Ierarhia este ruptă din „Rai”?

Matei 18:3 – „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu

vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.”

Una dintre cele mai serioase probleme care au aprins partide în interiorul bisericii
primare a fost ierarhia. Nu doar atunci ci și astăzi exista acesta problema. Oare
este acest cuvânt (ierarhia) pe placul lui Dumnezeu? Nu vorbim aici de ierarhia
între ființele cu naturi diferite, precum îngerii față de oamenii sau animalele, ci
problema este clar că o punem în contextul acesta al persoanelor cu aceeași
natură. Pentru ierarhie s-au ridicat crezuri și au murit oameni; pentru el au fost
chemate delegații în consilii bisericești cu renume de pe întreg pământul, pentru
acest cuvânt au fost anatemizate și pedepsite persoane și tot,,acest cuvânt" a
făcut să apară rupturi între oameni și biserici pe care istoria le consemnează că
nu au fost niciodată rezolvate. Acest cuvânt – ierarhie – este unul dintre acele
cuvinte care pe cât de normal și inofensiv este în unele contexte, pe atât de
periculos apare folosit în altele. Istoria consemnează fapte numeroase în care
acest aspect a fost implicat. Unul dintre aceste exemple bine cunoscut a fost
Arie, care a venit cu o interpretare interesantă despre natura lui Iisus Hristos.
Acesta spunea pe scurt că Tatăl este superior Fiului. Și dacă Iisus are vreun
merit, atunci Acesta Îl are prin intermediul Tatălui… Fiul a avut chiar momente
când nu a existat… . Singurul lucru care L-a făcut divin pe Fiul lui Dumnezeu
este împuternicirea data de Tatăl. Odată ridicat la acest rang superior, dar
totodată încă subordonat Tatălui, Iisus a putut crea la rândul lui și El. De fapt
acesta a fost unul dintre scopurile Tatălui, Ființă perfectă și fără de păcat nu ar fi
putut să intre în contact cu lumea materiale care în sine ar fi fost rea. Toate
aceste lucruri au fost premergătoare primului consiliu bisericesc de la Niceea, din
anul 325. Această interpretare aproape originală a ridicat cel puțin o altă
înțelegere asupra naturii divine a lui Iisus și indirect a ierarhiei divine. A fost pe
de-o parte patriarhul Alexandriei și Atanasie, care susțineau consubstanțialitatea
Fiului cu a Tatălui și pe de altă parte cei doi prieteni ai lui Arie, ambii cu numele
de Eusebiu, dar din locuri diferite, care susțineau o asemănare în natura a Fiului
și a Tatălui….cazul Arie a marcat istoria și ulterior pe oamenii care au trăit de-a
lungul timpului, făcându-i să se învețe „să sufle și în iaurt, odată ce s-au fript cu
ciorba.” Adevărul este ca vedem inca de la naștere un comportament ciudat
între ființe... Unde prima oara? În familie. Crești in ea și te uimește, și la un
moment dat ajungi să te împaci cu ideea că așa a fost menită să fie ierarhia, ți se
pare naturală și chiar începi mai apoi să practici și tu cam aceleași obiceiuri..
Dar… dar, ajungi la muncă și din șeful care poate erai în familie, te vei adapta în
mielul bun de tăiere și bun de cărat al firmei. Oscilezi între aceste două lucruri și
nu înțelegi nimic. Oare așa a vrut Dumnezeu să fie? Stai și te gândești... și mai
târziu găsești răspunsul– aha! păcatul… – dacă îl găsești. El ne-a întors unul
împotriva altuia. El a ridicat pe unul împotriva celuilalt. El a ierarhizat totul. Chiar
îți vine să exclami: „De ce să avem noi mai puțin și altii mai mult? Suntem
egali...” Apoi realizezi că nu e bine nici așa. Te trezești din coșmar, strângi
oameni și vrei revoluție. „Hoții, hoții, Dictatorii… ne-ați furat țara!” Și apoi strigăm
că „ne-ați vândut țara!...” și te oprești... și zici: „care mai e diferența?”... Urmează
rutina și lucrurile continuă din generație în generație. Aceasta este lumea
noastră, în câteva cuvinte, a fiecăruia din noi. Totuși… unde este Dumnezeu?
Cum a fost la început și care au fost intențiile Lui pentru aceleași categorii de
ființe? Să fiu egal sau mai egal decât alții? Să fiu sclav cu mâinile încătușate sau
sclav cu diplomă și acte, cum spun unii ca suntem astăzi? Samuel, a înțeles în
mare măsură ceea ce la vreme aceea poporul evreu își dorea. Moda era să fii
sclav. Ei parcă tânjeau după sclavia din Egipt De ce noi să fim deosebiți,
spuneau ei? Este confuzie în rândul oamenilor cu privire la acest aspect al
ierarhiei și cel care beneficiază de pe urma ei este doar Satana,... Adam și Eva?
Intre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este ierarhie sau nu? Dacă ar exista ierarhie în
Biblie, atunci „în ce context ar trebui ea aplicată?” și mai ales, putem în-treba,
„din ce motiv să o aplicăm?”. Dacă nu ar exista ierarhie în Biblie, atunci „care
este motivul pentru care ea nu trebuie să existe?”. Oare ea este cea care a adus
într-un fel indirect păcatul în univers: „pentru că Satana a vrut să își depășească
condiția de înger și să fie mai mare peste frații lui, cerând închinarea lor?” Daccă
ierarhia este un lucru păcătos, care a venit odată cu păcatul înseamnă că acest
lucru nu aduce nimic bun și nu trebuie aplicat și în cer. Un exemplu de acest fel îl
putem da prin faptul că între oameni există diferite rase și nu este normal să
existe ierarhie între acestea pentru că un om de culoare nu ar trebui privit ca fiind
inferior decât altul cu pielea albă. Nici unul cu pielea roșiatică sau galbenă nu
este vinovat în vreun fel și privit ca fiind inferior față de ceilalți. Din această cauză
mulți au căzut în problema rasismului și și-au permis să-și bată joc de unii
oameni. Însă mai există un gen de ierarhie.. Este vorba de ierarhia funcțională.
Fie că ești părinte, simplu angajat, cadru didactic sau în alt domeniu cu o funcție,
ești într-o ierarhie. Funcția aduce ierarhie. Această ierarhie nu este una
păcătoasă pentru că ea este acolo pentru a îndeplini un anumit scop.. O ierarhie
corectă se aplică doar din punct de vedere funcțional și nu merge mai departe…
până la natura oamenilor. Câteva exemple de acest fel sunt: părintele – copil =
ambii au aceeași calitate de om, dar unul este responsabil față de celălalt pentru
toată viața și astfel niciodată această ierarhie nu trebuie inversată în acest caz;
director – angajat = și în cazul acesta se aplică o ierarhie; profesor – elev /
student; inclusiv frate mai mare – frate mai mic. Important în aceste exemple
este să căutam dacă Biblia vede o ierarhie în aceste cazuri, în dreptul ființelor
umane. Dacă am începe cu exemplul fraților din Biblie, cineva poate spune că nu
totdeauna fratele mai mare a triumfat peste cel mai mic. Însă punctul de vedere
despre ierarhie nu își pune această problemă aici, ci inclusiv atunci când
exemplele biblice răsturna această normalitate a supremației dintre fratele mai
mare peste fratele mai mic, nu se făcea într-un mod de egalitate. Tot ierarhie era
și după răsturnarea acestui fapt, deoarece fratele mai mic nu ajungea egal cu
fratele mai mare, ci era stăpân peste acesta sau cel puțin mai sus din punct de
vedere ierarhic. Câteva exemple de acest fel putem vedea la Iacov față de Esau;
la Iosif față de frații lui mai mari sau la Efraim față de Manase. .. în cazul
preoților este aplicata ierarhia fără să fie ceva păcătos. Marele preot era
însărcinat până la sfârșitul vieții sale cu anumite atribuții care erau peste celelalte
lucruri văzut ca fiind obișnuite la majoritatea preoților. Putem vedea ierarhie
inclusiv în rândul profeților față chiar de îm-părați și preoți; și mai ales față de
oamenii obișnuiți. Astfel vedem că Biblia nu se dezice ca fiind un lucru păcătos
această ierarhie. Dar s-ar putea ca cineva să spună că aceste lucruri au fost
acceptate de Dumnezeu din punct de vedere ierarhic, dar ele nu au fost de la
început așa. Totuși, Iisus vine cu
câteva argumente care pare să atingă și această temă a ierarhie și să o așeze în
note pozitive. În Matei 18:3, Iisus spune: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți
întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți
intra în Împărăția ce-rurilor.” Nu este atât de clar conceptul despre ierarhie în
acest verset, dar mai sunt și alte exemple de acest gen, care împreună arată
faptul că există o ierarhie pozitivă. Versetul 4 arată clar spre o ierarhie de acest
fel, el spune: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare
în Împărăția cerurilor.” Ceva mai târziu, Iisus declară pentru ucenicii care voiau
să primească locuri cât mai
apropiate de El în Împărăția care avea să se instaleze faptul că: „Cel mai mare
dintre voi să fie slujitorul vostru.”(Matei 23:11) Dacă acest concept nu ar fi trebuit
să existe atunci Iisus nu ar mai fi zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc
peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci
oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să
fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se
slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
(Matei 20:25-28). Iisus ar fi putut să spună clar că această perspectivă de a
vedea lucrurile sau oamenii într-un anumit top nu este corectă, dar El întoarce
această ierarhie creând un top pe care nimeni nu ar vrea să-l ocupe. Tu care vrei
să fii primul, va trebui să muncești cel mai mult, și nu oricum, ci pentru frații tăi.
Devine complicat pentru firea umană să se sacrifice în felul acesta, Isus a
demonstrat că „cea mai mare iubire este ca cineva să-și dea viața pentru
prietenii săi”(Ioan 15:13)....ar putea spune cineva că și-a dat viața pentru
dușmani?, dar Iisus când făcea acest lucru El nici măcar nu ne considera
dușmani. El a fost Cel care într-un moment atât de greu ca Praznicul Paștelui să
știe că i-a sosit ceasul ca să moară și să-și amplifice iubirea față de oameni,
iubind până la capăt (Ioan 13:1)... ceastă ierarhie în rândul oamenilor este una
funcțională și nu trebuie aplicată în alt fel, decât pentru a arată că cel mai mare
este cel responsabil peste ceilalți, nu cel care știe să-și elimine principalii
oponenți… Problema poate interveni încă în ceea ce privește ierarhia atunci
când vorbim despre Trinitate. Există în acest cadru desăvârșit ideea de ierarhie?
De fapt așa cum am amintit și la început, am văzut că oamenii au atacat din
toate părțile acest cadru. Eroarea a constat în aplicarea greșită a ierarhiei. Din
punct de vedere funcțional, chiar și în cadrul Trinității există acest lucru, dar cu
adevărat, această ierarhie nu există. Și noi afirmăm consubstanțialitatea Tatălui
cu cea a Fiului și cu cea a Duhului Sfânt. Totuși putem vorbi de o subordonare
voită din partea Persoanelor în contextul planului de mântuire. Iisus spunea într-o
ocazie: „Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul
său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”(Ioan 13:16). În altă parte
Iisus declară un lucru foarte clar cu referire la Tatăl: „Ați auzit că v-am spus: «Mă
duc și Mă voi întoarce la voi.» Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: «Mă
duc la Tatăl», căci Tatăl este mai mare decât Mine.” Această ultimă propoziție
trebuie înțeleasă fie în contextul
acesta uman, fie, mai exact, cu privire la funcția pe care Fiecare dintre Ei o
îndeplinesc. Isus a ținut să clarifice acest lucru în Ioan 10:29-30: „«Tatăl Meu,
care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna
Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem.»” Iisus trimite la rândul Lui pe Duhul Sfânt.
El este astfel mai mare fiindcă trimite și Cel ce v-a veni va mărturisi despre Sine,
după cum și El a mărturisit despre Tatăl nu din lucrurile Lui, ci din lucrurile
primite. Acest adevăr este spus în cel puțin două ocazii de Iisus: „Eu nu pot face
nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă,
pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5 30) și
alt exemplu: „Iisus deci le-a zis: «Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți
cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M-a învățat Tatăl Meu.»” (Ioan 8:28). Ierarhia aceasta funcțională trebuie
înțeleasă într-un mod simplu: Tatăl este destinația noastră, destinație imposibil
de atins odată cu căderea omului în păcat, dar care este posibila prin meritele lui
Iisus Hristos și prin puterea Duhului Sfânt. Astfel putem vedea cum într-un
context al conflictului Tatăl este prima Persoana, apoi Iisus și mai apoi Duhul
Sfânt. Însă acest top poate fi inversat dacă este să aplicăm ceea ce Iisus spunea
când declara că cel care vrea să fie cel mai mare între ucenici să fie cel mai mic
sau… , să muncească cel mai mult. Astfel, Tatăl Îl putem vedea în câteva
intervenții în Biblie și acolo este acoperit de nori și vorbește despre Iisus ca fiind
Cel în care El Își găsește plăcerea; apoi Iisus a fost Cel care pentru o perioadă
de timp și într-un spațiu limitat a lucrat salvarea noastră; și după aceea Duhul
Sfânt este Cel care acționează pe plan universal și până la sfârșitul timpului în
fiecare om. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt este prezent mereu în mod practic acolo
unde este mișcarea și unde este nevoie de acțiune. De aceea Pavel a putut
spune că: „Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul
este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.”(1 Corinteni 11:3).
Același lucru îl vedem pentru prima dată descris de Iisus în Geneza: „«Voi mări
foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale
se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.»” (Geneza 3:16). Mai
vedem faptul că inclusiv în rândul îngerilor există această ierarhie, ei deși sunt
egali. Și de asemenea, vedem cum în cadrul Trinității există această ierarhie
care ne ajută să înțelegem felul în care planul mântuirii a putut acționa. Pentru
noi astăzi, rămâne un lucru important. Noi trebuie să ne folosim resursele pentru
a urca pe scara socială. Cu toate acestea, noi trebuie să urmărim ierarhia pe
care Dumnezeu ne-a propus-o și care ne conștientizează că odată cu puterea,
cu funcția, cu influența noastră, noi trebuie să ne raportăm din ce în ce mai mult
la oameni și la calitatea de a-i aduce pe toți în relații cât mai puternice cu
Dumnezeu. Nu noi realizăm acest lucru, ci Duhul Sfânt care lucrează în toți prin
diferite daruri. Nu ne rămâne decât să ne concentrăm talanții primiți pentru a-i
pune la dispoziția oamenilor. Domnul să ne ajute de importanța acestor lucruri și
de metodele prin care putem să fim eficienți.