Definiţie: INFECŢIILE UROGENITALE NEGONOCOCICE apar în Infecțioase Non-

majoritatea cazurilor în rezultatul contactului sexual (96-98%) infecțioase

şi au ca semn clinic principal afectarea uretrei.
Epidemiologie: se consideră că 20-80% din cazurile de uretrite Venerice Nevenerice
la bărbaţi sunt de origine nongonococică 1. infecţii 1. piococice 1.mecanice
Factori de risc pentru dezvoltarea uretritelor nongonococice bacteriene: 2.tuberculoase 2. chimice
se citează: a) chlamidii 3. alergice
-contacte sexuale ocazionale, b) micoplasme 4.metabolice
-numărul mare de parteneri sexuali, c) nespecifice 5.congestive
-antecedente de infecţii transmise sexual (gonoreea, d) cu flora colică
trichomoniaza), 2. infecţii
-profesii ce implică deplasări, micotice
-manipulări uretrale, 3. infecţii virale
-maladii viscerale infecţioase, 4. infecţii cu
-imunodeficienţe congenitale sau dobândite protozoare
5. infecţii cu
paraziţi intestinali
Clinic Studiile clinice efectuate asupra uretritelor nongonococice au relatat următoarele:
- evolutia clinica a uretritelor (uretro-vaginitelor) nongonococice poate fi acută, subacută, cronică sau asimptomatică
(indiferent de agentul cauzal);
- indiferent de factorul provocator, uretritele (uretro-vaginitele) nongonococice se manifestă clinic asemănător – de la o
simptomatologie cu secreţie abundentă şi senzaţii de usturime, până la forme cu secreţie uretrală sau leucoree foarte
modestă, sau chiar absentă;
- este obligatoriu tratamentul tuturor partenerilor sexuali, chiar dacă aceştea nu prezintă manifestări clinice evidente.
TRICHOMONIAZA UROGENITALĂ
Epidemiologie:
Trichomoniaza este cea mai frecventă infecţie cu -La femeile cu ITS ponderea este de 30%, la barbaţi -5-20%
transmitere sexuală (ITS) atât în dimensiune -Infecţia este întâlnită şi la copii (fetiţe), a fost dovedită şi
globală, cât şi locală. In majoritatea cazurilor transmiterea bolii de la mamă la nou-născut în cursul naşterii (între
evoluează asimptomatic, nu este însoţită de 2 şi 35% dintre copii pot fi contaminaţi la naştere)
complicaţii deosebite, dar are o mare importanţă -Modul de transmitere a bolii este prin raport sexual.
socială prin numărul semnificativ de persoane Transmiterea nesexuală, pe calea contactului indirect, prin
infectate. intermediul unor obiecte (burete, prosop, scaun de toaletă, mâini,
etc.) este admisă cu o probabilitate foarte mică.
Etiologie: Maladia este produsă de Trichomonas vaginalis Clinic:
– un protozoar unicelular flagelat, de formă ovoidă sau -perioada de incubaţie poate dura de la 5 la 30 zile, în
piriformă, mobil. Parazitul poate fagocita anumiţi agenţi medie este de 7-10 zile;
microbieni (gonococi, chlamidii, etc.), facându-i inaccesibili manifestările clinice sunt diferite la femei şi la bărbaţi.
pentru antibioticele convenţionale şi facilitând astfel La bărbaţi – infecţia primară induce uretrita şi cistita;
recidivele acestor infecţii. *ca complicaţii : prostatite, epididimite, litreite, cowperite,
La om se întâlnesc trei tipuri de trichomonas: Trichomonas balanopostite, şancrul trichomoniazic.
vaginalis (parazitează căile genitale şi urinare);
Trichomonas tenax (localizare bucală şi amigdaliană); La femei – infecţia primară induce vulvovaginita, cistita,
Pentatrichomonas hominis (Trichomonas intestinalis sau cervicita,
hominis, evidenţiat în intestin *complicaţiile : skenite, bartolinite, salpingite,
endometrite.
Simptomatologia trichomoniazei la bărbaţi: asimptomatică sau prezintă semne clinice modeste la majoritatea
pacienţilor, aceştea fiind depistaţi doar ca sursă de infectare a partenerelor;

Simptomul principal este uretrita, însă se pot asocia şi alte manifestări;

-Uretrita trichomoniazică poate avea evoluţie acută, subacută, cronică, latentă sau asimptomatică.
a) Uretrita acută este destul de rară şi se manifestă printr-o secreţie purulentă albgălbuie, congestie şi edem al
meatului, însoţite de prurit şi arsuri uretrale.
b)Uretrita subacută este semnalată iniţial mai frecvent ca forma acută, prezentând ulterior semne clinice mult
diminuate, căpătând astfel un caracter subacut.
c) Uretrita cronică este întâlnită frecvent, de obicei, apare după unele pusee de uretrită acută sau subacută.
Manifestările clinice sunt modeste – scurgerea uretrală se limitează doar la câteva picături muco-purulente sau muco-
seroase, uneori fiind însoţită de senzaţii subiective de prurit sau disconfort uretral. Evoluţia este cronică, cu pusee de
acutizare şi diminuare a manifestarilor clinice.
d) Forma asimptomatică este cea mai frecventă (peste 30-50% cazuri). Majoritatea bărbaţilor nu prezintă nici un semn
clinic, dar sunt contagioşi, fiind depistaţi doar la apariţia unor complicaţii sau ca sursă de infecţie pentru partener.
Simptomatologia trichomoniazei la femei: manifestările clinice la femei prezintă unele caractere specifice pentru boală,
datorită condiţiilor deosebit de favorabile, ce le prezintă organele genitale feminine trichomonadelor pentru parazitare.
Vulvovaginita trichomoniazică este principala manifestare clinică, care se poate manifesta prin următoarele forme
evolutive – acută, subacută, cronică şi asimptomatică.
a) Vulvovaginita acută se întâlneşte mai rar; apare brusc, manifestată clinic prin inflamaţia acută a mucoasei vaginale si
leucoree abundentă, însoţite de dureri la nivelul vulvei, care pot fi spontane sau accentuate de raporturile sexuale
(dispareunie). O parte dintre paciente suferă de polakiurie, disurie, cistalgii şi numai rareori apar fenomene generale –
greţuri, cefalee, fatigabilitate, etc.
b)Vulvovaginita subacută este cea mai frecventă manifestare la femeile cu trichomoniază.
Semnele clinice sunt mai modeste şi cuprind: leucoreea cu caracter spumos şi miros specific; colpita trichomoniazică;
pruritul vulvar şi senzaţia de arsură.
c)Vulvovaginta cronică se instalează după o formă acută sau subacută, sau poate să evolueze cronic de la debut.
Manifestările clinice sunt modeste, numai rareori semnalate de bolnavă – leucoree lactescentă şi fluidă minimă, iar
pruritul vulvar apare doar ocazional.
D)Forma asimptomatică este mult mai frecventă, fiind descoperită ocazional, ori ca sursă de infecţie pentru parteneri.
Femeile cu această formă de trichomoniază nu prezintă semne clinice de boală.
Diagnosticul de laborator Scheme de tratament:
1) examenul bacterioscopic- cuprinde examenul direct şi -metronidazol, 2g, în doză unică, ori 500 mg x 2 ori/zi, 7
examenul pe frotiuri colorate. La bărbat se recoltează zile;
secreţia uretrală sau secretul prostatic, după masajul -nimorazol 1g, în doză unică; tinidazol, 2 g, doză unică;
acesteia. La femei secreţia patologică se recoltează cu o -ornidazol, 2 g, în doză unică; secnidazol, 2g, în doză unică;
ansă bacteriologică din fundul de sac posterior sau lateral -nifuratel 2 prize a câte 1,6 g; etc.
al vaginului, din uretră, glandele Skene şi glandele
Bartholin, sau din colul uterin. Flagelul se indentifică usor Monitorizarea post-terapeutică (dispensarizarea):
prin mişcările sale intermitente. eficacitatea tratamentului se confirmă prin efectuarea
-Examenul frotiului colorat se face, de obicei, după testelor de control ale vindecării, care se petrec peste 7-10
coloraţia acestuia cu albastru de metilen (citoplasma se va zile;
colora în albastru-verzui, iar nucleul în violet închis). - la femei testarea se repetă la următoarele două menstre;
2)examenul prin culture- parazitul creşte bine pe mediile -sunt utilizate examenul bacerioscopic şi prin culturi,
selective (Kupferberg STS; mediul Diamond; mediul efectuat la necesitate după o provocare alimentară şi/sau
Trichomonas agar); timpul minim de dezvoltare a medicamentoasă;
parazitului este de 24 ore, media optimă fiind de 48-72 -pacientul se consideră tratat dacă simptomele clinice
ore. lipsesc, iar testele de laborator nu confirmă prezenţa
3)diagnosticul prin metode de amplificare a acizilor trichomonadelor în perioada de monitorizare post-
nucleici- reacţia de polimerizare în lanţ (PCR). terapeutică.
CHLAMIDIA cuprinde două specii principale: Se cunosc două forme de existenţă a chlamidiilor:
-Ch. psittaci (responsabilă de psitacoză) – Forma infecţioasă – reprezintă corpul elementar cu
-Ch. trachomatis, responsabilă de trahom (serotipurile A, B şi dimensiuni de aproximativ 0,3 µ, care este stabil
C), de limfogranulomatoza inghinală benignă (serotipurile L1- extracelular.
L2-L3), cât şi de infecţiile uro-genitale (serotipurile D-K). -Forma neinfecţioasă – corpul iniţial este o formă
Acestea din urmă produc diferite manifestări ale sferei uro- instabilă în afara celulei gazdă, fiind forma absolut
genitale, de variată intensitate şi cu frecvente complicaţii necesară de replicare a microorganismului, având
locale sau sistemice. dimensiuni de aproximativ 10 µ.
Este dovedit că chlamidiile prezintă trei tipuri de
Etiologie: Sunt microorganisme bacteriene procariote, având antigene – cu specificitate de gen sau de grup, cu
dimensiuni între 300-400 nm, cu perete celular propriu şi specificitate de specie şi cu specificitate de subspecie
conţin ADN şi ARN; parazitează obligatoriu intracelular, unde (serotipuri).
replicarea se face respectând un ciclu evolutiv caracteristic Calea de transmiterea- calea raporturilor sexuale (cât
pentru chlamidii; dupa ataşare de celula gazdă; chlamidia şi prin rapoarte orogenitale sau anale).
pătrunde în aceasta printr-un mecanism de fagocitoză, unde *Boala a fost raportată şi la copiii mici, fiind transmisă
ulterior se dezvoltă;  în timpul naşterii de la mama bolnavă – conjunctivită şi
pneumonie chlamidiană.
URETRITA CHLAMIDIANĂ LA BĂRBAT -este principala INFECŢIA CU CH. TRACHOMATIS LA FEMEIE
manifestare clinică. Chlamidioza organelor genitale la femei evoluează în
-Serotipurile D-K ale Ch. trachomatis au un tropism majoritatea cazurilor asimptomatic, primele semne clinice
particular pentru mucoasele acoperite de un epiteliu apar la debutul complicaţiilor.
cilindric, provocând uretritele caracteristice cu Manifestările clinice principale cuprind – cistita, cervicita,
transmitere sexuală. rectita şi formele asimptomatice.
Perioada de incubaţie variază între 2-35 zile, durata a)Cistita chlamidiană la femei – se manifestă clinic mai rar,
medie fiind de 7-14 zile (în uretrită gonococică este de de obicei, apare piuria şi disuria.
câteva zile). Evoluţia bolii poate fi acută, subacută, b)Cervicita mucopurulentă – este cea mai frecventă
cronică şi asimptomatică. manifestare clinică a infecţiei chlamidiene la femei, poartă
a) Forma acută – se consideră că doar 10% din uretritele un caracter banal şi mai frecvent prezintă doar o leucoree
cu chlamidii au debut acut cu secreţie muco-purulentă, obişnuită.
simptomele căreia nu se deosebesc prin nimic de c)Rectita la femei – apare din ce în ce mai frecvent în
uretritele gonococice acute. infecţiile provocate de chlamidii, fiind primară după
b) Formele subacute – sunt semnalate în 20% cazuri, raporturile anale sau secundară unui proces inflamator ale
fiind manifestarea cea mai tipică pentru uretritele de organelor genitale; manifestarile clinice, de obicei, sunt
origine chlamidiană, evoluând cu semne clinice mai modeste sau asimptomatice.
reduse. D)Formele asimptomatice – se întâlnesc la mai mult de
c)Forma cronică – constituie 70% cazuri, prezintă semne jumătate dintre femeile cu Ch. trachomatis. Acestea nu
clinice modeste şi o evoluţie îndelungată – secreţia prezintă nici o manifestare clinică şi numai examenul de
uretrală este puţină, senzaţiile de arsură şi de înţepături laborator poate pune în evidenţă prezenţa agenţilor
sau dureri sunt nesemnificative, evoluţia cronică poate fi patogeni.
de la debut sau se poate croniciza evolutiv. Este importantă testarea la chlamidii la toate femeile care
d)Forma asimptomatică – întâlnită la peste 10% cazuri, prezintă simptome clinice minore – prurit vulvar, tulburări
nu prezintă semne clinice de boală. micţionale, sensibilitate exagerată a mucoasei vaginale,
De obicei, uretrita chlamidiană este mult mai puţin leucoree discretă,
manifestă decât cea gonococică: scurgerea uretrală este Complicaţiile principale ale infecţiei genitale cu chlamidii la
modestă sau chiar absentă, iar fenomenele de disurie femei – bartolinite, endometrite, salpingite, sterilitate
sunt discrete. tubară, etc. Salpingita şi sterilitatea tubară, fiind cele mai
Complicaţiile infecţiei chlamidiene genitale la bărbaţi serioase complicaţii la femei, sunt de origine chlamidiană în
sunt – prostatita, rectita, conjunctivita, sindromul Reiter, 50-60% cazuri.
epididimita, sau chiar sterilitatea
Diagnosticul de laborator
- Examenul frotiurilor – acestea sunt pregătite din secreţia uretrală, conjunctivală, din colul uterin, glandele anexe; va
pune în evidenţă numeroase polinucleare neutrofile (cel puţin 5 pe un câmp) şi celule epiteliale.
- Evidenţierea incluziunilor specifice – în celulele epiteliale (uretrale, cervicale, anale sau conjunctivale), raclate cu
ajutorul unei chiurete, coloraţia Giemsa.
- Cultivarea si izolarea chlamidiilor – se face doar în laboratoare specializate, necesită medii celulare (McCoy, HEp-2 and
HeLa).
- Imunofluorescenţă directă – metoda utilizează frotiuri uscate, care prin prelucrare specială ulterioară, vor prezenta
microscopic în interiorul celulelor incluziuni fluorescente de culoare galben-verzuie.
- Testul de polimerizare în lanţ PCR – are o specificitate de 97-99% (depistează o celulă infectată din 100.000 celule
normale).
- Testul LCR (Ligase Chain Reaction) – prezinta o sensibilitate de 96- 100%.
- Testul ELISA – testele imunoenzimatice pun în evidenţă prezenţa anticorpilor IgM şi IgG anti-chlamidii, nu sunt de
recomandat metodele indirecte (în ser), frecvent fiind fals-pozitive.
Tratamentul: medicaţia de bază constă din macrolide, Diagnostic diferenţial: gonoreea şi cu alte infecţii
tetracicline, fluorochinolone. nongonococice.
Infecţiile chlamidiene necomplicate se vor trata conform
shemelor p.o.: Profilaxia infecţiei cu chlamidii: bolnavul poate fi
-azitromicina 1g, doză unică; expus la repetate reinfecţii, deoarece chlamidioza nu
-doxiciclina l00 mg x2 ori/zi – 7-14 zile; induce imunitate postinfecţioasă; fiind mai greu de
-eritromicina 500 mg x4 ori/zi – 7 -14 zile; diagnosticat din cauza formelor asimptomatice şi
-ofloxacina 200 mg x2 ori/zi, timp de 7 zile; evoluţiei cronice, combaterea infecţiilor chlamidiene
- roxitromicina 150 405 mg x2 ori/zi – 7 zile; este destul de dificilă, impunându-se măsuri de
-claritromicina 250-500 mg x2 ori/zi – 7 zile. profilaxie atât de ordin individual, cât şi social
Nu au acţiune antichlamidie – penicilina, streptomicina,
gentamicina, spectinomicina, etc. E
ficacitatea tratamentului se confirmă prin teste de control,
examinări bacterioscopice şi serologice, efectuate iniţial la 7-10
zile, apoi la 1-2 luni de la finisarea tratamentului.

SINDROMUL REITER (uretrita, conjuctivita, artrita)

Definiţie: sindromul uretro-oculo-sinovial (sindromul Fiessinger-Leroy-Reiter) asociază un complex de semne clinice
patognomonice, numite majore (uretrită, conjunctivită şi artrită) şi altele minore (leziuni muco-cutanate caracteristice
şi manifestări viscerale).
Etiopatogenie: acest sindrom se asociază în 10% cazuri la uretritele cu chlamidii; majoritatea cazurilor apar pe un teren
genetic predispus – 70-80% din pacienţi sunt pozitivi pentru haplotipul HLA-B27, comparativ cu 6-8% la restul populaţiei.
Printre factorii etiologici ai bolii pe primul loc se situează chlamidiile, dar pot fi incriminaţi şi mulţi alţi agenţi cauzali –
gonococul, Shigella, Yersinia enterocolitica, specii de Salmonella sau Klebsiella, de Campylobacter, etc
Clinic> manifestări se pot asocia în variate feluri c) Manifestările oculare- Conjunctivita.
- trisindromul este cel mai tipic (uretrita, conjunctivita şi - care apare în timp de 10 zile de la instalarea uretritei.
artrita); - se poate complica cu keratite, irite, sau chiar ulcere
-bisindromul asociază uretrită şi artrită sau conjunctivită şi corneene, glaucom, neurită optică, care pot produce
artrită; scăderea acuităţii vizuale.
- tetra- şi pentasindromul este mai rar întâlnit.
a) Manifestările urogenitale – cele mai frecvente, uretrita d) Manifestările cutaneo-mucoase>
la bărbaţi şi cervicita la femei. Preced cu 2-3 săptămâni -leziuni cutanate psoriaziforme- macule eritematoase,
apariţia leziunilor oculare şi articulare care se pustulizează sau se acoperă de scuame
-La bărbaţi se manifestă clinic ca o uretrită nongonococică, psoriaziforme; uneori acestea formează o hiperkeratoză
care asociază uneori şi manifestări de prostatită cronică. foarte pronunţată cu localizare la nivelul plantelor,
-La femei manifestările clinice urogenitale se prezintă sub palmelor si a scalpului;
formă de cervicite, cistite, salpingite. -leziuni cutanate nespecifice – acestea sunt de tipul
b) Manifestările articulare se prezintă sub formă de urticariei sau eritemului polimorf
atingeri poliarticulare, monoarticulare şi dactilită fuziformă. -manifestările mucoaselor – sunt mai rare, au localizare
-Articulaţiile cele mai afectate sunt: genunchiul (90%); bucală (stomatită, glosită sau cheilită) şi genitală (balanita
glezna şi articulaţiile meta-tarso-falangiene erozivă circinată, vulvovaginita acută erozivă, etc.).
-Modificările clinice sunt evidente – articulaţiile atinse apar Manifestările generale: febra, astenia, inapetenţa,
tumefiate şi dureroase, cu diminuarea funcţionalităţii scăderea în greutate.
tranzitorii sau chiar definitive. Puseul de artrită poate dura în formele cronice se pot semnala afecţiuni ale aparatului
câteva luni, timp în care apare şi atrofia muşchilor cardio-vascular, tulburări hepatice, tulburări ale sistemului
periarticulari. nervos, afecţiuni pulmonare, leziuni ale aparatului urinar,
precum şi alte modificări
Investigaţiile biochimice: VSH crescut, leucocitoză, prezenţa anticorpilor antinucleari,etc.
Evoluţie: faza activă a sindromului Reiter se rezolvă în 2-6 luni, însă poate dura până la 1 an, timp după care se instalează
remisiuni, eventual urmate de recidive.

Diagnostic diferenţial : psoriazisul artropatic, poliartrita reumatoidă, reumatismul poliarticular, artrita gonococică, etc.
Tratament: se administrează în funcţie de stadiul evolutiv al bolii;
-în faza acută sunt administrate antibioticele se asociază cu antiinflamatoare nesteroidiene;
-stadiul cronic se tratează prin administrarea de antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, antipaludice de sinteză,
imunosupresoare (prednisolon, metotrexat), etc;
-manifestarile cutanate şi oculare sunt tratate cu dermatocorticoizi şi respectiv corticosteroizi oftalmici.

LIMFOGRANULOMATOZA INGHINALĂ BENIGNĂ (MALADIA NICOLAS-FAVRE)

Definiţie: limfogranulomatoza inghinală benignă sau boala Nicolas-Favre este o infecţie transimisă sexual cauzată de
Chlamidia trachomatis ce interesează ganglionii inghinali.
Epidemiologie: afecţiunea poartă un caracter endemic în Africa, India şi Sud-Estul Asiei, America de Sud şi Centrală, în
Extremul Orient, doar ocazional apare în Europa şi America de Nord
Etiologie: agentul patogen al bolii este Chlamidia trachomatis, serotipurile L1-L2- L3, care dispun de un tropism pentru
ţesuturile limfatice – se afectează căile şi ganglionii limfatici.
Clinic: boală apare după o perioadă de incubaţie de 3-30 zile, Şancrul limfogranulomatos – este prima manifestare a
evoluează cronic şi trece prin mai multe stadii succesive, bolii, apare la locul de inoculare sub forma unei papule
asemănătoare sifilisului. eritematoase, dar de cele mai multe ori este o eroziune
Stadiul I (şancrul limfogranulomatos) – se manifestă prin sau ulceraţie, rotundă sau ovalară, roz-roşie, cu baza
apariţa unei leziuni primare la locul de inoculare a agentului moale, suprafaţa netedă, cu dimensiuni ce nu depăşesc
cauzal, asemănătoare sifilomului primar. 5-6 mm, simulând un şancru sifilitic pitic.
Stadiul II (adenopatia limfogranulomatoasă) – este Şancrul este nedureros, tranzitoriu, se vindecă spontan
caracterizat de adenopatie regională inghinală. fără sechele în câteva zile.
Stadiul III (genito-anorectita) – apariţia complicaţiilor Leziunea primară se asociază deseori cu limfangita tecii
regionale şi a leziunilor la distanţă, instalarea anorectitei dorsale a penisului.
limfogranulomatoase.
Adenopatia limfogranulomatoasă- mărirea în volum a 1-2 ganglioni, care ajung până la o nucă, de consistenţă dură şi
mobili, cu tegumentul de acoperire normal. Evolutiv se asociază o afectare periganglionară, cu interesarea a mai multor
grupe de ganglioni, formând un placard. Ulterior, în decurs de 1-2 săptămâni, placardul devine aderent la ţesutul
cutanat, iar ganglionii devin fluctuenţi şi dureroşi. Apoi se produce supuraţia mai multor ganglioni cu eliminarea de
exudat purulent, sanguinolent sau de aspect cazeos – pielea afectată primeşte aspectul de ,,stropitoare”.
-Fenomene generale – febră cu frisoane şi transpiraţie, greţuri,
Genito-anorectita limfogranulomatoasă- Manifestările generale – apar în cursul
Prima fază – apar edeme limfatice ale organelor genitale şi ale regiunii infecţiei datorită diseminării agentului
anorectale; la femei se instalează edemul cronic al vulvei, la bărbaţi – al patogen în sânge sau în lichidul
penisului şi scrotului; evolutiv, se produce organizarea fibroasă a acestui cefalorahidian. Poate apărea febră cu
edem, care devine ireversibilă frisoane, artralgii şi mialgii (prezente, de
A doua fază – edemul, scleroza şi stenozele conduc la disfuncţia obicei, în al doilea stadiu). Mai rar apar
organelor din regiunea ano-genitală, necesitând obligatoriu intervenţie manifestări viscerale (hepatite, pneumonii
chirurgicală. sau artrite), meningoencefalită şi erupţii
-Ultima fază – este cea a complicaţiilor locale cu proliferări cutanate (tip urticarie, eritem polimorf sau
papilomatoase, ulceraţii perianale, abcese perirectale, fistule anale, nodos).
elefantiazis al organelor genitale şi zonei perianale; sindromul genito-
anorectal este mai frecvent întâlnit la femei.
Diagnostic de laborator: identificarea microorganismului Tratament: cele mai eficace antibiotice sunt tetraciclinele
prin examinari bacteriologice, testele serologice (PCR, LCR), şi macrolidele; pentru utilizare se propun următoarele
testul Frei (test intradermal cu antigen specific), testul de scheme
imunofluorescenţă, reacţia de fixare a complementului, – doxiciclina 100 mg x 2 ori/zi, ori eritromicina 500 mg x
examenul histologic. 4 ori/zi, timp de 10-40 zile, în dependenţă de faza bolii;
Diagnostic diferenţial: sifilisul, şancrul moale, gonoreea, --minociclina 300 mg/zi – rezultate excelente;
piocociile, boala Crohn, colita ulceroasă, complicaţiile -asocierea corticoterapiei în doze medii, timp de 20-30
hemoroidale, actinomicoza, tuberculoza, tumorile maligne. zile – rezultate superioare în formele cronice complicate;
-intervenţiile chirurgicale se aplică la necesitate.