroce, în continuumul fluid al
spațiilor publice.
Mijloacele actuale de proiectare, utilizate în conceperea partiurilor și modelarea
formelor arhitecturii moderne, cea „care vine din viitor”, facilitează realizarea unor studii de
covizibilitate, analize ale aporturilor estetice aduse de inserții dominante, subordonate sau
osmotice, ale condiționărilor complexe și impactelor colaterale, de ordin vizual, dar și
cultural, asupra contextelor, sensibile datorită valorilor conținute.
Un risc semnificativ, în aceasta etapă de generare, îl reprezintă organizarea unui
masterplan sau concurs de proiectare, de anvergură restrânsă, direcționat pe o singură
specialitate, cu o arie de studiu limitată la un perimetru restrictiv, în absența aprofundării
interferențelor multidisciplinare, a fluxurilor conective, care au potențialul de a se dezvolta la
scara întregului oraș, dar și în amplitudinea peisajului conținător, cu reverberații la distanțe
mai mari.
O particularitate, care ar putea fi percepută ca o carență, dar care ascunde o
valență secretă, este înălțimea redusă a fortificațiilor perimetrale, constituite de tuneluri
semiîngropate zidite, acoperite cu valuri de pământ înierbate, observabile cel mult ca mici

Page 267 of 304

 denivelări/coline, aproape invizibile și întru totul dezamăgitoare, pentru vizitatorul pregătit să
întâlnească o cetate, edificiu prin definiție direcționat pe verticală.
Accentul de înălțime oferit persectivelor dinspre vest, de către turlele
deteriorate și periclitate ale bisericii, edificate în anul 1755, este vag lizibil din afara incintei,
de pe malul opus al râului, fără a contrazice direcționarea, așezată pe linia de orizont, a
tabloului de ansamblu.
Înălțimile edificiilor existente, turlele bisericii, în cazul accesibilizării, podurile
mansardate, pot oferi perspective, cel puțin parțiale, asupra ansamblului și pesajului
perimetral.
Anvergura impresionantă a dezvoltărilor stelare ale bastioanelor perimetrale
incintei patrimoniale, prezențe discrete, perceptibile de la nivelul terenului mai degrabă ca
absențe, se dezvăluie doar unor parcursuri de survol.
O asemenea situație, ar putea să sugereze o pledoarie pentru asigurarea unor
edificii/platforme de belvedere mai înalte sau necesitatea organizării unor trasee de zbor,
reale sau virtuale, tiroliene/cable car/drone/ecrane, pentru observarea de la înălțime a cetății și
peisajului, fiind prezente și disponibile, dar imperceptibile în parcursuri pietonale,
perspective aeriene, foarte spectaculoase, asupra peisajului arhitectural, riveran, natural.
Planul schematic al direcționărilor generative, existente și potențiale, fig. 245, a
fost studiat, pe suportul topografic și urbanistic, al orașului Arad, care include zonificări
delimitate ale țesuturilor urbane, ansamblurilor edificate, parcursului riveran.
Diferențele de cote între maluri, diguri, peninsulă și nivelurile variabile ale
oglinzii de apă a râului Mureș, accentuează impresia de falie, crevasă, limită impusă de
cursul separator al apei. Unele suprafețe neamenajate ale cuvetei, rămân neacoperite de apă și
oferă o impresie de neîngrijire a peisajului riveran.
Administrarea cuvetei și malurilor Mureșului, de către instituții diferite ale
Statului Român, cum ar fi Consiliul Local, în cazul spațiilor verzi întabulate de pe malurile
cursului de apă și Administrației Naționale Apele Române (ANAR), prin intermediul
Administrației Bazinale Târgu Mureș. În cazul conturului relativ variabil al cuvetei râului,
încă neîntabulat, dar și a malurilor, conform Legii Apelor349, sunt atribuite în administrarea
ANAR, inclusiv malurile, de unde rezultă o suprapunere de atribuții cu cele ale Consiliului
Local Arad. Acestă problemă, poate fi compensată, printr-o bună colaborare și coordonare,

349
Legea Apelor nr 107/1996, actualizata 2021,
https://www.google.com/search?q=legea+apelor&oq=legea+apelor&aqs=chrome..69i57j69i59l3j69i60l3.1750j0j7&sour
ceid=chrome&ie=UTF-8

Page 268 of 304

în sensul organizării cooperării între cele două instituții, în scopul unei mai eficiente
întrețineri a cuvetei și malurilor din perimetrul administrativ al municipiului Arad.
Podurile și punțile necesare, pentru a consolida legăturile între malurile opuse,
ale centrului orașului și peninsulei cetății, pot fi dublate de intervenții de remodelare a
malurilor, prin racordarea planurilor înverzite adiacente cu oglinda de apă.
Apropierea de apă prin trepte, gradene, rampe, sau platforme plutitoare,
pe lângă adiționarea de spații accesibile, în zonele denivelărilor accesibilizate, poate oferi
secvențe de interferență, între medii cu consistențe diferite, suport unor experiențe senzoriale
și perspective diferite asupra orașului, peisajului și râului Mureș.
Fluxurile de mișcare, mineralizate sau înverzite, se desfășoară în căile de
comunicații, existente sau potențiale, alei, parcuri, scuaruri, succesiuni de arbori dispuși în
aliniamente stradale. Neglijatele, modestele, plantații de aliniament, sunt deseori uitate, fiind
desconsiderat aportul important, de contrabalansare a mineralului prin vegetal, pentru a
asigura trecătorului, un microclimat fizic și psihologic, favorabil, o rezilientă renaturare a
orașului, prin susținerea unei senzații de continuitate a peisajului natural conținător în
structurile interne ale țesuturilor urbane. Pistele de biciclete nu ar trebui să înlocuiască,
vechile alei pietonale tradiționale, ca barieră interpusă, între pietoni și oglinda apei, așa cum
s-au configurat pe segmentul amplasat între fostul cazinou și cursul de apă, fiind posibil de
separat, prin devieri sau deplanări, circuite autonome ale vitezelor diferite, pietonale, ciclice
sau carosabile.
O analiză statistică, matematică și o cronometrare a distanțelor, polarizărilor
funcționale existente sau adiționate în raport cu preocupările și vârstele “flaneurilor”,
admiratori ai peisajului, poate determina localizările spațiilor de odihnă asigurate.
Utilizarea unor criterii analitice cum ar fi: ritmurile de parcurgere, variațiile
anotimpurilor, calitatea, ierarhizarea și direcționările perspectivelor peisagere percepute, ar
putea genera o mare varietate de soluții, în tratările diferențiate ale elementelor arhitecturale,
localizării popasurilor și secvențelor de trasee, integrate în continuumurile spațiilor publice
peisagere, deschise sau intimizate, ventilate sau protejate, umbrite sau însorite.

Page 269 of 304

 Fig. 203 Perspectivă de studiu

Fig 204 Reprezentare schematică, trame geometrice și direcții de conectare

Page 270 of 304

 Radialitate

Rudolf Arheim descrie simetria radială ca “aranjament echilibrat al

similarităților”350. Fenomenul polarizării centrice, generator de structuri spațiale, pare a fi
investit cu o capacitate de a organiza spațiile prin concentrare, dar și prin dispersare,
iradiere.

Centricitate

Focalizarea centrică și structurarea unor rețele polarizate, aduce o

contrapondere “oscilantă, (...) între inhalare și expirație”351, dilatărilor sau diluțiilor urbane
produse prin expansiuni și explorări teritoriale.

Circularitate

Gaston Bachelard, într-o metaforică geometrică a ființei, înțeleasă ca „dublet al

existenței și aparenței”352, stabilește o corespondență între sfericitate, circularitate și
perfecțiune spirituală. Conturul circular, separă spațiul interior, introvertit și închis, lumea
accesibilă și cunoscută, de exteriorul clivat.

Spațiu introvertit versus spațiu deschis

Tema introvertirii, prezentă în arhitectura locală, reluată, dar diferit exprimată

în mai multe etape de generare, poate fi valorificată, prin contrast cu tranzițiile nuanțate ale
curților interioare cu potențial de amenajare, până la variatele configurații ale rețelelor fluide
ale locurilor antropizate și teritoriilor exterioare, care așa cum scrie Peter Zumthor,
“îmbrățișează o arie a spațiilor conectate cu un continuum nesfârșit”353.
Legislația actuală, nu conține o diferențiere între termenul de domeniu public,
care se referă strict la regimul juridic și conceptul de spațiu public, conținător al sferei
spirituale colective locale, căruia i se se opun tendințe funciare, în sensul comprimării,

350
Arnhem, Rudolf, Dinamica formei arhitecturale Arhitectura, forma , spatiu si ordine, University California Press,
1977, p. 348-349
351
Rodd Jenner, Making Emptiness, apud. Matteus Aires Conferinta ARCHITEO 15, Istambul
352
Bachelard Gaston, Poetica spațiului, Fenomenologie rotundului, Ed Paralela 45, Bucuresti, 2008, p p. 259-261
353
Zumthor, Peter, Composing with space Tokyo, AU Publishing, 1998, p.20.

Page 271 of 304

 compartimentării, închiderii, inaccesibilizării, excluderii, fiind necesare demersuri de
reglementare pentru consacrarea caracterului deschis continuității și accesibilității
spațiilor publice.
În perspectiva antropocentrică a lui Marc Auge “(...) spațiile antropologice
creează socialul organic, iar non-spațiile creează contractualități solitare.”354
Spațiul public
Habernas descrie relaționarea dintre evoluția spațiilor private și publice, ca
suporturi urbane și arhitecturale, ale conștientizării rolului individual, al omului transformat
în cetățean în constituirea „sferei publice”,(...) ce trebuie să se conceapă pe sine ca procesul
unei autocreaţii (...)”355
Stadiul actual, în care preluarea cetății de către administrația locală, prin schimb
de proprietăți cu administrația anterioară militară, acutizează problematica fundamentării
decizionale privind interpretarea spațiilor cucerite ca terenuri semiprivate, delimitate,
restrictive și excluzive, sau ca spații publice continue și deschise rețelelor de parcursuri
conective existente sau potențiale ale orașului.
Secvențierea spațiului public prin compartimentare este facilitată de legislația
actuală “privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia”356 care permite
concesionarea domeniului public, proprietate a Statului Român, nefiind exclusă posibilitatea
delimitării prin împrejmuiri a terenurilor concesionate, ca o contrazicere a conceptului de
spațiu public urbanistic, arhitectural sau peisager.
Fenomenului de segmentare spațială, întrerupere sau blocare a parcursurilor
publice, ar putea fi contracarat prin simpla includere în reglementările de urbanism și
impunere prin contractele de concesionare a unor clauze de interzicere a împrejmuirilor și de
utilizare a unor sisteme de securizare diferite.
Limitele existente ar putea fi permeabilizate, prin crearea de conexiuni
engramatice, țesute între teritoriile disparate sau clivate, în zonele marginalizate sau izolate,
garantarea caracterului de spațiu public deschis, prevenirea unor segmentări sau
compartimentări excluzive ulterioare și prin introducerea în continuumurile circuitelor
publice, a elementelor integrabile în rețele de conectare urbane, peisagere și arhitecturale.

354
Auge, Marc, Non spații, Introducere într-o antropologie a supermodernității, 1995 ed. VERSO London-New York,
p.94
355
HABERNAS, Jurgen, 1998, Sfera publica și transformarea ei structurala,Ed Carturesti, Bucuresti, p.28
356
LEGE nr.213 din 17 noiembrie 1998, actualizată

Page 272 of 304

6.4 Modalitați de protejare a potențialului patrimonial

Abordările analitice în sensul explicitării conceptuale, transmiterii în spațiul public a

reprezentărilor intervențiilor propuse prin studii de inserție, covizibilitate și siluetare, sunt
importante ca mijloace de apropriere și comunicare între contextul local și viitorul mediu
arhitectural.
Vizibilitate și covizibilitate
Studiile de covizibilitate reprezintă un instrument de lucru util în verificarea
ideogramelor obținute, în urma inserării modelelor virtuale ale inserțiilor propuse, pe suportul
documentarelor imagistice.
O asemenea abordare, prin analiza desfăşurărilor de panorame perimetrale, până
la distanţele maxime ce oferă percepţii asupra obiectivului patrimonial, pentru selectarea
imaginilor emblematice, poate servi configurării strategiilor de prezervare a calității
peisajelor locale. Studiile conurilor de vizibilitate, de inserție în documentare fotografice și
de siluetare, pot fi utilizate ca mijloace de analiză a proiectelor de arhitectură dar și pentru
instalații supraterane, cum ar fi rețele de electrificare.
Perspectivele descendente oferite de turlele bisericii din incinta citadelei,
podurile mansardabile, terasele necirculabile ale edificiilor existente în ansamblu sau în afara
acestuia, pot fi valorificate prin accesibilizare cu scări și lifturi.
Evaluarea, listarea conurilor de vedere, perspectivelor emblematice sau
semnificative asupra obiectivelor patrimoniale și detaliilor sau ansamblului peisajului urban
local reprezintă mijloace importante de protecție a imaginii orașului.

Protejare și clasare

Demersul conectării arhitecturilor existente și propuse cu structurile zonelor

adiacente, unele protejate, va trebui să ia în considerare atât legislația în vigoare cât și
Metodologia ICOMOS.
Instrumentele legislative existente, sunt perfectibile în sensul contracarării unor
forțe ce determină schimbări ale frescei identitare. Un exemplu de indecizie teoretică a
reglementărilor de protecție, este absența obligativității de a se reconstrui monumentul sau
elementul protejat, în cazul disparției.

Page 273 of 304

 Organizarea identificării și clasării unor ansambluri pentru valoarea și relevanța
lor istorică, arhitecturală sau ambientală, implică necesitatea actualizării unor reglementari
locale, pe lângă inițiativele administrațiilor, comunităților, proprietarilor si asociațiilor
profesionale în listarea, evaluarea, structurarea unor strategii de clasare, conservare, protejare,
adaptare la cerințe contemporane pentru viabilizare.
Măsurile ce ar putea veni în sprijinul ansamblurilor sau edificiilor cu valoare și
semnificație identitară locală, dar fără a fi clasabile ca monumente, nu beneficiază
deocamdată de suportul unor strategii sau instrumente legislative eficiente.
Cazul ansamblurilor vernaculare este unul relevant în acest sens, deși reprezintă
reflectări ale modurilor de viață tradiționale locale, secvențe reprezentative clasabile ca
markeri identitari, aceste case modeste și discrete sunt primele zone sacrificate, prin
înlocuirea cu noi edificii, care apelează combinații de limbaje din surse amalgamate, incerte
și dificil de analizat.

Reinterpretare

În confruntarea cu generațiile succesive de receptori și procesatori ai informațiilor

oferite de mediul edificat fondurile urbane, arhitecturale și peisagere sunt supuse unor
continue reinterpretări, empirice sau teoretizate.

Integrare

Prin integrare, comunicare și accesibilizare organismul orașului conținător al

locus-urilor convergente, distonante sau insulare poate deveni coerent, însuflețit și grăitor,
dezvăluindu-și poveștile acumulate în timp.

Permeabilizări ale limitelor

Conversia unor structuri ostile în structuri empatice, poate fi susținută prin abordări
flexibile ale utilizărilor, afirmarea calității de spații publice și creearea de porozități ale
limitelor anterior constituite.

Page 274 of 304

Parcursuri conective

Parcursurile inițiale, conturate cu scopuri predominant strategice sau utilitare

conectează spații interioare și curți ale incintelor introvertite cu funcțiuni adiacente, pe
fundalul peisajului riveran remodelat.

Fig 205 Schema, parcursuri conective existente și potențiale

Separările teritoriale, pot fi compensate prin redeschiderea vechilor căi de

legătură, creearea de noi engrame și parcursuri conective între sistemul cazon și țesuturile
civile, generate de traseele regulatoare ale ansamblului fortificat, ce marchează nucleul
central al tramelor interioare.
Conturul ansamblului fortificat, poate fi accesibilizat prin parcursuri peisagere
circulare concentrice, urmărind perimetrele fortificațiilor și canalului de apărare, malurile
râului Mureș, conectate cu țesuturile urbane adiacente, parcursurile vegetale ale orașului și
Parcul Natural Lunca Mureșului.

Page 275 of 304

 Posibilitatea redeschiderii vechilor porți ale cetății, sugerează noi direcții radiale
de legătură cu malurile opuse ale râului Mureș.

Viteze și altitudini diferite de mișcare pietonale sau ciclice, oferă percepții

dinamice distincte asupra orașului, fiind necesare delimitări și planuri de separare ale
culoarelor de deplasare.

Strategii de viabilizare

Lewis Mumford scrie despre reconstruirea357 structurilor orașului, necesară unui

oraș viabil. Redefinirile, restructurările mediului edificat, implică reorganizări mentale,
perceptive și proiective.

Studii și proiecte recente, dedicate sau adaptate unor ansambluri cu particularități

similare, au teoretizat pe lângă intervenții de conservare sau restaurare necesare, strategii de
viabilizare, reconversie și regenerare, fiind subliniat potențialul patrimonial al peisajului
adiacent ansamblurilor fortificate, datorat vechimii conviețuirilor simbiotice, rolului istoric,
ecologic, economic, necesității de a nu întrerupe continuitățile și planurile mișcărilor discrete
ale lumilor vii din natură.

Polarizare

Succesul activităților culturale, care au fost ocazional organizate în incinta

ansamblului fortificat, sugerează oportunitatea constituirii unui pol cultural, complementar
unor funcțiuni de servicii, turism, rezidențiale, comerț, agrement și sport, ce pot fi inserate în
aceasta zonă.

357
Muford, Lewis, The Culture of the cities, p. 491

Page 276 of 304

 Fig 206 Studiu al polarizărilor existente și potențiale

Potențialul polarizator al peninsulei citadelei, este argumentat nu doar prin

localizarea centrală, amplitudinea spațiilor disponibile, valorile simbolice, patrimoniale sau
peisagere existente, dar și ca suport unei noi etape creative de generare arhitecturală.

Reziliență

Identificarea și înțelegerea cauzelor, căutarea unor adevăruri psihologice și istorice,

localizarea și delimitarea faliilor sau barierelor, poate servi unor procese de compensare a
unor discontinuități ale orașului.

Page 277 of 304

 Asumarea, cu detașarea adusă de distanța temporală și înțelegerea istoriilor
conflictuale din trecut, este o aspirație a spațiului european.
Actorii sociali ai evoluției cetății și orașului, își pot redefini rolurile perceptive,
procesatoare, conective sau creative în reflectarea proiecțiilor culturale ale straturilor
temporale.
Șirul formulelor reprocesate și diversificările rezultatelor externalizate, indică
necesitarea unor abordări strategice, adecvate complexităților de ansamblu și celor locale
specifice.
Descrierile complementare din surse și perspective multiple ale stratificărilor
așternute, relaționărilor între componente și sistemele de codificări atașate în evoluțiile lor
istorice, sunt inerente fundamentării unor intervenții viitoare.
Perfecționarea unui aparat de analiză conceptuală transdisciplinară complexă a
sistemelor arhitecturale, urbane și peisagere, amprente și fundaluri suport ale evoluțiilor
antropologice, poate oferi instrumente de lucru pentru elaborarea unor strategii de intergare
și revitalizare.
Managementul necesar prevenirii de elemente ale peisajului identitar, implică o
concertare a unor eforturi multi disciplinare pornind de la cercetare, prospectare,
fundamentare, comunicare, consultări în sensul optimizării răspunsurilor, viabilizării și
valorizării mediului construit urban.

Structuri ale comunicării

Prin constituirea și descrierea semnificațiilor unor rețele de parcursuri, imagini,

informații memorate, propuse spre decodificare, ca substraturi subiacente actualului stadiu al
ansamblului urban, se pot dezvălui profunzimi, valori simbolice și atașa explicitări unor
lecturi contemporane.
Înregistrarea adevărurilor istorice individuale, comunitare și de ansamblu,
istoriilor paralele, adevăruri sau ficțiuni comune sau contradictorii, reprezentărilor artistice, în
memoria artificială, influențează evoluția structurilor identitare mentale ulterioare, cu
amprente în arhitecturile materializate ca stadii de oglindire.
Structurarea descriptorilor peisajului identitar, este o provocare posibil a fi
adresată atât specialiștilor, cât și locuitorilor sau calătorilor, de a concerta forțele pentru
adiționarea frânturilor și secvențelor de informații, interconectate într-o galaxie

Page 278 of 304

 informațională descriptoare a unui model virtual al orașului și contextelor sale extinse, prin
cumularea secvențelor, impresii, imagini, mari sau mici istorii memorate.
Absența transmiterii aspectelor complexe atașate mediului edificat, conduce
înspre deformări ale oglindirilor percepute, rezultând reprezentări fragmentare, alterări și
pierderi de semnificații.
Prin creearea unor structuri deschise adiționărilor de informații, se pot constitui
reprezentări multidimensionale ale portretelor identitare secvențiale. Interconectarea
fondului informațional existent, prin cumularea, comunicarea și contextualizarea istoriilor
locului în peisajul cultural actual, are potențialul de a deschide noi perspective, în domeniile
cercetării și proiectării.
Miturile și poveștile locale, din jurul relației dintre cetate și oraș, pe lângă istoriile
oficiale ale straturilor de timp, pot fi înregistrate în banca de date a memoriei colective.
Mentalul individual și cel colectiv receptează pe lângă tradiționalele date specifice
ariei locale, noi intrări, interpretări, curente provenite din arii geografice diferite, influențele
și transformările induse asupra producției culturale fiind inevitabile, o contracarare fiind
posibilă și necesară, prin marcarea unor puternice trăsături identitare, dublată de
eficientizarea tehnologică a comunicării aspectelor materializate și simbolice, atașate frescei
culturale.

6.5 Geneza arhitecturii, între continuitate si transformare

Amprentarea mișcărilor, necesităților, aspirațiilor individuale, de grup sau

comunitare, în arhitectură, parcurge etape nemediate, pornind de la vernacularul definibil ca
arhitectură fără arhitect, până la dialogurile consonante sau divergente, stabilite între
investitori individuali sau comunitari și arhitecți, prin care produsul creat sau modelat tinde să
înglobeze, reprezentări subiective ale comanditarului, raportări la repere, teoretizări
scolastice, reglementări și norme tehnice.

Mateme de generare

Succesiunile ciclice ale proceselor de percepție, prelucrare, externalizare,

integrate în procesele mentale creative, diversificarea produselor externalizate proporțional
cu creșterea numărului de informații introiectate, sugerează prezența unor funcții și

Page 279 of 304

 mecanisme ale aparatelor mentale, ca surse generatoare, atât pentru conceptele definitorii, cât
și pentru materializările arhitecturale sau urbanistice.
Etapele de generare culturală și stilistică, apar ca produse ale unor formule
structural similare, de integrare în funcții procesatoare, a unor valori constante, variabile sau
a noilor date, pentru a determina rezultante sensibil sau radical diferite în fiecare etapă,
amplitudinile schimbărilor fiind quantificabile, prin comensurări de factori multiplicativi ai
lumilor ideatice și producțiilor create.
“Dacă gena este o unitate replicativă la nivel biologic şi mema este tot o unitate
replicativă, însă la nivel cultural. Deşi mema se referă la cultură, termenul de memă a fost
introdus în 1976 de geneticianul R. Dawkins.”358
Planul de oglindire lacanian, „axul imaginar”359, reprezintă delimitări,
corespondențe sau relative simetrii, deformabile în raport cu unghiurile de percepere, stabilite
între virtualitățile mentale și reflectările lor în mediul modelat.
Conceptul de “cerc” 360 hermeneutic, semnifică succesiuni de întoarceri, revizitări
și reevaluări analitice, “pre-posesii, pre-viziuni și pre-concepții”361, în căutarea interpretărilor
sau înțelegerii unor sensuri.
“Heidegger derivă structura circulară a înțelegerii din temporalitatea lui Dasein”
362
, (...), iar „cercul posedă o semnificație ontologică pozitivă pentru înțelegerea
interpretativă.”363
Lacan teoretizează prezența unui fir calăuzitor, liant între etape istorice, unei
formule de procesare repetate ca “matemă”364 subiacentă unui „matem”365, ordonator al șirului
de procesări, conținător al înlănțuirilor de șiruri de mateme, formule subiacente, reiterări
similare, care procesează valori și aspecte simbolice complexe atașate.
Reprezentarea teoretică a matemelor generative, defineşte un ansamblu de
formule procesatoare, reiterate, care ar putea fi reprezentate ca funcţii matematice, care
integrează în sisteme mentale valori, constante sau variabile, ale căror raporturi complexe
determină apariția unor rezultate diferite, chiar dacă formulele de generare sunt similare,

358
Restian, Adrian, PRACTICA MEDICALÅ – VOL. V, NR. 3(19), AN 2010, p.149
359
Lacan, Jaques, Topica imaginarului, 2018, p.140
360
Gadamer, Hans –Georg, Hans –Georg, Truth and Method, Continuum New York, apud Heidegger, 1994, p.153
361
Idem, pp. 273-274
362
Idem, p.266
363
Idem, p.126
364
Evans, Dylan apud Lacan, pp. 182
365
Idem

Page 280 of 304

repetitive şi revizitate ciclic iar diversificarea şi multiplicitatea valorilor procesate, induc noi
diferenţieri sau alterităţi, în fiecare ciclu de generare.
Configuraţia aparatelor organice, asimilate ca sisteme „hard”, fiind menţinută într-
o aparentă şi relativă constanță, pe lungi durate de timp, varietatea produselor creeate în
evoluţiile antropologice pare să fie un rezultat al fenomenelor de multiplicări informaţionale
şi ideatice, ale căror amplificări se inițiază în mediile virtuale spirituale.
Prin urmare, s-ar părea că nu doar suportul organic, nu doar matema ca formulă
integratoare creează diferenţieri, ci fluxurile ideatice prelucrate în aparatele mentale se
ramifică, formează curente, opoziţii, schimbări de direcţii, consonanțe, ataşamente, sintetizate
în noțiunea de spiritualitate.
Integrarea în procesele de proiectare, a unui număr crescând de specializări și de
tehnologii, aflate într-o continuă evoluție, tinde să aducă mediile arhitecturale și urbane, mai
aproape de nivelurile de complexitate ale organismelor inteligente și vii.

Continuități și variații

Variațiile imprimate mediului edificat, au printre cauze transformările modului

de viață, tehnologiilor disponibile și diversificările influențelor ideatice/stilistice.
Limitele teritoriale ale surselor de la care provin datele introiectate, preluate și
prelucrate în sistemele mentale de analiză, se află într-o continuă reconfigurare și îndepărtare,
numărul de date în continuă creștere, vitezele schimbărilor induse în accelerare, iar creșterea
gradului de variabilitate, implică urmări asupra producției creative și mediului amprentat.
Principala sursă generatoare a transformărilor în mediul edificat fiind mentalul
uman purtător de conținuturi ideatice, aflate în continuă redefinire și în exponențială
multiplicare, înțelegerea, asumarea și raportarea la motivațiile, conexiunile, materializările și
evoluțiile producțiilor anterioare, este necesară ca instrument de autocontrol, demersului
creator.
Contradicțiile interioare, apărute între schimbările mentale, ale modului de viață,
tehnologiilor și rezistența la schimbare, atașamentul sau detașarea în raport cu peisajul
tradițional, aduc întrebări asupra sincerității exprimărilor, acurateței interpretării și
modalităților de aclimatizare a noilor fluxuri de idei, tehnologiilor și limbajelor materialelor
disponbile.
Produsele şi amprentările discontinuităţilor ideologice: opoziţii, tensiuni sau
contradicţii, cele ale concertărilor sau continuităţilor asertive, pot fi urmărite atât în evoluţia

Page 281 of 304

domeniilor cunoaşterii, cât şi în istoria arhitecturii sau celorlalte arte, ca rezultate creative
sublimate în limbaje plasticizate sau senzoriale, traductibile în mod intuitiv sau prin
decodificări specializate, ce delimitează faze ale creşterilor culturale, stadii ale unor
spiritualităţi evolutive.
Chestionările legate de mecanismele psihologice care influenţează procesele de
generare, de la percepţie, prelucrare, structurare, modelare virtuală, concepere şi până la
materializare, ca externalizare a unor sisteme ideatice, aflate într-o continuă evoluţie şi
schimbare pot găsi răspunsuri, urmărind valorile intrate în procesare şi cele rezultate,
delimitări de etape şi ciclicităţi, operaţii şi timpi parcurşi, raporturi stabilite între tablourile
matriciale secvenţiale sau cu reprezentări ale unor creşteri ipotetice ulterioare.

Simbioză sau autonomie

Diferențele induse în mediul amprentat, de inițiativele realizate în asentiment

comunitar simbiotic, în raport cu cele induse de autonomizarea teoretică, prin selectarea
arbitrară sau fundamentată, a unor elemente formale sau argumentări ideatice, provenite din
surse delocalizate, sunt prezente și lecturabile în peisajele edificate actuale.
Raportările individualităților la structurile anterioare, prin afiliere, atașament, sau
aserțiune în raport cu valoarea de autenticitate, pot determina ca rezultante ansambluri
coerente, datorate similarităților limbajelor exprimate în mediul amprentat.
Adoptarea unor game de atitudini diferite, de la consonanță, până la intenția de a
marca diferențierile sociale în raport cu vecinătățile sau comunitatea, imprimă în produsul
arhitectural generat elemente repetitive, reinterpretări nuanțate sau contraste gradate până la
opoziții dizarmonice.
Opțiunile fiecărei generații, raportate la informații, filiații stilistice, afinități și
interpretări spațiale diferite, determină selectarea a ceea ce se transmite mai departe.
O trecere de la starea de autonomie a entității cetate în raport cu entitatea distinctă
oraș, la o stare de endosimbioză, poate fi mediată prin mecanisme simbiotice viabile.
Convergența intențională, în sensul conștientizării specificităților locale complexe,
ar putea susține continuități și valorificări ale unor secvențe definitorii, încă existente în
peisajul identitar actual, arhitectural, urbanistic sau peisager.

Page 282 of 304

 „Unitatea lucrului cu el însusi, (...) exclude în sine diferența. Această unitate este
deci aceea pe care conștiința trebuie sa o ia asupra ei; căci lucrul însuși este subzistența
multelor, diferitelor proprietăti independente.”366
Lanțuri de semnificanți
Reprezentările multidimensionale complexe, care integrează date și imagini
percepute, dar și adâncimi memorate ale stratificărilor de palimpsest, factori de continuitate,
sensuri și structurări ale codificărilor atașate secvențial, se constituie ca argumente pentru
multiplicarea perspectivelor de analiză integrate în demersul creativ modelator.
Înlănțuirile de semnificanți, leagă succesiuni de etape creative, prin transmiteri de
factori identitari materializați sau psihologici, amprentați în locul edificat.
Disfuncționalitățile, în plan mental sau material, apărute între utilizator,
comunitate, societate, arhitectură și sistem urban sau de mediu, pot altera elemente
semnificative ale peisajului identitar.
Pe lângă conturarea și perfecționarea unor abordări reziliente, în raport cu
clivajele și faliile istorice, studiul susține și structurarea unui sistem comunicativ,
interconectabil deschis, pentru a oferi suportul necesar unor lecturi comprehensive asupra
peisajului identitar actual și unor etape anterioare structurate ca fundal al viitoarelor evoluții.
Valorificarea patrimoniului, implică revitalizarea și viabilizarea ansamblurilor de
arhitectură și a conexiunilor existente sau potențiale, ca părți integrate ale peisajului cultural
contemporan.
Travaliul arhitectului implică un proces de integrare, articulare, joncționare în
proiect a informațiilor complexe și evolutive furnizate de domeniile cunoașterii și ale vieții.
Pasiunile pentru libertățile ideatice și formale, sinceritatea și sincronicitatea
temporală a exprimărilor, oferite de artele și arhitecturile contemporane evolutive, nu intră în
contradicție cu atitudini posibile de comprehensiune sau apreciere a calităților atemporale,
uneori inefabile, ale frescelor culturale, prezente ca fundal învăluitor.
Introspecția asupra modalităților de raportare la ambianțele psihologice și la cele
edificate, prin negare, contrast sau afiliere în continuitate, poate aduce indicii asupra
localizărilor simbolice ale produsului imaginat, istoric sau contemporan, ca verigă a
înlănțuirilor de semnificanți367 culturali.

366
Hegel G.W.F. Fenomenologia spiritului , Ed IRI , Bucuresti 2000, p. 77
367
Evans, Dylan, apud Lacan, p.262

Page 283 of 304

Page 284 of 304
7. Bibliografie:

1- Andreescu, Ioan, Origini spirituale ale arhitecturii moderne, 2000, Ed. Paideia Simetria,
București;
2- Andreican Mircea, Erdroiu, Ardean Aurel, Levente Baracsi, Barbu Mircea, Bozean Petru,
Nistor Chișbora, Csergo Ervin, Dascal Natalia, (...), ***, Monografia orașului Arad de la
începuturi până în 1989, 1999, Editura Nigredo, Arad;
3- Ardelean Aurel, Hegyi Tiberiu, Lăzărescu Dan, Mîndruț Octavian, Popescu Romulus, Roz
Alexandru, Trînc Vasile, Țarad, Monografie, 1979, Ed. Sport-Turism, București;
4- Arhivele Militare Piteşti, 1923, „Dosarul 2344 Cercul militar Civil din garnizoana Arad”;
5- Arhivele Militare, Pitesti, Liste de inventare, instrucţiuni, devize şi memorii pentru
executarea unor lucrări de reparaţii la cazarma regimentului”;
6- Arhivele Județene Arad, Proces Verbal nr. 1115, 1829, Comisia edilă, Primăria Municipiului
Arad, Inventar 1292/46/1929;
7- Arhivele Județene Arad, „Inventarul 1395”, Primăria Municipiului Arad;
8- Arhivsignature GPA Inland C V alpha Arad 13 und 14, 1765-1769, Österreichiche
Staatsarchive, Kriegsarchive, Kommentierte Planner; Viena Austria;
9- Arnheim, Rudolf , 2011, „Arta şi percepția vizuală, O psihologie a văzului creator”, ed.
Polirom, București;
10- Assunto Rosario, 1986, Peisajul și estetica, Ed.Meridiane;
11- „Atlas etnografic roman”, 2011, Editura Academiei Romane, București;
12- Auge, Marc, 1995, Non spații, Introducere într-o antropologie a supermodernității, ed.
Verso, London-New York;
13- Augustin, Ioan, 2002, O (nouă) Estetica a reconstructiei”, Ed, Paideia, București;
14- Bachelard, Gaston, “Poetica spațiului, Fenomenologia rotundului”, 2008, Ed Paralela 45,
București;
15- Bănescu Florin, Dan Vasile, Ilica Carolina, Schwartz Gheorghe, Ungureanu Horia, 1978,
Oprele orațului Arad, 1978, Ed Eminescu , București;
16- Blackman, S. Jerome, 2009, „101 Apărări”, ed TREI, București;
17- Blaga, Lucian, 1969, ”Trilogia culturii”, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti;
18- Calcatinge, Alexandru , 2013, Conceptul de Peisaj Cultural, Contribuții la fundamentarea
teoretică, Ed. Ion Mincu, București;
19- Calvino Italo, 2011, „Orașele invizibile”, ed. ALLFA, București;

Page 285 of 304

20- Craciun, Cerasella , 2012, „Metode de cercetare euristice utilizate în urbanism şi
peisagistică”, ed. UAUIM, Bucureşti, apud. Nicolescu Basarab, 1999, Transdisciplinaritatea.
Manifest., Colecția Idei Contemporane, Ed. Polirom, Iași;
21- Constantin, Paul, 1977, Mica enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate modern,
Ed. Științifica și Enciclopedică, București;
22- Cristea, Dumitru, 2015, „Tratat de psihologie socială”, ed. Trei, Bucureşti;
23- Delleuze, Gilles, Guattari Felix, 1980, Capitalisme et schizofrenie, Mille plateaux, Les
Editions des Minuit, Paris;
24- Demsea, Dan, 2006, „Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement de pe teritoriul intravilan şi
extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”, Studii de ştiinţă şi cultură, Complexul
Muzeal Județean Arad;
25- Derrida, Jaques, 1985,”Des Tours de Babel”, Cornell University Press, Ithaca and London;
26- De-a lungul frontierei Judeţul Arad, 2005
27- Eco, Umberto, 2009, „O teorie a semioticii”, Ed. Trei , Bucureşti;
28- Evans, Dylan, 1996, ”An Introductory Dictionary of Lacanian Psychoanalysis”, Routledge
New York;
29- Franz Rupert, 2015, „Simbioza și autonomie”, Ed.Trei, București;
30- Gadamer, Hans –Georg, 1994, ”Truth and Method”, Ed. Continuum, New York;
31- Gehl , Jahn , 2013 “How to study public space”, Ed. Island Press;
32- Gluck e, Roz. Al., Toacsen M. Arad, 1974, “Ghid Turistic”, Ed. Litera, București
33- Gheorghiu Teodor Octavian, 2017, „Mici orașe, mari sate din sud-vestul Romaniei, Banat
Crisana, ed. Simetria, Bucureşti;
34- Gheorghiu Teodor Octavian, 2015, „Habitatul rural din perspectiva administrației
Habsburgice”, din volumul „Arhitectura orașelor libere regești Timișoara și Arad”,
coordonator Victor Neumann, Ed. Academiei Romane, București;
35- Greg Lynn, Folding in architecture, Wiley Academy, 1999McCormack, 2004,Chicester;
36- Gociman, Olga, 2018, Identitate și vulnerabilitate, SDA SITT, UAUIM, București;
37- Gregotti Vittorio, 2009 , “The form of territory”, OASE #80, Edilizia Moderna, Roma
38- Habernas, Jurgen, 1998, „Sfera publică și transformarea ei structurală”, Ed Cărturești,
București;
39- Harbison, Robert, 2009, Travels in the history of architecture, Ed. Reaktion Books, London;
40- Hegel, Georg Wilhelm Friedrich 2000, “Fenomenologia spiritului”, Ed IRI, București;
41- Heidegger, Martin, 2011, „Originea operei de artă”, ed Humanitas, București;
42- Heidegger Martin, 2019, „Being and Time”, Bucuresti, ed Humanitas, Bucuresti;

Page 286 of 304

43- Hinselwood, Robert, 2013, „Ce se petrece n grupuri”, 2013,Ed TREI , București;
44- Hinselwood, Robert, 2013, „Research on the couch: Single-case studies, subjectivity and
psychoanalytic knowledge”, 1st edition; Ed. Routledge, London;
45- Huselmann, Jan, 2014, „Arhitectura fără arhitect”, Ed. Universitară Ion Mincu, Bucureşti;
46- Jarcov Sima, Bodijar, Panici, “Aradul de-a lungul timpului”, 2003, Uniunea Sârbilor din
Romania, Ed. Timișoara;
47- Kosselek Reinhart, 2009 Conceptele și istoriile lor, Ed. București Art, București;
48- Lanevschi Gheorghe, 2012, „Arh. Gheorghe Szantay Lajos – Monografie Album”, ed.
Tiparnița, Arad;
49- Lanevschi Gheorghe, Ujj Ianoși, coordonator, Bognar Levente , ***, „Arad, Patrimoniul
cultural construit”, ediția a-II-a, editura Brumar Timișoara;
50- Lanevschi Gheorghe, „Rolul arhivei în elucidarea Art- Nouveau-lui arădean”, Studii și
comunicări 4-5, 1999, ed. Trinom, Arad;
51- Lynch, Kevin, 2012 „Imaginea Orașului”, ed. RUR, București;
52- Medeleanu Horia, 2002, “Monografie în imagini”, Ed. Mirador, Arad;
53- Muford, Lewis, 1938, “The Culture of the cities” , ed. Harcourt, Brace and Co, New York;
54- Neacşu, Marius-Cristian, 2010 „Imaginea urbană”, ed. Pro-universitaria, Bucureşti;
55- Nițu, Adrian, ***, 2017„Arad. Economie și societate”, Vol. I; II; III, Ediţia a doua, ed.
Gutemberg Univers, Arad;
56- Norberg-Schulz, Christian, 1980 „Genius Loci. Towards a Phenomenology of Architecture”,
ed. Rizzoli, New York;
57- Plan Urbanistic General Arad, Primaria Municipiului Arad;
58- Plan Urbanistic General Arad, Actualizare 2015, Arad, Primaria Municipiului Arad;
59- Popa, Marian, 2012, „Psihologie militară”, ed. Polirom, Bucureşti;
60- Pop Doru, Pop. Doru, 2013, „Ochiul și corpul, modern și postmodern în filozofia culturii
vizuale”, Ed. DACIA Cluj Napoca;
61- Plan Urbanistic Zonal, 2015, “Zona de agrement Neptun”, neavizat, S.C. ARH DESIGN,
Arad;
62- Procesul verbal nr 19 din data 29.09.1970 al ședinței Comisiei de Avizare a D.M.I., Institutul
National al Patrimoniului;
63- P.U.Z., Zone protejate , 2010 , Primaria Municipiului Arad, Arad;
64- Riley, A.L. 1998, “ Restoring Streams in Cities: A Guide for Planners, Policymakers, and
Citizens“Ed. Island press, Chicago;

Page 287 of 304

65- Roz Alexandru, 1979, „Municipiul Arad în contextul istoriei”, Ed Universitatea Cultural
Științifică, Arad;
66- Rosario, Assunto, 1986, „Peisajul și estetica”, București, ed. Meridiane;
67- Roşiu, Liliana, 2002, „Opţiuni arhitecturale în Banatul secolului al XIX-lea, în Studii şi
comunicări, 2001, Museum Arad, ed. Trinom, Arad;
68- Rowe Colin – Koetter, Fred, 1995, „Orasul colaj”, Ed. MIT Press;
69- Rupert, Franz , 2015, „Simbioza şi autonomie” , Ed. Trei, Bucureşti;
70- Schumacher, Thomas, 1996, „Contextualism urban ideals and deformations, Theorising a
new agenda for architecture, An anthology of architectural theory”, Princeton Architectural
Press New York;
71- Scultz, Cristian Norbert, 1980, Genius Loci, Ed Rizoli, New York;
72- Solon, Liliana, 2011, „Studiu în vederea ameliorării peisajului de mal pentru lacurile Tei,
Plumbuita şi Fundeni” , Kasol Group, București;
73- Solon Liliana , „Parcursuri generative”, 2019, Publicat in volumul „Parcul Carol patrimoniul
artistic, arhitectural si natural”, anul 2019, Editura UAUIM Bucuresti;
74- Solon Liliana, Solon Marius, 2019, Model integrat al culturii arhitecturale a Bucurestiului
Publicatia: Argument nr. 10/2018 , „București Capitala Culturală Europeană”, „Studii și
cercetari stiintifice de arhitectura si urbanism” Editura Universitara „Ion Mincu”;
75- Steiner Rudolf, 2004, „ Antroposofie”, Ed Univers Enciclopedic, București;
76- Szekely Gabriel, 2015, „Istoria Banatului”, din volumul „Arhitectura oraselor libere regești
Timisoara și Arad”, coordonator Victor Neumann, Ed. Academiei Romane, București;
77- Szekely Gabriel, 2011, „Cultura central europeană reflectată în evolutia gândirii arhitecturale
și urbanistice 1700-1945”, coordonator Victor Neumann, Ed. Academiei Romane, București;
78- Tudora, Ioana, 2009, „La curte, grădina, cartier şi peisaj Bucureștean”, Ed. Curtea veche
Publishing, București;
79- Zahariade, Ana, Maria, 2009, Simptome de tranziţie, Editura Fundaţiei Arhitext Design,
București;
80- Zumthor, Peter, 1998, Composing with space Tokyo, AU Publishing;
81- Fișa de monument, 1964, Cetatea Aradului Directia Monumentelor Istorice, Cazarma,
Evidenţa Monumentelor din R.P.R. data 10.07.1964 , sursa: Complexul Muzeal Judetean
Arad, Arad;
82- Raport nr. 12270/02.XI.1970, semnat de către arh. T. Oteteleșanu, Inventar 409, Institutul
Național al Patrimoniului, București;

Page 288 of 304

8. Webografie:

1-Administrația Națională Apele Române, 2018, „Hărți de hazard și risc” 2017.10.25.pm

gis2rowater.ro:8989/flood, Administrația Națională Apele Române
2-Carta internaţională a turismului cultural, principii. 1999;2018.02.15.am
https://www.icomos.org/charters/tourism_e.pdf
3 -Carta grădinilor istorice, Florenţa 1982; 2018.02.15.am
https://link.springer.com/referenceworkentry/10.1007%2F978-1-4419-0465-2_1052
4-Carta oraşelor istorice, Washington 1987; 2018.02.15.am
https://www.icomos.org/charters/towns_e.pdf
5 -Carta de la Veneţia 1964, ICOMOS; 2018.02.15.am
https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf
6 - De-a lungul frontierei, Județul Arad, 2005. 2018.02.15.am
https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/n-revista-frontiera-arhiva-revista-20/
7- https://dexonline.ro/definitie
8 -Gociman, Olga, Tiberiu Florescu, 2018.05.16.am
https://www.researchgate.net/publication/323347064_Urban_Aggression_by_Ideological_Politic
al_and_Economic_Strain_-_Anthropic_Hazards
9- European Charter of the Architectural Heritage –International Council of Monuments
and Sites, 1975, Declaration of Amsterdam, 2018.03.12.pm
htps://www.academia.edu/10110562/THE_APPLICABILITY_OF_THE_DECLARATION_OF_
AMSTERDAM_IN_BRAZIL_CASE_STUDIES_OF_BAIRRO_DO_RECIFE_PELOURINHO_
AND_PRAIA_GRANDE
10 -Măran, Radu, 2012, Silvestru Rafiroiu (1903-1961), Arad. 2019.04.12.pm
https://arhitectura-1906.ro/2012/01/silvestru-rafiroiu-1903-1961/
11 -Observatorul militar Nr. 23/17 23 iunie 2015. 2018.04.17.am
www.mapn.ro/publicatii/2015/obs/23.pdf
12-Portretul României Interbelice, un proiect memorie.ro, Județul Arad. 2018.08.15.pm
http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/arad/
13 -Fortifications of Vauban, UNESCO Paris (2021), 2019.09.15.pm
https://whc.unesco.org/en/list/1283/multiple=1&unique_number=1514%20%20%20%20lista%20inc
lude%20cetatile%20%20Arras%20,%20Besancon,%20Blaye-Cussac-Fort-
M%C3%A9doc,%20Brian%C3%A7on%20%20Hautes-
Alpes,%20Tour%20Vauban,%20Ville%20neuve%20Longwy,Mont%20Daufin,%20Mont%20Louis,

Page 289 of 304

%20Neuf%20Brissach,%20citadela%20si%20zidurile%20cetatii%20Saint-Martin-de-
R%C3%A9,%20Saint-Vaast-la-Hougue,%20%20Villefranche-de-
Conflent%20vauban_livretvauban_web.pdf
14 -Arras, Communaute Urbaine, 2020. 2018.07.19.pm
http://www.cu-arras.fr/entreprendre/citadelle-arras/
15-The citadel of Becancon,2020. 2018.09.16.am
http://www.citadelle.com/en/
16-The citadel in Becancon, 2020.09.16.am
http://en.franche-comte.org/About-Franche-Comte/Explore-Franche-comte/Towns-and-cultural-
attractions/It-s-worth-the-detour/The-citadel-în-Besancon
17-Etude signalectique patrimoine Vauban Mont Louis ei Villefranche-de-Conflent, 2009, Reseau
Culturel Terre Catalane, 2018.09.16.pm
https://www.google.com/search?q=Etude+signal%C3%A9tique+patrimoine+Vauban+Mont+Louis+
%C3%A0+Villefranche-
deConflent,+2009,+Reseau+Culturel+Terre+Catalane&spell=1&sa=X&ved=2ahUKEwi84JHJw6_v
AhWE2-AKHabiC7kQBSgAegQIChAv&biw=928&bih=1047
18-Francois tourisme consultants, 2010, „Etude strategique de developpement touristique sur le
territoir du pays de Brissach”, 2018.08.17.am
http://www.sites-vauban.org/Resultat-de-la
recherche,129?doc_recherche=__infrastructure%20touristique__
19- AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville”, 2019.09.06.pm
Caen- Chateau Ducal) AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville”
(AAPP=Agence de Architecture Philippe Prost , 2010,–„Etude Tour de Ville”), Moineau, Vincent,
2010, Notus, L’atelier „Valorisations urbains, touristique et paysagere du site de Mont Dauphin
20 -Fosseret, Jean Luis,***, Reseau des sites Majeures Vauban, ATFORT, European Union
Developpment Fund, INTERREG IVX, 2004, “Le reconversion du patrimoine fortifie. La
prezervation par le developement”, Imprimerie Simon. 2018.09.06.am
http://www.sites-vauban.org/telechargement/European_case_studies.pdf
21 -Kamphuis J. Nooren S.A.P., Brouwers M.C., Hoek A.J.W., 2010„Un demi siecle d’experience.
Rapport sur la recherche scientifique concernant le restaurations de fortifications de Narrden, ville
forte aux Pays-Bas” , La Haye. 2018.09.06.am
https://www.google.com/search?client=avast&q=Kamphuis+J.+Nooren+S.A.P.%2C+Brouwers+M.
C.%2C+Hoek+A.J.W.%2C+%E2%80%9ERapport+sur+la+recherche+scientifique+concernant+le+r
estaurations+de+fortifications+de+Narrden%2C+ville+forte+aux+Pays-Bas%E2%80%9D

Page 290 of 304

22-Manier, Didier; Decorte Guido, D2014, „Le sites fortifies, une nature insoupconee”, Ed
Monsoise, Lille. 2020.09.05.pm
https://en.calameo.com/read/000602466fac003d0ff96
23-L’Union Internationale pour la conservation de la Nature (înființată în 1948).-„Murailles et
jardins Les sites fortifies Une nature insupconnee, Pour un patrimoine fortifie vivant, Ed. Monsoise.
2020.09.05.pm
https://www.lavenir.net/cnt/dmf20141107_00555201
24-Freytet, Francois, „Le sites fortifies sont-ils un refuge pour la nature”. 2020.09.05.pm
http://forumdesgestionnaires.espaces-
naturels.fr/sites/default/files/documents/nature_et_fortifications.pdf
25-Agenția Națională de Protecția Mediului, 2014, Planul de management al Parcului Natural Lunca
Mureșului. 2020.09.05.pm
http://www.anpm.ro/documents/12220/2307323/Planul+de+management+al+Parcului+Natu
ral+Lunca+Muresului.pdf/6e8c2f98-5b4a-4724-95fa-88feab09602e
26-Vrdoljak, Anton, Miletic Kritina, 2019, „Principles of fractal geometry and applications in
architectura and civil engineering”, University of Mostar, mOSTAR
https://www.researchgate.net/publication/334398121_PRINCIPLES_OF_FRACTAL_GEOMET
RY_ , -42Bottom of Form. 2019.02.05.pm
27- Bejan Adrian, Lorente Silvie, 2013, „Constructal law of design and evolution physics,
biology, technology and society”,, AIP Journal of Applied Physics. 2019.02.05.am
https://www.researchgate.net/publication/257973690_Constructal_law_of_design_and_evolution
_Physics_biology_technology_and_society
https://www.unodc.org/res/cld/document/protection-of-ancient-monuments-
law_html/mya_lawprotmon_15_entof.pdf
28-Pintea, Andreea, 2018.07.05.pm
https://www.aradon.ro/aradon-stirile-judetului-arad/ministerul-preia-cetatea-594784/
http://www.aradon.ro/ministerul-preia-cetatea/1965858
29-Lepage Jean Denis G.G.,2009, „Vauban and the French Military Under Luis XIV –An
Ilustrated History of Fortifications and Strategies”, ed. Mc Farland co Inc, Jefferson North
Carolina, USA. 2017.06.08;
www.castellcatalans.cat/documents/Vauban_and_the_french_military.pdf), Lepage, Jean-Denis
G.C. Vauban and the French Military Under Luis XIV- An illustrated History of Fortifications
and Strategies, Ed. Mc. Farland& Company, Inc Publishers, Jefferson, North Carolina and
London, 2010;

Page 291 of 304

 30 -[vauban_livretvauban_web.pdf]) 2018.09.02
33-Ministerul Culturii 2015 „Lista monumentelor istorice 2015, Judetul Arad”, 2017
https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-AR.pdf, p.149, ora 14.10, 31.01.2018
34- Szaca L. C., Roma Interrotta Postmodern Rome as the source of fragmented narratives,
2020, Academia.edu 2020.10.05 https://www.google.com/search?q=-
+SZACA+L.+C.%2C+Roma+Interrotta+Postmodern+Rome+as+the+source+of+fragmented+nar
ratives%2C+2020%2C+Academia.edu&oq=-
++SZACA+L.+C.%2C+Roma+Interrotta+Postmodern+Rome+as+the+source+of+fragmented+n
arratives%2C+2020%2C+Academia.edu&aqs=chrome..69i57.1765j0j4&sourceid=chrome&ie=U
TF-8
35-Terpe, ***, 2012, Parcul Natural Lunca Mureșului , 2020.06.17, pm
anpm.ro/documents/12220/2307323/Planul+de+management+al+Parcului+Natural+Lunca+Mure
sului.pdf/6e8c2f98-5b4a-4724-95fa-88feab09602e
36 - Harta zonelor prevăzute a fi inundate în strategia defensivă acvatică olandeză, Waterline
Rm.coe.int/168030600d

9. Lista de ilustrații

Coperta volumului
Desen de autor
Coperta 1, Introducere , Fotografie aeriană, google earth, 2021.03.16. pm..……………….pag. 5
https://eutopiagardens.org/page/calendar-evenimente/arad/30431#prettyphoto[gallery-person]/4/
Figura 1 Fotografie dec.2019, arhiva personală, Biserica din incinta ansamblului cetății, Arad..pag.9
Figura. 2 Fotografie aeriană bulevardul Revoluției, 2020.09.12pm
https://eutopiagardens.org/page/calendar-evenimente/arad/30431#prettyphoto[gallery-person]/6/
…………………………………………………………………………………………………..pag.13
Coperta 2 Evoluţia urbanistică a oraşului civil Arad, cetăţii bastionare şi spaţiului intermediar
Detaliu din planșa GPA Inland C V a Arrad, Nr. 13, Osterreichische Kriegsarchiv,
Viena..................................................................................................................... pag. 23
Figura 3 Harta din Fondul„Istorie”, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad, anul 1752,
…………………………………………………………………………………………......pag.25
Figura 4 Harta din Fondul „Istorie”, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad,anul 1931,
………………………………………………………………………………………………pag.25
Figura 5 Hartă a cetății din sec XVI, Fondul „Istorie”, Arhivele Complexului Muzeal Județean
Arad.......................................................................................................................pag. 31

Page 292 of 304

Figura 6 Harta germană din anul 1689, Arhivele Naționale Ungaria. 15.03.2021pm
https://maps.hungaricana.hu/en/search/results/?list=eyJxdWVyeSI6ICJISUVSPShIVElIaWVyYXJja
HktMzgpIn0&page=5
https://maps.hungaricana.hu/en/search/results/?list=eyJxdWVyeSI6ICJISUVSPShIVElIaWVyYXJja
HktMzgpIn0&page=12..............................................................................................pag.33
Figura 7 Plan al cetății existente înainte de 1673, desen, Fondul Istorie, Arhivele Complexului
Muzeal Județean Arad.................................................................... pag. 34
Figura 8 Harta din anul 1689, Fondul „Istorie”, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad,
………………………………………………………………………………………………pag.35
Figura 9 Reproducere a unei hărți din perioada 1698-1701, sursa Fondul Istorie, Arhivele
Complexului Muzeal Județean Arad, ......................................................................... pag.35
Figura 10 Reproducere a hărții din 1707, detaliu al peninsulei cetății, Arhivele Județene Arad,
………………………………………………………………………………………….......pag.36
Figura 11 Reproducere a hărții din 1707, Arhivele Județene Arad………………………pag.37
Figura 12 Harta realizată de catre Emeric Ruttkay din anul 1752 Arhivele Județene
Arad.......................................................................................................................pag.40
Figura 13 Detaliu, zona cetății, copie a hărții realizate de catre Emeric Ruttkay din anul 1752
Arhivele Județene Arad...................................................................... .....................pag.41
Figura 14 Harta din anul 1763, GPA Inland C V a Arrad Nr 13, Arhivele Osterreichische
Keriegsarchiev, Viena ............................................................................................................ pag.43
Figura 15 Copie a hărții denumite „Situations plan” din 1765, Inventar 952,59/1943-1959, Arhivele
Județene Arad........................................................................................................ pag.43
Figura16 Harta germană „Rapports plan” din anul 1763, Arhivele Naționale Ungaria. 2018.06.27,
am Https://maps.hungaricana.hu/en/HTITerkeptar/37624/view/?bbox=-341%2C-
6213%2C12157%2C312...........................................................................................pag.44
Figura 17 Plan al cetăţii bastionare din Arad, „Istorie” Arhivele Complexului Muzeal Județean
Arad........................................................................................................................pag.45
Figura 18 Harta din anul 1763, GPAInland C V a Arrad Nr. 14, Osterreichische Keriegsarchiev,
Viena........................................................................................................................pag.46
Figura 19 Reproducere a planului de relocare a orașului în pusta Zimand, Arhivele Naţionale
Arad............................................................................................ ……………………………….pag.47
Figura 20 Hartă germană a navigabilităţii pe Mureș din anul 1785, Arhivele Naționale
Ungaria.......................................................................................................................................pag.48
Figura 21 Piața, edificii interioare, frontul bisericii și mănăstirii minorite, Ilustrație a careului
interior al ansamblului forrtificat, Fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județean Arad
.....................................................................................................................................pag.49

Page 293 of 304

Figura 22 Harta din anul 1845, Arhivele Naționale Ungaria, 2018.06.27, am
https://maps.hungaricana.hu/en/MPLTerkeptar/3328/view/?bbox=13943%2C-5795%2C21158%2C-
1415................................................................................................................................ pag.50
Figura 23 Ilustrație din colecția pasoptistă, Arhivele Complexului Muzeal Județean, Arad, vechiul
centru dinainte de 1848.............................................................................................. pag.51
Figura 24 Ilustrație din anul 1848, Colecția pașoptistă, Arhivele Complexului Muzeal Județean
Arad.........................................................................................................................pag.52
Figura 25 Harta din anul 1849, Arhivele Județene Arad............................................... pag.53

Figura 26 Harta din anul 1849, Colecția istorie, Arhivele Complexului Muzeal Județeamn Arad
......................................................................................................................................................pag.53
Figura 27 Harta de ansamblu din anul 1875“Ubersichts Plan de Festungs Arrad”, Arhivele Naționale
Ungaria, 2018.06.27, am
https://maps.hungaricana.hu/en/MPLTerkeptar/37635/view/?bbox=-2111%2C-
10281%2C19631%2C138.................................................................................................pag.54
Figura 28 Harta realizată de Salacz Gyula în anul 1881 , colecția Istorie, Complexul Muzeal
Județean Arad................................................................................................................... pag.55
Figura 29 Harta din anul 1913, fondul „Istorie”, Complexul Muzeal Județean
Arad................................................................................................................................pag.56
Figura 30 Fotografie de epocă, dinainte de 1913, fondul Istorie Complexul Muzeal Județean
Arad..................................................................................................................................pag.57
Figura 31 Harta geologică 1926, Arhivele Județene Arad, Inventar
1292/46/1929...................pag.59Figura 31 Harta din anul 1931, fondul Istorie, Complexul Muzeal
Județean Arad............................................................................................................pag.59
Figura 32 Harta din anul 1935 din fondul Istorie, Arhivele Complexului Muzeal Judeţean
Arad................................................................................................................................pag.60
Figura 33 Harta din anul 1943, “Repartiția clădirilor publice din Arad”, Arhivele Județene
Arad.................................................................................................................................. pag.61
Figura 34 Harta orașului Arad din anul 1947 fondul Istorie, Complexul Muzeal Județean
Arad…………………………………………………………………………….....................pag.63
Figura 35 Un studiu al densității clădirilor pe hectar, realizat pe suportul Hărții orașului Arad din
anul 1947, Arhivele Județene Arad............................................................................. pag.63

Figura 36 Parcelar 2017, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad.........................pag.66

Figura 37 Fotografie aeriană google earth, 2021.03.16. pm

Page 294 of 304

https://www.google.com/search?q=cetate+arad+fotografie+aeriana&oq=cetate+arad+fotografie+aeri
ana&aqs=chrome..69i57.10086j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8..........................................pag.67
Figura 38 Biserica și mănăstirea spital din incinta cetății Arad, Ilustrație de epocă, fondul Istorie,
Complexul Muzeal Județean Arad............................................................................................ pag.68
Figura 39 Planuri de raport, secțiuni și detalii, “Rapports und projects Plan, Neues Festung
Arrad” Arhivele Militare Ungaria, 2018.06.27, am
https://maps.hungaricana.hu/en/MPLTerkeptar/37630/view/?pg/18bbox=-1023%2C-7984%2C-225
...................................................................................................................................pag.69
Figura 40 Plan de raport 1843, „Rapports Plan” Arhivele Naționale Ungaria, 2018.06.27, pm
https://maps.hungaricana.hu/.............................................................................................pag.69
Figura 41 Detalii, planuri și secțiuni 1891, „Ausmas Plan, Cavalier”Arhivele Naționale
Ungaria…..........................................................................................................................pag.70
Figura 42 Plan al fortificațiilor 1763, „Rapports und Projects Plan”, Arhivele Naționale Ungaria
2018.06.27,pm
https://maps.hungaricana.hu/..........................................................................................pag.71
Figura 43 Proiect de construire din perioada socialistă în incinta delimitată de fortificații
respins de către comisia de cultură, Inventar 409 UM025, 1971, Institutul Național al Patrimoniului,
București................................................................................................................. pag.72
Figura 44 Proiectul parcului de agrement Neptun din anul 1970, Inventar 409 UM025, 1971,
Institutul Național al Patrimoniului,
București...........................................................................................................................pag.74
Figura 45 Proiect nerealizat, teatru în aer liber, Inventar 398, 1971, Institutul Național al
Patrimoniului, București..............................................................................................pag.75
Figura 46 Proiect nerealizat, piață agroalimentară, 1970 Inventar 398, Institutul Național al
Patrimoniului, București................................................................................................................pag.75
Figura 47 Detaliu din PUZ neaprobat, Zona de agrement, arhiva S.C. ARH DESIGN SRL,
2014...................................................................................................................................pag.76
Figura 48 PUG Arad în vigoare 2021, Primăria Municipiului Arad, 2021.03.16, am
http://www.primariaarad.ro/html/ron/temp/PUG-2015/PUG_Arad_in%20vigoare.JPG …..pag.77
Figura 49 Propunere PUG Arad, 2015 URBAN PROIECT SA, consultare publică......... pag.77
Figura 50 Planul Cetății Aradului, Monografia orașului Arad, Petrimoniul cultural construit, Bognar
Levente. ***, ed. Brumar, Timișoara........................................................................... pag.80

Page 295 of 304

Figura 51 Aquarelă din anul 1848, Fondul pașoptist, Complexul Muzeal Județean
Arad..........................................................................................................................................pag.81
Figura 52 Aliniamentul central de pe Corso, 1906-1909, Demșea, Dan, 2006, „Istoricul parcurilor şi
al zonelor de agrement de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”,
Studii de ştiinţă şi cultură, Complexul Muzeal Județean Arad Historia parcurilor din oraşul
Arad........................................................................................................................................ pag.82
Figura 53 Parcul pădurice, 1890-1985, Demșea, Dan, 2006, „Istoricul parcurilor şi al zonelor de
agrement de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”, Studii de
ştiinţă şi cultură, Complexul Muzeal Județean Arad..............................................................pag.83
Figura 54 Parcul Salacz, 1905, Demșea, Dan, 2006, „Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement
de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”, Studii de ştiinţă şi
cultură, Complexul Muzeal Județean Arad........................................................................... pag.84
Figura 55 Piața Avram Iancu, 1930, Demșea, Dan, „Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement
de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”, Studii de ştiinţă şi
cultură, Complexul Muzeal Județean Arad..............................................................................pag.85
Figura 56 Parcul din spatele Palatului Cultural, 1913-1914, Demșea, Dan, „Istoricul parcurilor şi al
zonelor de agrement de pe teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”,
Studii de ştiinţă şi cultură, Complexul Muzeal Județean Arad ………………………………pag.86
Fig 57 Parcul Comitatului, 1906, Demșea, Dan, „Istoricul parcurilor şi al zonelor de agrement de pe
teritoriul intravilan şi extravilan al oraşului Arad (secolele XIX-XX)”, Studii de ştiinţă şi cultură,
Complexul Muzeal Județean Arad ………………………………………………………….pag. 86
Coperta 3. Elemente structurale ale peisajului identitar arhitectural
Fotografie din arhiva personală, 2019, poartă în stil seccesion, bd. Revoluției...................... pag. 91
Fig. 58 Fațada primăriei, foto. din arhiva personală, 2019 ...................................... ………pag.95
Figura 59 Perspectivă aeriană asupra oraşului Arad, sursa google hărţi2021.03.15 am
https://www.google.com/maps/@46.2293708,21.3168845,32882m/data=!3m1!1e3 ............ pag.96
Figura 60 Fotografie str. C. Pavelescu, sursa google hărţi. 2021.03.15 am
https://www.google.com/maps/@46.2293708,21.3168845,32882m/data=!3m1!1e3............... pag.99
Figura 61 Tipologii vernaculare Arad, sursa: google hărti.2021.03.15
amhttps://www.google.com/maps/@46.2293708,21.3168845,32882m/data=!3m1!1e3 …… pag.101
Figura 62, 63, 64, 65 Proiecte de case din Fondul Primăria Arad, anul 1899, Inventarul
1395/22/1899, 22a/1899, Arhivele Județene Arad......................................................................pag.102
Figura 66, 67 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad............................................................................................................ pag. 103
Figura 68, 69 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad............................................................................................................. pag.104
Figura 70,71 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad........................................................................................................... pag.105
Figura 72,73 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad............................................................................................................ pag.106
Figura 74,75 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele
Județene Arad...........................................................................................................................pag.108

Page 296 of 304

Figura 76,77 Proiecte de locuințe din Fondul Primăria Arad, Inventarul 1292/46/1929, Arhivele
Județene Arad Arad......................................................................................................pag.119
Figura 78 Coperta volumului Orod , începutul secolului al XIX-lea, fondul istorie, Complexul
Muzeal Județean Arad.................................................................................................. pag.112
Fig. 79 Proiect de intervenții din 1970, Plan parter cazarma, inaintat de Ministerul Forțelor Armate,
Inventar 408, 1971, Institutul Național al Patrimoniului..............................................pag.113
Figura 80 Foto arhiva personală, 2019, pavilion din incinta ansamblului fortificat
Arad..............................................................................................................................pag. 114
Figura 81, Fațada mănăstirii din incinta cetății, desen de mână Fondul istorie, Arhivele Complexului
Muzeal Județean Arad................................................................................................ pag.114
Figura 82, 83 Fațada unui pavilion din incinta cetății desen de mână Fondul istorie,Arhivele
Complexului Muzeal Județean Arad........................................................................... pag.115
Figura 84 Plan Sant’ Ivo della Sapienza Harbison, Robert, 2009, Travels in the histoty of
architecture, Ed. REAKTION BOOKS, London,p.182.............................................. pag.116
Figura 85 Secțiuni ale tunelurilor boltite și sistemelor de ventilare din fortificații, Arhivele
Naționale Ungaria, 2018.06.27,
pmhttps://maps.hungaricana.hu/en/search/results/?list=eyJxdWVyeSI6ICJISUVSPShIVElIaWVyYX
JjaHktMzgpIn0&page.................................................................................pag.118
Figura 86, 87 Biserica sârbească "Sf. Petru și Pavel"1698 - 1702, modif. 1790, AR-II-m-B-00562
(Cod RAN: 9271.22), conform Listei Monumentelor Istorice Ministerul Culturii, Piața Sârbească 1
fotografii google hărți................................................................................................... pag.119
Figura 88 Fotografie din arhiva personală, 2019, Mănăstire și pavilion administrativ din incinta
ansamblului fortificat................................................................................................... pag.119
Figura 89. Fotografie, „Casa gotică”, LMI Min Culturii, anul 1800 – 1850 AR-II-m-B-00484, Str.
Bălcescu Nicolae 6. 2021.03.15 pm
https://www.google.com/search?q=casa+gotica+arad+poze&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=hFW
jeRS3xsT0XM%252CpFjDDCuVeFI1kM%252C_&vet=1&usg=AI4_-
kSglREIP6_zNdZUk63hB3E2mO4qfg&sa=X&ved=2ahUKEwiXz9u0rLLvAhV1IMUKHUxCDMw
Q9QF6BAgJEAE#imgrc=hFWjeRS3xsT0XM.............................................................pag.122
Figura 90. Fotografie Teatrul Vechi, Str. Lazăr Gheorghe 3 1817 AR-II-m-B-00527 (Cod RAN: 9271.16)
2021.03.15 pm
https://www.google.com/search?q=poze+teatrul+vechi+din+arad&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir
=pPbmOVKHoA-xRM%252CPrGf8KyptV65tM%252C_&vet=1&usg=AI4_-
kQoJe2mwlp_2xtZkzpMMfycRE8ZnA&sa=X&ved=2ahUKEwiC0tnDq7LvAhXOyKQKHTkgBdA
Q9QF6BAgJEAE#imgrc=H_5gGsxlmzopuM...........................................................................pag.122
Figura 91 1869 – 1873 AR-II-m-B-00485, Colegiul Național „Moise Nicoară” Piața Bibici
Margareta 1. 2021.03.15 pm
https://mapio.net/pic/p-50585090/ .................................................................................pag.122
Figura 92, 93, 94, 95, 96, 97 Secțiuni și detalii parte din proiectul teatrului din Arad, Arhivele
Județene Arad................................................................................................................ pag.123
Figura 98 sf. sec. XIX AR-II-m-B-00546, Palatul Cenad, azi locuințe și birouri, Bd. Revoluției 73
2021.03.15 pm
https://roamingromania.com/cenad-palace-arad/...........................................................pag.125
Figura 99.1, 99.2 sf. sec. XIX AR-II-m-B-00550 LMI, Palatul Neumann, Bd. Revoluției 78 str.
Horia 1. 2021.03.15 pm
https://roamingromania.com/neumann-palace-arad/
https://www.google.com/maps/@46.2293708,21.3168845,32882m/data=!3m1!1e3... pag.125
Figura 100, 101 Proiect, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad.... pag.126
Fig 102 Planuri și secțiune, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad pag.127
Figura 103 Proiect, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene Arad............. pag.127

Page 297 of 304

Figura 104 Fațada unei locuințe, Fondul Primăria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad............................................................................................... pag.128
Figura 105 Clădire cu funcțiune utilitară, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad.............................................................................. pag.128
Figura 106 Secțiuni turn de apă, Fondul Primaria Arad, Inventarul 1395/22/1899, 22a/1899,
Arhivele Județene Arad................................................................................................pag.129
Figura 107 Plan și secțiuni fundații turn de apă, FondulPrimăria Arad, Inventarul 1395/22/1899,
22a/1899, Arhivele Județene Arad.............................................................................. pag.129
Figura 108 Fotografie , arhiva personală, detaliu, poartă......................................... ..pag.130
Figura 109 Fotografie , arhiva personală, detaliu,gang de acces ............................... pag.130
Figura 110 Fotografie , arhiva personală, detaliu,turn de colț bulevarul Revoluției.... pag.131
Figura 111 Fațade, palatul Kelemen, Inventarul Primăriei Arad 1899, Arhivele Județene
Arad........................................................................................................................... …pag.133
Figura 112 Fotografie din arhiva personală, anul 2020............................................ ..pag.133
Figura 113 Secțiuni 1899, palatul Kelemen, Inventarul Primăriei Arad, Arhivele Județene
Arad............................................................................................................................... pag.133
Figura 114, 115, Fotografii din arhiva personală 2020................................................ pag.135
Figura 116 Plan etaj 1, Plan parter, palatul Kelemen arhiva , Inventarul Primariei Arad1899,
Arhivele Județene Arad.................................................................................................. pag.135
Figura 117 Plan parter, palatul Kelemen arhiva, Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele
Județene Arad................................................................................................................. pag.136
Figura 118 Plan subsol, palatul Kelemen arhiva, Inventarul Primariei Arad 1899, Arhivele Județene
Arad...............................................................................................................…………..pag.136
Figura 119 Fotografie, arhiva personală, detaliu, balustrada, palatul Kelemen............ pag.137
Figura 120 Fotografie, arhiva personală, detaliu, balustrada de colț, palatul Kelemen pag.138
Figura 121 Fotografie , arhiva personală, detaliu, decorații fațada str.M. Eminescu palatul Kelemen...
……………………………………………………………………………………………pag.138
Figura 122 Fotografie , arhiva personală, bowindou, palatul Kelemen.............. ……….pag.139
Figura 123 Palatul Szantay, cca. 1911, AR-II-m-B-00525, LMI Ministerul Culturii, azi locuințe și
spații comerciale, Str. Horia 3-5 str. Episcopiei 2, autor architect Lajos Szantay. 2021.03.16.am
https://www.google.com/maps/@46.1759072,21.3170707,3a,74.7y,280.8h,105.76t/data=!3m7!1e1!3m5!1suJ3R77zNN
WlDzO958IJFfg!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DuJ3R77zNNWlDzO958IJFfg%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.
gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D214.90448%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 ……
……………………………………………………...........................................................pag.143
Figura 124 Fotografie din anul 1920 1910 AR-II-m-B-00522 LMI Ministerul Culturii, Str. Goldiș
Vasile 1-3, palatul Bohus, autor architect Lajos Szantay. 2021.03.16.am
https://www.google.com/maps/place/Bohus+Palace,+Arad/@46.1711285,21.3143691,3a,90y,214.36h,108.42t/data=!3m
6!1e1!3m4!1sMoO1k-
d0vMwBakAFoK1uRw!2e0!7i13312!8i6656!4m5!3m4!1s0x474598fdfce2be55:0xd634f7401776eaa!8m2!3d46.170994!
4d21.3144644…………………………………...................................................................pag.143
Figura 125 Fotografie, detalii scara și balustrade și vitralii din proiecte ale arhitectului Santay,
Lanevschi 2012, „Arh. Gheorghe Szantay Lajos – Monografie Album”, ed. Tiparnița, Arad, fig.
87…………………………………………………………………………………………pag.143
Figura 126 Detalii scara , balustrade și vitralii din proiecte ale arhitectului Santay, Lanevschi 2012,
„Arh. Gheorghe Szantay Lajos – Monografie Album”, ed. Tiparnița, Arad, fig. 87, fig. 101,
2021.03.16.am.................................................................................................................... pag.143

Page 298 of 304

Figura 127, 128, 129 Fotografii, arhiva personală, 2018, detalii fațade, palatulBohus….. pag.144
Figura 130 Palatul Cultural Arad, azi Filarmonica de Stat și Muzeul Județean, 1911 - 1913 AR-II-
m-B-00507 LMI Ministerul Culturii, Piața Enescu George 1, autor architect Lajos Szantay.
2021.03.16.am
https://roamingromania.com/aradculturepalace/..................................................................pag.145
Figura 131 Fotografie din arhiva personală 2018, poartă în stil seccesion ........................ pag.146
Figura 132 Foto din arhiva personală 2020, fațada de pe strada tribunul Mețianu .......... pag.147
Figura 133 Foto din arhiva personală 2020, fațada de pe strada tribunul Mețianu.............pag.147
Figura 134 Proiect din Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene Arad
……………………………………………………………………………………………..pag.149
Figura 135, 136 Faţada, secțiuni şi planuri, Inventarul Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele
Județene Arad...................................................................................................................... pag.150
Fig. 137 Fotografii, fațada și arcadă de intrare in stil neoromânesc, Facultatea de Științe
Economice.............................................................................................................................pag.150
Figura 138 Imagine 1925 – 1930, AR-II-m-B-00523, LMI Ministerul Culturii, Casă, Str. Grigorescu
Nicolae, arhitect Silvestru Rafiroiu. 2021.03.16am
https://www.google.com/maps/@46.1775954,21.3224283,3a,71.9y,336.27h,96.5t/data=!3m7!1e1!3m5!1ssRF5ZlEsOIV
WE2AxUC-2jw!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DsRF5ZlEsOIVWE2AxUC-
2jw%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D223.83432%26pitch%3D0%26thu
mbfov%3D100!7i13312!8i6656?hl=ro.......................................................................................... pag.151
Figura 139 Bloc de locuințe, perioada interbelică, arhitect Silvestru Rafiroiu. 2021.03.16
amhttps://www.google.com/maps/@46.1700298,21.3188858,3a,56.2y,357.99h,100.73t/data=!3m7!1e1!3m5!1smr0MvT
OvtgaY4Z8UHBJbxQ!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3Dmr0MvTOvtgaY4Z8UHBJbxQ%26cb_client%3Dmaps_sv.tacti
le.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D261.1871%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656?hl=ro
................................................................................................................................................pag.152
Figura 140 Imagine bloc interbelic. 2021.03.16
amhttps://www.google.com/maps/@46.1752373,21.3147103,3a,75y,14.36h,91.77t/data=!3m6!1e1!3m4!1sJDryF7JEEv
vDdl_pE2mX7w!2e0!7i13312!8i6656?hl=ro ............................................................ pag.152
Figura 141 Proiect din anul 1929 Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene
Arad................................................................................................................ pag.153
Figura 142,143 Proiecte din anul 1929 Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene
Arad.............................................................................................................. ……………….pag.154
Figura 144 Proiecte din anul 1929 Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene
Arad....................................................................................................................................... pag.155
Figura 145 Proiect al unei locuințe din anul 1929 Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929,
Arhivele Județene
Arad....................................................................................................................................... pag.156
Figura 146 Proiect al unei locuințe Inventarele Primăriei Arad 1292/46/1929, Arhivele Județene
Arad............................................................................................................... pag.157
Figura 147, 148 Proiecte pentru funcțiuni de magazine și spații utilitare Inventarele Primăriei Arad
1292/46/1929, Arhivele Județene Arad...................................................................................pag.157
Figura 149 Fotografie din arhiva personală,2020, detaliu poartă, bd. Revoluției, nr. 84-84
……………………………………………………………………………………………….pag.158
Figura 150 Imagine Piața Avram Iancu a unei fațade din perioada socialistă în frontul existent.
2019.10.09 am
https://www.google.com/maps/@46.1695248,21.3163488,3a,24.6y,315.95h,92.43t/data=!3m7!1e1!3m5!1srvSSWI7puJ
WK7gWBuTiw8A!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DrvSSWI7puJWK7gWBuTiw8A%26cb_client%3Dmaps_sv.tacti

Page 299 of 304

le.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D306.43494%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656?hl=r
o.........................................................................................................................................pag.160

Figura 151 Hotel Astoria Imagine 1970, google. 2021.03.16am

https://www.facebook.com/ContinentalForumArad/photos/pcb.2579398932077677/2579398778744359/?type=3&theater
.................................................................. ………………………………………………pag.161
Figura 152 Bloc de locuințe edificat în perioada socialistă pe bulevarul central, google. 2021.03.16
am
https://www.google.com/maps/@46.1784358,21.3204676,3a,75y,77.79h,100.88t/data=!3m7!1e1!3m5!1sgeKr_6JoQgnW
fSa7iPVw1w!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DgeKr_6JoQgnWfSa7iPVw1w%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile
.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D97.63272%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 ...........

.......................................................................... …………………………………………pag.161
Figura 153 Bloc de locuințe pe malul Mureșului, 2021.03.16 am
https://www.google.com/maps/@46.1784358,21.3204676,3a,75y,77.79h,100.88t/data=!3m7!1e1!3m5!1sgeKr_6JoQgnW
fSa7iPVw1w!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DgeKr_6JoQgnWfSa7iPVw1w%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile
.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D97.63272%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 ...........

................................................................. ……………………………………………….pag.162
Figura 154 Piscina și sala sporturilor, IPJ Arad, 2021.03.16am
https://www.google.com/maps/@46.1790125,21.3339605,3a,75y,337.71h,90.87t/data=!3m7!1e1!3m5!1saYrnenI3VLmP
2sqMQiV3GA!2e0!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-
pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fpanoid%3DaYrnenI3VLmP2sqMQiV3GA%26cb_client%3Dmaps_sv.tactil
e.gps%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D192.2967%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656?hl=ro .

................................................................................................... ………………………..pag.162
Figura 155 Intervenții propuse 1970, Arhiva, Inventar 409 UM 025, Proiecte socialiste, Institutul
Național al
Patrimoniului.....................................................................................................................pag.164
Figura 156 Intervenții propuse 1970, Arhiva, Inventar 409 UM 025, Proiecte socialiste, Institutul
Național al
Patrimoniului.....................................................................................................................pag.165
Figura 157 Hotel Astoria Imagine 1970, google. 2021.03.16am
https://www.facebook.com/ContinentalForumArad/photos/pcb.2579398932077677/2579398778744359/?type=3&theater
.......................................................................................................................................... pag.166

Figura 158 Fotografie din arhiva personală 2017, intervenții postdecembriste asupra hotelului
Astoria............................................................................................................ ……………pag.166
Figura 159 Fotografie din arhiva personală 2017, turn butaforic de colț, Piața Avram Iancu, str
Mețianu................................................................................................................................ pag.169

Page 300 of 304

Figura 160 Fațada în transformare, mixaj stilistic vernacular, eclectic și
contemporan..........................................................................................................................pag.173
Coperta 4. Modele istorice de orașe cetăți
Fotografie aeriana asupra citadelei Briancon, 2021.03.16.pm
https://tropter.com/en/france/metropolitan-france/briancon/vauban-fortress-of-
briancon?gid=1&pid=201023 ........................................................................................ pag.177
Figura 160 Harta a centurii de fortificații perimetrale terretizate de către Sebastien le Pretre
Vauban.2020.09.12.am
https://www.facebook.com/pg/RSMVaubanUnesco/photos/ ............................................ ....................... pag.180
Figura 161 Citadela Arras, 2020.09.12.am
https://www.facebook.com/pg/RSMVaubanUnesco/photos/ .......................................................... pag.183

Figura 162 Spaţiul ecran și conurile de vedere protejate, delimitate topometric pentru Citadela Arras.
DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord.
………………………………………………………………………………………………..pag.185
Figura 163 Citadela Besancon,
https://www.facebook.com/pg/RSMVaubanUnesco/photos/ ................................................pag.186
Figura 164 Spaţiul ecran și conurile de vedere protejate, delimitate topometric pentru Citadela
Becancon.
DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1
nord........................................................................................................................................pag.187
Figura 165 Fotografie aeriană asupra citadelei Briancon, 2021.03.16.pm
https://tropter.com/en/france/metropolitan-france/briancon/vauban-fortress-of-
briancon?gid=1&pid=201023 ........................................................................................ pag.188
Figura 166 Delimitare topometrică a suprafețelor obiectivelor patrimoniale, ale zonei perimetrale și
a conurilor de vedere protejate ale cețății Neuf Brisach.
DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1
nord........................................................................................................................................pag.193
Figura 167 Plan istoric din anul 1742, comentat, al cetății Longwy. 2021.03.16.pm
http://www.fortified-places.com/longwy.html ........................................................... pag.194
Figura 168 Delimitare topometrică a suprafetelor obiectivelor patrimoniale, ale zonei perimetrale
și a conurilor de vedere protejate
Sorce: DRAC de Bretagne, fond Cartografique : SSCAN25 Cign –parin-1990 Lambert 1 nord..p.195
Figura 169 Fotografie aeriană, fortăreața Longwy .2021.03.16.pm

Page 301 of 304

https://www.google.com/search?q=longwy+fortress+photos&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=6A
BYItzg_0CSgM%252CBiNYvsTZsmIpJM%252C_&vet=1&usg=AI4_-kQFn47qGtWRrVda-
p7gmR2BcoxKjg&sa=X&ved=2ahUKEwjM8MmazrTvAhWT7KQKHfnwBmwQ9QF6BAgPEAE#
imgrc=G2PCy3hGq28LgM ................................................................. pag.197
Figura 170 Harta, fortăreața Mont Dauphin. 2021.03.16.pm
https://www.google.com/maps/place/05600+Mont-
Dauphin,+France/@44.6686802,6.6245835,1760m/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x12ccb088a56ebd3
9:0x40819a5fd97a610!8m2!3d44.669762!4d6.624536 .............................................. pag.198
Figura 171 Fotografie Fort D’Esseillon. 2021.03.16.pm
https://www.google.com/search?q=fort+d+esseilon+photos&oq=fort+d+esseilon+photos&aqs=chro
me..69i57j33i160.6086j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8 ......................................... pag.200
Figura 172 Fort Soumelina. 2021.03.16.pm
https://www.google.com/search?q=poze+fort+soumelina&oq=poze+fort+soumelina&aqs=chrome..6
9i57j33i10i160.3684j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8..................................................... pag.201
Figura 173 Ansamblul fortificat Bellizonda
23https://www.google.com/search?ei=qQ9KYJTXKt2Bi-
gP_KW3iAU&q=photos+bellizonda+fortress+&oq=photos+bellizonda+fortress+&gs_lcp=Cgdnd3
Mtd2l6EAMyBQghEKABMgUIIRCgAToJCAAQsAMQDRAeOgYIABANEB46BwghEAoQoAE6
BgghEAoQFVCcO1jITGCHT2gBcAB4AIAB9gGIAagPkgEFMC45LjKYAQCgAQGqAQdnd3Mtd
2l6yAEBwAEB&sclient=gwswiz&ved=0ahUKEwjUz_yroajvAhXdwAIHHfzSDVEQ4dUDCA0&u
act=5................................................................................. …………………………………..pag.202
Figura 174 Foto arhiva personală, 2018 Citadela Cascais Portugalia........................... pag.203
Fig. 175 Harta zonelor prevăzute a fi inundate în strategia defensivă acvatică olandeză, Waterline,
2021.03.18.am
https://www.google.com/search?q=Photos-+left+map+of+the+dutch+waterline&oq=Photos-
+left+map+of+the+dutch+waterline&aqs=chrome..69i57j33i160.13326j0j7&sourceid=chrome&ie=
UTF-8..................................................................................................................................... pag. 204
Figura 176 Ansamblul fortificat Naarden
.2021.03.16.pmhttps://www.google.nl/maps/place/Naarden,+Olanda/@52.2952549,5.1604238,3a,75
y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1sAF1QipNrsW-qfGEkOrGtsJRDAMpZX-
OdjO1rhNCQJOFa!2e10!3e12!6shttps:%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fp%2FAF1QipNrsW
-qfGEkOrGtsJRDAMpZX-OdjO1rhNCQJOFa%3Dw135-h86-k-
no!7i1137!8i723!4m5!3m4!1s0x47c613855ca1cf47:0xe92284db2cf48fbe!8m2!3d52.2952549!4d5.1
604238.......................................................................................................................................pag.205

Page 302 of 304

Figura 177 Foto arhiva personală, 2018 machetă a cetății din Timișoara........................ pag.206
Figura 178 Foto arhiva personală, 2018 incinta cetății din Timișoara............................. pag.206
Figura 179 Foto arhiva personală, 2018 incinta cetății din Timișoara............................. pag.207
Figura 180 Foto arhiva personală, 2018 ziduri exterioare şi fostul canal inundabil de apărare al
cetății din Timișoara................................................................................................................... pag.207
Figura 181 Cetatea bastionară Alba Carolina din Alba Iulia. 2021.03.16
https://www.google.com/search?q=cetatea+alba+iulia+foto&oq=cetatea+alba+iulia+foto&aqs=chro
me..69i57j0i22i30.3845j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8 ........................................ pag.208
Figura 182 Foto arhiva personală, 2018 Spațiu perimetral de interfață al cetății din Alba Iulia,
“festungsrayon” ..............................................................................................................pag.209
Figura 183 Foto arhiva personală, 2018, curtină în ansamblul fortificat Alba Iulia...... ……...pag.209
Figura 184 Foto arhiva personală, 2018, galerie interioară, ansamblul fortificat Alba
Iulia............................................................................................................................................pag.209
Figura 185 Fotografie aeriană Fort Duffel, Lille, 2021.03.16.pm
https://www.google.com/search?q=fort+van+duffel+foto&oq=fort+van+duffel+foto&aqs=chrome..69i57j33i160l3.4087j
0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8..........................................................................................................................pag.211
Coperta 5. Managementul necesar prevenirii pierderilor de elemente ale peisajului identitar
Foto arhiva personală, 2019, edificii din incinta ansamblului fortificat Arad............. ………..pag. 219
Figura 186 Ilustrație 1849, detaliu, silueta cetății, colecția pașoptistă Complexul Muzeal Județean
Arad.......................................................................................................................................... pag.227
Figura 187 Hărți de hazard şi risc la inundații , Administrația Națională Apele Romane, 2017.11.12
gis2rowater.ro:8989/flood 2018............................................................................................... pag.228
Figura 188 Fotografie din colecția Istorie a Complexului Muzeal Județean, poarta principală de
intrare în cetatea Arad ....................................................................... pag.231
Figura 189 Fotografie din arhiva personală, dec. 2019, biserica din incinta cetății Arad........pag.232
Figura 190, 191, 192, 193 Ilustrații din colecția Istorie a Complexului Muzeal Județean, poarta
principală de intrare în cetatea Arad ......................................................................................... pag.233
Figura 194 Fotografie de epocă, 10.Mai. 1931 Batalionul II, 791 Infanterie, Fondul Istorie,
Complexul Muzeal Județean Arad............................................................................................ pag.234
Figura 195 Fotografie din arhiva personală, 2017, malurile râului Mureș.............................pag.235
Figura 196 Propunere PUZ, arhiva S.C. ARH DESIGN SRL, arh. Botos Aida, arh Botos
Adalbert .............................................................................................................................. pag.237
Figura 197 Desen de autor, model tridimensional al zonei centrale a orașului Arad..............pag.243
Figura 198 Fotografie, Moses Bridge Neterlands, punte de traversare a canalului și redutelor.
2021.03.16.pm
http://themuseumtimes.com/the-miracle-moses-bridge-near-halsteren-netherlands/...............pag.245
Figura 199 Fotografie aeriană peisajul peninsulei cetății, 2021.03.16.pm
https://www.facebook.com/cetateaaradului/photos/p.963633460331712/963633460331712/?type=1&theater ... pag.246
Coperta 6. Concluzii
Desen de autor, reprezentare schematică a faliilor orașului Arad..............................................pag. 247
Figura 199 Desen de autor, etape de dezvoltare a orașului Arad pe suportul google hărți. 2021.02.15
https://www.google.com/maps/place/Arad/@46.1751796,21.236147,26329m/data=!3m2!1e3!4b1!4
m5!3m4!1s0x4745984ba35c59c3:0xf70074a3e558491!8m2!3d46.1865606!4d21.3122677?hl=ro
................................................................................................................................................ pag.250

Page 303 of 304

Figura 200 Fotografie din personală, malul vestic al Mureșului.........................................pag.254
Figura 201 Fografie din arhiva personală, turlele bisericii din cetate, văzute de pe malul vestic al
Mureșului............................................................................................................................... pag.255
Figura 202 Reprezentare schematică a faliilor separatoare, desen de autor..................…pag.263
Figura 203 Perspectivă de studiu, desen de autor............................................................... pag.270
Figura 204 Reprezentare schematică, trame geometrice și direcții de conectare a podurilor propuse,
desen de autor.........................................................................................................................pag.270
Figura 205 Schema, parcursuri conective existente și potențiale, desen de autor………... pag.275
Figura 206 Studiu al polarizărilor existente și potențiale, desen de autor pe suportul planului din
sursa google hărți.2021.02.15
https://www.google.com/maps/place/Arad/@46.1751796,21.236147,26329m/data=!3m2!1e3!4b1!4
m5!3m4!1s0x4745984ba35c59c3:0xf70074a3e558491!8m2!3d46.1865606!4d21.3122677?hl=ro.......
................................................................................................................................................. pag.277

Page 304 of 304