Pandemia de Gripă Spaniolă din 1918

Cel mai letal virus din epoca modernă, sau poate unul din toate timpurile, a fost
Gripa Spaniolă din 1918. Acesta a cauzat un număr de decese cuprins între 20 şi 50
de milioane de oameni la nivel global, dacă nu mai mult. Numărul total de decese
este necunoscut deoarece raporturile medicale nu au fost păstrate în multe zone.
Pandemia a luat amploare în timpul Primului Război Mondial şi a devastat trupele
militare. În Statele Unite, de exemplu, mai mulţi soldaţi au murit din cauza gripei
decât din cauza războiului în sine. Gripa Spaniolă a avut un efect letal asupra unei
proporţii mai mari de tineri adulţi decât orice alt virus gripal.
Pandemia a început moderat în vara anului 1918, dar a fost urmată de un val mult
mai sever în toamna anului 1918. Fără îndoială, războiul a contribuit și el la
numărul devastator de decese, dat fiind că au apărut focare de îmbolnăvire printre
efectivele militare care locuiau în cartiere apropiate. Nutriţia precară şi condiţiile
nesanitare din taberele de război s-au constituit, de asemenea, în factori de
influență.
Un al treilea val a izbucnit în iarna și primăvara anului 1919, iar un al patrulea val,
mai mic, a avut loc în doar câteva zone, în primăvara anului 1920. Simptomele
inițiale de gripă erau tipice: dureri de gât, dureri de cap și febră. Gripa progresa
adesea rapid, cauzând pneumonie severă și, uneori, hemoragii pulmonare și
membrane mucoase. O trăsătură specifică a cazurilor severe de gripă spaniolă a
fost cianoza heliotropă, caz în care fața pacientului devenea albastră din cauza
lipsei de oxigen în celule și de obicei, după câteva ore sau zile, pacientul murea.
În acele timpuri, tratamentele moderne precum vaccinurile, antiviralele sau
antibioticele pentru infecții secundare nu erau accesibile, așadar medicii nu puteau
face mai mult decât să încerce să amelioreze simptomele.
Gripa a luat sfârșit în momentul în care a infectat suficienți oameni încât cei
susceptibili fie au murit, fie au dezvoltat imunitate.