UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI

MANAGEMENTUL AFACERILOR

Hiperinflatie Germania
1923

Profesor coordinator: Studenti:

Dr.ing Simona Nicolae Balan Alexandra

Bercea Geanina

Grupa 1534
 Bucuresti 2016

CUPRINS

Capitolul I........................................................................................................................................3
Generalitati......................................................................................................................................3
Capitolul II.......................................................................................................................................3
Cauze si circumstante......................................................................................................................3
Capitolul III.....................................................................................................................................3
Sfarsitul Hiperinflatiei.....................................................................................................................3
Bibliografie......................................................................................................................................3
 Capitolul I

Generalitati

Hiperinflatia este definitia pentru inflatie scapata de sub control in conditiile in care
preturile cresc super-rapid, iar moneda nationala pierde valaore.Inflatia este raportata anual, in
timp de hiper-inflatia este raportata lunar. Definitia clasica a hiperinflatiei este : un ciclu
inflationar fara nici o tendinta de echilibru.

La baza hiperinflatiei sta un ciclu vicios: cresterea masei monetare fara output real in
bunuri si servicii intr-o economiei. Oamenii pierd increderea in bani iar mai multi bani sunt
tipariti. O metoda rapida de stoparea a hiperinflatiei este adoptarea unei alte monede ca moneda
nationala (ex: dolar).

Cu toate ca nu exista o definire exacta a ratei inflatiei care merita sa fie numita
"hiperinflatie", nu doar "inflatie ridicata", o definitie operativa da cifra de 1. 000% pe an ca fiind
rata de la care se poate vorbi de hiperinflatie. Hiperinflatia este, potrivit definitiei date de Philip
Cagan de la Universitatea Columbia, o inflatie mai mare de 50% pe luna (adica o inflati mai
mare de 13. 000% pe an). Un motiv important pentru economisti de a studia indeaproape
hiperinflatia este de a invata cum sa previna izbucnirea si efectele sale dezastruoase.
Hiperinflatia ne ajuta sa vedem anumite fenomene economice mai clar decat le vedem in mod
normal.

Toate hiperinflatiile cunoscute in istoria lumii au avut loc in acest secol. Istoria a
inregistrat perioade scurte de hiperinflatiei, dar nici una nu a atins cotele ce s-au atins in secolul
XX.
 Pare greu de crezut ca economia unei tari sa functioneze orice perioada de timp in
conditiile unor rate ale inflatiei extrem de ridicate, de cateva sute de procente sau chiar mai mult.
De fapt, economia nu functioneaza bine deloc si, mai devreme sau mai tarziu, statele vor
stabiliza o inflatie ridicata, pur si simplu pentru ca altfel economia intra in haos.
Intr-o economie hiperinflationista, inflatia este atotstapanitoare si e o problema care ajunge sa
domine complet viata economica cotidiana. Oamenii cheltuiesc resurse semnificative incercand
sa minimizeze pagubele produse de inflatie.

Hiperinflatiile clasice au aparut in urma razboaielor. Cea mai faimoasa dintre ele, desi nu
si cea mai rapida, a fost hiperinflatia germana (1922-1923).

Capitolul II

Cauze si circumstante

Din 1871, marca a fost moneda oficial n Imperiul German. Odat cu izbucnirea
Primului Rzboi Mondial, convertibilitatea n aur a mrcii a fost suspendat, pe 4 august 1914.
Marca cu acoperire n aur (sau "marca de aur" aa cum a fost numit dup 1914) a devenit
papermark (marca de hrtie n.t.), fr acoperire. Iniial, Imperiul i-a finanat participarea n
rzboi n mare parte prin mprumuturi.

Datoria public total a crescut de la 5,2 miliarde papermark n 1914 la 105,3 miliarde n
1918[1]. n 1914, cantitatea de papermark era de 5,9 miliarde, iar n 1918 de 32,9 miliarde. Din
august 1914 pn n noiembrie 1918 preurile en-gros n Reich crescuser cu 115%, iar puterea
de cumprare a papermark sczuse cu mai mult de jumtate. n aceeai perioad, rata de schimb
a papermark a sczut cu 84% fa de dolarul american.

Noua Republic de la Weimar avea de nfruntat imense provocri economice i politice.

n 1920 producia industrial era la 61% fa de nivelul din 1913, iar n 1923 sczuse i mai mult,
pn la 54%. Pierderile teritoriale ca urmare a Tratatului de la Versailles slbiser substanial
capacitile productive ale Reichului: acesta pierduse aproximativ 13% din suprafaa sa
teritorial, iar aproximativ 10% din populaia german locuia acum n afara granielor rii.

n plus, Germania era nevoit s fac pli compensatorii. Cel mai important, cu toate
acestea, noul i entuziastul guvern democratic voia s se ocupe ct mai bine de voinele
alegtorilor si. Cum veniturile din taxe erau insuficiente pentru a finana aceste cheltuieli,
Reichsbank-ul a nceput s utilizeze tiparnia.

Din aprilie 1920 pn n 1921, raportul ntre taxele colectate i cheltuieli era de doar
37%. Ulterior, situaia s-a imbuntit ct de ct i n iunie 1922 taxele colectate raportate la
nivelul chetuielilor ajungeau la 75%. Apoi lucrurile au luat o ntorstur urt. Spre sfritul
anului 1922, Germania a fost acuzat c nu a reuit s i fac plile compensatorii la timp.
Pentru a-i susine cauza, trupele franceze i belgiene au invadat i ocupat Ruhrgebiet, care era
inima industrial a Reich-ului, la nceputul lui ianuarie 1923.

Guvernul german aflat sub cancelarul Wilhelm Kuno a fcut apel la muncitorii din
Ruhrgebiet s nu urmeze niciun ordin al invadatorilor, promind c Reich-ul va continua s le
plteasc salariile. Reichbank-ul a nceput s tipreasc bani noi monetiznd datoria pentru a
putea susine guvernul cu suficient lichiditate astfel nct s poat gestiona deficitele bugetare i
s plteasc salariile, transferurile sociale i subveniile.

In ianuarie 1919, 9 marci se puteau schimba pe un dolar american. In iulie, erau necesare
14 marci, iar in ianuarie anul urmator, 65 de marci. Dar necazul nu facea decat sa inceapa. Dupa
cateva fluctuatii, rata de schimb a ajuns la 190, in ianuarie 1922. Intre timp, marca isi pierduse
95% din valoare in interval de 3 ani. In urmatoarele 6 luni, proportia s-a prabusit din nou. Acum
erau necesare 495 de marci pentru a cumpara un dolar, iar prin ianuarie 1923, peste numai 6 luni,
parea ca se ajunsese intr-adevar la fundul sacului. Dolarul atinsese acum uluitoarea valoare de
18.000 de marci, daca era cineva dispus sa le ia. Din acest moment, retragerea marcii,
scufundarea spre devalorizare absoluta, a devenit vertiginoasa. In iulie 1923, un singur dolar
valora 350.000 de marci. Pana in august, numarul a sarit la 4.620.000. In septembrie, erau
necesare aproape 100.000.000 de marci pentru a cumpara ceea cu cativa ani in urma s-ar fi putut
primi pe 9 marci. In octombrie, marca s-a prabusit si mai mult, fundul sacului a coborat iarasi,
ajungand la valoarea de 25.000.000.000 marci un singur dolar. Iar in noiembrie, s-a atins un
numar pe care numai astronomii il pot concepe: 4.200.000.000.000 ( 4,2 trilioane de marci)
pentru un singur dolar.

Din mai 1923, cantitatea de papermark a scpat de sub control. A crescut de la 8.610
miliarde, n mai, la 17.340 miliarde n aprilie i, n continuare, la 669.703 miliarde n august,
atingnd 400 de cvintilioane (400 x 1018) n noiembrie 1923[2]. Preurile en-gros s-au ridicat la
niveluri astronomice crescnd cu 1.813% de la sfritul lui 1919 pn n noiembrie 1923.

La sfritul Primului Rzboi Mondial n 1918 ai fi putut cumpra 500 de miliarde de ou

cu aceeai sum cu care, 5 ani mai trziu, ai fi putut cumpra un singur ou. Pe parcursul lunii
noiembrie 1923, preul dolarului american exprimat n papermark crescuse cu 8.9 12%. Papermark
ajunsese s nu mai valoreze nimic.

Odat cu colapsul monedei naionale, omajul era n cretere. De la sfritul rzboiului

omajul rmsese relativ mic - dat fiind faptul c guvernul de la Weimar meninuse economia
viabil prin cheltuieli finanate prin deficit bugetar i tiprire de bani. La sfritul lui 1919 rata
omajului se afla la 2,9 %, n 1920 la 4,1 % , n 1921 la 1,6 % i n 1922 la 2.8%.

O dat cu prbuirea papermark rata omajului a atins 19,1 % n octombrie, 23,4% n

noiembrie i 28,2% n decembrie. Hiperinflaia srcise marea majoritate a populaiei germane,
n special clasa mijlocie. Oamenii se confruntau cu penurie de bunuri i sufereau de frig.
Extremismul politic era n cretere.

Rata medie a inflatiei in aceasta perioada a fost de 322% pe luna. Rata cea mai ridicata a
inflatiei a fost in octombrie 1923, putin inainte de sfarsitul hiperinflatiei, cand preturile au
crescut cu 29. 000%. In dolari, aceasta ar insemna ca ceva care costa la inceputul lunii 1$ ar fi
costat 290$ la sfarsitul lunii. De exemplu, in octombrie 1923, timbrul pentru o scrisoare postala
trimisa din Germania in SUA costa 200. 000 marci; untul costa 1. 500. 000 marci/kg, carnea- 2.
000. 000 marci, oul-60. 000 marci, painea-200. 000 marci.

Preturile se modificau atat de repede incat chelnerii schimbau preturile din meniu de mai
multe ori in timpul unei mese. Uneori, clientii trebuiau sa plateasca dublul pretului afisat in
meniu cand comandasera ei.

Principala piedic pentru rezolvarea problemelor monetare era nsui Reichsbank-ul.

Mandatul preedintelui su, Rudolf E.A. Havenstein, era pe via, iar acesta era practic de
neoprit: sub conducerea lui Havenstein, Richsbank a continuat s emit cantiti din ce n ce mai
mari de papermark pentru a pstra Reichul la suprafa din punct de vedere financiar. Apoi, pe 15
noiembrie 1923, Reichsbank a ncetat monetizarea datoriei guvernului i emiterea de noi
bancnote. n acelai timp, s-a decis ca un trilion de papermark (1.000.000.000.000) s valoreze
ct un rentenmark.

Pe 20 noiembrie, Havenstein a murit subit, de infarct. n aceeai zi, Hjalmar Schacht, care
avea s devin preedintele bncii centrale n decembrie, a acionat i a fixat papermark-ul fa
de dolarul american: Reichsbank, prin intervenii pe pieele valutare, a stabilit ca 4,2 trilioane
papermark s revin unui dolar american. i, de vreme ce un trilion de papermark era egal cu un
rentenmark, rate de schimb era de 4,2 rentenmark pentru un dolar. Aceasta era exact rata de
schimb ntre Reichsmark i dolarul american care predominase nainte de Primul Rzboi
Mondial. "Miracolul rentenmark" a nsemnat sfritul hiperinflaiei.
 Capitolul III

Sfarsitul Hiperinflatiei

Reichsbank a fost att de depita de fenomenul hiperinflaiei nct, ncepnd din

februarie 1923, a nceput s imprime bancnotele pe o singur fa i s supratipreasc vechile
emisiuni. n sptmnile care au urmat, banca a anticipat i a tiprit, pentru februarie 1924,
bancnote cu valori nominale de 1 bilion de mrci (adic o mie de miliarde de mrci).
 In noiembrie 1923, se parea ca sosise momentul favorabil pentru national-socialisti de a
prelua puterea. Republica se zbatea de 3 ani intr-o criza financiara fara precedent, datorata
inflatiei, prabusirii creditului statului si cheltuielilor nesabuite facute de guvern, platile
reparatorii avand un rol neinsemnat in tulburarile monetare. Caderea marcii a lovit clasele de
mijloc.

Dar, Ministrul Finantelor, dr. Luther, secondat de presedintele Reichsbank, dr. Schacht, a
reusit sa dea Germaniei o moneda puternica. Incepea o perioada de destindere si regenerare
economica, marcata de evacuarea Ruhrului cu ajutorul Planului Dawes, elaborat de o comisie de
experti financiari, destinat sa rezolve problema despagubirilor de razboi, si mai ales printr-un
aflux de capitaluri americane imprumutate, care permiteau industriei germane, inca afectata de
somaj, sa se modernizeze si sa se reorganizeze.

In 1928, productia o depasea cu un sfert pe cea din 1913. Dupa atatia ani de
greutati, Germania incepea sa se regaseasca in dorinta de a munci si a trai. In anul
1928, Germania a atins punctul culminant al restabilirii ei economice.

Capitolul IV

Impactul hiperinflatiei asupra Germaniei

Impactul inflatiei are efecte profunde si in psihicul individual. Inflatia, conform

psihiatrului William Flynn de la Universitatea Georgetown, "duce la exagerarea configuratiilor
de personalitate preexistente". Unii oameni adopta o atitudine de "putin imi pasa, o viata are
omul", altii devin calculati si strangatori, iar altii cauta tapi ispasitori asupra carora sa-si
dezlantuie agresivitatea. Inflatia, conform acestei teorii, actioneaza ca un fel de glutamat de
monosodiu psihologic, accentuand orice aroma ce exista intamplator, spre bine sau spre rau.

Desigur, acest scenariu s-ar putea extinde in voie, schitand tot mai multe detalii ale
modelului german. Aliatii au cerut si au primit despagubirile din partea Germaniei sub forma de
bunuri concrete : aur, vagoane de tren, locomotve, vapoare, cabluri submarine, masini, camioane,
cai, tauri, oi, etc.
 Mai mult, hiperinflatia din Germania nu s-a intamplat accidental. Ea a fost pusa la cale
deliberat de catre un guverrn mai interesat sa pastreze stabilitatea economica .

Hiperinflatia germana nu a fost decat atat: o inflatie scapata de sub control, restransa
esentialmente intre granitele unei singure tari

Bibliografie

http://www.ecol.ro/content/acum-90-de-ani-sfarsitul-hiperinflatiei-din-germania

http://www.ipedia.ro/hiperinflatia-704/

http://www.financialsense.com/contributors/julian-phillips/can-gold-do-now-what-the-
rentenmark-did-for-germany-in-1923

http://www.bugetulfamiliei.ro/preturi/hiperinflaia-bancnot-de-10-la-puterea-20.html

http://www.eumed.net/ecorom/XIII.%20Inflatia/5%20hiperinflatia.html