6.

DISTRIBUŢIA EFORTURILOR ÎNTR-O ÎMBINARE CU NITURI DIN

SOLICITĂRI EXTERIOARE

În elementele structurale îmbinate cu nituri ale podurilor metalice pot apărea, în

funcţie de nivelul şi modul de încărcare solicitări simple şi solicitări complexe:
- solicitări simple – asupra îmbinării acţionează la un moment dat un singur tip de
forţă internă (N, M, T sau Mt);
- solicitări complexe – asupra îmbinării nituite acţionează simultan două sau mai
multe forţe interne.

NOTĂ: Conform noilor norme europene EUROCODE, forţa tăietoare se

notează cu V, iar momentul de torsiune cu T. Întrucât în normele europene nu
se fac precizări exprese şi explicite referitoare la calculul îmbinărilor cu nituri,
în explicaţiile următoare ce se referă la îmbinările cu nituri se vor utiliza
notaţiile trecute mai sus în paranteză.

Calculul forţelor interne care acţionează la nivelul îmbinării are la bază mai multe
ipoteze care sunt enumerate în continuare.
1. Forţele axiale ce revin unei piese îmbinate cu nituri se consideră repartizate
uniform la toate niturile îmbinării. Aceeaşi regulă este valabilă şi în cazul forţei
tăietoare de pe secţiune;
2. În cazul solicitării cu moment încovoietor M, eforturile în niturile îmbinării sunt
proporţionale cu distanţele de la centrul de greutate al îmbinării la nitul în care
se calculează forţa internă.
3. În situaţia solicitărilor complexe asupra unei imbinări nituite este valabil principiul
suprapunerii efectelor.

6.1 ÎMBINAREA DE MONTAJ CU NITURI LA GRINZI CU INIMĂ PLINĂ SUDATE

Pentru a exemplifica modul de calcul al îmbinărilor cu nituri la grinzi cu inimă plină

sudate se consideră un pod metalic realizat în soluţia cu arce, cu tiranţi verticali, cu calea
situată la partea inferioară (Fig.1). Tablierul metalic susţinut de arce prin intermediul
tiranţilor este realizat din patru tronsoane cu ajutorul a trei îmbinări de montaj. Grinzile
principale sunt proiectate sub forma unor secţiuni “I” sudate, dublu simetrice (Fig.2).

Fig.1 Pod metalic cu arce cu calea jos

1
 Fig.2 Alcătuirea îmbinării de montaj

Întotdeauna când este posibil din punct de vedere constructiv îmbinările de montaj
se realizează simetric, iar piesele care alcătuiesc secţiunea transversală a elementelor
structurale se eclisează pe ambele feţe (Fig.2).

În urma calculului static, forţele interne ce solicită elementul structural sunt reduse
în secţiunea îmbinării de montaj, la nivelul centrului de greutate ale acesteia (Fig.2).
Pentru proiectarea îmbinării de montaj forţele interne trebuie distribuite componentelor
secţiunii grinzilor principale sudate (tălpi şi inimă).

Forţa axială se repartizează elementelor secţiunii transversale proporţional cu ariile.

At
Nt 
N
N (6.1)
A
Ain
N in 
N
N (6.2)
A
în care
NtN este forţa axială ce revine tălpilor;
NinN este forţa axială ce revine inimii;
N este forţa axială ce acţionează pe întreaga secţiune;
At este aria unei tălpi;
Ain este aria inimii.

Din cauza rigidităţii mici la forfecare a tălpilor, forţa tăietoare T se consideră preluată
integral de către inimă.
Tin=T (6.3)

2
 Momentul încovoietor se distribuie tălpilor şi inimii proporţional cu momentele de
inerţie în raport cu axa de încovoiere:

I z ,t
Mt 
M
M (6.4)
Iz

I z ,in
M in 
M
M (6.5)
Iz

Cunoscându-se momentul încovoietor ce revine tălpilor acesta poate fi convertit în

forţe axiale la nivelul tălpilor astfel:
M
Mt
Nt 
M
(6.6)
hin

În relaţiile de mai sus intervin următoarele notaţii:

I z ,t este momentul de inerţie al tălpilor grinzii în raport cu axa z;
I z ,in este momentul de inerţie al inimii grinzii în raport cu axa z;
I z este momentul de inerţie total al grinzii în raport cu axa z;
M
M t este momentul încovoietor preluat de tălpi din solicitarea cu M;
M
M in este momentul încovoietor preluat de inimă din solicitarea cu M;
M
N t este forţa axială preluată de tălpi din solicitarea cu M;

hin este înălţimea inimii grinzii.

6.2 ÎMBINAREA CU NITURI A TĂLPILOR

Dimensionarea îmbinării presupune:

a) stabilirea secţiunii ecliselor;
b) determinarea numărului de nituri şi stabilirea distribuţiei acestora.

a) Stabilirea secţiunii ecliselor

Se urmăreşte ca lungimea îmbinării de montaj să fie cât mai mică şi rostul să fie
acoperit pe ambele părţi (Fig.3). Secţiunea ecliselor se stabileşte din condiţia de
rezistenţă. Forţa axială din elementul eclisat N t se transmite uniform la grupul de eclise
de pe cele două feţe.

Nt  Nt  Nt
N M
(6.7)

3
 Fig.3 Detaliu cu îmbinarea de montaj a tălpii superioare a grinzii principale

În figura 3 spaţiul  este necesar realizării în condiţii bune a cordoanelor de sudură

dintre inimă şi tălpi (   10mm), iar spaţiul 1 este deschiderea rostului de montaj dintre
piese ( 1  1...3 mm).

1 Nt
Anet 
E1
(6.8)
2 a

 a fiind rezistenţa admisibilă a oţelului din care sunt confecţionate eclisele în gruparea
de acţiuni pentru care se face calculul.

Anet  AE 1  Agoluri  b E 1  t E 1  2    t E 1
E1
(6.9)

Dar b
E1
 bt (lăţimea eclisei superioare este egală, la limită, cu lăţimea tălpii).
E1
Înocuind (6.9) în (6.8) se poate determina valoarea grosimii eclisei t .

În mod asemănător rezultă:

1 Nt

E2
2 Anet (6.10)
2 a

 AE 2  Agoluri  b E 2  t E 2    t E 2  t E 2 b E 2   
E2
Anet (6.11)

E1 E2
Lăţimile ecliselor b , b se determină din condiţii constructive. Ori de câte ori este
posibil, eclisele trebuie să acopere întreaga lăţime a pieselor îmbinate sau cât mai mult
din lăţimea acestora. Conform figurii 3, lăţimile ecliselor se stabilesc astfel:

b E 1max  2e2,max  emax (6.12)

4
 b E 2 max  2e2,max (6.13)

Simultan trebuie îndeplinite şi condiţiile:

b E 1max  bt (6.14)

2b E 2 max  2   15 mm  bt (6.15)

În relaţia (6.15) grosimea inimii grinzii are valoarea de 15mm (Fig.3).

Tot pe considerente constructive, grosimea tolelor în cazul podurilor metalice

trebuie să aibă următoarele valori minime:
t  10 mm în cazul podurilor de cale ferată;
t  8 mm în cazul podurilor de şosea;
b) Stabilirea numărului de nituri şi distribuţiei acestora

Numărul de nituri nt necesar pentru eclisarea tălpilor se determină cu relaţia:

Nt
nt  (6.16)
Rcap ,nit

Rcap ,nit  min( Rnit , f , Rnit , pg ) (6.17)

Pentru cazul considerat, conform figurii 4 capacităţile niturilor la forfecare şi presiune

pe tijă se determină cu relaţiile:

 2
Rnit , f  n f a (6.18)
4
cu n f  2

Rnit , pg  d   tmin   la (6.19)

in care t min
 min(tt , t E1  t E 2 ) .

Se recomandă ca, pe direcţia eforturilor, distanţele dintre nituri să fie considerate cu

valori minime pentru a rezulta lungimi cât mai reduse ale ecliselor. Valorile minime ale
distanţelor dintre nituri se rotunjesc prin adaos (“în plus”) la 5mm, iar valorile maxime se
rotunjesc prin lipsă (“în minus”) la 5mm.

6.3 ÎMBINAREA CU NITURI A INIMII

a) Stabilirea secţiunii ecliselor

b Ein  bin (hin ) (6.20)

5
 Eclisarea inimii se realizează pe ambele feţe (eclisare dublă) (Fig.4) şi întodeauna
când este posibil trebuie să se acopere pe întreaga lungime rostul dintre elemente.

Fig.4 Detaliu cu îmbinarea de montaj a inimii

Eclisele trebuie să corespundă din punct de vedere al ariei şi momentului de inerţie

forţelor interne ce le revin: N in , Tin , M in .

Ain
N in 
M
N (6.21)
A
I z ,in
M in 
M
M (6.22)
Iz

Tin  T (6.23)

Secţiunea ecliselor rezultă din condiţia de rezistenţă:

2 AEin  Ain (6.24)

2b Ein t Ein  Ain (6.25)

b Ein  hin  2 (6.26)

2t Ein  tin  (1...3) mm (rotunjit prin adaos) (6.27)

b) Stabilirea numărului de nituri şi distribuţiei acestora

Niturile se dispun pe cât posibil simetric în raport cu axa orizontală a îmbinării. Într-
o primă etapă se aşază niturile pe două rânduri verticale, forţele interne ce revin inimii
fiind reduse în centrul de greutate al îmbinării. Se verifică apoi nitul cel mai solicitat cu
relaţia:

R V M  VT   H N  H M   Rcap ,nit
2 2
(6.28)

6
 În cazul în care condiţia exprimată de relaţia (6.28) nu este îndeplinită, niturile se
dispun pe trei rânduri verticale de o parte şi de alta a rostului de montaj şi se repetă
verificarea.

6.4 ÎMBINAREA DE MONTAJ CU NITURI LA GRINZI CU INIMĂ PLINĂ NITUITE

Aceste tipuri de îmbinări sunt întâlnite în cazul grinzilor principale ale podurilor cu
calea sus sau jos (Fig.5a, b şi c).

a.

b.

c.
Fig.5 Schemă privind alcătuirea structurilor de poduri metalice de
cale ferată cu grinzi cu inimă plină nituite cu calea sus/jos
7
 Pe reţeaua feroviară din România, dar şi în alte ţări există numeroase structuri de
poduri cu aceaste alcătuiri utilizate pentru domeniul de dechideri 10-30m. Structurile cu
deschideri ce depăşesc 15m se realizează din tronsoane (din motive de transport,
manipulare şi montaj), îmbinările de montaj dintre tronsoane fiind realizate cu nituri.

În cazul în care tălpile grinzilor principale sunt formate din mai multe platbande, nu
se întrerup toate în secţiunea rostului de montaj, întrucât pentru a asigura capacitatea de
rezistenţă a secţiunii ar rezulta grosimi de eclise şi de strâns mai mari. Soluţia care se
aplică frecvent la îmbinările de montaj ale tălpilor este cea în scară, simetrică (Fig.6) sau
nesimetrică (Fig.10). În mod uzual, în cazul grinzilor cu inimă plină nituite eclisele pentru
inimă se prevăd pe toată înălţimea inimii, ceea ce face ca profilele cornier să se întrerupă
la marginea ecliselor inimii, iar continuitatea lor să fie asigurată prin profile cornier cu rol
de eclisă.

a) Îmbinarea de montaj în scară simetrică

Fig.6 Alcătuirea îmbinării de montaj în scară simetrică

8
 Pentru exemplificare se prezintă calculul îmbinării tălpilor. Trebuie stabilite, aşa cum
s-a precizat anterior:
- dimenisunile ecliselor;
- numărul şi distribuţia niturilor.

Se vor analiza trei situaţii posibile de alcătuire a tălpii:

Cazul 1: APb1  APb 2  APb3 (Fig.6 şi 7)

Cazul 2: APb1  APb 2  APb 3 (Fig.8)

Cazul 3: APb1  APb 2  APb 3 (Fig.9)

Cazul 1: APb1  APb 2  APb3

Fig.7 Cazul 1 de îmbinare în scară simetrică a tălpii inferioare

Secţiunea eclisei se stabileşte din condiţii de rezistenţă care arată că forţa axială în
talpă din moment încovoietor în secţiunile unde se întrerupe câte o platbandă din pachet
(secţiunile a-a, b-b şi c-c) trebuie să fie cel puţin egală cu forţa axială în talpă din moment
încovoietor în afara îmbinării de montaj (la capetele eclisei E).

Secţiunea a-a

A E
 APb 2  APb 3    a   APb1  APb 2  APb 3    a (6.29)

 A E  APb1 (6.30)

Secţiunea b-b

A E
 APb1  APb 3    a   APb1  APb 2  APb 3    a (6.31)

 A E  APb 2 (6.32)

9
 Secţiunea c-c

A E
 APb1  APb 2    a   APb1  APb 2  APb 3    a (6.23)

 A E  APb 3 (6.34)

Din cele trei condiţii de rezistenţă rezultă:

 A E  APb max (6.35)

Deoarece ariile secţiunilor transversale ale celor trei platbande sunt egale rezultă
E
că aria eclisei A este egală cu aria unei platbande din pachet. În acest caz şi grupurile
de nituri n1 , n2 , n3 sunt egale şi se calculează cu relaţia:

A Pb1  a
n1  n 2  n3  (6.36)
Rcap , nit

Distribuţia niturilor în îmbinare se face pe baza distanţelor admise între două nituri
consecutive, respectiv între ultimele nituri şi marginile pieselor îmbinate. În acest mod
rezultă şi lungimea eclisei E considerând însă şi spaţiile  1  1...3 mm. Pentru obţinerea
unei lungimi cât mai reduse a eclisei este recomandat ca distanţele dintre nituri să tindă
către valorile minime.

Cazul 2: APb1  APb 2  APb 3

Fig.8 Cazul 2 de îmbinare în scară simetrică a tălpii inferioare

Din condiţiile de rezistenţă rezultă:

 AE  APb1 ( APb1  APb max ) (6.37)

şi grupurile de nituri n1 , n2 , n3 sunt diferite şi se stabilesc cu relaţiile:

10
 APb1  a
n1  (6.38)
Rcap ,nit

APb 2  a
n2  (6.39)
Rcap ,nit

APb 3  a
n3  (6.40)
Rcap ,nit

Cazul 3: APb1  APb 2  APb 3

Fig.9 Cazul 3 de îmbinare în scară simetrică a tălpii inferioare

Din condiţiile de rezistenţă rezultă:

 AE  APb 3 ( APb 3  APb max ) (6.41)

şi grupurile de nituri sunt diferite şi trebuie să se ţină seama de transmiterea indirectă a

forţelor de la platbandele Pb2 şi Pb3 din pachet la eclisa E (fig.9). Valorile n1 , n2 , n3 se
determină astfel:

APb1  a
n1  (6.42)
Rcap ,nit

n2  n2 '  n2 " (6.43)

11
 APb1  a
n2 '  n1  (6.44)
Rcap ,nit

n2 " 
A
Pb 2  APb1    a
 (1  0.3 p ) (6.45)
Rcap ,nit

n3  n3 ' n3 " (6.46)

APb 2  a
n3 '  n 2  (6.47)
Rcap ,nit

n3 " 
A
Pb 3  APb 2    a
 (1  0.3 p ) (6.48)
Rcap ,nit

În relaţiile (6.45) şi (6.48) p reprezintă numărul de piese intermediare prin care se

transferă forţa de la piese la eclisa E. Pentru relaţia (6.45) se consideră transferul de forţă
de la Pb2 la eclisa E şi p=1, iar pentru relaţia (6.48) se consideră transferul de forţă de
la Pb3 la eclisa E şi p=2.

b) Îmbinarea de montaj în scară nesimetrică

Îmbinarea de montaj în scară a platbandelor ce alcătuiesc o talpă se face în acest

caz numai într-o singură parte faţă de rostul inimii şi al ultimei platbande dinspre inimă
(Fig.10).

Fig.10 Îmbinarea în scară nesimetrică a tălpilor grinzii

12
 Secţiunea eclisei, numerele de nituri n1 , n2 , n3 şi distribuţia acestora se determină
după aceleaşi reguli prezentate anterior la îmbinarea în scară simetrică. Numărul de nituri
n4 se stabileşte cu relaţia:

n4  ni ,max 1  0.3 p  (6.49)

p fiind numărul de piese intermediare între eclisă şi platbanda cea mai depărtată de
eclisă. Pentru cazul din figura 10 p  2 şi nmax  n3 .

Pentru asigurarea continuităţii profilelor cornier în zona îmbinării de montaj (Fig.6 şi

10) aria profilelor cornier eclisă trebuie să fie cel puţin egală cu aria profilelor cornier
îmbinate, iar numărul de nituri pentru prinderea profilelor cornier eclisă trebuie să fie cel
puţin 4, câte două nituri pe fiecare aripă:

AL   a
nL  (6.50)
Rcap ,nit

Caculul îmbinării inimii nu diferă de cel detaliat la îmbinarea inimii unei grinzi cu
secţiunea sudată. Există mici diferenţe la stabilirea secţiunii ecliselor. La grinzile nituite
(Fig.6 si 10) eclisele inimii au inălţimea egală cu a inimii grinzii iar din motive constructive
grosimea ecliselor este egală cu grosimea aripilor profilelor cornier care fac parte din
secţiunea grinzii.

h E  hin (6.51)

t E  tin (6.52)

6.5 ÎMBINAREA DE MONTAJ CU NITURI LA O TALPĂ A UNEI GRINZI

PRINCIPALE CU ZĂBRELE NITUITE

Fig.11 Schema unei grinzi principale cu zăbrele cu îmbinări cu nituri

În afară de prinderile cu nituri de la noduri ale montanţilor şi diagonalelor există

îmbinări de montaj cu nituri ale tălpilor, care se execută din tronsoane (subansambluri)
pentru a nu depăşi limitele impuse de gabaritul de transport, respectiv de montaj.

13
 În figura 12 este reprezentată secţiunea transversală a tălpii inferioare în panoul 2-
3 unde este amplasată îmbinarea de montaj.

Fig.12 Secţiune transversală a tălpii inferioare în panoul 2-3

Deoarece pereţii secţiunii tălpii sunt formaţi dintr-un pachet de platbande (trei piese)
îmbinarea de montaj a acestora se realizează în scară şi poate fi simetrică sau
nesimetrică. Se utilizează mai frecvent îmbinarea în scară nesimetrică deoarece conduce
la o lungime mai mică a îmbinării (Fig.13 şi 14).

Fig.13 Îmbinarea de montaj nesimetrică a tălpii. Vedere laterală şi secţiune longitudinală

cu vedere în plan

14
 Fig.14 Îmbinarea de montaj nesimetrică a tălpii. Secţiuni transversale caracteristice

În figurile de mai sus intervin următoarele notaţii:

E1 sunt eclise pentru îmbinarea în scară a pachetului de platbande din pereţii

secţiunii tălpii;

E2 sunt eclise pentru acoperirea rostului Pb3 în exterior (este prevăzută constructiv
şi nu se ia în considerare în calculul de rezistenţă);

E3 profile cornier eclise pentru asigurarea continuităţii profilelor cornier care fac
parte din secţiunea tălpii.

Îmbinarea de montaj nesimetrică prezentată în figurile 13 şi 14 este pentru cazul

APb1  APb 2  APb3 , Secţiunea eclisei E1 , numerele de nituri n1 , n2 , n3 , n4 şi distribuţia
niturilor se stabilesc după aceleaşi reguli detaliate la îmbinarea de montaj a tălpii unei
grinzi principale cu inimă plină.

15