Sunteți pe pagina 1din 7

1

Hristologia

Sf`ntul Vasile cel Mare a avut o contribu\ie deosebit de important[ @n


lupta de ap[rare a @nv[\[turii revelate despre Dumnezeu cel Unul @n fiin\[ ]i
@ntreit @n Persoane. Dogma Sfintei Treimi a fost punctul principal @mpotriva
c[ruia au dus o lupt[ @nver]unat[ toate ereziile primelor secole cre]tine. Corifeii
lor nu recuno]teau dec`t unitatea @n Dumnezeu, „nev[z`nd cum s-ar putea
@mp[ca ea cu trinitatea Persoanelor sau cu via\a interpersonal[“. Ajungeau @n
cele din urm[ la panteism, „doctrin[ care nu explic[ nimic ]i lipse]te de
fundament @ns[]i persoana uman[“1.
P[rintele Dumitru St[niloae spune c[ un Dumnezeu monopersonal nu e
@n fond personal, deoarece persoana dec`t @n rela\iile cu alta sau alte persoane
@]i are via\a2. Dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, un Dumnezeu lipsit de tr[s[tura
personal[ a Tat[lui ]i a Fiului ar fi ceva necuvenit dumnezeirii Lui: „Lui
Dumnezeu I se cuvine s[ fie Persoan[ ]i Persoan[ @n rela\ie patern[ ]i
filial[ @ntreolalt[. A nu fi Persoan[ ar fi un imens minus @n existen\a lui
Dumnezeu; a]a ceva nici nu se poate numi Dumnezeu“3.
#n discu\iile dogmatice cu privire la deofiin\imea Fiului cu Tat[l,
marele ierarh capadocian a adus argumente din Sf`nta Scriptur[, unde „g[sise
numeroase m[rturii“. #ns[, @ntruc`t ereticii invocau ]i ei autoritatea Scripturii
@n sprijinul ideilor lor, r[st[lm[cind-o, Sf`ntul Vasile cel Mare a f[cut apel ]i la
Sf`nta Tradi\ie, c[reia @i acorda aceea]i valoare ]i importan\[ ca ]i Sfintei
Scripturi: „S[ nu despar\i pe Sf`ntul Duh de Tat[l ]i de Fiul; te opre]te Tradi\ia.
Domnul a]a a @nv[\at, apostolii au predicat, p[rin\ii au p[strat, martirii au
@nt[rit“4.
Marea str[danie a p[rintelui capadocian a fost s[ eviden\ieze @nv[\
[tura revelat[ c[ Dumnezeu este Unul @n fiin\[ ]i, @n acela]i timp, @ntreit @n
Persoane, „c[ nici unitatea nu e contrar[ vie\ii personale ]i, deci, tripersonale, ]i
nici treimea Persoanelor nu e contrar[ unit[\ii Lui“5.
Sf`ntul Vasile cel Mare r[spunde @nv[\[turilor gre]ite ale lui Eunomie,
care sus\inea c[ „deosebirea numelor“ arat[ „schimbarea fiin\ei“, deci, Fiul nu
este de aceea]i fiin\[ cu Tat[l. El m[rturise]te deofiin\imea Tat[lui ]i a Fiului
tocmai prin explicarea cuv`ntului „nume“, al c[rui sens adev[rat @l arat[ prin
analogii cu oamenii. „C[ci numele lui Petru ]i al lui Pavel ]i @n general ale
tuturor oamenilor sunt diferite, dar fiin\a tuturor este una… Suntem diferi\i

1
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime @n scierea Sf`ntului Vasile „Contra
lui Eunomie“, @n colec\ia Sf`ntul Vasile cel Mare. #nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom`ne, Bucure]ti, 1980, p.
51
2
Ibidem
3
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 62
4
Pr. Prof. }t. Alexe, Dumnezeirea Sf`ntului Duh la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n colec\ia @n
colec\ia Sf`ntul Vasile cel Mare. #nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom`ne, Bucure]ti, 1980, p. 134
5
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 51-52
2
numai prin tr[s[turile care se v[d la fiecare… Numirile caracteristice fiec[ruia nu
desemneaz[ fiin\ele, ci tr[s[turile“6.
De exemplu, atunci c`nd spunem „Petru“, ne g`ndim la fiul lui Iona din
Betsaida, pescar chemat la apostolie etc., deci, niciuna dintre aceste numiri nu
face vreo referire la fiin\[. „E @nvederat c[ ]i @n privin\a Tat[lui ]i a Fiului
numele nu prezint[ fiin\a, ci arat[ tr[s[turile“7.
Eunomie c[uta s[ demonstreze neidentitatea de fiin\[ a Fiului cu Tat[l
baz`ndu-se, spunea el, pe imposibilitatea coexisten\ei nena]terii lui Dumnezeu
cu na]terea Fiului. Fiul, fiind n[scut, nu este Dumnezeu, @ntruc`t nena]terea
este proprie lui Dumnezeu8.
Acest eretic f[cea confuzie @ntre nena]tere ]i fiin\a lui Dumnezeu, iar
aceasta ducea la alt[ confuzie, @ntre @nsu]irile fiin\ei ]i propriet[\ile
ipostasurilor. Sf`ntul Vasile cel Mare scoate la iveal[ aceste confuzii. Arat[ mai
@nt`i c[ fiin\a lui Dumnezeu nu se poate defini printr-o @nsu]ire. „Dumnezeu
mai e numit ]i infinit, neschimbabil, f[r[ p[r\i, incomprehensibil. Aceste numiri
nu pot fi reduse la una singur[, ]i anume la cea de nen[scut… Dac[, de pild[, s-ar
identifica atributul de creator ]i providen\iator cu cel de nen[scut, s-ar na]te o
mare confuzie“9. Spune: „Nu exist[ un atribut care s[ fie @n stare s[ cuprind[ ]i
s[ vesteasc[ toat[ fiin\a lui Dumnezeu“10.
Iar dac[ trebuie s[ le atribuim pe toate lui Dumnezeu, ele nu se
refer[ propriu-zis la fiin\a lui Dumnezeu, @ntruc`t astfel am face compus[ fiin\a
lui Dumnezeu. Ci ele se refer[ la lucr[rile lui Dumnezeu11.
Marele ierarh capadocian face deosebirea @ntre fiin\[ ]i lucr[ri:
„Domnul nostru Iisus Hristos, @n cuvintele despre Sine, ar[t`nd iubirea de
oameni a dumnezeirii ]i harul iconomiei c[tre oameni, le-a indicat prin unele
@nsu]iri celor ce cuget[ despre ele, numindu-se u][, cale, p`ine, vie, p[stor,
lumin[… Dar aceste numiri nu se refer[ toate la acela]i lucru. Ci, fiind unul ca
suport ]i o unic[ fiin\[ simpl[ ]i necompus[, de fiecare dat[ Se nume]te pe Sine
altfel, folosind numirile ce se deosebesc @ntre ele prin @n\elesuri. C[ci @]i
d[ deosebite numiri dup[ deosebirea lucr[rilor ]i dup[ rela\ia cu cele ce se
bucur[ de binefacerile Sale“12.
Vorbind despre fiin\a lui Dumnezeu, Sf`ntul Vasile cel Mare spune
c[ se opre]te la un g`nd foarte general ]i indefinit despre ea, ]i anume „c[ ea este.
C[ci fiin\a vine de la verbul a fi“13.
Prin aceasta, el aduce @n prim-plan alt argument @mpotriva
identific[rii nena]terii cu fiin\a lui Dumnezeu: unele @nsu]iri ale lui Dumnezeu
#i atribuie ceva, altele #i neag[ ceva 14. „Din cele dou[ feluri de numiri ce le d[m
6
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 85
7
Ibidem, p. 86
8
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 52
9
Ibidem, p. 52-53
10
Ibidem, p. 53
11
Ibidem
12
Ibidem, p. 54
13
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., 54
14
Ibidem
3
lui Dumnezeu, @nv[\[m sau despre cele ce le are Dumnezeu, sau despre cele ce
nu le are… Nena]terea @nseamn[ ceva ce nu are Dumnezeu… Ea neag[ ceva lui
Dumnezeu… Iar fiin\a nu e ceva dintre cele ce Dumnezeu nu are, ci
indic[ @ns[]i existen\a lui Dumnezeu. E deci cea mai mare absurditate
s[ socotim fiin\a ca ceva din cele ce nu are Dumnezeu“15.
Sf`ntul Vasile cel Mare arat[ c[ nena]terea ]i na]terea nu sunt @nsu]iri
ale fiin\ei, deci nu indic[ dou[ fiin\e deosebite, ci sunt atribute ale Persoanelor
dumnezeie]ti ]i, deci, nena]terea ]i na]terea, deosebindu-Le ca persoane,
arat[ @n acela]i timp comunicarea aceleia]i fiin\e de la Una la Alta 16.
Dup[ @nsu]irile Persoanelor, Tat[l ]i Fiul sunt unul ]i unul, dar,
dup[ comunitatea fiin\ei, am`ndou[ sunt una, fiindc[, pentru firea dumnezeiasc[,
simpl[, unitatea st[ @n comuniunea dumnezeirii17.
#ntre nena]tere ]i na]tere nu e o contrazicere. Sunt dou[ moduri de
posedare a aceleia]i fiin\e m[rginite ]i eterne: „#n Dumnezeu, unde fiin\a e
simpl[ ]i nem[rginit[, ea e posedat[ @ntreag[ @n mod ne@mp[r\it de Tat[l ]i de
Fiul, acesta fiind ]i semnul iubirii des[v`r]ite @ntre Ei“ 18. (Pr. Prof. D. St[niloae,
#nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., 65)
Nen[scutul ]i n[scutul nu sunt dou[ @nsu]iri contradictorii ale fiin\ei
divine, spune p[rintele Dumitru St[niloae, ci dou[ feluri personale de posedare a
ei: paternitatea ]i filia\ia. Ele fac „posibil[ iubirea curat[ ]i suprem[ @n
Dumnezeu, dat[ fiind plenitudinea fiec[ruia dintre aceste moduri, @ntruc`t Tat[l
se d[ruie]te @ntreg Fiului, c[ci nu are mai mul\i fii, ]i Fiul prime]te pe Tat[l
@ntreg, @ntruc`t nu sunt mai multe Persoane care s[ se nasc[ din Tat[l“ 19. Fiul
prime]te fiin\a divin[ @ntreag[, deci, Tat[l ]i Fiul nu fac compus[ fiin\a
dumnezeiasc[, @ntruc`t nu o @mpart @ntre Ei. Tat[l o d[ruie]te @ntreag[ ]i
Fiul o prime]te la fel20.
Spune Sf`ntul Vasile cel Mare: „Tr[s[turile, ca ni]te caracteristici ]i
forme contemplate @n jurul fiin\ei, despart ceea ce-i comun prin caracteristicile
proprii ]i nu taie egalitatea de fire a fiin\ei. Astfel, dumnezeirea e comun[, iar
tr[s[turile sunt paternitatea ]i filia\ia“21.
Potrivit lui Eunomie, na]terea ar introduce timpul ]i, @n acest fel,
succesiunea @n Dumnezeu: Nen[scutul e primul, iar N[scutul al doilea. Deci,
Tat[l ]i Fiul nu pot avea o fiin\[ @ntru totul identic[ ]i, prin urmare, comun[22.
Sf`ntul Vasile cel Mare, ca mare ap[r[tor al ortodoxiei, observ[ c[ la
aceste concluzii s-ar ajunge dac[ na]terea ar fi considerat[ ca „d[ruire
nedeplin[ sau a unei p[r\i a fiin\ei Celui ce na]te ]i care ar preexista Celui ce se
na]te“, a]a cum se petrece aceasta @n r`ndul creaturilor. #n Dumnezeu @ns[,
„Tat[l #]i d[ruie]te fiin\a @ntreag[ din veci de c`nd exist[ ]i El, iubirea Lui fa\
15
Ibidem, p. 54-55
16
Ibidem, p. 57
17
Pr. Prof. }t. Alexe, Dumnezeirea Sf`ntului Duh…, op. cit., p. 143
18
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 65
19
Ibidem, p. 60
20
Ibidem
21
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 119
22
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 59
4
[ de Fiul fiind deplin[ ]i din veci“23. Spune marele Vasile @n cuv`ntul
@mpotriva lui Eunomie: „Dumnezeul a toate este Tat[ din nem[rginire,
ne@ncep`nd niciodat[ s[ fie Tat[. C[ci nu L-a @mpiedicat nici lipsa de putere
spre @mplinirea voin\ei, nici n-a a]teptat o perioad[ de c`teva veacuri ca
s[ ajung[ la ceea ce se s`rguie]te, dup[ @mplinirea v`rstei, pentru a putea s[-I
vin[ puterea de a na]te, ca la oameni ]i la celelalte viet[\i, ci are al[turi de
eternitatea Sa paternitatea“24.
La Dumnezeu, „existen\a fiind sau existen\a av`nd deplin[tate
nem[rginit[, cum nu e la creaturi, nici d[ruirea ei nu e un act @n planul
m[rginit… Pe planul fiin\ei sau existen\ei nem[rginite, orice act se petrece mai
presus de succesiunea temporal[, deci ]i na]terea“25.
Fiul n-a @nceput s[ fie c`ndva, ci este @nainte de veac, de c`nd este
Tat[l. „Ob`r]ia Tat[lui nu-i niciuna, iar ob`r]ia Fiului este Tat[l“, afirm[ Sf`ntul
Vasile cel Mare. #ns[, „la mijlocul Acestora nu e nimic… Dumnezeu Tat[l nu
este r`nduit @naintea Fiului prin timp, c[ci Am`ndoi sunt din ve]nicie, ci prin
faptul c[ este ob`r]ie a Fiului. Sunt deodat[ am`ndoi, fiindc[ nici nu poate fi
Tat[ f[r[ de Fiul“26. Noi trebuie s[ g`ndim o „na]tere vrednic[ de Dumnezeu,
nep[tima][, ne@mp[r\it[, nedesp[r\it[, atemporal[“27.
Marele p[rinte capadocian aminte]te ]i cuvintele Sf`ntului Ioan
Evanghelistul: „#ntru-nceput era Cuv`ntul ]i Cuv`ntul era la Dumnezeu ]i
Dumnezeu era Cuv`ntul“28. }i explic[ @ntr-un mod logic sensul verbului „era“:
„Nu se poate s[ se @ntind[ la un timp c`nd nu era, trec`nd cu g`ndul dincolo de
«era». C[ci g`ndul la «c`nd nu era» este o anulare a expresiei «era»… #nsu]i
Evanghelistul ne-a ar[tat semnifica\ia expresiei «era» @n alt cuv`nt al lui,
zic`nd: «Cel ce este ]i Care era ]i Atot\iitorul» 29. C[ci expresia «era» e tot una cu
«este», ve]nic ]i totodat[ atemporal“30.
Sf`ntul Vasile cel Mare aduce ]i alte exemple din Sf`nta
Scriptur[ pentru @nt[rirea afirma\iilor sale: „Din p`ntece mai @nainte de
lucraf[r Te-am n[scut“31 ]i „Fiul Meu e]ti Tu, Eu ast[zi Te-am n[scut“ 32. Deci,
Fiul nu are existen\a nen[scut[, dar este pururea ]i este @mpreun[ cu Tat[l.
#ncheie ideea: „Din eternitate este Tat[l, din eternitate este, a]adar, ]i Fiul, fiind
legat prin na]tere de nena]terea Tat[lui“33.
Este subliniat[ totodat[ imposibilitatea ra\iunii omene]ti de a p[trunde
misterul inefabil al Sfintei Treimi, pun`ndu-se accentul pe credin\[ @n primirea
adev[rurilor revelate care dep[]esc puterea de @n\elegerii a min\ii omene]ti:
23
Ibidem
24
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 94
25
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 59
26
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 94
27
Ibidem, p. 100
28
Ioan I, 1
29
Apocalips[ I, 8
30
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 97-98
31
Psalmi CIII, 3
32
Psalmi II, 7
33
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 101
5
„Nu-mi spune: Ce este na]terea? }i ce fel? }i cum se face ea? C[ci nu anul[m de
acum fermitatea credin\ei @n Tat[l ]i @n Fiul deoarece modul ei este negr[it ]i
ne@n\eles cu totul. Dac[ ar fi s[ m[sur[m toate prin percep\ia noastr[ ]i
s[ presupunem c[ ceea ce este insesizabil cu g`ndul nici nu exist[ defel, se va
duce de r`p[ plata credin\ei, se va duce de r`p[ plata n[dejdii“34.
Sf`ntul Vasile cel Mare spune c[ Dumnezeu nu poate fi cunoscut @n
fiin\a Sa: „#nv[\[m s[ cunoa]tem pe Dumnezeul nostru din lucr[rile Sale, dar nu
pretindem c[ ne apropiem de fiin\a Sa @ns[]i. #ntr-adev[r, energiile Lui
coboar[ c[tre noi, dar fiin\a Lui r[m`ne inaccesibil[“35. Firea
dumnezeiasc[ nedesp[r\it[, stabil[, neschimbabil[, lipsit[ de patimi, simpl[,
necompus[, „este cu neputin\[ s[ fie explicat[ dup[ cuviin\[ prin cuv`nt“ 36. (Pr.
Prof. }t. Alexe, Dumnezeirea Sf`ntului Duh…, op. cit.,137)
Tat[l ]i Fiul sunt „@mpreun[, perfect existen\i ]i deplin uni\i dinainte
de veci“. #ntre Ei este o ordine precum @ntre foc ]i lumina lui. }i, de]i @ntre
aceste dou[ Persoane ale Sfintei Treimi este o deosebire, @n sensul c[ Tat[l
d[ruie]te fiin\a, iar Fiul o prime]te, „nu se poate concepe Cea dint`i exist`nd
vreodat[ f[r[ s[ d[ruiasc[, deci anterioar[ Celei de-a doua“. #ntruc`t numai
creatura „trebuie s[ creasc[ la o anumit[ maturitate spiritual[ ca s[ poat[ d[rui mai
mult ]i @n mod voluntar“37.
Dac[ @n ve]nicia lui Dumnezeu sunt introduse etape succesive sau o
\int[ a des[v`r]irii ajuns[ numai c`ndva @nseamn[ s[ introducem implicit timpul
@n existen\a Lui. Iar aceasta @nseamn[ a-L priva de calitatea adev[rat[ de
Dumnezeu, prin „imperfec\iunea permanent[“. Dac[ exist[ un timp @naintea
Fiului, atunci ]i Tat[l ajunge @n timp ]i fiind e supus evolu\iei, ceea ce nu se
poate concepe despre Dumnezeu38. „Tat[l nu e o vreme singur, ca s[ dea apoi o
parte din fiin\a Sa Fiului, ci e din veci Tat[ @n @ntregime, d[ruind Fiului
@ntreaga Lui fiin\[, iar Acesta primind-o, fapt care reprezint[ rela\ia Lor plenar[
@n veci“, spune p[rintele St[niloae39.
Dac[ se ajunge prin dezvoltare la aceast[ rela\ie de ultim[ profunzime ]
i intimitate de Tat[ ]i Fiu @nseamn[ c[ Dumnezeu nu e des[v`r]it din veci, fiind
supus unei legi de dezvoltare, superioar[ Lui. Dumnezeu @ns[ exist[ @n forma
cea mai des[v`r]it[40.
Fiul este, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, „Lumin[ n[scut[, Care
str[luce]te din Lumina nen[scut[, ]i Via\[ @n sine ]i bun[tate @n sine, Care iese
din izvorul de via\[ f[c[tor al bun[t[\ii p[rinte]ti“ 41. Pornind de la ideea de lumin[,
care este una ]i aceea]i, cel care m[rturise]te c[ Tat[l este Lumin[ ]i Fiul
asemenea „va fi condus automat la m[rturisirea familiarit[\ii dup[ fiin\[“.
Afirm[ aceasta deoarece „@ntre lumin[ ]i lumin[ nu este nici o schimbare
34
Ibidem, p. 113
35
Pr. Prof. }t. Alexe, Dumnezeirea Sf`ntului Duh…, op. cit., p. 137
36
Ibidem
37
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 59-60
38
Ibidem, p. 63
39
Ibidem, p. 64
40
Ibidem, p. 63
41
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 114
6
dup[ aceea]i ra\iune a luminii, nici dup[ expresie, nici dup[ @n\eles“ 42. Tat[l este
Lumina nen[scut[, iar Fiul Lumina n[scut[. „Opozi\ia“ se vede @ntre n[scut ]i
nen[scut, @ntre Lumin[ ]i Lumin[ nefiind nici o opozi\ie. Spune marele p[rinte
capadocian: „Aceasta este firea tr[s[turilor, s[ arate @n identitatea de fiin\
[ alteritatea. }i aceste tr[s[turi adesea sunt distincte @ntre ele ca s[ separe
contrariul ]i s[ nu @mpart[ unitatea fiin\ei“43.
Hristos e egal cu Tat[l nu numai @n m[rimea puterii, ci @n identitatea
44
puterii . Sf`ntul Vasile cel Mare zice: „Hristos e puterea ]i @n\elepciunea lui
Dumnezeu“. E adev[rat c[ uneori se spune c[ Fiul e chipul Tat[lui, dar se
afirm[ aceasta „nu @n sensul unei desp[r\iri oarecare a chipului de model, ci @n
sensul c[ ]i Fiul poart[ fiin\a pe care o poart[ ]i Tat[l, c[ cine vede pe Fiul vede
pe Tat[l sau vede @n El pe Tat[l... Fiecare Persoan[ e chipul deplin al Celeilalte
sau Celorlalte, ar[t`nd-O sau ar[t`ndu-Le deplin @n Sine“45.
Sf`ntul Vasile cel Mare @nt[re]te ideea, zic`nd: „Nu se poate
@n\elege de la cas[ firea ziditorului, dar se @n\elege din cel n[scut u]or firea
celui ce l-a n[scut. A]a @nc`t, dac[ Unul-N[scut este creatur[, nu ne
prezint[ fiin\a Tat[lui. Dar, dac[ ne face pe Tat[l cunoscut prin Sine, nu e
creatur[, ci Fiu adev[rat ]i chip al lui Dumnezeu ]i pecete a Ipostasului“46.
}i suntem @ntreba\i: Cum ar ar[ta Fiul @n Sine pe Tat[l dac[ n-ar fi
nici o comuniune @ntre Fiul ]i Tat[l?47
Marele ierarh capadocian vorbe]te, printre altele, ]i despre chenoz[.
Astfel, referindu-se la cuvintele Sf`ntului Apostol Petru invocate de Eunomie
pentru sus\inerea ideilor sale c[ Domnul Hristos este „Fiu ]i odrasl[ ]i
f[ptur[“48, ]i anume: „S[ cunoasc[ toat[ casa lui Israel c[ Domn ]i Hristos L-a
f[cut pe El Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-a\i r[stignit“ 49, Sf`ntul
Vasile cel Mare spune c[ aici nu este vorba despre fiin\a lui Dumnezeu, ci
despre „Cel ce S-a de]ertat pe Sine sub @nf[\i]are de rob ]i S-a f[cut de aceea]i
@nf[\i]are cu trupul smereniei noastre ]i S-a r[stignit din sl[biciune“50.
Iisus Hristos este, de asemenea, Dumnezeu adev[rat ]i Om adev[rat,
afar[ de p[cat. Vorbind despre cele dou[ firi ale Persoanei lui Dumnezeu-
Cuv`ntul @ntrupat, Sf`ntul Vasile cel Mare aduce m[rturii din Sf`nta Scriptur[.
Referitor la firea omeneasc[ a lui Hristos, aminte]te de genealogiile de la Sfin\ii
Evangheli]ti Matei ]i Luca, care „au @naintat @n teologie prin str[mo]ii
trupe]ti“. #ns[ Sf`ntul Evanghelist Ioan, „care a ajuns s[ scrie des[v`r]irea,
ridic`nd mintea peste orice sim\ire ]i timp care e legat de acestea, dar mai
degrab[ @n[l\at fiind prin puterea Duhului, a ajuns la Cel ce este dincolo de

42
Ibidem, p. 115
43
Ibidem, p. 120
44
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 61
45
Ibidem
46
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 125
47
Pr. Prof. D. St[niloae, #nv[\[tura despre Sf`nta Treime…, op. cit., p. 57
48
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 82
49
Faptele Apostolilor II, 36
50
Sf`ntul Vasile cel Mare, #mpotriva lui Eunomie, op. cit., p. 84
7
toate“51. El arat[ dumnezeirea Fiului, existen\a Sa din ve]nicie, deofiin\imea cu
Tat[l, „na]terea nep[tima][“ prin verbul „era“. Spune Sf`ntul Vasile cel Mare:
„Nu de la Maria, zice (Sf`ntul Ioan), e @nceputul Lui, nici din timpurile acestea.
Ci de unde? «#ntru-nceput era Cuv`ntul ]i Cuv`ntul era la Dumnezeu ]i
Dumnezeu era Cuv`ntul»“52. Nici chiar demonii nu t[g[duiesc c[ este
Dumnezeu53.
Fiul are toat[ st[p`nirea. Cuv`ntul „Domn“ este nume al st[p`nirii, nu al
fiin\ei. Zic`nd c[ „Domn ]i Hristos L-a f[cut Dumnezeu pe El“ vorbim de
c`rmuirea ]i st[p`nirea peste toate care I-au fost @ncredin\ate de la Tat[l 54. Toate
au fost aduse la fiin\[ prin Dumnezeu-Cuv`ntul55.

51
Ibidem, p. 98
52
Ibidem, p. 99
53
Ibidem, p. 104
54
Ibidem, p. 84
55
Ibidem, p. 127

S-ar putea să vă placă și