REGIMURI VAMALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

La introducerea sau scoaterea de pe teritoriul Uniunii Europene a mărfurilor prezentate la

birourile vamale, autoritatea vamală stabilește regimul vamal și procedura vamală aplicate
mărfurilor respective.
Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor sau dispozițiilor legale cu privire la
taxele vamale și celelalte instrumente vamale, precum și formalitățile de aplicare a lor, care se
aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale sau
destinația mărfii. Acestea definesc, în ultimă instanță, statutul juridic al mărfurilor supuse
operațiunii de vămuire.
Noțiunea de vămuire desemnează ansamblul operațiunilor efectuate de autoritatea
vamală, începând cu controlul mijloacelor de transport și al bunurilor prezentate în vamă și
până la acordarea liberului de vamă.
În principal, Codul Vamal al U.E. definește două categorii de regimuri vamale:
• regimuri vamale definitive;
• regimuri vamale suspensive.
Codul Vamal al Uniunii Europene stabilește și tratamentul vamal aplicabil mărfurilor
aflate pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, până când autoritatea acordă acestora „liberul de
vamă”. Astfel, se aprobă intrarea bunurilor pe teritoriul vamal comunitar, depunerea declarației
sumare și descărcarea bunurilor în vederea depozitării temporare sau sub regimul vamal al
tranzitului temporar. El reglementează tratamentul bunurilor în funcție de destinație, stabilind
încadrarea tarifară și obținerea unui regim valabil definitiv (export sau import) sau suspensiv
(tranzitul vamal, depozitul vamal, admiterea temporară - la import sau export, regimul de
perfecționare activă sau pasivă, transformarea sub control vamal) și aprobarea bunurilor în
vederea liberei circulații în spațiul comunitar după acordarea „liberului de vamă”. Codul vamal
al U.E. abordează regimurile vamale definitive sau suspensive, precum și exceptările de la plata
taxelor vamale acordate în cadrul diferitelor regimuri prevăzute pentru mărfuri.

1. Regimurile vamale definitive în Uniunea Europeană

Din punctul de vedere al regimului vamal și al procedurii vamale conexe
corespunzătoare, operațiunile efectuate de agenții economici care intră în categoria regimurilor
vamale definitive sunt operațiunile de import și export în și din Uniunea Europeană. Ambele
tipuri de operațiuni constituie cele două regimuri vamale de bază ale relațiilor comerciale
internaționale. Regimurile vamale definitive sunt acordate automat și presupun aplicarea în
manieră completă și cu titlu definitiv a procedurilor, măsurilor și instrumentelor de politică
vamală și comercială. De la 1 ianuarie 1993, aceste regimuri se aplică numai schimburilor
comerciale din Uniunea Europeană și țările terțe, spațiul european fiind un teritoriu vamal unic.

1
 1.1. Regimul vamal la exportul din Uniunea Europeană
Normele Uniunii Europene consideră drept regim vamal de export definitiv din Uniunea
Europeană totalitatea mărfurilor expediate în străinătate pe baze contractuale și destinate să
rămână permanent în afara teritoriului vamal comunitar, cu excepția:
- mărfurilor trimise temporar în străinătate;
- mărfurilor care fac obiectul unei activități de perfecționare pasivă.
Pot fi exportate toate mărfurile care sunt produse în Uniunea Europeană, precum și cele
importate anterior, cu excepția celor care sunt interzise la exportul din Uniunea Europeană, și
anume:
- mărfurile prohibite (toate mărfurile al căror export este interzis sub orice titlu prin
reglementările legale);
- mărfurile restricționate în cadrul politicii comerciale comune.
Restricționările presupun doar îndeplinirea unor condiții sau a unor formalități speciale în
vederea exportului (prezentarea de autorizații sau licențe speciale etc.); în cazul neîndeplinirii
acestor condiții sau formalități, mărfurile sunt tratate ca prohibite.
În Uniunea Europeană, exportul mărfurilor poate fi efectuat de către persoane juridice cu
sediul într-un stat comunitar, în al căror obiect de activitate sunt prevăzute aceste operațiuni.
La exportul de mărfuri din Uniunea Europeană nu se percep taxe vamale, nu se aplică
TVA și nici limitări cantitative, singura condiție pentru acordarea liberului de vamă fiind ca
mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii Europene în aceeași stare în care acestea se
aflau în momentul înregistrării declarației vamale, care se completează, astfel, doar în scop
statistic. Eliminarea taxelor vamale se datorează interesului U.E. și a statelor membre de a
stimula exportul de mărfuri. Exportatorul este obligat să depună un D.A.U. (Document
Administrativ Unic) de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul acestuia sau la locul
unde mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic justificate,
declarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră din cadrul U.E.
Excepție pot face însă următoarele situații:
- anumite mărfuri care fac obiectul unor restricții cantitative;
- mărfurile supuse regimului de control în conformitate cu angajamentele internaționale
asumate de U.E. privind neproliferarea armelor de distrugere în masă și a rachetelor
purtătoare de încărcătură nucleară, precum și orice alte mărfuri supuse controlului;
- mărfurile restricționate cantitativ temporar în scopul asigurării echilibrului pieței,
securității generale, protecției patrimoniului cultural și artistic, precum și conservării
resurselor naturale epuizabile.
Deși mărfurile exportate sunt supuse unor proceduri de vămuire complete, acestea sunt
mai simplificate în comparație cu cele aplicate importurilor. Pentru mărfurile controlate și
vămuite în interiorul unei țări, controlul vamal la frontiera U.E. se rezumă doar la verificarea
numărului, seriei și integrității sigiliilor vamale pe baza documentului vamal de export. Astfel,
sunt supuse controlului vamal de frontieră în formă completă:
- mijloacele de transport și coletele destinate exportului, vămuite în interiorul spațiului
comunitar, dar sosite la frontieră fără sigilii, cu sigilii deteriorate sau care nu corespund
celor menționate în documente;
- mijloacele de transport în care există prezumția că se află și alte bunuri decât cele
prevăzute în documente.
Atunci când, la birourile vamale de frontieră ale U.E., nu sunt condiții corespunzătoare
efectuării controlului, mijloacele de transport sunt îndrumate către cel mai apropiat punct de

2
control care dispune de asemenea condiții. Transportul, manipularea, ambalarea și dezambalarea
mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal se fac pe cheltuiala declarantului vamal sau a
reprezentanților acestuia. Când vămuirea se efectuează la un birou vamal interior, mărfurile
însoțite de setul de documente de transport și vămuire sunt prezentate pentru control cu cel mult
24 ore înaintea expediției.
Acordarea de către autoritatea vamală competentă a liberului de vamă la export obligă
exportatorul la scoaterea mărfurilor din teritoriul vamal al U.E. în starea, respectiv cantitatea și
calitatea în care acestea se aflau în momentul încheierii vămuirii.

1.2. Regimul vamal la importul în Uniunea Europeană

Principalul regim vamal în Uniunea Europeană este importul definitiv. Acesta constă în
intrarea pe teritoriul vamal al U.E. a mărfurilor străine provenite din țările terțe, în vederea
introducerii lor în circuitul economic, după efectuarea formalităților vamale și plata taxelor
vamale la bugetul comunitar.
Caracterul definitiv al regimului vamal al importurilor decurge din următoarele două
aspecte:
- mărfurile nu sunt introduse în spațiul comunitar temporar, ci definitiv, fiind destinate
folosirii ca bunuri de producție, de investiție sau de consum;
- autoritatea vamală efectuează procedura de vămuire în forma completă, aplicând toate
măsurile de politică comercială, și încasează datoria vamală.
În Uniunea Europeană, importul de mărfuri este liberalizat. Totuși, anumite categorii de
mărfuri sunt supuse unor restricții cantitative sau supuse regimului de control, în conformitate cu
angajamentele internaționale asumate. Lista mărfurilor supuse regimului licențelor se stabilește
periodic, prin hotărâri ale autorităților comunitare. Metodele și formalitățile de vămuire
prevăzute de reglementările europene se înscriu în principiile generale definite de GATT/OMC.
Aceasta înseamnă că limitele sau liberalismul politicii comerciale comune se regăsesc în
principiul reciprocității concesiilor comerciale.
Agenții economici din U.E. sunt obligați să realizeze importul de mărfuri în concordanță
cu obiectul lor de activitate și să ia măsurile necesare pentru vămuirea mărfurilor în vederea
introducerii imediate a acestora în circuitul economic. Astfel, ei sunt obligați să declare și să
prezinte mărfurile sosite, depunând, totodată, documentele de vămuire. Ei răspund de întârzierea
vămuirii mărfurilor cauzată de neprezentarea documentelor în termenul legal.
În cazul regimului de import, procesul de vămuire se derulează în forma cea mai
cuprinzătoare, parcurgându-se toate etapele, de la prezentarea mărfii în vamă, până la acordarea
„liberului de vamă”.
Autoritatea vamală realizează, în cadrul regimului vamal de import definitiv, trei
activități:
- vămuirea mărfurilor;
- încasarea taxelor vamale;
- aplicarea măsurilor de politică comercială a U.E.
Impozitarea vamală a mărfurilor importate este, de regulă, compusă din: taxele vamale,
TVA, accize și alte impozite indirecte. Taxele vamale de import ale UE sunt, în cea mai mare
parte, taxe vamale ad valorem. Pentru mai puțin de 10% din pozițiile tarifare de opt cifre, taxele
vamale sunt stabilite pe o alta bază decât ad valorem: taxe vamale specifice, taxe vamale mixte,
în funcție de anumite elemente componente sau sub forma unor plafoane maxime sau minime ale
taxelor. Taxele vamale exprimate în procente se aplică valorii în vamă a mărfurilor (valoarea CIF

3
la frontiera U.E.), exprimate în Euro, și sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației
vamale.
Plata taxelor vamale și a celorlalte sume datorate se efectuează, în mod normal, în
momentul vămuirii. Conform principiului, acesta ar fi trebuit să fie cazul și pentru U.E., dar, în
ciuda calificativului ei de piață unică, prezintă, în continuare, frontiere fiscale, iar țările membre
continuă să-și gestioneze, de manieră autonomă, regimurile de TVA. Această particularitate face
ca, în frecvente cazuri, datoria vamală să poată fi plătită fracționat: taxa vamală este exigibilă la
intrarea mărfii pe teritoriul vamal comunitar; dar TVA sau alte impuneri fiscale, fiind, de cele
mai multe ori, impozite naționale pe consum, se percep la intrarea mărfii pe piața unui stat
membru. În consecință, regimul vamal de import în UE se diferențiază în două variante:
• punerea mărfurilor în liberă practică;
• punerea mărfurilor în consum.
Varianta punerii mărfurilor în liberă practică se aplică atunci când un import dintr-o țară
terță este efectuat de către o țară membră U.E., dar mărfurile în cauză nu sunt supuse consumului
intern. În acest caz, importatorii achită doar taxele vamale din TARIC și pot cere exonerarea de
la plata TVA. Mărfii respective i se acordă regimul de punere în liberă practică, ceea ce
înseamnă că:
- marfa este eliberată de obligațiile de plată față de vama europeană;
- marfa poate să circule fără constrângeri în spațiul compus din cele 27 de țări membre ale
U.E., ca oricare altă marfă schimbată între firme din state membre diferite.
Totuși, marfa în cauză nu poate fi oferită spre consum sau comercializată într-un anumit
stat membru decât după plata TVA și a celorlalte taxe interioare aplicate în țara respectivă.
Regimul sau avizul de punere în consum se acordă după plata TVA și a celorlalte taxe
interioare naționale. Acordarea acestuia presupune că marfa este eliberată de orice obligații de
plată a taxelor vamale europene și a taxelor naționale.

2. Regimurile vamale suspensive în Uniunea Europeană

Regimurile vamale suspensive în Uniunea Europeană sunt operațiuni cu titlu temporar,
care au drept efect suspendarea plății taxelor vamale către organele comunitare și sunt
utilizate, în cele mai multe cazuri, în scopul facilitării schimburilor comerciale internaționale. Ele
se acordă numai la solicitarea scrisă a titularului operațiunii de comerț exterior pe o perioadă
determinată și presupun suspendarea plății taxelor vamale către organele comunitare pe o
perioadă de timp bine delimitată, în cadrul căreia mărfurile se află sub control și supraveghere
vamală. Aceste regimuri permit operatorilor economici efectuarea unor operațiuni comerciale,
fără a-și imobiliza fondurile pentru plata datoriei vamale.
Funcțiile acestor regimuri sunt:
- de a crea posibilitatea circulației libere a mărfurilor care nu sunt destinate consumului pe
teritoriul comunității sau pe teritoriul unora sau mai multor țări membre;
- de a atrage mărfuri pentru a fi utilizate temporar sau pentru a fi prelucrate.
Regimurile vamale suspensive în Uniunea Europeană sunt: tranzitul vamal (regim de
circulație), depozitul vamal, admiterea temporară (la import și la export), regimul de
perfecționare (activă și pasivă) și transformarea sub control vamal (acestea din urmă fiind
toate regimuri economice).
Autoritatea vamală europeană are atribuții și după acordarea liberului de vamă, urmărind,
în principal, respectarea condițiilor specifice regimului vamal suspensiv acordat, fixând, totodată,

4
un termen limită pentru încheierea respectivului regim. Regimul vamal suspensiv se consideră
încheiat atunci când mărfurile primesc alt regim vamal. Prin autorizarea regimurilor suspensive,
autoritatea vamală își asumă mai multe riscuri, precum cel de substituire a bunurilor, de
sustragere sau dispariție, de transformare și punere în consum în mod fraudulos. De aceea,
acordarea unui regim suspensiv se face numai în condițiile în care după acordarea liberului de
vamă autoritatea vamală are posibilitatea să exercite supravegherea vamală, urmărind, în
principal, respectarea condițiilor specifice regimului suspensiv acordat. Titularul operațiunii
suportă cheltuieli suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv.
Regimurile vamale suspensive se acordă la cerere, cu precădere pentru excepțiile de
restrângere a teritoriului vamal al Uniunii Europene, cum ar fi, de exemplu, zonele libere,
porturile libere, antrepozitele vamale - toate acestea făcând parte din teritoriul geografic al U.E. -
dar și pentru operațiuni speciale, cum ar fi, de exemplu, reexportul, distrugerea sau abandonarea
bunurilor noncomunitare.
Dacă bunurile aflate sub regim vamal suspensiv (așa cum rezultă din cele de mai sus)
sunt introduse definitiv pe teritoriul vamal al U.E., li se va acorda un regim vamal definitiv și vor
fi supuse operațiunilor de vămuire.
Solicitarea de acordare a unui regim vamal suspensiv este formulată în scris și se acordă
numai dacă:
- operațiunea comercială vizată se încadrează în tipul de operațiune beneficiară a regimului
suspensiv solicitat;
- dacă operatorul economic are capacitatea să efectueze operațiunile cărora le este destinată
marfa pe perioada suspendării;
- dacă sunt întrunite condițiile pentru ca autoritatea vamală să poată exercita controlul și
supravegherea vamală;
- dacă titularul operațiunii depune garanțiile vamale corespunzătoare.
La trecerea prin punctul vamal al Uniunii, bunurile care beneficiază de un regim vamal
suspensiv sunt supuse unui control fizic. Lucrătorii vamali solicită, totodată, două tipuri de
garanții vamale:
- garanții fizice, pentru identificarea ulterioară a mărfurilor (eșantioane,
mostre, înregistrarea numărului de serie, sigilarea autovehiculului de transport), acestea
fiind prelevate cu ocazia controlului fizic efectuat la trecerea prin punctul vamal al
Uniunii;
- garanții financiare, pentru a acoperi nivelul taxelor vamale și al altor taxe aplicabile, care
s-ar aplica în cazul încheierii operațiunii sau al anulării regimului vamal suspensiv,
precum și penalitățile aferente încălcării regulilor impuse.
Odată cu efectuarea celor două operațiuni, mărfurile sunt considerate a fi sub
supraveghere vamală.
În regimurile vamale suspensive pot fi plasate mărfuri indiferent de calitate, origine,
proveniență, destinație. Nu se pot plasa în regimuri vamale suspensive acele mărfuri care sunt
supuse unor interdicții sau restricții din motive de ordine sau morală publică, de protecție a
mediului înconjurător, de ocrotire a valorilor naționale, artistice, istorice sau arheologice.
Mărfurile se plasează într-un regim de antrepozit vamal sau într-unul de admitere temporară, cu
condiția ca ele să rămână în proprietatea persoanelor din străinătate pe toată durata regimului
respectiv.
Regimul vamal suspensiv se acordă de birourile vamale ale UE, prin emiterea unei
autorizații prin care se fixează condițiile de derulare a regimului. Autorizația se acordă

5
persoanelor juridice care pot asigura derularea operațiunilor pe baza declarației vamale și a
documentelor necesare identificării mărfurilor respective, cu condiția ca autoritatea vamală a
Uniunii Europene să fie în măsură să efectueze supravegherea și controlul regimului vamal.
Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim primesc o altă
destinație vamală sau un alt regim vamal. Daca regimul vamal nu încetează în condițiile anterior
menționate, taxele vamale datorate se încasează, din oficiu, de birourile vamale comunitare, în
baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal al Uniunii
Europene. Taxele vamale se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare în U.E. la data
înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului suspensiv.
Dacă se modifică scopul avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv, titularul
acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidența căruia se află operațiunea
acordarea unui alt regim vamal sau a altei destinații vamale. De asemenea, prelungirea
termenului în care se încheie regimul suspensiv se face la cererea expresă și justificată a
titularului cu aprobarea autorității vamale a U.E.

2.1. Regimul de tranzit în Uniunea Europeană

Regimul de tranzit în Uniunea Europeană constă în transportul mărfurilor străine de la un
birou vamal al U.E. la alt birou vamal al U.E., sub supraveghere vamală, dar fără ca acestea să
fie supuse plății taxelor sau măsurilor de politică comercială comună.
Regimul vamal de tranzit se acordă pentru următoarele categorii de mărfuri:
- mărfurile străine aflate în trafic internațional pe teritoriul U.E.;
- mărfurile importate din țările terțe, nevămuite la intrarea în U.E., aflate în trafic spre
biroul vamal de interior spre care au fost dirijate;
- mărfurile vămuite la export la un birou vamal interior, aflate în trafic pe parcurs
comunitar până la punctul de ieșire din spațiul U.E.
În funcție de categoriile de mărfuri la care se aplică, în Uniunea Europeană se
diferențiază două tipuri de tranzit:
- tranzitul comunitar extern – T1, care se referă la transportul mărfurilor provenind din
terțe țări între două birouri vamale din U.E., fără plata taxelor vamale;
- tranzitul comunitar intern – T2, care acoperă transportul mărfurilor comunitare între două
birouri vamale din U.E. Acest tip de tranzit a fost extins și la țările AELS sub numele de
tranzit comun (reglementat prin Convenția privind Sistemul de Tranzit Comun). Dacă, la
început, tranzitul comunitar intern a fost rezervat transportului rutier și feroviar, ulterior
s-a extins și la transportul maritim și aerian.
Titularii de tranzit sunt transportatorii bunurilor. Ei sunt obligați să depună direct sau prin
reprezentanți la biroul vamal de plecare al U.E. declarația vamală de tranzit însoțită de
specificații, facturi și alte documente. În cazul în care tranzitul vamal se realizează sub
acoperirea Convenției internaționale TIR sau a Convenției internaționale pentru Admiterea
Temporară (Convenția ATA), în locul declarației vamale de tranzit se prezintă la biroul vamal de
plecare carnetul TIR, respectiv carnetul ATA, care permit realizarea tranzitului, precum și
supravegherea vamală a mijloacelor de transport și a mărfurilor transportate.
Perioada de tranzitare se stabilește de către biroul vamal de plecare în funcție de categoria
mijloacelor de transport, distanța de parcurs, condițiile atmosferice etc. Dar, potrivit Sistemului
de tranzit comun, durata tranzitului nu poate fi mai mare de opt zile în cazul transportului cu
mijloace rutiere și 20 de zile pe calea ferată.

6
 În cazul tranzitului, operațiunea de vămuire constă în controlul vamal exterior al
mijlocului de transport și în verificarea concordanței documentelor de tranzit vamal cu
documentele de transport însoțitoare. În caz de suspiciuni, organele vamale au dreptul să
efectueze controlul vamal al bunurilor transportate în tranzit.
Regimul de tranzit vamal se consideră încheiat atunci când mărfurile și documentele
corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație. Titularul regimului de tranzit este
obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare
și sigilare aplicate, în termenul stabilit de autoritatea vamală. Biroul vamal de destinație confirmă
în termen de trei zile prezentarea mărfurilor sosite și a declarației vamale de tranzit. Dacă
transportatorul nu prezintă mărfurile la destinație, le prezintă cu lipsuri sau substituiri, el este
obligat să plătească taxele vamale aferente, care devin exigibile. În cazul în care transportatorul
nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație, declarația vamală de tranzit constituie un titlu
executor pentru plata taxelor vamale și a altor drepturi de import.

2.2. Regimul de depozit vamal în Uniunea Europeană

Depozitul vamal se poate utiliza atât la export, cât și la import, atunci când există un
decalaj de timp între circulația mărfurilor și comercializarea acestora. Antrepozitul sau depozitul
vamal este un depozit înființat și care funcționează cu aprobarea și sub controlul autorității
vamale comunitare, în care pot fi depozitate mărfuri provenind din terțe țări, înainte de a fi
supuse oricărei măsuri de politică comercială și de impunere vamală, precum și mărfuri
provenind din spațiul U.E., vămuite la export, până la expedierea lor spre destinația din
exteriorul comunității.
În Uniunea Europeană se practică două tipuri de depozite vamale, fiecare cu mai multe
variante, simbolizate prin litere, și anume:
- antrepozitele publice, de tip A, B și F, numite și antrepozite reale. Sunt înființate în
centrele de trafic comercial intens și sunt destinate depozitării mărfurilor de către orice
persoană. Antrepozitul vamal public are a dublă supraveghere: a autorității vamale și a
administratorului, care poate fi: Camera de Comerț a statului membru respectiv sau un
port autonom.
- antrepozitele private, utilizate frecvent de marile firme, în care sunt depozitate, de regulă,
mărfurile deținătorului depozitului.
Opțiunea operatorului pentru un anumit tip de antrepozit, public sau privat, este rezultatul
unei analize comparative privind costurile, restricțiile, versus avantajele și facilitățile oferite.
Orice antrepozit se înființează numai cu aprobarea autorității vamale. Proprietarul
antrepozitului, în calitatea sa de depozitar și gestionar, are următoarele obligații pe perioada
antrepozitării:
- să îndeplinească condițiile de organizare a depozitului;
- să se supună controlului vamal;
- să supravegheze și să conserve mărfurile;
- să înscrie în evidență operativă, în forma stabilită de autoritatea vamală, mărfurile,
imediat ce ele au fost introduse în depozit.
De asemenea, autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o
garanție care să asigure plata taxelor vamale de import pentru mărfurile nevămuite aflate în
depozit. Garanțiile reprezintă 10% din taxele vamale ce trebuie plătite pentru mărfurile de
origine terță și 5% din valoarea TVA pentru mărfurile comunitare. În perioada antrepozitării,
autoritatea vamală poate admite efectuarea unor operațiuni, cum sunt: ambalarea, marcarea sau

7
testarea în vederea pregătirii pentru vânzare. Pentru asemenea operațiuni, mărfurile pot fi
transferate temporar dintr-un depozit în altul.
2.2.1. Depozitul vamal la import se evidențiază prin următoarele caracteristici:
- poate fi utilizat de toate firmele ce realizează operațiuni de import;
- oferă anumite avantaje: dispunerea de stocuri; perceperea taxelor vamale și aplicarea
măsurilor de politică comercială care sunt suspendate pană în momentul ,,punerii în
consum" a mărfurilor; în cazul reexporturilor nu sunt percepute taxe vamale;
- aplicare: sunt admise toate mărfurile, cu unele excepții (mărfuri ce atentează asupra
sănătății fizice sau morale); aplicarea măsurilor fiscale și comerciale se face în ziua
,,punerii în consum" a mărfurilor;
- formalități și constrângeri: declarație de intrare (DAU) și garanție în cazul depozitelor
private; declarație specială în cazul cesionării mărfurilor; transformarea mărfurilor este
interzisă; operațiuni în vederea conservării mărfurilor sunt permise; durata depozitării
nelimitată (cu excepția depozitului de tip B);
- aprobare: ,,punere în consum"; reexport; atribuirea unui alt regim economic (regim de
tranzit).
Astfel, la import antrepozitul vamal oferă avantaje în plan financiar, ce decurg din
suspendarea plății taxelor vamale și a altor taxe pentru o anumită perioadă de timp, cât și în plan
logistic, antrepozitarea oferind o anumită flexibilitate în organizarea firmei și în derularea
tranzacțiilor: agentul economic poate decide ulterior, sau modifica destinația finală a mărfurilor,
respectiv livrarea pe piața națională, pe piața unei alte țări membre sau pe piața unei țări terțe.
2.2.2. Depozitul vamal la export se evidențiază, la rândul său, prin următoarele
caracteristici:
- poate fi utilizat doar de exportatorii reali;
- oferă avantaje, precum: organizarea livrării mărfurilor; suspendarea taxelor fiscale;
depozitarea mărfurilor în țara exportatorului cu economii asupra cheltuielilor în
străinătate;
- aplicare: toate mărfurile cu excepția celor aflate sub incidența PAC;
- formalități și constrângeri: declarație de intrare (DAU); nu este necesară garanție;
- aprobare: exportul mărfurilor în termen de maxim doi ani.
Astfel, la export, antrepozitarea vamală permite constituirea stocurilor pentru livrări
eșalonate în vederea distribuirii produselor prin propria rețea pe piața externă sau spre clienții
străini. Sub aspectul costurilor, antrepozitele vamale publice sunt mai scumpe. Pentru firmele
care nu au experiență în comerțul internațional, administratorul depozitului public poate oferi și
consultanță pentru rezolvarea unor probleme.
Regimul de antrepozit se poate încheia prin:
- importul mărfurilor;
- plasarea mărfurilor sub alt regim vamal suspensiv (prelucrarea activă sau pasivă,
transformarea sub control vamal etc.);
- reexportul mărfurilor antrepozitate;
- exportul mărfurilor din UE într-o țară terță;
- abandonarea mărfurilor în favoarea autorităților publice;
- distrugerea mărfurilor sub control vamal.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import se plătesc taxele
vamale în vigoare. La determinarea valorii vamale pentru calculul impozitării vamale nu se iau
în considerație cheltuielile cu antrepozitarea, conservarea și supravegherea mărfii.

8
 2.3. Regimul de admitere temporară în Uniunea Europeană
Admiterea temporară a mărfurilor în Uniunea Europeană este un regim suspensiv, care se
aplică mărfurilor importate în Uniune (admiterea temporară propriu-zisă), celor de export din
U.E. (regimul de retur), precum și celor aflate în circuit internațional (regimul ATA).
Admiterea temporară la import mai este denumită și admiterea temporară propriu-zisă.
De regulă, are ca obiect bunuri destinate a fi reexportate în aceeași stare, cu excepția uzurii
normale. Deci, acest regim vamal se aplică mărfurilor importate în U.E. pentru o durată limitată,
în vederea utilizării pentru activitățile comerciale determinate (participarea la târguri și expoziții,
teste, demonstrații etc.), apoi având loc un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau
parțială a taxelor care ar fi impuse în cadrul unui regim definitiv.
Categoriile de bunuri pentru care se acordă cel mai frecvent regimul de admitere
temporară la import sunt:
- mostrele și eșantioanele, care, în sensul clasificării vamale, cuprind toate produsele sau
articolele provenind din străinătate, destinate prospectării comerciale. Aici se încadrează
și bunurile destinate să fie prezentate sau utilizate la expoziții, târguri, congrese sau alte
manifestări similare;
- materialele profesionale (de presă, radiodifuziune, televiziune, cinematografie etc.)
necesare pentru exercitarea profesiei de către o persoană stabilită în străinătate;
- materialele pedagogice și științifice, materialul medico-chirurgical și de laborator destinat
instituțiilor sanitare;
- ambalajele ce urmează să fie reexportate, goale sau pline;
- mijloacele de transport etc.
Regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar din U.E. și sunt
neimportate, fiind reintroduse în spațiul comunitar într-un anumit termen, fără a suferi vreo
modificare, cu excepția uzurii lor normale. Exportul temporar, de regulă, are ca obiect produsele
trimise la târguri și expoziții internaționale sau trimise în afara U.E. pentru diverse probe și
încercări. La întoarcerea mărfurilor, autoritatea vamală verifică dacă ele nu au făcut obiectul unei
prelucrări în străinătate. Reintroducerea mărfurilor în spațiul comunitar se face fără plata taxelor
vamale.
În U.E. operațiunile de export temporar iau sfârșit prin:
- reimportul mărfurilor trimise temporar;
- exportul definitiv al mărfurilor trimise temporar;
- emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are operațiunea în
evidență, în cazul în care mărfurile nu sunt importate din considerente economice sau
când nu se respectă termenul stabilit.
Regimul ATA este rezultatul Convenției Internaționale de la Bruxelles din 1961 (între
U.E., A.E.L.S., SUA, Canada și Japonia). În baza acestei Convenții, se acceptă în U.E.
importurile temporare cu scutire de taxe și exporturile temporare, libere de taxe de reimport.
Mărfurile circulă însoțite de Carnetul ATA, care este un document vamal internațional ce permite
exportul temporar de mărfuri dintr-o țară aderentă la convenție și folosirea acestor mărfuri într-o
altă țară aderentă, fără plata taxelor vamale. Carnetul ATA este folosit în cazul exporturilor și
importurilor temporare și al tranzitului.
Titularul Carnetului ATA sau un reprezentant al acestuia prezintă documentul biroului
vamal competent, care verifică atât carnetul, cât și mărfurile.

9
 Exportul mărfurilor poate avea loc imediat după verificare sau mai târziu, dacă mărfurile
ies din teritoriul vamal al UE printr-un alt punct vamal. Biroul vamal de ieșire stabilește termenul
în care se va face reimportul, care nu poate depăși un an. Depășirea termenului de reimport fixat
de autoritatea vamală implică plata taxelor vamale și, eventual, chiar și a unei amenzi.

2.4. Regimul de perfecționare în Uniunea Europeană

2.4.1. Regimul de perfecționare activă în Uniunea Europeană

Perfecționarea activă constă în supunerea, pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, la una
sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare a:
- mărfurilor noncomunitare, destinate reexportului, sub formă de produse compensatorii,
fără a face obiectul încasării taxelor vamale sau al măsurilor de politică comercială;
- mărfurilor puse în liberă practică, din care o parte vor fi reexportate în afara Uniunii
Europene. În acest caz, se percep taxele vamale numai dacă produsele compensatorii sunt
acceptate în U.E.
Autorizația de perfecționare activă se eliberează numai persoanelor juridice din U.E., cu
condiția identificării mărfurilor importate în produsele compensatorii. Autorizația fixează și
randamentul perfecționării, adică procentul de produse compensatorii obținute dintr-o cantitate
dată de produse importate. Regulamentul UE lasă la latitudinea titularului operațiunii alegerea
între două variante de regimuri vamale posibile pentru perfecționarea activă: regimul suspensiv și
regimul de rambursare.
Regimul suspensiv se bazează pe interpretarea că materialele importate pentru a fi
încorporate în produsul finit compensator tranzitează teritoriul U.E. În consecință, ele
beneficiază de suspendarea plății taxelor vamale. Regimul de perfecționare activă cu suspendare
se acordă pe o perioadă determinată de timp, care să acopere cel puțin un ciclu de producție.
Organele vamale pot stabili și termenul în interiorul căruia să aibă loc reexportul produselor
compensatorii.
Regimul de rambursare presupune ca importatorul să plătească taxele vamale, urmând
ca, după prelucrare și reexport, să solicite rambursarea lor, proporțional cu ponderea materiilor
importate în produsele livrate în compensație.
În regimul de perfecționare activă se pot face următoarele operațiuni:
- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea lor la alte mărfuri;
- transformarea mărfurilor;
- repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;
- utilizarea unor mărfuri care, deși nu se găsesc în produsele compensatoare, permit sau
facilitează obținerea acestor produse, chiar daca ele dispar total sau parțial în timpul
folosirii lor.
Acest regim vamal a fost introdus în Comunitatea Europeană în anul 1985. Pentru a putea
beneficia de acest regim, producătorul trebuie să obțină o autorizație din partea autorității vamale
comunitare, prin care se fixează modalitățile de control al operațiunilor de perfecționare, precum
și durata de valabilitate a regimului. În urma perfecționării se obțin, pornind de la produsele
originale, așa-numitele produse compensatorii, care se împart în trei categorii:
- produse principale;
- produse secundare (deșeuri, reziduuri etc.);
- pierderi operaționale (prin evaporare, scurgere, topire etc.).
Compensarea poate să fie de două feluri:

10
 - prin identitate (produsul compensator este obținut pornind de la produsul importat);
- prin echivalare (produsul compensator este obținut plecând de la o marfă echivalentă,
respectiv cu aceleași caracteristici tehnico-comerciale ca și produsul importat).
Metodologia de repartiție a mărfurilor de import pe produse compensatorii ține cont de
pierderile ce pot apărea, acestea corespunzând parțial mărfurilor de import care trebuie distruse
sau care dispar în cursul operațiunilor de perfecționare activă. Această metodologie se efectuează
atunci când este necesară determinarea taxelor vamale de import percepute sau restituite.

2.4.2. Regimul de draw-back

Este un regim vamal special, instituit cu scop fiscal. În cadrul acestui regim, se restituie
total sau parțial taxele vamale de import percepute cu ocazia introducerii unor mărfuri în
circuitul economic al Uniunii Europene, cu condiția ca acestea sa fie reexportate în aceeași stare,
încorporate în alte mărfuri sau transformate în alte produse. Se acordă la solicitarea scrisă a
importatorilor exclusiv pentru mărfurile identificabile în produsele ce fac obiectul reexportului,
cu condiția existenței posibilității de a se efectua controlul vamal în orice moment. Autoritatea
vamală europeană poate stabili un orizont temporal în care să se deruleze operațiunea de
reexport.
Taxele vamale vor fi restituite titularului regimului de draw-back de către vama care l-a
acordat, după ce se va face dovada exportului mărfurilor printr-un birou vamal intern al U.E. sau
de frontieră, prin depunerea unei copii de pe DAU. Taxele vamale pot fi distribuite și în cazul în
care exportatorul este altul decât importatorul, cu condiția să se facă dovada că mărfurile de
export au constituit, în prealabil, obiectul regimului de draw-back sau conțin materii prime aflate
sub incidența acestui regim. Dacă cererile de restituire a taxelor sunt depuse după acordarea
„liberului de vamă” la export, organele vamale comunitare nu vor mai accepta restituirea taxelor.

2.4.3. Regimul de perfecționare pasivă în Uniunea Europeană

Perfecționarea pasivă sau lohn-ul pasiv permite exportul temporar de mărfuri comunitare
în afara teritoriului vamal al Uniunii Europene, în vederea supunerii acestor operațiuni de
transformare sau de prelucrare și, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea
totală sau parțială de taxe vamale de import. Exportul temporar este supus acelorași măsuri de
politică comercială care se aplică și în exportul definitiv de mărfuri. În U.E., acest regim este
reglementat prin mai multe directive, el fiind rezervat firmelor care își au sediul pe teritoriul
vamal al Uniunii.
La import, produsele rezultate din perfecționarea pasivă nu sunt impuse la valoarea lor
integrală (deoarece aceasta include și valoarea materiilor prime exportate anterior), ci numai la
diferența de valoare corespunzătoare prelucrării în străinătate. Astfel, în Uniunea Europeană, în
cazul perfecționării pasive, se practica impozitarea diferențiată a produselor compensatorii
importate, taxele vamale, taxele fiscale și parafiscale fiind percepute diferențiat. Impozitarea
diferențiată constă în deducerea din taxele aferente produselor finite importate în urma
operațiunii de prelucrare pasivă a cuantumului taxelor care s-ar fi achitat pentru materiile prime
exportate din UE în vederea prelucrării, dacă ele ar fi fost importate din țara terță în care s-a
realizat prelucrarea pasivă.

2.5. Transformarea sub control vamal

11
 Este o operațiune care are ca obiect mărfuri din țările terțe, introduse în teritoriul vamal al
Uniunii Europene, care, înainte de intrarea în circuitul comunitar, suferă o serie de prelucrări de
natură să le transforme felul sau starea.
Condițiile acordării autorizației de transformare sub control vamal sunt:
- ca mărfurile să se regăsească în produsele rezultate, numite produse transformate;
- ca mărfurile să nu mai poată fi reconstituite după ce a avut loc transformarea.
Nu se acordă o asemenea autorizație atunci când operațiunea ar duce la eludarea regulilor
de origine sau a restricțiilor cantitative impuse mărfurilor importate. Termenul de valabilitate al
autorizației se determină în funcție de complexitatea operațiunii, dar nu poate depăși doi ani.
Prelungirea se acordă în mod excepțional la cererea temeinic justificată a titularului.
Plata drepturilor de import și aplicarea oricărei măsuri de politică comercială sunt
suspendate pe durata transformării. Ele se aplică însă produselor rezultate din transformare în
momentul introducerii în circuitul economic comunitar.
Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de titularul autorizației
prin declarația vamală. La întocmirea ei se ține cont de cantitatea mărfurilor străine transformate
prin aplicarea unei note de randament. Pe măsură ce mărfurile realizate sub regim de control
vamal sunt efectiv transformate, titularul autorizației este obligat să ceară pentru produsele
rezultate acordarea unui regim vamal. Cantitatea rămasă netransformată capătă și ea o anumită
destinație vamală.
Când, pentru bunurile rezultate din transformare, se solicită regimul vamal de import,
valoarea în vamă se determină în funcție de opțiunea titularului prin una din următoarele metode:
pe baza prețului de vânzare, cu condiția ca acesta să fie real, sau pe baza valorii în vamă a unor
mărfuri similare importate într-un moment apropiat, din aceste prețuri fiind deduse cheltuielile de
transformare.

12