Călătoriile sunt eminamente un mijloc prin care o persoană poate evada din banalitatea

cotidiană, întrucât, în cadrul acestora, descoperă locuri și peisaje care devin mai mult decât
niște simple cadre naturale, acestea având un efect cathartic prin sentimentele, emoțiile pe
care le generează în trup și minte.

Problema care se pune este dacă peisajele influențează sau nu sentimentele unui călător.
Consider că peisajele sunt elementul sine qua non al unei călătorii și că acestea au puterea
incredibilă de a ne metamorfoza eul și de a ne înduioșa la o simplă privire panoramică asupra
unui cadru splendid.

În primul rând, peisajele unice, de o frumusețe incomensurabilă, reușesc să surprindă prin

fiecare particularitate, la fiecare privire, iar statutul de contamplator îi conferă unui individ o
experiență unică, declanșând în interiorul său sentimente de uimire în fața tabloului grandios
de natură. De exemplu, autorul Dimitrie Bolintineanu în textul dat spre analiză, marturisește
că ”nu este nimic mai desfătător ca această poziție”, aceea de a privi un cadru luxuriant, unic.
De asemenea, acesta mai afirmă din experiența sa că „Nicăieri ochiul nu cade fără să
întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată”, ceea ce confirmă faptul că un peisaj
mirific ne revelează clipă de clipă o fărâmă din splendoarea sa și că ne provoacă prin
excelență puternice emoții, copleșindu-ne până în adâncul ființei.

În al doilea rând, peisajele influențează sentimentele unui călător, deoarece frumosul și

dorința de a-l contempla este parte inerentă a ființei umane. Setea după perfecțiunea naturii,
sentimentele de uimire, de exaltare pe care un peisaj ni le conferă, se datorează atât sufletului
care se află în fiecare dintre noi, cât și rațiunii. De exemplu, ontologic vorbind, omul este
diametral opus unui animal, prin faptul că acesta este lucid cu privire la măreția naturii pe
care o vede și judecă lucrurile care îl înconjoară atât rațional, cât mai ales spiritual. Precum
spunea marele filozof și poet Lucian Blaga, existența omului este ”întru mister și pentru
revelare”, acesta căutând frumosul, cunoașterea, pe când dimensiunea animalului este legată
strict de asigurarea nevoilor de ordin fiziologic, precum hrana. Așadar, în calitate de ființe
umane, una dintre cele mai importante caracteristici care ne definesc existența este dorința
continuă de a descoperi, de a călători, de a ne bucura de frumos, de cultură, de experiențe
unice care ne reconfigurează ființele, iar peisajele ne stârnesc în mod inevitabil stări
profunde, sentimente unice.

În concluzie, peisajele au un impact ridicat asupra sentimentelor unui călător, deoarece ne pot
surprinde la cel mai înalt nivel prin unicitatea lor, prin detaliile fine, prin cadrele
nemaivăzute, dar putem afirma totodată că datorită sufletului și minții care sunt caracteristice
ființei umane reacționăm cu patos la vederea unui tablou grandios de natură.