Libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeană

Izvoare juridice:
-Titlul II din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) –”Libera circulaţie a mărfurilor”
-Art. 10 din Titlul VII, partea a III-a TFUE –”Norme comune privind concurenţa, impozitarea şi armonizarea legislativă”.
-Regulamentul nr. 2679/1998 privind funcţionarea pieţei interne în legătură cu libera circulaţie a mărfurilor între
statele membre (-instituie o procedură de notificare a statului pe teritoriul căruia apare un obstacol sau risc de obstacol în calea
liberei circulaţii a mărfurilor).

Privită din toate unghiurile, Uniunea Europeană prezintă, în primul rând, toate caracteristicile unei Uniuni vamale.
Un teritoriu vamal definit în raport cu statele terţe, cu reguli uniforme la intrarea mărfurilor în statele membre.
Uniunea vamala a contribuit in primul rând la edificarea unei politici comerciale comune la nivelul
Comunitatilor Europene, determinand elaborarea si adoptarea unei legislatii vamale proprii (Codul Vamal intrat in
vigoare la 23 aprilie 2008).

Libera circulatie a marfurilor presupune realizarea unei uniuni vamale care:

-priveşte toate categoriile de marfuri
-interzice între statele membre, taxele vamale asupra importurilor si exporturilor ori a altor taxe având efect
echivalent,
-priveşte adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte si
-elimină restrictiile cantitative sau a masurile cu efect echivalent intre statele membre.
 Noţiunea de marfă

-lipsa unei definiţii legale

-există doar definiţie jurisprudenţială (Cauza Comisia vs. Italia, hotărârea din 10 decembrie 1968): „orice bun
apreciabil în bani, susceptibil să formeze obiect al unei tranzacţii comerciale”.

Sunt considerate marfuri:

- bunurile destinate consumului;
- medicamentele;
- electricitatea;
- deseurile care nu au valoare comerciala, generand anumite costuri pentru intreprinderi;
- materialele si suporturile de sunet care sunt folosite in domeniul audiovizualului. Emisiunile, compozitiile
muzicale, mesajele publicitare sunt incluse in categoria prestarilor de servicii;
- piesele din metal pretios devin marfuri in momentul in care nu mai au curs legal in statul membru. In caz
contrar, ele sunt supuse regulilor privitoare la libera circulatie a capitalurilor.

Monedele pot fi considerate mărfuri sau capital?

Un bun ilicit se bucură de liberă circulaţie în spaţiul Uniunii?
a) C.J.C.E., Cauza Arta Italiană (Comisia vs. Italia hotărârea din 10 decembrie 1968)
Situaţia premisă :
-după 1 ianuarie 1962, Italia percepea la exportul către alte state membre al Comunităţii de obiecte care prezintă interes
artistic, istoric, arheologic sau etnografic o taxa progresivă prevăzută de articolul 37 din Legea nr. 1089 din 1 iunie 1939;
-Comisia a considerat ca taxa reprezinta o taxă cu efect echivalent taxelor vamale şi încalcă libera circulatii a marfurilor,
astfel că a introdus actiune în fata Curtii împotriva Italiei.
-Italia s-a aparat sustinând ca aceste bunuri nu trebuie sa fie considerate drept marfuri pentru scopul regulilor uniunii
vamale si ca adevaratul scop al acelei taxe nu era de a creste veniturile statului, ci de a proteja mostenirea artistica si
istorica a tarii. Cu alte cuvinte taxa nu are un caracter fiscal, iar veniturile pe care le aduce sunt nesemnificative.
-Curtea a respins argumentele Italiei, definind marfurile ca fiind produsele cu valoare monetara si care pot forma obiectul
unor tranzactii comerciale. Desi natura bunurilor prevazute de legea italiana era distincta de alte tipuri de bunuri, acestea
aveau valoare monetara si erau subiectul tranzactiilor comerciale.
-Acest argument era întarit si de faptul ca legea italiana impunea taxa în discutie proportional cu valoarea bunurilor.
Tratatul nu face distinctie între scopurile taxelor impuse de state, spune doar ca taxele sunt interzise.
 
b) C.J.C.E. Cauza Schindler, hotărârea din 24 martie 1994
Domeniul de aplicare în spaţiu a tarifului vamal comun:
-Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii Europene

-tariful vamal comun se aplică în cadrul limitelor geografice in care statele

membre isi exercita suveranitatea.
-teritorul principatului Monaco si cel al Republicii San-Marino sunt integrate in
teritoriul vamal, desi aceste state nu apartin UE;

Tariful vamal comun nu este aplicabil decât acelor produse provenind din state
terţe. Conform art. 23 Cod vamal sunt considerate mărfuri originare dintr-o
ţară, mărfurile obţinute sau produse în ţara respectivă.

Domeniul de aplicare temporal

-Uniunea vamală realizată la 1 iunie 1968.
 Mărfuri unionale (mărfuri originare din statele membre)
Sunt considerate mărfuri originare din statele membre:
- marfurile obţinute in intregime in cadrul teritoriului vamal al uniunii, fara a fi folosite marfuri care sunt
importate din tari care nu sunt incluse in teritoriul vamal (de ex., produsele minerale, extrase in intregime din acea
tara; produsele vegetale care sunt recoltate de pe teritorul unei astfel de tari; animalele existente pe teritoriul unui astfel de
stat si produsele provenite din aceste animale);
- marfurile importate din tari care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii si care se afla in libera circulaţie,
adica marfurile care provin din tari terte pentru care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost
percepute taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile in acel stat membru, daca nu au beneficiat de
rambursarea totala sau partiala a respectivelor taxe;
- marfurile obţinute in cadrul teritoriului vamal al Uniunii prin prelucrarea unor bunuri care sunt in libera
circulaţie sau din bunuri fabricate in intregime Uniune;

• Art. 32 TFUE prevede: „punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor neunionale statutul vamal de mărfuri unionale”.

-Poate un importator care se ocupă cu asamblarea mai multor piese pentru realizarea unui produs să revendice natura
unională a produsului? Sau dacă înlătură părţi deteriorate în timpul transportului? Sau aplică însemne distinctive pe
ambalaj? Sau vopseşte produsul?

Art. 24 din Codul vamal dispune că o marfă a cărei producţie implică mai mult decât o ţară, este considerată a proveni din
ţara în care a fost supusă celei mai recente transformări substanţiale şi din care a rezultat un produs nou sau care
reprezintă un stadiu important al fabricaţiei.
 Interzicerea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent.

A. Interdicţia taxelor vamale

Interdicţia vizează atât mărfurile unionale, cât şi cele care provin dintr-o ţară terţă, care se vor afla in liberă circulatie intre
statele membre.
Scopul instituirii uniunii vamale îl constituie:
-asigurarea unor conditii egale de concurenta intre participantii la circuitul comercial si productiv,
-stimularea producţiei si a varietatii sortimentale a marfurilor,
-impunerea pe piaţă a celor mai competitive produse, tinandu-se seama si de costul lor de productie.

Care ar fi consecinţele perceperii taxei vamale?

Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care statul le percepe asupra mărfurilor, în momentul în care acestea trec
frontiere unei ţări, în vederea impozitului, exportului sau tranzitului.

B. Tariful vamal comun

Tariful vamal comun este obligatoriu pentru toate statele membre, acestea nemaiavând dreptul să intervină pentru a
reglementa taxele vamale sau taxele echivalente acestora pentru mărfurile provenind din statele terţe .
Tariful vamal comun este impus la granitele comunitare. Orice marfa care urmeaza sa intre pe teritoriul comunitar va fi
supusa acestui tarif, indiferent de ţara de intrare.
C. Cum se aplică tariful vamal comun?
În acest sens, se impune stabilirea valorii vamale a unui produs, valoare asupra căreia urmează să se aplica tariful vamal.
Valoarea vamală a unui produs este valoarea tranzacţională, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri,
atunci când sunt vândute pentru export în teritoriul vamal comunitar.
Tariful vamal se stabileşte în funcţie de poziţiile tarifare care cuprind aproape 3.000 de taxe, exprimate, în genere, prin
procente (ad valorem).
Există excepţii care permit acordarea unei taxe reduse la intrarea pe teritoriul comunitar, având în vedere destinaţia
specială a produselor în cauză, de ex., produse destinate anumitor categorii de aeronave, nave sau platforme de foraj-
Regulamentul CEE 4141/87 care determină condiţiile de admitere a produselor destinate anumitor categorii de nave,
aeronave sau platforme de foraj.

Deşi tariful vamal instituit este unul comun, aceasta nu înseamnă că el este şi uniform. TVC diferă în funcţie de ţara de
origine şi de scopul importării produsului.
Tariful vamal comun nu se aplica de o autoritate comunitara distincta, de sine statatoare, ci de catre autoritatile nationale
ale statelor pe teritoriul carora intra marfurile, actionand, deci, in numele Uniunii atunci cand ele fac incadrarile
tarifare.
Avand in vedere ca un produs, odata intrat pe teritoriul comunitar, va dobândi, din punct de vedere al impunerii de taxe,
regimul unui bun ca si cum ar fi fost fabricat intr-unul dintre statele membre, fiind, deci, in libera circulatie, principiul
nediscriminarii va fi aplicabil.
 D. Taxele cu efect echivalent taxelor vamale

Taxele cu efect echivalent sunt acele taxe care, oricare ar fi denumirea sau tehnica lor, se adresează specific şi exclusiv
produselor importate sau exportate, influenţând astfel dreptul de vamă.
Nu prezintă relevanţă natura taxei: taxă fiscală, impozit, taxe pentru controale tehnice, sanitare, veterinare şi nici
modul de percepere de către servicii vamale, financiare sau de către un alt organism de drept public sau momentul
perceperii: la momentul intrării în comunitate sau ulterior.

Caracteristicile taxelor cu efect echivalent.

- sunt taxe pecuniare;
- nu este relevant cuantumul, denumirea sau modul de aplicare a taxei (pentru eliberarea unei licenţe, pentru
realizarea unei statisitici privind mărfurile exportate, taxă în scopul efectuării unei inspecţii sanitare a mărfurilor
destinate exportului, etc.);
-nu este necesar ca perceperea să aibă efecte discriminatorii sau ca produsele să fie în concurenţă cu cele naţionale.
- sunt impuse in mod unilateral de catre un stat membru, de catre o autoritate publica sau ca efect al unei conventii
incheiate intre particulari; nu sunt considerate taxe cu efect echivalent acele taxe percepute cu prilejul controalelor
sanitare stabilite de catre comunitate sau stabilite printr-un tratat international aplicat de catre toate statele membre
sub conditia ca marimea acestor taxe sa nu depaseasca costul real al controalelor efectuate;
- sunt solicitate pentru ca marfurile trec o frontiera; nu prezinta însemnatate cine este beneficiarul taxei (statul sau o
alta persoana juridica), nici scopul in care taxa a fost constituita.

Ex. Cauza Diamantarbeiders

E. Excepţia contraprestaţiei
Excepţia contraprestaţiei-apărare care susţine că taxa impusă asupra mărfurilor importate este justificată pentru că nu
reprezintă decât plata unui serviciu pe care statul l-a oferit importatorului şi, prin urmare, nu ar trebui considerată ca taxă
cu efect echivalent.
Ex., taxe cu efect echivalent taxelor vamale:
-taxe percepute de state pentru controale tehnice, veterinare, sanitare efectuate pentru verificarea mărfurilor străine şi care
doar în acest mod, potrivit reglementărilor naţionale ar putea fi puse în circulaţie.

Condiţii de exceptare a calificării unei taxe ca fiind una cu efect echivalent taxelor vamale:
-taxa este percepută cu ocazia efectuării unui control
-taxa nu doar că nu depăşeşte costul real al controalelor cu ocazia cărora sunt percepute, dar trebuie să fie şi proporţională
cu valoarea serviciului prestat. Acest serviciu trebuie cuantificat, şi nu indicat ad valorem. Perceperea unei taxe uniforme,
în funcţie de valoarea declarată a mărfii şi fără nicio legătură cu serviciul prestat conferă taxei un caracter ilicit.
-controlul are un caracter obligatoriu şi uniform pentru toate produsele vizate din cadrul Uniunii.
-controalele sunt prevăzute de dreptul comunitar (de ex. Directiva 81/389/CEE)
F. Reglementari europene in domeniul vamal
-în scopul aplicarii taxelor vamale, marfurile care fac obiectul operatiunilor de import sunt clasificate cu
ajutorul nomenclatorului tarifar;

- marfurile dobandesc urmatoarele situatii la intrarea pe teritoriul unui stat UE:

- ajung in libera practica (vanzare-cumparare) dupa ce a fost parcursa procedura administrativa a
vamuirii care presupune:
- plasarea marfii in cadrul nomenclatorului tarifar;
- identificarea originii marfii;
- calcularea valorii in vama;
- determinarea drepturilor de vama datorate;
- verificarea respectarii de catre importator a obligatiilor pe care le subsumeaza etapele precedente;
- sunt depozitate intr-un antrepozit liber (parti din teritoriul vamal al Comunitatii).
G. Interzicerea între statele membre a impozitelor interne cu caracter discriminatoriu.

Art. 110 TFUE:

„Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care
se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de
producţie”.
Putem avea două ipoteze:

I. Prevăzută de art. 110 alin.1– în statul de import există produse similare. Conform interpretării C.J.U.E. asupra art. 110 TFUE, sunt
considerate similare mărfurile care prezintă proprietăţi analoage sau care răspund acelorași nevoi ale consumatorilor.

II. Prevăzută de art. 110 (alin. 2) vizează mărfurile care, fără a fi similare, se află faţă de produsele naţionale într-un raport de
concurenţă, fie şi numai parţială, indirectă sau potenţială. Astfel, vinul şi berea nu sunt produse similare ca atare, dar în ciuda acestui
fapt, poate exista o anumită concurenţă între acestea, adică odată cu creşterea preţului unui produs faţă de preţul altuia,
consumatorii se reorientează spre produsul cu preţ mai redus.

Egalitatea de tratament fiscal între produsele indigene şi cele importate să se reflecte nu doar în ceea ce priveşte cuantumul
impozitului fiscal, dar şi în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire şi percepere a impozitului, precum sancţiunile aplicate în caz de
neplata sau plata cu întârziere.
Dispoziţiile art. 110 TFUE interzic statelor membre să impoziteze mai sever bunurile indigene decât cele importate?Argumentaţi
răspunsul.
Dsipoziţiile art. 110 TFUE pot fi invocate de importatori în faţa organelor de jurisdicţie naţionale?
 H. Recuperarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent şi a impozitelor interne cu cacracter discriminatoriu

Obligaţiile statelor atunci când constată că a instituit astfel de măsuri:

-să renunţe, total sau parţial, la măsura instituită (înlăturarea reglementărilor legale interne incompatibile cu
prevederile legale europene)
-să extindă avantajele fiscale acordate produselor autohtone la mărfurile importate.
-să restituie sumele încasate nelegal
-procedura este stabilită de fiecare stat membru în parte (care îşi stabileşte organele jurisdicţionale competente,
norme şi termene procedurale).
-Statele membre sunt abilitate sa limiteze restituirea taxelor incasate daca acestea au fost impuse de catre agentii
economici in preturile platite de catre cumparatori (sarcina probei este răsturnată, statul fiind cel care trebuie să
demonstreze includerea taxelor percepute nelegal în preţul plătit de cumpărătorul final).
-Importatorii justifică legitimare procesuală activă pentru a cere daune interese pentru prejudiciul produs prin
reducerea importurilor, urmare a taxelor şi impozitelor instituite în mod ilicit.