1.

Pe parcursul profesiei dumneavoastră v-ați confruntat cu o multitudine de

situații, unele dintre ele fiind imprevizibile. Care au fost așteptările
dumneavoastră în primul an de activitate? Care dintre aceste așteptări s-au
realizat? Și care dintre acestea nu s-au realizat?

R: Am inceput profesia didactica in anul 2014 si nu pot spune ca am intrat in

aceasta cu anumite asteptari. Stiam ca fiecare elev va fi unic si doream sa le
identific fiecaruia talentul, stilul de invatare, memorare si aplicare a celor
invatate si cum acestea il vor ajuta sa devina un adult flexibil, creativ si unic.

2. Care a fost cel mai grav/dificil caz pe care l-ați întâmpinat de-a lungul
profesiei dumneavoastră?

R: Cel mai grav, din punctul meu de vedere a fost cazul unui baietel care a fost
abandonat de mama, iar el era crescut de bunica, bunic si tatal lui. Din pacate
bunica lui a decedat, iar bunicul si tatal erau alcoolici si nu ii ofereau copilului
conditiile necesare de dezvoltare si crestere, atat intelectuala cat si emotionala.

3. Pe parcursul carierei dumneavoastră, v-ați confruntat vreodată cu o situație

în care unul sau mai mulți dintre eleviii clasei avea/aveau părinții
separați/divorțați? Câte astfel de situații vă amintiți?

R: Din pacate pot spune ca da, iar acestea s-au inmultit considerabil in ultimii ani.
In mediul rural, cand am intrat in activitatea didactica am intalnit aproximativ 3
cazuri de parinti separati/ divortati, iar in mediul urban am intalnit aproximativ 5
cazuri de parinti separati/ divortati/parinti , un caz de deces al tatalui.

4. Ce schimbări ați observat în ceea ce privește comportamentul elevilor în

situații de pierdere, deces sau divorț?

R: Elevii care au trecut prin aceste schimbari, acestea fiind foarte bruste, au avut
un comportament agresiv, enervandu-se destul de repede, performanta negativa
scolara, absenteism crescut si se simteau exclusi in anumite situatii.
 5. Vă rugăm să relatați o situație în care v-ați confruntat cu astfel de elevi și
modul lor de reacție. Care au fost cele mai dificile / problematice
comportamente ale elevilor aflați în tranziția spre o familie monoparentală?

R: De curand parintii unui elev au intrat in procesul de divort, iar acesta a inceput
sa spuna din ce in ce mai des ca il doare burta, capul, este distras din activitatea
scolara si nu mai este atent la ore, are in anumite momente un comportament dur
fata de colegii sai.

Cele mai dificile comportamente pe care le-am intalnit au fost: comportamentul

violent sau jignitor fata de alti colegi, lipsa empatiei in anumite momente,
minciuna folosita in mod fregvent, foarte sensibil emotional atunci cand lucrurile
nu ies perfect.

6. Care au fost primele observații / gânduri pe care le-ați avut față de acești
copii?

R:Primele ganduri pe care le- am avut au fost legate de starea emotionala a

elevului si incercand sa ii creez in clasa un mediu placut si sigur.

7. Ce v-a fost dificil să înțelegeți cu privire la ei?

R: Cel mai dificil mi-a fost sa inteleg anumite schimbari bruste de comportament.

8. Ce strategii comportamentale ați adoptat în momentul în care ați observat

aceste schimbări?

R: Cand am observant aceste schimbari am inceput sa fac anumite jocuri, exercitii,

povesti terapeutice, lucrul pe grupe sau echipe, astfel elevul lua contact cu mai
multi colegi fiind necesara colaborarea cu acestia.

9. Ați reușit să discutați direct cu elevul / elevii afectați? Ce mesaje leați

transmis?
R: da, am conversat cu elevii afectati. acest i-a ajutat sa isi identifice si sa isi
exprime emotiile. Le-am transmis ca este normal ceea ce simt, ca eu impreuna cu
colegii il vom sustine si ii suntem aproape.

10.Ați abordat subiectul pierderii sau divorțului cu clasa de elevi? În ce

context? Ce mesaje le-ați transmis?

R: Da, am abordat acest subiect in clasa, in orele de dezvoltare personala, cu

ajutorul unor materiale didactice sau materiale digitale, povesti si jocuri de rol.
Mesajele acestora au fost ca emotiile noastre sunt diverse si le exprimam fiecare in
modul propriu.

11.Cât timp ați acordat pentru implementarea acestor strategii?

R: nu as putea sa spun cat timp, deoarece zi de zi este necesar sa fiu atenta la

modul de comportament si evolutia emotionala si intelectuala a elevilor.

12.Cum a răspuns elevul la acțiunile pe care le-ați implementat?

R: In prima faza elevul nu a interactionat complet si alegea doar anumite lucruri pe

care sa le transmita, dar dupa o perioada, exprimarea trairilor , emotiilor s-a
imbunatatit.

13.Ați acordat mai multă atenție acestor elevi? Cum au răspuns elevii la această
atenție?

R: Nu, atentia e necesara pentru fiecare in parte, iar atunci cand am introdus
anumite jocuri sau povesti i- am vizat pe toti, astfel incat elevul respectiv sa
primeasca o varietate de informatii chiar de la colegii lui, fara a fi vizat in mod
explicit.

14.Ați avut acces la materiale informative, cursuri sau servicii de consiliere

referitoare la gestionarea copiilor în situații de pierdere sau divorț? Dacă da,
care?

R: din pacate nu am avut acces la aceste tipuri de cursuri sau servicii de consiliere.
Am fost mai mult autodidacta si am cules informatii din carti/cursuri sau din
diferite materiale gasite pe internet si adaptate.
 15.Ce informații v-au fost de folos în privința traumelor copiilor ai căror părinți
sunt separați/divorțați?

R: Cele mai de folos si cele mai pliabile pe cazurile pe care le-am intalnit mi s-au
parut informatiile gasite pe internet,spre exemplu: informatiile despre comunicare,
informatiile despre jocuri de dezvoltare personala, informatii despre
comportamentele pe care le poate avea un elev/ copil care trece printr-o situatie
asemanatoare si cum sa comunici cu el.

16.Ați urmat un curs în acest sens sau ați cerut ajutorul cuiva pentru ca să știți
cum să gestionați aceste situații?

R: Nu am urmat cursuri in acest sens, doar cee ace am facut in facultate legate de
psihologia copilului, de comportamentul acestuia in situatii variate, iar ajutorul l-
am cerut colegelor de munca care au mai avut cazuri in clasa.

17.În ce mod v-au ajutat informațiile primite și cum v-ați raportat apoi la acești
elevi?

R: informatiile primite m-au ajutat in comunicarea cu elevul si in identificarea

anumitor emotii prin care acesta trece.

18.Ce nevoi frecvente ați identificat la acești elevi ai căror părinți sunt separați?

R: nevoia de a fi ascultati chiar daca sunt mici, nevoia de a fi imbratisati, nevoia de

a vorbi liber, nevoia de a fi inclusi intr-un grup sis a se simta util.

19.Cum ați răspuns dumneavoastră acestor nevoi ale lor?

R: Am raspuns pozitiv la toate incercand sa imi fac activitatea didactica mai

interesanta, mai interactiva si mai amuzanta.

20.În tot acest timp, ați solicitat ajutorul unuia dintre părinții elevilor?

R: da, am comunicat in mod fregvent cu parintii ascultand ambele variante si

cautand solutii pentru elev.

21.Cum au reacționat părinții atunci când le-ați cerut ajutorul?

R: Parintii acestor copii fac parte dintr-o categorie sociala dezavantajata, de aceea
ca prima reactie a fost respingerea, deoarece nu intelegeau foarte bine amunite
aspect ce tin de personalitatea elevului, dar dupa oferirea unor explicatii detaliate si
observand anumite comportamente au reactionat intr-un mod pozitiv.

22.Au fost dispuși părinții să colaboreze în acest sens, sub ce formă?

R: in prima faza nu, dar dupa au colaborat observand anumite comportamente la

copil si conversand si ascultand nevoile lui.

23.Ce relație credeți că a fost între părinte-copil în această perioadă?

R: Cred ca au avut o relatie mai tensionata, deoarece in prima faza parintii

certandu-se des il certau si il excludeau si pe copil.

24.Ce schimbări comportamentale ați observat la această categorie deosebită de

elevi după perioada de tranziție?

R: Dupa perioada de tranzitie elevul a fost apatic si lipsit de energie cu o stare de

somnolenta.

25.Care a fost atitudinea de învățare a acestor elevi în timpul procesului de

separare a părinților?

R: Atitudinea de invatare a acestor elevii in timpul procesului de separare a

parintilor a fost una negativ - partiala, deoarece acestia isi pregateau lectiile in mod
superficial, fara interes.

26.Cum v-ați adaptat acestei perioade?

R: Destul de greu, deoarece nu am vrut sa fac diferente sau sa acord atentie

excesiva elevului, dar totusi sa adun informatii pentru a-l ajuta.

27.Ce practici ați folosit pentru ca atitudinea să fie una favorabilă

învățării?

R: Am oferit explicatii suplimentare pentru efectuarea temelor, am inlocuit unele

teme cu proiecte practice, iar jocul a predominat in activitatea didactica.

28.Care a fost atitudinea de învățare a elevilor după această perioadă de

tranziție?
R: Unii elevi au avut o atitudine pozitiva, dar altii au avut o atitudine negativa
absetand foarte mult.

29.Au existat momente în care v-ați simțit neputincios sau că ați ajuns la
capătul puterilor?

R: Da, au existat momente deoarece fiecare situatie a fost foarte diferita.

30.Cum ați reușit să treceți peste aceste momente?

R: Am cerut sfaturi si ajutor colegelor .

31.După perioada de tranziție ați renunțat la implementarea acelor strategii de

acomodare a elevilor? De ce ați continuat? Și de ce nu?

R: Nu am renuntat la aceste strategii de acomodare, deoarece au fost benefice

pentru toti elevii iar procesul de predare-invatare-evaluare este unul mai usor.

32.De ce resurse ați fi avut nevoie pentru a putea sprijini mai bine copiii care
trec prin astfel de situații?

R: As fi avut nevoie de un consilier scolar sau un psiholog care sa ma ajute in tot

acest parcurs sis a imi ofere informatii si sprijin in implementarea anumitor
strategii.

33.Ce sugestii sau recomandări le-ați oferi colegilor profesori care se confruntă
cu astfel de situații?

R: Sa aiba multa rabdare, sa foloseasca jocul ca metoda de cunoastere a copilului si

sa aiba o buna comunicare cu parintii.