MINISTERUL EDUCAȚIEI

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN SUCEAVA

COLEGIUL „ANDRONIC MOTRESCU”, RĂDĂUȚI

PROIECT DE SPECIALITATE

PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE

CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVELUL: 4

PROFILUL: SERVICII

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT:

PROF. TOFĂNESCU ANAMARIA BĂDELIȚĂ LORENA-GIORGIANA

RĂDĂUȚI
2021
BUGETUL LOCAL

2
 CUPRINS:

Argument.........................................................................................4

Capitolul I: Noțiuni introductive privind bugetele

1.1. Bugetul public. Noțiuni despre bugetul public...........................5

1.2. Bugetul local. Conținutul despre bugetul local..........................7

Capitolul II: Bugetul local

2.1. Noțiuni privind bugetul local...............................................11

2.2. Structura bugetelor locale...................................................12
2.3. Principiile procedurii bugetului local.................................13
2.4. Veniturile privind bugetul local...........................................19
2.5. Componențe și responsabilități în procesul bugetelor
locale....................................................................................26

Capitolul III: Studiu de caz .....................................................36

Bibliografie..................................................................................47

3
 ARGUMENT

Mi-am ales ca temă „ Bugete locale” deoarece consider că este foarte important și
este o temă specifică modulului de specialitate „ Economică”, modul studiat în cadrul
unităților de specialitate, specific claselor a XII- D. Această lucrare scrisă am întocmit-o
în vederea obținerii certificatului de calificare profesională.

Dintre noțiunile studiate în cadrul acestui modul, o atenție deosebită se acordă

bugetelor publice din România.

Bugetul de stat reprezintă forma corectă de manifestare a finanțelor publice și de

realizare a politicii financiare a statului, constituind principalul instrument de procurare a
resurselor bănești necesare și de asigurare a unor servicii publice, generate de funcțiile și
sarcinile ce îi revin statului la un moment dat.

În România legea privind finanțele publice precizează că gestionarea resurselor

financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții cu caracter autonom în condițiile
asigurării echilibrului financiar. Acest sistem unitar și corelat de fonduri formează
bugetul general consolidat.

Consider astfel, tema aleasă de mine este extrem de importantă deoarece fiecare
trebuie să conștientizeze importanța bugetelor.

În urma realizării acestui proiect de specialitate mi-am dezvoltat următoarele:

URÎ 17 Elemente de statistică, finanțe și asigurări

Cunoștințe: 14.1.8 Descrierea elementelor de finanțe

Abilități: 7.2.5 Aplicarea fluxurilor și sistemelor de organizare procesuală a

întreprinderii

Atitudini: 14.3.4 Conștientizarea capacității de a înțelege rolul și funcțiile finanțelor

publice și a asigurărilor

4
 Capitolul I

Noțiuni introductive privind bugetele

1.1. Bugetul public. Noțiuni despre bugetul public

Bugetul de stat reprezintă forma corectă de manifestare a finanțelor publice și

de realizare a politicii financiare a statului, constituind principalul instrument de
procurare a resurselor bănești necesare și de asigurare a unor servicii publice, generate de
funcțiile și sarcinile ce îi revin statului la un moment dat.

Concepțiile referitoare la esența, rolul și funcțiile bugetului au evoluat continuu

pe măsura amplificării problematicii dezvoltări economice.

Bugetul de stat reprezintă din punct de vedere juridic un act prin care sunt
prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Abordarea economică
subliniază corelațiile macroeconomice cât și legătura cu nivelul și evoluția PIB-ului.
Astfel spus, bugetul de stat exprimă relațiile economice în expresie bănească care iau
naștere în procesul repartiției PIB-ului.

Aceste relații se manifestă in dublu sens:

1. Pe de o parte ca relație de mobilizare a resurselor bănești la dispoziția statului;

2. Pe de altă parte ca relații de reprezentare a acestor resurse

Bugetul de stat este un document previzional ce cuantifică mărimea veniturilor

ce pot fi mobilizate la dispoziția statului, precum și nivelul cheltuielilor ce se vor efectua
într-o perioadă determinată de timp, de obicei un an.

Activitatea bugetară este reglementată de reguli precise prevăzute în acte

normative. În conformitate cu acestea, bugetul de stat are un caracter obligatoriu deoarece
el devine lege după aprobarea de către Parlament, moment în care este posibilă
constituirea fondului bugetar și alocarea acestuia.

5
 Conținutul economic al bugetului de stat decurge din necesitatea îndeplinirii
funcțiilor și sarcinilor statului în raport cu cerințele legilor economice care guvernează
repartiția produsului intern brut.

Apariția și existența statului, generalizarea schimbului de mărfuri mijlocit de

bani au determinat constituirea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor efectuate în
scopul satisfacerii menirii și funcțiilor acestuia.

În prezent, bugetul nu mai este privit ca o reflectare pasivă a veniturilor și

cheltuielilor probabile ale statului, el este considerat principalul plan financiar la nivelul
macroeconomic.

Concentrând la dispoziția sa resurse financiare importante, bugetul se transformă

într-un instrument de înfăptuire a obiectivelor politicii economico-sociale a statului,
acțiunea sa fiind conjugată cu cea a celorlalte pârghii monetare și fiscale. Bugetul statului
este principala pârghie financiară cu ajutorul cărora statul mobilizează fondurile necesare
îndeplinirii obiectivelor sale.

Veniturile și cheltuielile publice nu reflectă numai conținutul unor indicatori ai

bugetului de stat, ci ele sunt considerate niște pârghii utilizate de stat pentru stimularea
sau restrângerea unor activități, creșterea sau diminuarea producției și consumului
anumitor produse, influențarea relațiilor economice cu străinătatea, determinarea unui
comportament al unor categorii sociale corespunzător intereselor statului.

Aceste pârghii financiare servesc statului pentru îndeplinirea unor obiective

economice, sociale, politice sau demografice. Ele ocupă un loc important în mecanismul
de funcționare a economiei putând fi considerate drept metode economice de conducere.
Rezultă deci, afirmarea rolului economic al statului este inseparabilă de bugetul de stat.

În România legea privind finanțele publice precizează că gestionarea resurselor

financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții cu caracter autonom în condițiile
asigurării echilibrului financiar. Acest sistem unitar și corelat de fonduri formează
bugetul general consolidat.

6
 1.2. Bugetul local. Conținutul despre bugetul local

Conceptul de finanțe reflectă procesele și relațiile economice în expresie

bănească prin care se constituie, repartizează și utilizează fondurile bănești necesare
funcționării statului și a altor entități economico-sociale.

În sens larg, finanțele locale includ finanțe publice locale, finanțele regiilor
autonome și ale societăților comerciale constituite cu aportul autorităților
administrație publice locale și alte resurse financiare locale.

Finanțele publice locale își au originea în autonomizarea autorităților

teritoriale în administrarea comunităților respective.

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din

punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale
statului. Aceasta este o condiție a autonomiei financiare, deoarece autonomia
administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul
financiar al funcționării.

Organizarea distinctă a finanțelor locale pe baza autonomiei lor financiare

este necesară deoarece:

 Comunitățile locale cunosc, cel mai bine, posibilitățile proprii privind

resursele bănești de proveniență publică și în special nevoile privind
cheltuielile ce trebuie acoperite;
 Permite degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli;
 Reduce numărul și amploarea fluxurilor bănești între cele două niveluri
structurale ale finanțelor publice;
 Permite o urmărire mai bună a modului cum sunt folosite fondurile financiare
publice constituite;

7
  Finanțele locale satisfac mai bine cerințele de utilități publice în teritoriu, cum
ar fi: construirea de drumuri, poliția, iluminatul public, gospodăria comunală.

Finanțele publice locale reprezintă o parte completă a finanțelor publice

alături de finanțele publice ale administrației centrale de stat, care exprima relațiile
economice prin care se mobilizează și utilizează resurse bănești la nivelul unităților
administrativ teritoriale pentru satisfacerea unor cerințe colective reprezentate de
învățământ, cultură, asistență socială, servicii publice, dezvoltare.

În România, organizarea teritorială a finanțelor publice este așezată pe

împărțirea țării în unități administrativ-teritoriale fiind structurată pe niveluri ierarhice
în limitele fiecărei unități administrative: județe, municipii, orașe, comune.

Din punct de vedere juridic, organele financiare teritoriale sunt instituții ale
administrației publice, cu administrație și gestiune proprie de instituție. Sfera lor de
acțiune diferă după nivelul organizatoric, astfel :

 Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, la

nivel de județ și municipiu București;
 Administrațiile financiare, la nivelul municipiului și sectoarelor municipiului
București
 Circumscripțiile financiare, la orașe;
 Percepțiile rurale și agenții fiscali, la nivelul comunelor.

Toate aceste organe sunt îndrumate și controlate de către Direcția Generală

a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, a cărei structură organizatorică
cuprinde :

 Direcția de trezorerie, cu serviciile: contabilitatea trezoreriei; metodologiei

verificate și controlul; buget
 Direcția impozite și taxe, cu serviciile: constatare și impunere persoane fizice;
constatare și impunere persoane juridice; urmărire persoane juridice;
urmărirea și încasarea impozitelor, taxelor și altor venituri; biroul pentru
evidența și valorificarea bunurilor, serviciul TVA;

8
  Direcția controlului financiar de stat, cu serviciile: controlul financiar la regii
și societăți comerciale; controlul financiar la instituții publice și agenți
economici privați; controlul financiar la societăți comerciale de turism și
prestări servicii;
 Garda financiară, structura pe trei divizii

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct

de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale
statului. Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia
administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care îi asigură suportul
material al funcționării. În acest sens este și argumentul conform căruia comunitățile
locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică
și, mai ales nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de
servicii publice pe plan local.

Finanțele publice locale reflectă raporturile economice prin care se constituie

și se utilizează resursele bănești la nivelul unităților administrativ-teritoriale, fără o
contraprestație directă și imediată în vederea satisfacerii unor cerințe social culturale,
economice și a furnizării unor servicii publice de către instituțiile autoritățile
administrației publice locale.

Finanțele publice locale mijlocesc procesele de formare, repartizare și

utilizare a fondurilor bănești la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Fondurile bănești administrate de către autoritățile administrației publice

locale se formează pe seama impozitelor și taxelor locale, a veniturilor nefiscale și a
veniturilor cu destinație specială.

Resursele bănești proprii mobilizate la dispoziția unităților administrativ

teritoriale se completează prin redistribuire cu sume, cote defalcate și transferuri de la
bugetul de stat.

Fondurile bănești de la nivelul unităților administrativ-teritoriale se

repartizează sub forma cheltuielilor publice pentru acțiuni social culturale, servicii
publice, dezvoltare, alte acțiuni de importanță locală.

9
 Componentele finanțelor publice locale

În sfera finanțelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanțele

instituțiilor publice locale finanțate din venituri proprii și subvenții din bugetul local,
finanțele instituțiilor publice locale finanțate integral din venituri proprii, creditele
externe și interne, veniturile și cheltuielilor evidențiate în afara bugetului local. Sfera
finanțelor publice locale este ilustrată de structura bugetului general al unei unității
administrativ-teritoriale care reflectă: bugetul local, bugetul instituțiilor publice finanțate
din venituri proprii și subvenții din bugetul local, bugetul instituțiilor publice finanțate
integral din venituri, bugetul creditelor externe și interne, veniturile și cheltuielile
evidențiate în afara bugetului local.

10
 Capitolul II

Bugetul local

2.1. Noțiuni privind bugetul local

Bugetele locale reprezintă partea principală a finanțelor publice care reflectă

raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării
acțiunilor social culturale, economice și de altă natură din competența autorităților
administrației publice locale.

Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor,

fundamentarea resurselor financiare, stimularea inițiativei locale, afirmarea autonomiei
locale și exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale.

Bugetul local reprezintă un instrument principal al autorităților administrației

publice locale în vederea selectării priorităților de finanțare din strategiile de dezvoltare
economico-socială ale localităților. Fundamentarea priorităților și a opțiunilor privind
acțiunile social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanțeze din
bugetul local, precum și măsurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizează în
procesul elaborării și adoptării bugetului local.

Bugetul local constituie instrumentul principal de asigurare a autonomiei

decizionale a autorităților administrației publice locale, de valorificare eficientă a
resurselor locale și de îmbunătățire a utilizării fondurilor locale.

Bugetul local reprezintă o componentă distinctă și autonomă în cadrul

bugetului consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administrației centrale de
stat prin sumele defalcate și transferurile de care beneficiază autoritățile administrației
publice locale.

Bugetele locale în calitate de parte principală a finanțelor locale reflectă

cerințele economice de resurse financiare necesare realizării acțiunilor sociale culturale,
economice, serviciilor publice și dezvoltare din competența autorităților administrației
publice precum pentru modul de procurare a resurselor financiare din cursul unui
exercițiu financiar.
11
 Bugetele locale reprezintă instrumentele de planificare și de conducere a
activității financiare a unităților administrativ-teritoriale. Structura acestora reflectă
gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente
între diferitele administrații teritoriale.

Bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielile

administrațiilor locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire
a deficitelor.

2.2. Structura bugetelor locale

Bugetele locale au o structură, în cadrul administrațiilor publice locale delimitate

teritorial.

Bugetele locale cuprind două capitole principale:

 veniturile
 cheltuielile localităților.

Veniturile și cheltuielilor se grupează în buget pe baza clasificației bugetare

aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți,

capitole, subcapitole, titluri, articole precum și alineate și paragrafe, după caz.
Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinația precisă și limitată.

Numărul de personal, permanent și temporar, precum și fondul salariilor de bază

se aprobă distinct, prin anexa fiecărei instituții publice. Numărul de salariați aprobat
fiecărei instituții publice nu poate fi depășit.

12
 2.3. Principiile procedurii bugetului local

Principiile bugetare care trebuie respectate pe parcursul etapelor elaborării

bugetului public sunt următoarele:

1. Principiul universalității
2. Principiul unității
3. Principiul neafectării veniturilor
4. Principiul anualității bugetului public
5. Principiul specializării bugetare
6. Principiul echilibrului bugetar
7. Principiul publicității

1. Principiul universalității

Principiul universalității constă în faptul că veniturile și cheltuielile bugetare se

înscriu separat, cu sumele totale, ele realizându-se numai în cadrul bugetului public.

În legislația românească acest principiu este cuprins în Legea privind finanțele

publice, ce permit controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor și
cheltuielilor publice. Conform acestei legi, impozitele și taxele ce constituie venituri la
buget nu pot fi înscrise în aceasta decât dacă sunt stabilite prin lege iar creditele bugetare
aferente fiecărui exercițiu financiar se aprobă prin legi bugetare anuale urmărind structura
economică și funcțională a acestora.

Acest principiu prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Principalele

dezavantaje sunt inexistența unei simulări în ceea ce privește îmbunătățirea serviciilor
oferite de stat datorită imposibilității acestor servicii de a beneficia direct de resursele
suplimentare procurate de stat prin activitate proprie și imposibilitatea de a determina
costurile nete pentru anumite servicii publice. Ca și avantaje acest principiu permite

13
cunoașterea exactă a veniturilor și cheltuielilor publice, face posibil controlul
Parlamentului asupra valorii totale a veniturilor și cheltuielilor publice și permite
sesizarea corelațiilor existente între anumite venituri și cheltuieli.

2. Principiul unității bugetare

Unitatea bugetară urmărește necesitatea cuprinderii tuturor veniturilor și

cheltuielilor bugetare într-un singur document.

Prin respectarea acestui principiu se poate realiza o cunoaștere clară a surselor de

venituri și destinația cheltuielilor pe ansamblul lor precum și a deficitului sau
dezechilibrului bugetar. Prin intermediul unității bugetare se poate prezenta situația
financiară a țării ce constituie fundamentul alegerii Parlamentului între opțiunile
prezentate de Guvern datorită faptului că Parlamentul are la dispoziție o perioadă scurtă
de timp pentru adoptarea bugetului prezentarea acestuia trebuie să fie clară și accesibilă.

Aplicarea principiului unității bugetare realizată în principal în perioadele de

prosperitate și stabilitate economică se află într-o strânsă corelație cu principiul
universalității, cele două principii fiind complementare.

Datorită dezvoltării și diversificării activităților publice, în mai multe state

contemporane, în ciuda avantajelor acestui principiu, se practică procedeul pluralității
bugetare.

Derogările de la unitatea bugetară se referă la :

a) Conturile speciale de trezorerie

b) Bugetele extraordinare
c) Bugetele anexe
d) Bugetele autonome

a) Conturile speciale de trezorerie:

14
 În aceste conturi sunt cuprinse operațiile financiare efectuate de organele statale,
principala caracteristică fiind caracterul lor propriu provizoriu, motiv pentru care ele
nu pot fi înscrise în conturile definitive ale bugetului public.

Aceste conturi prezintă forme diferite de la o țară la alta dar ca și trăsături

generale le putem grupa în următoarele categorii :

 Conturi ale afecțiunilor speciale

 Conturi ale comerțului
 Conturi ale reglementărilor cu guverne străine
 Conturi ale operațiilor monetare
 Conturi ale împrumuturilor și consolidărilor
 Conturi ale avansurilor

b) Bugetele extraordinare:

Sunt bugete care se elaborează alături de bugetul ordinar, pentru finanțarea

unor cheltuieli cu caracter excepțional ( de exemplu : războaie, calamități). Pentru
asigurarea resurselor necesare se utilizează mijloace din aceeași categorie, adică venituri
excepționale procurate prin impozite sau taxe noi sau pe calea unor împrumuturi interne
sau externe.

c) Bugete anexe :

Sunt bugete întocmite de unele instituții sau servicii publice fără personalitate
juridică și sunt aprobate de către Parlament odată cu bugetul ordinar deși se întocmesc
distinct față de aceasta.

d) Bugetele autonome:

Constituie o excepție de la regula unității întocmindu-se de regii autonome,

instituții publice și colectivității locale care dispun de venituri din propria activitate și pe
care le utilizează pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de activitatea desfășurată.
Bugetele autonome constituie în scopul restrângerii centralismului bugetar și se aprobă de

15
organele de conducere a celor cărora li se acordă prin lege dreptul de a elabora buget
propriu.

3. Principiul neafectării veniturilor bugetare

Neafectarea veniturilor bugetare se referă la faptul că veniturile bugetare se

depersonalizează prin pricepere servind la acoperirea cheltuielilor publice în ansamblul
lor. Aceasta înseamnă că nu se poate folosi un anumit venit pentru acoperirea unei
anumite cheltuieli bugetare.

În multe state există abateri de la principiul neafectării veniturilor, abateri care

pot fi considerate și un rezultat al nerespectării pe deplin a altor principii cum ar fi
universalitatea și unitatea.

4. Principiul anualității bugetare

Acest principiu constituie un punct de vedere istoric prima regulă bugetară

aplicată în practică, la baza sa stând atât rațiuni de ordin politic cât și rațiuni tehnice.

Din punct de vedere politic aplicarea acestui principiu este considerată necesară
deoarece se consideră că eficiența controlului parlamentar este sporită în cazul în care
veniturile și cheltuielile sunt aprobate pe durate mai scurte de timp.

Tehnic, anualitatea bugetară constituie soluția folosită pentru realizarea

exactității calculelor privind veniturile și cheltuielile publice și a echilibrului bugetar
pentru a evita fraudele și evaziunile. O altă alternativă ar fi practicarea unor bugete
plurianuale dar acestea prezintă inconvenientul major al apariției unor influențe
perturbatoare de la un an la altul care influențează procesele de formare a veniturilor
bugetare și de efectuare a cheltuielilor publice generând dificultăți în efectuarea
previziunilor.

16
 Ca și semnificație, principiul anualității se referă atât la durata autorizării
Guvernului în scopul încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor publice cât și la
perioada de timp în care se execută bugetul public.

În ceea ce privește prima semnificație, anul bugetar durează 12 luni, data

începerii anului bugetar fiind diferită de la o țară la alta, în funcție de caracterul
economiei, gradul de complexitate, nivelul de dezvoltare a acestora, regimul de lucru al
Parlamentului, tradiții.

În ceea ce privește perioada de timp în care se execută bugetul public aceasta

poate fi egală sau nu cu cea pentru care s-a aprobat bugetul. În funcție de aceasta,
execuția bugetului public poate fi organizată în două modalități și anume:

 Sistemul de exercițiu bugetar

 Sistemul de gestiune bugetară

Sistemul de exercițiu bugetar presupune că durata de execuție a bugetului public

se întinde pe o perioadă mai mare decât un an presupunând și o durată complementară
pentru lichidarea tuturor operațiunilor de încasare a veniturilor și efectuarea cheltuielilor.

Sistemul de gestiune bugetară constă în limitarea execuției bugetului public la un

an, astfel la sfârșitul anului operațiunile bugetare încetează automat, veniturile neîncasate
și cheltuielile nelichidate raportându-se în bugetul anului următor.

5. Principiul specializării bugetare

Conform acestui principiu veniturile se înscriu și se aprobă pe surse de

proveniență iar cheltuielile pe categorii de utilizării în funcție de natura și destinația lor.

În consecință, principiul specializării constă în individualizarea pozițiilor privind

veniturilor și cheltuielilor publice pe baza unor criterii bine definite. Instrumentul folosit
în acest scop este clasificația bugetară a veniturilor și cheltuielilor. Aceasta exprimă
structura bugetului ordonând în mod sistematic și unitar mobilizarea veniturilor și

17
destinația utilizărilor, folosind anumite criterii precum : criteriul administrativ, economic,
și funcțional.

6. Principiul echilibrării bugetare

În gândirea economică clasică, bugetul de stat trebuie să fie în echilibru,

deficitul bugetar fiind considerat un fenomen negativ cu influențe asupra funcționării
mecanismului economic, acest principiu fiind considerat ” principiul de aur al gestiunii
bugetare”.

În literatura economică există opinii diferite în ceea ce privește natura,

necesitatea și căile de echilibrare ale bugetului de stat. În general, echilibrul nu se poate
reduce la o simplă comparare și egalitate între venituri și cheltuieli. El este rezultatul
acțiunii unui complex de factori ce stau la baza constituirii și utilizării resurselor bănești
și se realizează în anumite condiții economico-sociale.

În practică, echilibrul, excedentul sau deficitul pot să apară fie în procesul

elaborării bugetului, fie în procesul execuției bugetare, datorită abaterilor consemnate de
la cheltuielile proiectate.

Execuția bugetară dezechilibrată impune, în vederea acoperirii deficitului,

recurgerea la împrumuturi sau la emisiune suplimentară de bani, care poate să antreneze
după sine fenomene inflaționiste.

În cazul în care legislația financiară a anumitor țări nu permite întocmirea de

bugete dezechilibrate, se procedează la întocmirea a două bugete- unul ordinar echilibrat
și altul extraordinar deficitar sau la scoaterea unor venituri și cheltuieli în afara bugetului
de stat – operațiune cunoscută sub denumirea de ” debugetizare ”. În același timp, unele
țări au renunțat definitiv la elaborarea de bugete echilibrate întocmind bugete deficitare.

În timp, concepțiile referitoare la echilibrul bugetar au evoluat, între cele care

promovează ideea obligativității acestuia și cele care susțin folosirea deficitului ca
instrument al echilibrului economic existând o mare diversitate de puncte de vedere.

18
 Dezacordurile manifestate în privința necesității modalității și a oportunității
echilibrului bugetar au determinat prefigurarea mai multor strategii bugetare alternative:
buget echilibrat anual, buget echilibrat ciclic, bugetul folosirii integrale a resurselor.

Teoria bugetului echilibrat anual impune compensarea oricărui deficit în

cursul aceluiași an prin crearea unor excelente însă datorită limitelor sale această
orientare are foarte puțini susținători.

Bugetul echilibrat ciclic presupune compensarea deficitelor bugetare apărute

în timpul unei depresiuni economice cu excedente caracteristice avântului economic. În
practică însă, utilizarea unui asemenea procedeu este aproape imposibilă deoarece
deficitul bugetar a devenit un fenomen cronic, caracteristic majorității țărilor dezvoltate și
în curs de dezvoltare, în timp ce excedentele bugetare se înregistrează doar sporadic.

Bugetul folosirii integrale a resurselor poate fi definit ca valoarea bugetului în

condițiile în care în economie se înregistrează utilizarea integrală a resurselor, având în
vedere nivelul existent al cheltuielilor guvernamentale și structura veniturilor existente.
Însă, tendințele urmate de bugetul folosirii integrale nu coincid cu cele urmate de bugetul
real.

7. Publicitatea bugetului

Este principiul modern conform căruia bugetul trebuie adus la cunoștința

opiniei publice după ce este supus dezbaterii și aprobării Parlamentului. Legea privind
adoptarea bugetului de stat și contul privind încheierea exercițiului bugetar pe anul
precedent celui în curs sunt publicate în Monitorul Oficial și în culegeri de legi, iar cifrele
înscrise în proiectul de buget sunt dezbătute în presa scrisă, radio și televiziune.

2.4. Veniturile privind bugetul local

19
 Veniturile bugetelor locale se constituie în principal din venituri realizate pe
plan local și venituri primite la nivel central. În afară de acestea o altă sursă importantă
care poate crește venitul realizat pe plan local o reprezintă împrumuturile.

Legea Finanțelor publice locale prezintă următoarele categorii de venituri ale

bugetelor locale:

a. Venituri proprii formate din : impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte
venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
b. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c. Subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
d. Donații și sponsorizări;
e. Operații financiare.

a. Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe plan local.

Nivelul și sursele acestora sunt controlate, decise de către autoritățile locale, în
limitele prevăzute de lege. Principalele acte normative care reglementează
veniturile proprii sunt Legea Finanțelor publice locale și Codul Fiscal (Legea
privind impozitele și taxele locale ).

O caracteristică a veniturilor proprii este aceea că autoritățile locale au în

general libertate în privința modului în care sunt cheltuite. Se poate afirma că gradul de
autonomie al unei comunități depinde în mare măsură de ponderea veniturilor realizate pe
plan local în raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale. Ideal ar fi ca veniturile
proprii să poată acoperii cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale.

În funcție de sursa de colectare, veniturile care se realizează pe plan local pot fi

venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital și venituri cu destinație specială.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și

evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează
impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din

20
acestea, precum și pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date în scopul evaluării
corecte a veniturilor.

Anexa Legii finanțelor publice prezintă veniturile proprii astfel:

1. Impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub

autoritatea consiliilor locale;
2. Cote defalcate din impozitul pe venit:
a. Cote defalcate din impozitul pe venit;
b. Sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate din impozitul pe venit
pentru echilibrarea bugetelor locale.
3. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
4. Impozite și taxe pe proprietate:
a. Impozit pe clădiri;
b. Impozit pe terenuri;
c. Taxe juridice din timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru;
d. Alte impozite și taxe pe proprietate
5. Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:
- Taxe hoteliere
6. Taxe pe servicii specifice:
a. Impozit pe spectacole;
b. Alte taxe pe servicii specifice.
7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de
activități:
a. Taxe asupra mijloacelor de transport;
b. Taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;
c. Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activități;
8. Alte impozite și taxe fiscale
9. Venituri din proprietate:

21
a. Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor
locale;
b. Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;
c. Venituri din concesiuni și închirieri;
d. Venituri din dividende;
e. Alte venituri din proprietate.
10. Venituri din dobânzi
11. Venituri din prestări de servicii și alte activități:
a. Venituri din prestări de servicii;
b. Contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe;
c. Contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;
d. Taxe din activități cadastrale și agricultură;
e. Contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție
socială;
f. Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;
g. Alte venituri din prestări de servicii și alte activități.
12. Venituri de taxe administrative, eliberări de permise:
a. Taxe extrajudiciare de timbru;
b. Alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
13. Amenzi, penalizări și confiscări:
a. Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate dispozițiilor legale;
b. Penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de
impozite și taxe;
c. Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abonamente și alte sune confiscate
odată cu confiscarea, potrivit legii ;
d. Alte amenzi, penalități și confiscări.
14. Diverse venituri:
 Vărsăminte din venituri și/ sau disponibilitățile instituțiilor publice;
 Alte venituri
15. Venituri din valorificarea unor bunuri:
a. Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;

22
 b. Venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului;
c. Venituri din privatizare;
d. Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat.

A. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

B. Subvenții de la bugetul de stat și de la alte administrații

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor

dezechilibre care intervin pe plan local atât vertical(nivelul impozitelor si taxelor locale
nu acoperă cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice), dar si orizontal deoarece
nu toate colectivitățile locale se descurca la fel financiar deși au obligația de a oferi
servicii echivalente din punct de vedere calitativ si cantitativ.
Un sistem bun de transferuri trebuie sa îndeplinească o serie de condiții. In primul
rând ele nu trebuie sa fie suficiente astfel încât autoritățile locale sa fie stimulate sa
realizeze venturi proprii. In același timp trebuie asigurat echilibrul intre competentele
autorităților locale si resursele descentralizate. Este recomandat ca sumele acordate sa fie
previzibile pe o perioada mai mare de timp astfel încât sa permită autorităților locale sa
realizeze cheltuieli conform unei strategii, a unor obiective pe termen lung.
Lucrările de specialitate din domeniu precum si diferitele rapoarte europene si ale
Băncii Mondiale prezinta clasificări diferite ale sumelor provenite de la nivel central.
Legea finanțelor publice recunoaște doua categorii principale : prelevări de la
bugetul de stat(sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat) si subvenții.
Fondurile cele mai consistente sunt cele din prima categorie.

 Sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat –aceste venituri
corespund așa numitului sistem de partajare a impozitelor si taxelor intre diferite
niveluri de guvernare. Sistemul de repartizare a acestor sume este stabilit la nivel
central, autoritățile locale neavând practic nici un control asupra cuantumului lor,

23
 iar in unele cazuri, nici asupra modului in care vor fi cheltuite. Autoritățile locale
primesc astfel sume si cote defalcate din impozitele pe venit si TVA.

Subvențiile reprezintă sume alocate de la nivel central comunităților locale cu

un scop foarte bine definit. Autoritățile locale nu dețin o modalitate legala de a
controla nivelul acestor sume sau modul in care vor fi cheltuite.
Fondurile corespunzătoare subvențiilor sunt repartizate prin intermediul
ministerelor responsabile in funcție de destinația acestora.
Tot cu destinație speciala si gestionate de ministere sunt veniturile din fondurile
speciale. Acestea se constituie prin act normativ, fie de către Guvern, fie de către
Parlament.
In timp ce fondurile speciale se formează din taxe instituite special si
plătite de carte contribuabilii care beneficiază direct, subvențiile fac parte din
veniturile totale ale bugetului de stat. Practic diferența dintre cele doua (subvenții
si fonduri speciale) se deduce urmărind modul de alocare, instituția responsabile
rămânând aceeași: ministerul.
Repartizarea unor fonduri speciale este prevăzuta in legea bugetului de stat
însă, in cazul altora, ministerele care le gestionează au libertatea de a hotărî
criteriile de repartizare in teritoriu.
Veniturile localităților, fie realizate pe plan local, fie provenite de la stat
sunt insuficiente mai ales când se pune problema realizării de investiții necesare
dezvoltării comunităților locale. O posibila sursa de suplimentare o reprezintă
împrumuturile.
 Împrumuturile
Legea finanțelor publice locale oferă posibilitatea autorităților administrației
publice locale de a-si completa propriile resurse financiare prin contractarea unor
împrumuturi interne sau externe pe care le pot folosi fie pentru realizarea de
investiții publice de interes local, fie pentru refinanțarea datoriei publice locale.
Pentru realizarea acestor împrumuturi autoritățile locale au la dispoziție doua
instrumente. Primul dintre ele este emiterea si lansarea titlurilor de valoare care se

24
 poate face fie direct de către autoritățile locale, fie prin intermediul unor agenții
sau instituții specializate. Cel de-al doilea se refera la împrumuturi de la băncile
comerciale sau de la alte instituții de credit.
Deși actualul cadrul legislativ permite contractarea de împrumuturi de către
autoritățile locale, condițiile in care se pot realiza acestea determina
administrațiile locale sa nu apeleze la aceasta varianta de suplimentare a
veniturilor locale. Cel mai important impediment este ca toate operațiunile
financiare legate de împrumuturi se realizează prin Trezorerie, lucru care
dezavantajează banca cu care se contractează aceste împrumuturi. Acest aspect
poate fi remediat printr-o modificare legislativa simpla care sa permită băncilor sa
realizeze aceste operațiuni, Trezoreria fiind si ea informata. Un alt aspect este
faptul ca, nefiind încă bine stabilită distincția dintre proprietatea publica si privata
a autorităților locale acestea nu au posibilitatea efectiva de a garanta un împrumut.
 Donații și sponsorizări
Instituțiile publice mai pot folosi pentru desfășurarea activității lor bunuri materiale și
fonduri bănești, primite de la persoane juridice și fizice sub formă de donații și
sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale.
Fondurile bănești acordate de persoanele juridice și fizice, primite sub formă de
donații și sponsorizări , în situația instituțiilor publice finanțate integral de la buget,
sunt vărsate direct la bugetul local din care se finanțează acestea. Cu aceste sume se
majorează veniturile și cheltuielile bugetului local, iar fondurile respective se vor
utiliza cu respectarea destinațiilor stabilite de transmițător.
Bunurile materiale primite de instituțiile publice sub formă de donații și sponsorizări
se înregistrează în contabilitatea acestora.
Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecționării legislației
fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de
creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și de
descentralizare a serviciilor publice.

25
 2.5. Componențe și responsabilități în procesul bugetelor locale

 Rolul Parlamentului

În domeniul finanțelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe şi

responsabilități de bază:

a) adoptă acte legislative în domeniul finanțelor publice;

b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz,
modificările și completările la legislație ce rezultă din politica bugetar-fiscală;

c) adoptă legile bugetare anuale și legile privind modificarea bugetelor;

d) examinează raportul privind executarea bugetului public național și a componentelor

acestuia;

e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului

asigurărilor sociale de Rolul Guvernului

 Rolul Guvernului

În domeniul finanțelor publice, Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilități

de bază:

a) exercită conducerea generală a activității executive în domeniul gestionării

finanțelor publice, în conformitate cu principiile și regulile stabilite de prezenta lege;

b) asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din

punct de vedere bugetar-fiscal;

c) asigură administrarea datoriei de stat și monitorizarea datoriei sectorului public;

26
 d) aprobă cadrul bugetar pe termen mediu și prezintă Parlamentului proiectul legii
privind limitele macrobugetare pe termen mediu;

e) aprobă și prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, precum şi

proiectele de legi privind modificarea bugetelor;

f) adoptă hotărâri privind redistribuirea alocațiilor în condițiile art.60 alin. (1) lit. a);

g) asigură gestionarea eficientă şi transparentă a fondului de rezervă și a fondului de

intervenție ale Guvernului;

h) prezintă Parlamentului rapoarte privind executarea bugetului public național și a

componentelor acestuia;

i) aprobă regulamentul-cadru de activitate a serviciilor financiare din cadrul

autorităților publice;

j) adoptă acte normative în scopul implementării prezentei legi. stat și a fondurilor

asigurării obligatorii de asistență medicală.

 Rolul Ministerului Finanțelor

Ministerul Finanțelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanțelor publice și

are următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) stabilește activitățile intermediare ale calendarului bugetar și monitorizează

implementarea acestuia, precum și asigură coordonarea generală a procesului bugetar;

b) elaborează și asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu

principiile și regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege;

c) elaborează și prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu și

proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu;

d) examinează propunerile de buget ale autorităților publice centrale, elaborează și

prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv și, în caz de
necesitate, proiectele de legi privind modificarea acestuia;

27
 e) examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și sintezele consolidate ale
proiectelor bugetelor locale de nivelul întâi și al doilea, precum și determină transferurile
interbugetare în conformitate cu legislația;

f) asigură gestionarea mijloacelor financiare ale bugetelor componente ale bugetului

public național prin contul unic trezorerial și prin alte conturi deschise în Banca
Națională a Moldovei și în instituțiile financiare, administrează bugetul de stat și
monitorizează executarea celorlalte bugete componente ale bugetului public național;

g) organizează și asigură funcționarea sistemului trezorerial;

h) participă în Sistemul automatizat de plăți interbancare;

i) întocmește și publică rapoarte periodice și anuale privind executarea bugetului de

stat, precum și privind executarea bugetului public național;

j) administrează datoria de stat și garanțiile de stat, precum şi monitorizează datoria

sectorului public;

k) efectuează monitoringul financiar al autorităților publice la autogestiune, al

întreprinderilor de stat și al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat;

l) elaborează și aprobă cadrul metodologic necesar pentru implementarea prezentei

legi și a altor acte normative în domeniul finanțelor publice, precum şi acordă
asistență metodologică autorităților publice centrale ți locale în procesul bugetar;

m) asigură procesul de dezvoltare continuă a capacităților profesionale ale personalului

care activează în domeniul finanțelor publice;

n) avizează proiectele de acte normative cu implicații financiare asupra bugetelor,

precum și proiectele de acorduri, memorandumuri, protocoale sau alte documente cu
caracter financiar, încheiate cu alte state sau cu organizații internaționale;

o) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

28
 (2) Pentru analiza bugetară și analiza perspectivelor în domeniul finanțelor publice,
Ministerul Finanțelor poate solicita și dispune de orice informație necesară de la
oricare autoritate/instituție publică.

 Rolul autorităților publice centrale

(1) În domeniul finanțelor publice, autoritățile publice centrale au următoarele

competențe și responsabilități de bază:

a) organizează sistemele de planificare, executare, evidență contabilă și raportare a

bugetului în cadrul autorității publice respective și, după caz, în cadrul instituțiilor
bugetare din subordine;

b) elaborează, aprobă, asigură implementarea și raportează strategiile sectoriale de

cheltuieli;

c) stabilește prioritățile de politică sectorială și asigură conformitatea strategiilor

sectoriale de cheltuieli cu documentele de planificare strategică și cu limitele de cheltuieli
prognozate/aprobate în buget;

d) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale

bugetului public național și pe autorități publice centrale, în cadrul sectorului de care este
responsabil, inclusiv determină transferurile cu destinație specială de la bugetul de stat la
bugetele locale;

e) prezintă Ministerului Finanțelor propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe

termen mediu și a proiectului legii bugetului de stat, rapoarte financiare, rapoarte de
performanță, alte rapoarte și informații necesare pentru elaborarea rapoartelor prevăzute
de prezenta lege, fiind responsabile de prezentarea în termen și corectitudinea
informațiilor prezentate;

f) participă la argumentarea și promovarea proiectului cadrului bugetar pe termen mediu

și a legii anuale a bugetului de stat, precum și a rapoartelor privind executarea bugetului
de stat, inclusiv privind performanța în cadrul programelor pe domeniile de competență;

29
 g) asigură repartizarea și aprobă limitele de alocații bugetare anuale și indicatorii de
performanță pentru instituțiile din subordine și monitorizează performanțele financiare și
nefinanciare ale acestora;

h) asigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli și a bugetelor anuale pe

domeniile de competență, precum și a rapoartelor privind implementarea acestora;

i) asigură gestionarea alocațiilor bugetare și administrarea patrimoniului public, în

conformitate cu principiile bunei guvernări;

j) monitorizează activitatea instituțiilor publice la autogestiune pentru care au calitatea

de fondator, precum și a întreprinderilor de stat și a societăților comerciale cu capital
integral sau majoritar de stat care activează în domeniul de competență;

k) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

(2) Pentru realizarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organele centrale de specialitate
ale administrației publice conlucrează cu alte autorități publice centrale și locale, care, la
rândul lor, sânt obligate să colaboreze și să prezinte orice informație necesară autorității
publice de specialitate.

 Rolul autorității publice centrale și a instituției publice responsabile pentru

bugetul asigurărilor sociale de stat

(1) În domeniul finanțelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul protecției

sociale are următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează politicile în domeniul asigurărilor sociale de stat și asistenței sociale şi

prezintă Ministerului Finanțelor, în baza propunerilor Casei Naționale de Asigurări
Sociale, prognoze ale bugetului asigurărilor sociale de stat și alte informații necesare
pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;

b) prezintă și promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanțelor, Guvernul

şi cu Parlamentul, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv și,
în caz de necesitate, proiecte de legi privind modificarea bugetului în cauză;

30
 c) monitorizează și analizează executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum
și performanța în cadrul programelor;

d) înaintează Guvernului propuneri în vederea asigurării stabilității financiare a

sistemului public de asigurări sociale;

e) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

(2) În domeniul finanțelor publice, Casa Națională de Asigurări Sociale are

următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează și prezintă autorității publice centrale în domeniul protecției sociale

prognoze ale bugetului asigurărilor sociale de stat și alte informații necesare pentru
elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;

b) întocmește și prezintă autorității publice centrale în domeniul protecției sociale

proiectul legii anuale a bugetului asigurărilor sociale de stat și, în caz de necesitate,
propuneri de modificare a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și furnizează
informațiile necesare pentru fundamentarea acestora;

c) participă în procesul de consultare și promovare a proiectului legii anuale a

bugetului asigurărilor sociale de stat la Ministerul Finanțelor, Guvern și Parlament;

d) administrează bugetul asigurărilor sociale de stat și implementează programele în

conformitate cu obiectivele și indicatorii de performanță asumați;

e) asigură gestionarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat și administrarea

patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu principiile bunei guvernări;

f) prezintă Guvernului, autorității publice centrale în domeniul protecției sociale și

Ministerului Finanțelor rapoarte privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
inclusiv privind performanța în cadrul programelor, și asigură publicarea acestora;

g) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

 Rolul autorității publice centrale și a instituției publice responsabile pentru

fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală
31
 (1) În domeniul finanțelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii
sănătății are următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează politica în domeniul asigurării obligatorii de asistență medicală și

prezintă Ministerului Finanțelor, în baza propunerilor Companiei Naționale de Asigurări
în Medicină, prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și alte
informații necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;

b) prezintă și promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanțelor, Guvernul

și cu Parlamentul, proiectul legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe
anul respectiv și, în caz de necesitate, proiecte de legi privind modificarea fondurilor
asigurării obligatorii de asistență medicală;

c) monitorizează și analizează executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistență

medicală, precum și performanța în cadrul programelor;

d) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

 (2) În domeniul finanțelor publice, Compania Națională de Asigurări în Medicină

are următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează și prezintă autorității publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății

prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și alte informații
necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;

b) întocmește și prezintă autorității publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății

proiectul legii anuale a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală și, în caz de
necesitate, propuneri de modificare a fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală, precum și furnizează informațiile necesare pentru fundamentarea acestora;

c) participă în procesul de consultare și promovare a proiectului legii anuale a

fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală la Ministerul Finanțelor, Guvern și
Parlament;

d) administrează fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală și implementează

programele în conformitate cu obiectivele și indicatorii de performanță asumați;

32
 e) asigură gestionarea mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală și administrarea patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu
principiile bunei guvernări;

f) prezintă Guvernului, autorității publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății și

Ministerului Finanțelor rapoarte privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de
asistență medicală, inclusiv privind performanța în cadrul programelor, și asigură
publicarea acestora;

g) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

 Rolul autorităților administrației publice locale

(1) În domeniul finanțelor publice, autoritățile administrației publice locale au

următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează, aprobă și administrează bugetele locale cu respectarea principiilor și

regulilor stabilite de prezenta lege și în conformitate cu legislația privind finanțele
publice locale;

b) elaborează prognoze bugetare și întreprind, în limitele competențelor, măsuri pentru

creșterea bazei fiscale și asigurarea sustenabilității bugetelor locale pe termen mediu și
lung;

c) înaintează, prin intermediul asociațiilor reprezentative ale autorităților administrației

publice locale, propuneri la elaborarea politicii bugetar-fiscale și a politicilor sectoriale,
precum și participă la consultările privind relațiile interbugetare;

d) conlucrează cu autoritățile publice centrale și implementează la nivel local

programele și politicile cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel
național;

e) publică bugetele locale și rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind

performanța în cadrul programelor la nivel local;

33
 f) asigură gestionarea resurselor bugetare și administrarea patrimoniului public, în
conformitate cu principiile bunei guvernări;

g) efectuează monitorul financiar al instituțiilor publice la autogestiune, al

întreprinderilor municipale și al societăților comerciale în care autoritățile administrației
publice locale au calitatea de fondator sau dețin cota majoritară în capital social.

(2) Alte competențe specifice ale autorităților administrației publice locale sânt
prevăzute de legislația privind finanțele publice locale și de alte acte normative.

 Rolul instituțiilor bugetare

În domeniul finanțelor publice, instituțiile bugetare au următoarele competențe și

responsabilități de bază:

a) elaborează și prezintă propuneri de buget;

b) repartizează limitele de alocații bugetare conform clasificației bugetare;

c) colectează venituri în condițiile art.43;

d) își asumă angajamente bugetare și efectuează cheltuieli în scopurile și în limitele

alocațiilor bugetare;

e) implementează și raportează programele în conformitate cu obiectivele și indicatorii

de performanță asumați;

f) asigură gestionarea alocațiilor bugetare și administrarea patrimoniului public, în

conformitate cu principiile bunei guvernări;

g) publică bugetele și rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind

performanța în cadrul programelor;

h) exercită alte competențe și responsabilități prevăzute de legislație.

Unitățile aflate în subordinea, administrarea sau sub autoritatea Ministerului Finanțelor

Publice și societățile la care Ministerul Finanțelor Publice exercită calitatea de
reprezentant al statului ca acționar.

34
Ministerul Finanțelor Publice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care
aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.

Principiile care stau la baza activității Ministerului Finanțelor Publice sunt următoarele:

a) coerența, stabilitatea și predictibilitatea în domeniul finanțelor publice pe termen

mediu;

b) armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;

c) întărirea autorității instituției;

d) perfecționarea managementului fondurilor publice;

e) transparența activității în toate domeniile sale de activitate;

f) colaborarea cu partenerii sociali;

g) asigurarea unui mediu de afaceri concurențial și predictibil.

A. Unități care funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice

-Agenția Națională de Administrare Fiscală,

-Comisia Națională de Prognoză.

-Agenția Națională pentru Achiziții Publice

B. Instituții și activități care funcționează pe lângă Ministerul Finanțelor Publice

-Tipărirea și difuzarea publicației "Revista Finanțe Publice și Contabilitate"

-Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile

C. Companii naționale, societăți naționale și societăți comerciale aflate sub autoritate sau
în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, la care acesta exercită calitatea de
reprezentant al statului ca acționar

-Compania Națională Imprimeria Națională - S.A.,

35
-CEC Bank- S.A.,

-Societatea Comercială Banca de Export-Import a României EXIMBANK- S.A.,

-Fondul național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, -

F.N.G.C.I.M.M. S.A – IFN și filialele

-Fondul Român de Contragarantare - S.A..

Capitolul III

Studiu de caz

Primăria Rădăuți

Primăria Rădăuți : strada: Piața Unirii Nr 2;

36
Județ: Suceava

Cod poștal: 725400

Telefon: (+40) 0230-561.140

Fax: 0230 564 703

E-mail: secretaria@primariaradauti.ro

relatiipublice@primariaradauti.ro

Program de lucru: Luni-Vineri, orele 08:00-16:00

37
 CONDUCERE:

Loghin Bogdan- Primar

Andrei

38
Tarevici Ciprian- Viceprimar
Cezar

Marinică Sofroni Secretar General al

Municipiului Rădăuți

39
Organigrama

40
Bugetul local pe anul 2020

41
42
43
44
 DEPARTAMENTE ALE PRIMĂRIEI RĂDĂUȚI:

 SERVICIUL IMPOZITE SI TAXE

Șef serviciu– Ursescu Victor-Silviu

Telefon mobil: 0755155423

Telefon fix: 0230/56.11.40, interior 221, 228, 204

Adresa mail: impozite@primariaradauti.ro

 SERVICIUL CONTABILITATE-BUGET-FINANTE

Șef Serviciu – Cosovan Mihaela Cristina

Telefon fix: 0230/56.11.40, interior 206

Telefon fix: 0230/56.07.59

Adresa email: bugetradauti@yahoo.com

 SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DE EVIDENȚĂ A

PERSOANELOR

 Compartimentul Stare Civilă

 Compartimentul Evidența Persoanelor

Sef Serviciu – Dumitru Oltea Mariana

Telefon fix: 0230/56.73.01 (SPCLEP)

Telefon fix: 0230/56.69.00 (Stare Civilă)

Adresa email: starecivila@primariaradauti.ro

 SERVICIUL AMENAJAREA TERITORIULUI, URBANISM,

CADASTRU, MEDIU, ADMINISTRAREA CIMITIRELOR
45
Sef Serviciu – Flutur Gabriel Dumitru

Telefon: 0230/56.11.40, interior 219, 220

Telefon mobil : 0755 155 406

Adresa email: urbanism@primariaradauti.ro

 SERVICIUL ADMINISTRATIE PUBLICA, RESURSE UMANE,

ACHIZITII PUBLICE SI PROGRAME

Sef Serviciu – Mitric Elena Livia

Telefon mobil: 0755/155.401

Adresa email: resurseumane@primariaradauti.ro

 COMPARTIMENTUL JURIDIC

Sef Serviciu – –

Telefon mobil: 0755/155.404

Telefon fix: 0230/56.11.40, interior 215

Adresa email: juridic@primariaradauti.ro

 COMPARTIMENTUL REGISTRUL AGRICOL

Sef Birou – Tcaciuc Marius

Telefon mobil : 0755/155.415

Telefon fix: 0230.56.11.40, interior 205

Adresa email: registruagricol@primariaradauti.ro

 COMPARTIMENT PROTECTIE CIVILA SI SITUATII DE

URGENTA
46
Andrusceac Paunel – Telefon mobil : 0755/155.402

Babalean Ilie – Telefon mobil : 0755/155.421

Adresa email: protectiecivila@primariaradauti.ro

 COMPARTIMENT AUTORITATE LOCALA DE TRANSPORT

LOCAL SI AUTORIZARE COMERCIALA

Sef Serviciu –

Telefon fix: 0230/56.11.40, interior 213

Adresa email: comercial@primariaradauti.ro

47
 BIBLIOGAFIE

1. Finanţe şi bugete publice

2. FINANŢE PUBLICE pentru uzul studenţilor ID, Editura Academica

Brâncuşi Târgu Jiu
3. Manual pentru clasa a XII-a : Finanțe și fiscalitate -filiera tehnologică,
profil SERVICII calificarea Tehnician în activități economice -
Daniela Hangan; Mihaela Tudor; Monica Bizadea; Dumitru Alămîie
(2007); editura : CD PRESS
4. www.scribt
5. www.wikipedia

48