Învățătura energiilor necreate, teologia dăruirii lui

Dumnezeu oamenilor

Modul realizării unirii omului cu Dumnezeu ridică o serie de probleme antinomice, mai
exact accesibilitatea la natura inaccesibilă. În dialogul Theophanes, Sfântul Grigorie Palama
discută problema dumnezeirii care nu se poate împărtăși, dar care în cele din urmă o face.
Autorul pornește de la cuvintele Sfântului Apostol Petru ,,părtașii firii dumnezeiești” (II Petru
1,4), iar de aici afirmă că expresia are un caracter antinomic înrudit cu dogma Sfintei Treimi.
Asemeni lui Dumnezeu care este deodată Unul și Trei, tot astfel natura dumnezeiască trebuie să
fie numită în același timp neparticipabilă și într-un anume sens, participabilă. Sfântul Grigorie
Palama face distincția dintre ființa lui Dumnezeu sau natura Sa propriu-zisă, inaccesibilă,
incognoscibilă și energiile sau lucrările dumnezeiești, adică acele puteri naturale și inseparabile
de ființă prin care Dumnezeu Se arată, Se comunică. Cu alte cuvinte, acesta este de părere că
putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale, rămânând astfel în
limitele evlaviei.1

Din opera teologică a Sfântului Grigorie Palama transpare învățătura referitoare la esența
și energiile lui Dumnezeu. Încă din primele veacuri părinții apostolici au făcut referire la tema
distincției dintre esență și energiile dumnezeiești. Sfântul Grigorie pune accent pe necrearea
esenței divine și necrearea energiilor lui Dumnezeu. Cuvântul ,,necreat” este în strânsă legătură
cu Dumnezeu. El nu este creat, ci există dinainte de toți vecii, cu alte cuvinte nu putem vorbi de
un început în Dumnezeu. Conform teoriilor lui Varlaam din Calabria, doar esența lui Dumnezeu
este necreată, dar nu și energiile Sale.2 Pentru calabrez, singura lumină spirituală este cea a
științei pe care o au numai învățații. Lumina pe care spun că o văd isihaștii ar fi doar o fantezie.
Pe lângă acestea, Varlaam îi acuza pe aceștia că socotesc ființa lui Dumnezeu sensibilă, având

1
Vladimir Lossky, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, trad. Pr. Vasile Răducă, Ed. Bonifaciu, 1998, pp.68-69.
2
Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, trad. Prof. Paul Bălan, Ed. Bunavestire,
Bacău, 2000, p. 260.
formă, volum și calitate.3 Există o diferență clară între energiile necreate ale lui Dumnezeu și
lucrările create. Bunătatea este o energie necreată a lui Dumnezeu, însă toate fiinţele sunt lucruri
create, efecte ale energiilor necreate. Citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul
Grigorie spune că bunătatea, viaţa, veşnicia, simplitatea, statornicia şi infinitatea, deci tot ceea ce
facultatea contemplativă percepe ca fiind substanţial existentă în Dumnezeu reprezintă lucrări ale
Sale şi nu au început să se manifeste în timp. Cu alte cuvinte, energiile necreate ale lui
Dumnezeu, care purced din esența Sa, sunt fără de început, dar fără ca prin aceasta să afecteze
unitatea Treimică.4

Prezența lui Dumnezeu în energiile Sale trebuie să fie înţeleasă în sens realist. Nu este
vorba de o prezență operativă a cauzei în efectele sale (energiile nu sunt efecte ale cauzei
dumnezeiești așa cum sunt făpturile) ci se scurg veșnic din ființa cea una a Treimii. Energiile
arată un mod de ființare a Treimii în afara ființei Sale, care nu poate fi atinsă. Dumnezeu nu este
micșorat în energiile Sale, ci este pe deplin prezent în fiecare rază a dumnezeirii Sale. Deci
energia nu este o funcție divină față de creaturi, cu toate că Dumnezeu creează și activează prin
energiile Sale. Chiar dacă creaturile nu ar exista, Dumnezeu S-ar arăta în afara ființei Sale, așa
cum razele soarelui strălucesc în afara discului solar. Energiile infinite și veșnice ale lui
Dumnezeu rămân în ființele create prin voința Sa, făcând să strălucească în toate măreția divină.5

Varlaam era de părere că toţi cei ce vorbesc de esenţa necreată şi de energiile necreate
sunt mesalinieni şi închinători la doi dumnezei. În replică la aceste acuzații, sfântul scrie că
oricine susţine astfel de teorii se împotriveşte Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi se exclude din rândul
celor mântuiţi, întrucât mântuirea se agoniseşte în comuniune cu energiile necreate. Învăţăturile
referitoare la esenţa şi la energiile necreate ale lui Dumnezeu nu înseamnă diteism, întrucât
energiile sunt permanent legate de esenţa dumnezeirii şi, desigur, această diferenţiere nu
afectează simplitatea dumnezeiască. Nu-l putem acuza pe Sfântul Grigorie atunci când vorbeşte
de esenţa şi energiile necreate ale lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, nu există esență fără de
energie sau energie fără de esență. În ,,Tomul Aghioritic” se evidențiază foarte clar faptul că
harul îndumnezeitor este necreat și nepurces. Energiile lui Dumnezeu nu sunt de sine existente,
altfel spus, nu există prin ele însele, ci sunt ipostatice, adică sunt legate de ipostasurile divine,
3
Pr. Dumitru Stăniloae, Viaţa şi învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p.53.
4
Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama ...., pp. 260-261.
5
Vladimir Lossky, Teologia Mistică …, pp. 72-75.
fără a se identifica cu ele. Nu se neagă faptul că energiile lui Dumnezeu sunt comune
Persoanelor Sfintei Treimi, dar fără a avea calități ipostatice. Ceea ce trebuie subliniat, cu
referire la termenul "enipostaziat" în cazul Harului îndumnezeitor, este faptul că energiile
necreate nu pot fi înţelese şi interpretate în mod independent de ipostasele dumnezeieşti.6

Contestatarii Sfântului Grigorie Palama, teologi răsăriteni care suferiseră o puternică

influență tomistă, vedeau în deosebirea reală dintre ființă și energii o lezare adusă simplității lui
Dumnezeu și îl învinuiau pe Palama de diteism și politeism. Înstrăinându-se de duhul apofatic și
antinomic al teologiei răsăritene, aceștia apărau o concepție despre Dumnezeu care făcea din El o
simplă esență în care și ipostasurile primeau caracterul de relații ale esenței. Pentru aceștia există
esență dumnezeiască și implicit efectele sale, dar nu existau lucrările dumnezeiești (energiile). În
replică, sfântul le ridică tomiștilor răsăriteni următoarele dileme: 1) fie admiteau deosebirea
dintre ființă și lucrări, dar atunci potrivit concepției lor cu privire la ființă trebuiau să treacă în
rândul creaturilor slava lui Dumnezeu; 2) fie negau această deosebire ceea ce i-ar fi obligat să
identifice incognoscibilul cu ceea ce se poate cunoaște, ceea ce nu se poate împărtăși cu ceea ce
se împărtășește, adică ființa cu harul. Pentru Sfântul Grigorie Palama simplitatea dumnezeiască
nu se poate întemeia pe conceptul de esență simplă. Punctul de plecare al gândirii sale teologice
este Treimea. Energiile fac cunoscută arătarea exterioară a Treimii, care nu poate fi interiorizată
sau altfel spus, introdusă înlăuntrul ființei dumnezeiești, ca determinarea sa naturală. Sfântul
Grigorie Palama aplică uneori energiilor numele de “dumnezeire de jos”, spre deosebire de ființă,
“dumnezeirea de sus”.7

Energiile lui Dumnezeu sunt necreate, iar ele se oferă în această viață sub forma Luminii
necreate. Vedem acest lucru în textul evanghelic referitor la Schimbarea la Față a Domnului pe
Muntele Tabor. Varlaam susținea că Lumina pe care au văzut-o apostolii nu este altceva decât un
simbol exterior și reprezintă energii comune înțelegerii raționale. Sfinții Părinți ai Biserici o
numesc în schimb inefabilă, necreată, veșnică, infinită, nelimitată, frumusețe arhetipală și
neschimbătoare. Vederea Luminii necreate reprezintă contemplarea Slavei lui Dumnezeu în
Trupul îndumnezeit al Cuvântului, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi. Această Lumină este
ţelul final al vieţii duhovniceşti. Vederea Luminii necreate reprezintă îndumnezeirea omului,

6
Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama …, pp.262-263.
7
Vladimir Lossky, Teologia Mistică …, pp.76-80.
întrucât ea vine odată cu transfigurarea fiinţei umane, şi, desigur, reprezintă unirea omului cu
Dumnezeu.8

În urma celor prezentate mai sus, avem în vedere următoarele concluzii:

1) Învățătura despre energiile divine este temelia dogmatică a oricărei trăiri mistice.
Dumnezeu, cu neputință de atins în ființa Sa, este prezent în energiile Sale. El este întru
totul cu neputință de cunoscut în ființa Sa, dar se revelează în chip total în energiile Sale,
care nu împart ființa în două, ci relevă două moduri distincte ale existenței dumnezeiești
în ființă și în afară de ființă.
2) Distincția dintre ființă și energie îngăduie să păstrăm sensul real al expresiei Sfântului
Petru “părtași la dumnezeiască fire” (II Petru 1,4). Unirea la care suntem chemați este
unirea cu Dumnezeu în energiile Sale sau unirea prin har, care ne face să participăm la
firea dumnezeiască, fără ca prin aceasta firea noastră să devină fire a lui Dumnezeu.
3) Energiile dumnezeiești, prin ele însele, nu sunt raporturi între Dumnezeu și natura creată,
ci ele intră în legătură cu ceea ce nu este Dumnezeu, trăgând lumea la existență prin
voința lui Dumnezeu.9

8
Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama …, pp. 263-264.
9
Vladimir Lossky, Teologia Mistică …, pp.85-89.