14.

Unguente

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrării pe

epitelii sau mucoase în scop de protecţie sau terapeutic şi sunt compuse din diferite
baze de unguent, substanţe active şi auxiliari.

Dispersarea substanţelor active şi auxiliare

Substanţele active şi auxiliare pot fi introduse în baza de unguent în mai
multe moduri:
- prin dizolvare, obţinându-se unguente soluţii;
- prin emulsionare, obţinându-se unguente emulsii;
- prin suspendare, obţinându-se unguente suspensii,
- sau mixt: prin suspendare şi dizolvare, prin emulsionare şi suspendare, prin
emulsionare, dizolvare şi suspendare etc. obţinându-se unguente polifazice.

Încorporarea substanţelor active prin dizolvare.

Metoda constă în dizolvarea substanţelor solubile în faza lipofilă prin
dizolvare la rece sau la cald (de exemplu: camfor se dizolvă în baze grase) sau a
substanţei hidrofile în baza hidrofilă (de asemenea la rece sau la cald) în funcţie de
solubilitatea substanţelor respective (de exemplu: ichtiol, salicilat de sodiu în baze
hidrofile) urmată de amestecarea componentelor până la răcire.
Dezavantajul acestei metode este că din unguentul tip soluţie unele substanţe
pot recristaliza la răcire (sau în timp) mai ales în situaţia în care este depăşită limita
de solubilitate a substanţei în baza respectivă.
Încorporarea substanţelor active prin emulsionare.
Substanţele active se dizolvă în faza în care sunt solubile şi anume: cele
lipofile în baza grasă iar cele hidrofile în apă, tipul de emulsie fiind dat de natura
emulgatorului. Când se adaugă apă pentru dizolvarea substanţelor hidrosolubile,
cantitatea de solvent adăugată se scade din cantitatea totală de bază prescrisă.

Încorporarea substanţelor prin suspendare.

Această metodă se aplică pentru substanţele care nu sunt solubile în baza de
unguent. Pentru obţinerea unguentelor suspensii substanţele active insolubile se
pulverizează până la gradul de fineţe corespunzător sitelor VIII sau IX iar pentru
unguentele oftalmice astfel încât diametrul particulelor să nu fie mai mare de 50
µm (F.R. X). După pulverizarea substanţei active se procedează în felul următor:
- când substanţa activă insolubilă este prescrisă în concentraţii sub 5%
prepararea unguentului se realizează prin amestecarea substanţei fin pulverizate cu
ulei de parafină până la omogenizare (cantitatea de ulei de parafină utilizată se
scade din cantitatea totală a bazei de unguent) după care se adaugă restul bazei de
unguent prescrisă;
- dacă substanţa activă insolubilă este prescrisă în concentraţii mai mari de
5% prepararea unguentului suspensie se realizează în următorul mod: substanţa
activă insolubilă fiind pulverizată se amestecă cu o mică parte din baza de unguent
topită până la omogenizare adăugându-se apoi treptat, treptat restul bazei de
unguent topite şi amestecând până la răcire.
La prepararea unguentelor suspensii omogenizarea se realizează până când
nu mai sunt vizibile aglomerări de particule cu ochiul liber sau cu lupa (4.5x).
F.R. X prevede ca unguentele care se aplică pe plăgi, pe arsuri sau pe pielea
sugarilor, să fie preparate cu baze având proprietăţi emulsive şi de asemenea să fie
preparate astfel încât să fie asigurată sterilitatea şi să fie ferite de contaminarea
ulterioară cu microorganisme.
Prepararea unguentelor cu antibiotice are loc în mod similar.
Pentru a asigura sterilitatea unguentelor se vor steriliza la temperaturi de
1600C timp de 2 ore sau la 1400C timp de 3 ore componente grase ca: lanolină,
vaselină, cetaceul, uleiuri vegetale cât şi pulberi termostabile.
Pentru unguentele care conţin baze de unguent şi substanţe active
termolabile prepararea va fi realizată în boxe sterile ferindu-se de contaminarea cu
microorganisme (utilizând lucrul aseptic).

Factorii care influenţează absorbţia percutană

Pielea este în primul rând un organ pentru apărare, nepermiţând transferul
substanţelor din mediu extern în mediul intern al organismului. Totuşi în anumite
condiţii această barieră poate fi străbătută de anumite substanţe medicamentoase în
diferite moduri. Există în general două modalităţi de absorbţie cutanată a
medicamentelor:
- transcelular, prin osmoză (substanţele lipofile trec prin epiderm în acest mod);
- intercelular în general prin intermediul glandelor sebacee, sudoripare respectiv
anexele pielii în general.

Prin piele se absorb următoarele categorii de substanţe:

- substanţe solubile în lipoizii pielii (solvenţi organici apolari);
- substanţe solubile atât în ulei cât şi în apă;
- substanţe volatile liposolubile.

Absorbţia substanţele medicamentoase din unguente este influenţată de factori

diverşi, şi anume:
- proprietăţile fizico-chimice a substanţelor active;
- proprietăţile bazei de unguent;
- starea pielii;
- suprafaţa pe care se aplică unguentul;
- cantitatea unguentului administrat
- gradul de fricţionare a pielii;
- durata de contact între medicament şi organul cutanat.

Pregătirea bazei de unguent

Pentru prepararea unguentelor bazele sunt selectate în funcţie de scopul
terapeutic urmărit. La bazele de unguent oficinale în F.R. X, avem indicat modul
de preparare în cadrul monografiei respective. La bazele neoficinale în F.R. X,
prepararea se face în funcţie de excipienţii din compoziţia bazelor cât şi a
substanţelor active care vor fi încorporate.

Prepararea bazelor de unguent conţinând excipienţi graşi.

Excipienţii graşi de consistenţă solidă, semisolidă sau lichidă se amestecă
prin metoda fuziunii la cald pe baia de apă sau utilizând radiaţii infraroşii. Pentru a
scurta timpul de omogenizare a bazei, bazele solide pot fi răzuite înainte de
amestecare. După topirea amestecului de excipienţi graşi baza se filtrează pentru
eliminarea eventualelor impurităţi ,iar pentru filtrare se utilizează ţesături din
bumbac. După filtrare baza topită este amestecată într-un vas corespunzător până la
răcire, operaţia fiind necesară pentru a evita formarea grunjilor (grunjii se
formează datorită punctului de solidificare diferit al excipienţilor din compoziţia
bazei).
Baze de unguent emulsii de tip A/U.
Aceste baze se prepară prin topirea simultană a excipienţilor graşi cu
emulgatorii A/U pe baia de apă sau utilizând alte metode prin care cele două
componente pot fuziona. După topire se adaugă soluţia apoasă conţinând
substanţele active dizolvate (încălzită la aproximativ 70-800C), adăugarea făcându-
se treptat şi amestecându-se continuu. Amestecarea poate avea loc manual,
utilizând patentulă şi pistil sau utilizând diferite aparate acţionate electric, mecanic
etc.

Prepararea bazelor de unguent-emulsii U/A.

Acest tip de baze se prepară în următorul mod: excipienţii lipofili se topesc
la 70-800, apoi se adaugă faza apoasă care conţine substanţa activă şi emulgatorul,
care în funcţie de structura chimică se poate încorpora astfel:
- dacă emulgatorul este neionogen (Tween, Mirj etc.) acesta se topeşte
simultan cu faza grasă pe baia de apă;
- dacă emulgatorul este ionogen (cationic sau anionic) acesta se va dizolva
parţial sau total în faza apoasă, după care se emulsionează în baza grasă
prescrisă;
- dacă emulgatorul utilizat este format din amestec de emulgatori cu
proprietăţi diferite se va proceda în felul următor: emulgatorul U/A se va
dizolva în apă după care se va încorpora în faza hidrofilă, iar emulgatorul
A/U se va dizolva odată cu fuziunea la cald a componentelor grase;
- dacă emulgatorul utilizat este format din ceruri emulgatoare prepararea are
loc în următorul mod:
o în prima fază se obţine cerura emulgatoare;
o în continuare cerura emulgatoare este încorporată într-o bază anhidră;
 o apoi baza anhidră va fi hidratată.
După amestecarea fazei lipofile cu emulgatorii, respectiv soluţia apoasă ca şi
la prepararea bazelor precedente, unguentul se va amesteca până la răcire. În
soluţia apoasă se vor adăuga conservanţi potriviţi.

Gelurile cu polietilenglicol.
Acest tip de geluri se prepară prin topirea componentelor lichide şi a celor
solide pe baia de apă, iar dacă este cazul se asociază cu excipienţi graşi utilizând
emulgatori adecvaţi, omogenizarea continuându-se până la răcirea bazei.

Hidrogelurile.
Se prepară prin hidratarea la rece sau alternând hidratarea la temperatură
ridicată cu temperatură scăzută şi aceasta în funcţie de natura macromoleculei
respective. Pentru prepararea unui gel corespunzător se vor utiliza auxiliari
potriviţi (umectanţi, conservanţi etc.).

Unguente mixte.
Acest tip de baze au în compoziţia lor atât baze hidrofile (hidrogeluri,
polietilenglicol, baze emulsii U/A) cât şi baze grase. Cele două tipuri de baze se
vor topi separat urmând ca amestecarea lor în stare topită să se realizeze la o
temperatură corespunzătoare.

Bazele de unguente oftalmice şi nazale.

Acest tip de baze datorită utilizării terapeutice (pe mucoasa nazală respectiv
oftalmică) trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume: să fie sterile, să aibă
în compoziţie baze emulsive. Pentru a corespunde calitativ, prepararea lor trebuie
să aibă loc în condiţii sp