CURS 15,16

UNITĂṬILE SISTEMATICE PRIN CARE SE CLASIFICĂ PLANTELE

Toate plantele cunoscute se clasifică în unităṭi sistematice.

Ele sunt împărṭite ierarhic, după gradul de organizare ṣi de înrudire într-un sistem de clasificare natural
sau filogenetic.
Fiecare plantă din natură reprezintă un individ caracterizat prin anumite însuṣiri articulare.
Identificarea plantelor după caractere proprii se numeṣte determinare.
În funcṭie de asemănările ṣi deosebirile dintre ele, plantele pot fi grupate în categorii sau unităṭi
sistematice denumite taxoni sau fitotaxoni.
SPECIA este taxonul de bază cu care se lucrează în clasificarea plantelor. În natură pecia este
răspândită sub formă de indivizi.
GENUL .Speciile înrudite între ele se grupează într-o unitate sistematică numită gen. De exemplu, toate
speciile de fag aparṭin genului Fagus.
Fiecare plantă este denumită prin două cuvinte latine sau latinizate, dintre care unul aparṭine genului, iar
celălalt specie.Exemplu, fagul este denumit Fagus sylvatica, Primul cuvânt reprezintă genul, cel de-al
doilea specia. Acest sistem de a denumi specia prin două cuvinte se numeṣte nomenclatură binară ṣi a
fost introdusă în ṣtiinṭă de către savantul suedez K.Linne.
FAMILIA este unitatea sistematică ce cuprinde mai multe genuri înrudite între ele. În limba latină
familia este indicate prin terminaṭia – “ceae”, de exemplu, familia Fagaceae.
ORDINUL este unitatea sistematică superioară familiei, deoarece el reuneṣte , pe baza înrudiri dintre
ele, mai multe familii. Terminaṭia ordinului este în “ ales”, ca de exemplu ordinal Fagales.
CLASA reuneṣte mai multe ordine apropiate, clasa Dycotiledoneae.
FILUMUL (ÎNCRENGĂTURA) este unitatea superioară de clasificare a plantelor, reunind mai multe
clase. Se caracterizează prin terminaṭia “ phyta”, ca de exemplu, filumul Pteridophyta.

SISTEMATICA VEGETALĂ

I. ÎNCRENGĂTURA SCHIZOFITA

1. CLASA SCHIZOFICEE- BACTERII

BACTERIIL
E sunt organisme unicelulare, microscopice, răspândite pretutindeni.
Forma bacteriilor variază foarte mult, în funcṭie de condiṭiile de mediu, distingându-se trei
mari tipuri:
1. sferice=coci;
2.cilindrice=bacilii;
3.spiralate/ elicoidale: în forma de virgulă=vibrioni,de spirală rigidă=spirilii, de spirală
flexibilă= spirochete.

1
 Nutriṭia bacteriilor poate fi autotrofă ( unele sunt capabile de fotosinteză folosind pentru
activitatea lor energia luminoasă, altele sunt capabile de chimiosinteză, folosind energia
eliberată în urma reacṭiilor chimice la întuneric, sau heterotrofă ( unele sunt heterotrofe
saprofite=se dezvoltă în prezenṭa substanṭelor organice pe care le descompun, iar altele sunt
heterotrofe parazite sau patogene= folosesc substanṭele complexe din celule vii, pe care le
parazitează, producând diferite bolii.
Reproducerea bacteriilor este in general asexuată prin amitoză si rar sexuată. Bacteriile
patogene trăiesc parazit pe organismele vii, animale ṣi plante, producând diferite bolii:
tetanosul, febra tifoidă, holera, ciuma, iar la plante: ofilirea bacteriană a porumbului,
cancerul bacterian al pomilor fructiferi, al tomatelor, putregaiul ṣi râia comună a cartofului.

2. CLASA CIANOFICEE- ALGE ALBASTRE-VERZI

Algele albastre-verzi sunt foarte răspândite în natură, întâlnindu-se în apele marine, ape
dulci, bogate în substanṭe în descompunere, pe sol umed, stânci, pereṭi umezi ṣi pe uscat.
Sunt organisme unicelulare, cu celule isolate/ reunite în colonii. La speciile colonial
filamentoase, talul este încomjurat, pe lângă peretele celulozo-pectic, de o teacă
albuminoidal, mucilaginoasă, exemplu: cleiul-pământului ( Nostoc commune).
Nutriṭia sunt autotrofe formând amidonul, ca produs de asimilaṭie, dar ṣi azotul liber din aer,
pe care-l utilizează în sinteza de substanṭe organice mai complexe.
Reproducerea se face prin diviziune direct, rezultând celule isolate/ apropiate între ele,
formând colonii, exemplu: Nostoc, Rivularia.

II. ÎNCRENGĂTURA FICOFITA- ALGE

Talofitele sunt plante mono sau pluricelulare al căror corp vegetative= tal, nu este diferenṭiat
în rădăcină, tulpină ṣi frunze, cunoscându-se peste 22000 de specii, acvatice.

1. CLASA EUGLENOFICEE- EUGLENA SP.

Flagelatele sunt talofite unicelulare, eucariote, care trăiesc în ape dulci ṣi marine, în bălṭi ṣi lacuri, se
hrănesc autotrof / heterotroph, ṣi se înmulṭesc prin diviziune directă longitudinală.

2. CLASA CLOROFICEE- ALGE VERZI

Sunt talofite unicelulare / pluricelulare, simple / ramificate, răspândite în apele dulci,

salmastre ṣi pe soluri umede.În fiecare celulă se află un nucleu ṣi unul sau mai mulṭi
cromatofori. Dintre algele verzi unicelulare, ce trăiesc în apele dulci: Chlorella,
Chlamydomonas.
Reproducerea este asexuată prin diviziunea celulei sau sexuat, prin izogamie, exemplu:
Volvox sp., trăieṣte în colonii mobile alcătuite din 120-22000 de indivizii.Dintre algele
verzi pluricelulare, ce trăiesc în apele dulci, salmastre sau marine: Spirogyra= mătasea-

2
 broaṣtei, Cladophora=lâna-broaṣtei, Ulothrix zonzta, sau Ulva lactuca=salata de mare.

3. CLASA FEOFICEE- ALGE BRUNE

Algele brune trăiesc, în apele oceanelor ṣi mărilor reci, la adâncimi mici, la care ajung
razele solare. Sunt alge macroscopice cu talul filamentos (simplu / ramificat), lamelar sau
cilindric. Sunt plante autotrofe, în citoplasma cărora se găsesc mai mulṭi cromatofori de
culoare brună sau verde gălbuie datorită fucoxantinei ṣi clorofilei.
Reproducerea este asexuată prin zoospori sau sexuată prin oogamie.
Cele mai importante specii sunt: Laminaria sp., Cystoseira barbata( Marea Neagră),
Sargassum sp.( Oc.Atlantic, formând “mări de Sargassum”), Fucus, Distyota, Alaria,
Macrocystis.

4. CLASA RODOFICEE- ALGE ROṢII

Sunt plante marine, de mare adâncime, care trăiesc ṣi în apele dulci. Au numeroase
cloroplaste, de culoare roṣie, datorită ficoeritrinei.
Reproducerea este asexuată prin spori=rodospori, ṣi sexuată prin oogamie. Exemplu de
alge roṣii: Ceramium rubrum (Marea Neagră), Batrachospermum, Porphyra, Delesseria.
Impotranṭa algelor
Reprezintă adevărate uzine de sinteză a substanṭelor organice ṣi de degajare a oxigenului,
constituie materia primă în diferite ramuri ale industriei alimentare, de medicamente,
chimice, unele sunt considerate aliment, iar altele contribuie la formarea rocilot silicioase
sau la formarea gelozei vegetale=agar-agarul=mediu de cultură pentru bacteri, sau la
obṭinerea celulozei, datorită conṭinutului bogat în celuloză.

III. ÎNCRENGĂTURA MICOFITA- CIUPERCI

Ciupercile sunt organisme care trăiesc atât în mediul uscat, cât ṣi în medilul acvatic. Sunt
complet lipsite de plastid, au o nutriṭie heterotrofă saprofite sau parazite; unele trăind în
simbioză cu algele, alcătuind corpul lichenilor sau cu rădăcinile plantelor superioare,
alcătuind micorizele. Peretele cellular este chitinos, foarte rar celulozic, ṣi au unul sau mai
mulṭi nuclei, glycogen ( produs de rezervă) ṣi picături de ulei.

CIUPERCI INFERIOARE
CLASA ZIGOMICETE
Din această clasă face parte: Plasmopara viticola, care produce boala= mana viṭei de vie, se inmulṭeṣte
sexuat prin gameṭi în oogoane ṣi anteridii, ṣi asexuat, producând pagube însemnate în anotimpul ploios,
iar stropire cu zeamă bordeleză( soluṭie de sulfat de cupru cu hidroxid de calciu).
CIUPERCILE SUPERIOARE

3
 Au corpul vegetative, alcătuit din hife pluricelulare ṣi rar unicelulare, trăiesc pe uscat ṣi nu
produc zoospore sau gameṭi flagelaṭi.
Reproducerea poate fi asexuată ( prin porṭiuni de miceliu sau înmugurire:drojdii, prin
scleroṭi sau spori) sau sexuată (prin gametogamie= contopirea gameṭilor, oogamie ṣi
gametangiogamie= contopirea gametangiilor).
După tipul de organ sporifer, ciupercile superioare se împart în două clase: ascomicete ( are
ca organ sporifer= asca) si bazidiomicete ( are ca organ sporifer= bazidia).

1. CLASA ASCOMYCETES
Dintre ascomicete fac parte: Saccharomyces cerevisiae= drojdia de bere; Saccharomyces ellipsoideus=
drojdia vinului; Penicillium notatum= mucegaiul verde- albăstrui ( produce antibiotic:
penicilina,aureomicina); Claviceps purpurea= cornul secarei.

2. CLASA BASIDIOMYCETES
Sunt ciuperci mai evaluate , al cărui corp vegetativ este reprezentat de un miceliu bine dezvoltat, ṣi
cuprinde : ruginile cerealelor, tăciunii, mălurile ṣi ciupercile cu pălărie.
Exemple:
a) Puccinia graminis= rugina, este o ciupercă ce parazitează frunzele ṣi tulpinile de grâu, sub forma
unor pete alungite, de culoare ruginie, pete= aglomerări de spori de vară= uredospore ṣi spori de
toamnă=teleutospori. De culoare închisă. Distrugerea plantei gazdă se face prin arături adânci de
toamnă ṣi vară, rotaṭia culturilor ṣi a soiurilor rezistente.
b) Ustilago maydis= tăciunele porumbului;
c) Ustilago tritici= tăciunele grâului.
Bazidiomicetele se înmulṭesc asexuat=spori ṣi sexuat.

CIUPERCILE CU PĂLĂRIE

Conṭin substanṭe nutritive valoroase: proteine, vitamine, grăsimi.

Acestea sunt :
a) Ciuperci comestibile: Psalliota campestris, Boletus edulis=hribul, Cantharellus cibarius= bureṭii
galbeni, Morchella esculenta=sbârciogul, Armillaria mellea=ghebele.
b) Ciuperci otrăvitoare: conṭin substanṭe toxice, care afectează sistemul nervos sau produc intoxicaṭii
gastro-intestinale :
Amanita phalloides=buretele ucigaṣ, Amanita muscaria= muscariṭa, mucegaiurile.

IV. ÎNCRENGĂTURA LICHENES- LICHENI

Lichenii sunt talofite rezultate din asocierea obligatorie dintre o alga albastră sau verde ṣi o ciupercă,

4
mai rar ṣi o bacterie, asociere=mutualism.
Celulele algei care fac parte din structura unui lichen= gonidii, iar ciuperca, poate fi o ascomicetă, sau
mai rar o bazidiomicetă.
Importanṭa lichenilor sunt printer primele plante care populează suprafaṭa stâncilor golaṣe ṣi creează
condiṭi favorabile dezvoltării altor grupe de plante.
Din unele specii de licheni se extrag: glucoza medicinală, zahăr alimentar, substanṭe gelatinoase,
turnesolul= indicator utilizat în laboratoare, medicamente, alcool de calitate superioară, parfumuri fine.

V. ÎNCRENGĂTURA BRIOFITA- MUṢCHII

Muṣchii sunt talofite cu o organizare superioară, adaptaṭi la viaṭa terestră ṣi acvatică.

Reproducerea este sexuată ( organul sexual femeiesc= arhegon, iar cel masculin = anteridie), astfel: din
spori- protonema=tal filamentos- mugurii-noi gameṭi=plante de muṣchi.
Reprezentanṭi:- Polytrichum commune= muṣchiul de pământ;
Marchantia polymorpha= fierea pământului.

CORMOFITELE
Sunt plante superioare, al căror corp= corm, are o structură mult mai complex decât talul.
Cele peste 300 000 specii de cormofite sunt împărṭite în trei încrengături: ferigi ṣi spermatofite sau
fanerogame= plante cu seminṭe sau plante cu flori, din care fac parte gimnospermele ṣi angiospermele.

VI. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOFITA – FERIGI

Ferigile sunt primele plante apărute pe uscat care se înmulṭesc exclusive prin spori. Cormul lor
reprezintă sporofitul de lungă durată.
În ciclul de viaṭă al ferigilor se observă că sporofitul este de lungă durată, iar gametofitul este de scurtă
durată.
Dryopteris filix-mas= feriga comună, în pământ prezintă numeroase rădăcini adventive ṣi un rizom.
Sporii se formează în sporangi pe faṭa inferioară a frunzelor.
Sporangii sunt grupaṭi în formaṭiuni=sori, protejaṭi de o membrane protectoare= induzie. Din spori , la
maturitate rezultă lame verzi cordiforme= protale, pe faṭa lor înferioară se va foram anterozoizi
pluriciliaṭi ṣi arhegoanele cu oosfere.
În urma fecundaṭiei pe portal se formează oul= zigotul, din care rezultă embrionul, iar din acesta o
nouă plantă adultă.

Alte ferigi:
1.Lycopodium clavatum=brădiṣorul / pedicuṭa;
2.Selaginella= struṭiṣorul; 3.
Equisetum= coada-calului.

5
 Importanṭa ferigilor
Rizomul de la feriga comună este folosit ca viermifug; tulpinile de la coada-calului au acṭiune diuretică;
sporii de pedicuṭă se folosesc în unele ramuri ale industriei: în metalurgie, se presară în tipare; în
farmacie la prăfuirea tabletelor.
Cenuṣa de coada-calului, bogată în siliciu este folosită la lustruirea obiectelor de metal sau sunt
cultivate ca plante decorative, sau au contribuit la formarea zăcămintelor de carbine: huila ṣi antracitul,
din ferigile disparate de Calamites ṣi Sigillaria.

VII. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOFITA

A. SUBÎNCRENGĂTURA CONIFEROFITINA – GIMNOSPERME

Gimnospermele sunt plante lemnoase ( arbori, arbuṣti) cu lemnul format predominant din traheide.
Florile sunt unisexuate, iar sămânṭa este neînchisă în fruct. Primele plante cu sămânṭă au fost
pteridospermele= ferigi cu sământă, ele făcând trecerea de la pteridofite la spermatofite, fiind
considerate cele mai primitive gimnosperme.
Coniferele sunt gimnosperme lemnoase , în structura cărora predomină traheidele ṣi canalele rezinifere.
Frunzele sunt aciculare ṣi au o structură xeromorfă.
Cele mai frecvente conifere din ṭara noastră sunt:
- pinul de pădure;
- molidul;
- bradul alb;
- zada;
- ienupărul;
- arborele- vieṭii;
- tisa.
Seminṭele provenite din transformarea ovulelor sunt însoṭite la unele conifere de câte o
aripioară (molid, brad), care le ajută la diseminare, iar la altele (tisa) de un înveliṣ cărnos.
Seminṭele sunt neînchise în ovar, însuṣire caracteristică tuturor gimnospermelor.
În ciclul de dezvoltare al gimnospermelor, se întălnesc o alternanṭă de două generaṭii:
sporofitică ṣi gametofitică.
Importanṭa economică a unor conifere
Lemnul preṭios se foloseṣte în construcṭii la fabricarea mobileii ṣi la confecṭionarea
instrumentelor musicale, iar printr-un proces tehnologic special, se obṭine celuloza;
reprezentând una din marile bogăṭii ale ṭării noastre. Din răṣina acestor plante se extrag
terebentina si colofoniul, iar prin arderea incomplete se obṭine negrul de fum, întrebuinṭat ca
materie primă pentru prepararea cernelurilor de tuṣ ṣi produse chimice care constituie materia
primă pentru fabricarea diferitelor lacuri ṣi săpunuri de toaletă.

6
B. SUBÎNCRENGĂTURA ANGIOSPERMATOFITINA – ANGIOSPERME

Angispermele sunt cele mai evaluate ṣi răspândite plante din flora actuală, adaptate mediului
terestru ṣi acvatic.
Se împart în două clase: dicotiledonee ṣi monocotiledonee.
Au cormul mai bine adaptat la condiṭiile variate de mediu, iar în structura lor se găsesc trahee
adaptate mai bine la funcṭia de conducere a sevei brute.
Organul de reproducere characteristic al angiospermelor este floarea.
Fructul poate fi cărnos (bacă, drupă, poamă) sau uscat (achenă, cariopsă, foliculă, păstaie,
silicvă, capsulă).
În ciclul de dezvoltare la angiosperme, în alternanṭa celor două generaṭii: gametofitul s-a
redus foarte mult. Apariṭia fructului care protejează sămânṭa reprezintă un salt calitativ în
răspândirea ṣi evoluṭia angiospermelor.

I. CLASA DICOTILEDONEE

În această clasă sunt cuprinse specii lemnoase ṣi ierboase, răspândite pe tot globul.
Caracteristici:
- au rădăcini pivotante sau rămuroase;
- cilindrul central din tulpină este alcătuit din fascicule libero-lemnoase distribuite pe un cerc sau
două, mai ales la cele lemnoase;
- tulpina ṣi rădăcina cresc secundar în grosime datorită cambiului ṣi felogenului;
- frunzele sunt peṭiolate, simple sau compuse, cu nervaṭiune piñata sau palmate;
- florile sunt alcătuite din 5, 4, 2 elemente, dispuse ciclic sau mai rar spirociclic;
- embrionul are, de obicei, două cotiledoane.

1. Familia Magnoliacee

Magnoliaceele sunt plante arborescente cu flori mari, hermaphrodite, alcătuite din

numeroase elemente dispuse spirociclic pe un receptacul proeminent, convez sau conic.
Înveliṣul floral nu este diferenṭiat în calici ṣi corolla.
Androceul este format di numeroase stamina, iar gineceul din numeroase carpele.
Reprezentanṭi: Magnolia (Asia, America); Liriodendrom tulipifera= arborele-de-lalea
(America de Nord); Laurus nobilis= laurul / dafinul; arborele de scorṭiṣoară; arborele de
camfor ( extrage camforul).
2. Familia Ranunculacee

Cuprinde plante care se aseamănă cu magnoliaceele prin dispoziṭia spirociclică a

staminelor ṣi carpelelor.
Sunt plante ierboase, cu numeroṣi reprezentanṭi în flora ṭării noastre.
Reprezentanṭi: Ranunculus acer= piciorul-cocoṣului; Paeonia sp.=bujorul; Helleborus sp.=

7
spânzul; Anemone nemorosa=floarea-paṣtelui; Hepatica nobilis=trei răi; Pulsatilla
Montana=dediṭelul vânăt; Ficaria verna=grâuṣorul /sălăṭica; Aconitum sp.=omagul;
Clematis vitalba=curpenul.

3. Familia Rozacee

Cuprinde plante lemnoase ṣi ierboase , răspândite pe tot globul. Rozaceele prezintă un

deosebit interes deoarece din această familie fac parte cei ami valoroṣi pomi fructiferi.
Reprezentanṭi: Rosa canina=măceṣul; Fragaria vesca=fragul; Fragaria moschata=căpṣunul;
Rubus idaeus= zmeurul; Prunus domestica=prunul; Malus pumila=mărul de grădină;
Cydonia oblonga=gutuiul; Pyrus communis=părul de grădină; Cerasus avium=cireṣul;
Armeniaca vulgaris=caisul; Persica vulgaris=piersicul.

4. Familia Leguminoase (papilionacee)

Leguminoasele sunt plante erbacee sau lemnoase, foarte asemănătoare cu rozaceele, din
care se presupune că au derivate, în urma reducerii staminelor ṣi carpelelor.
Reprezentanṭi: Pisum sativum=mazărea; Phaseolus vulgaris=fasolea; Medicago
sp.=lucerna; Trifolium sp.=trifoiul; Lens culinaris=lintea; Glycine hispida=soia; Robinia
pseudacacia=salcâmul; Arachis hipogaea=alunele de pământ.
Pe rădăcinile de mazăre se observă nodozităṭile produse de bacteriile fixatoare de
azot=Rhizobium leguminosar
5. Familia Umbelifere

Umbeliferele sunt plante erbacee, anuale, bienale sau perene, cu frunze foarte variate, penat
sau palmat sectate, având o teacă bine dezvoltată. Majoritatea umbeliferelor se cultivă
pentru continutul lor bogat în zaharuri, uleiuri eterice, plante condimentate.
Cele mai importante plante sunt: Daucus carota=morcovul; Coriandrum
sativum=coriandrul; Apium graveolens=ṭelina; Petroselinum hortense=pătrunjelul; Carum
carvi=chimenul sau Cicuta virosa= Cucuta, plantă otrăvitoare, ce creṣte în apropierea
apelor. Majoritatea umbeliferelor sunt atât de importante atât
în alimentaṭia omului, cât ṣi în industria medicinală, iar unele specii, precum anasonul ṣi
chimenul, datorită conṭinutului bogat în uleiuri eterice mirositoare, sunt folosite în
aromatizarea produselor alimentare.

6. Familia Crucifere

Sunt plante erbacee, rar lemnoase, cu frunze alterne, întregi sau sectate.
Reprezentanṭi: Brassica oleracea ssp. botritis=varza; Raphanus sativus=ridichea; Sinapis
alba=muṣtarul alb; Brassica rapa=rapiṭa; Cheiranthus cheiri=micṣuneaua; Mathiola
incana=micsandra, iar dintre speciile sălbatice: Capsella bursapastoris=traista-ciobanului;

8
Lepidium draba=urda-vacii.
Cruciferele au o mare importanṭă economică, folosindu-se atât în alimentaṭia omului, cât
sic a nutreṭ pentru animale, dar ṣi în scopuri medicinale, industrial sic a plante ornamentale.

7. Familia Solanacee

Solanaceele sunt plante ierboase ṣi mai rar lemnoase, cu frunze simple sau sectate, dispuse
altern.
Reprezentanṭi: Solanum tuberosum = cartoful ( fructul este o bacă toxică, datorită
alcaloidului= solanină. Cartoful este o importantă plantă alimentară ṣi de materie primă din
care se extrage alcoolul, amidonul ṣi glucoza); Lycopersicum esculentum = pătlăgeaua
roṣie; Solanum melongena = pătlăgeaua vânătă; Capsicum annuum = ardeiul, iar dintre
plantele otrăvitoare: Nicotiana tabacum = tutunul; Atropa bella-donna = mătrăguna; Datura
stramonium = ciumăfaia, ele conṭin alcaloidul= atropine, utilizat în oftalmologie ṣi
tratamentele gastro-intestinale, iar dintre plantele decorative, amintim: Nicotiana alata=
regina-nopṭii; Petunia hybrid= petunia.

8. Familia Compozite

Specii adaptate la condiṭii ecologice diferite. Sunt plante erbacee, cu frunze simple sau
sectate, dispuse altern.
Compozitele sunt cele mai evaluate dicotiledonate, cuprinzând un număr foarte mare de
specii.
Reprezentanṭi: Helianthus annuus = floarea-soarelui; Cichorium intybus = cicoarea
cultivate ( din rădăcină, prin prăjire, se obṭine surogatul de cafea; Lactuca sativa = salata de
grădină;
Unele comozite sunt plante medicinale: anghinarea, ṣofrănaṣul, tarhonul, pelinul,
muṣeṭelul, altele sunt plante decorative: Tagetes sp.= crăiṭele; Zinnia sp.= cârciumăresele;
Crysanthemum sp.= crizantemele, Dahlia sp.= dalia,iar altele sunt buruieni dăunătoare:
Cirsium arvense = pălămida; Sanchus sp.=susaiul; Arctium lappa= brusturele.

9. Familia Chenopodiacee

Sunt plante erbacee, rar arvustive, cu frunze nestipelate, alterne, cărnoase.

Reprezentanṭi: Beta vulgaris = sfecla-de-zahăr; Spinacia oleracea = spanacul de grădină
(frunze bogate în săruri minerale ṣi vitamin); Atriplex hortensis = loboda de grădină.

9
 10. Familia Fagacee

Fagaceele sunt plante lemnoase, arbori ṣi arbuṣti, cu frunze stipelate, întregi, penat lobate,
dispuse altern.
Dintre speciile răspândite în ṭara noastră, amintim : Fagus sylvatica = fagul;
Castanea sativa = castanul bun sau dulce; Quercus robur = stejarul; Q.suber = stejarul de
plută; Q. ilex = stejarul de stâncă.
Fagaceele au importanṭă economică prin lemnul lor de calitate, folosit în construcṭii, în
industria mobile ṣi a hârtiei ṣi ca lemn de foc. Scoarṭa ṣi galele de stejar, rezultate în urma
înṭepăturilor de insecte, conṭin substanṭe tanante, folosite în industria pielăriei, iar castanele
comestibile sunt consummate ca atare sau în industria alimentară: cofetărie.

11. Familia Juglandacee

Plantele din această familie sunt lemnoase, cu frunze imparipenat compuse, dispuse altern, bogate
în substanṭe aromatice.
Reprezentant: Juglans regia = nucul ( seminṭele bogate în ulei, frunzele conṭin tannin=substanṭă
cafenie, folosită la vopsirea produselor textile. Nucul este foarte valoros, mai ales prin lemnul său,
utilizat în industria mobile, ca furnir.

II. CLASA MONOCOTILEDONEE

Aceste plante sunt, în general, ierboase, mai rar lemnoase, anuale sau perene, răspândite pe întreg
globul.
Caracteristici:
- rădăcina principală dispare de timpuriu, fiind înlocuită de rădăcini adventive fasciculate;
- tulpina neramificată, adesea metamorfozată (rizomi, bulbi);
- frunzele întregi, sessile, cu nervaṭiuni ṣi cu teaca bine dezvoltată;
- floarea trimeră, mai rar tetrameră, iar înveliṣul floral este nediferenṭiat în caliciu ṣi corolla;
- embrionul are un singur cotiledon.

1. Familia Liliacee

Sunt plante ierboase, iar ca reprezentanṭi amintim: Tulipa gesneriana = laleaua-de

grădină; Lilium martagon = crinul-de pădure; Lilium candidum = crinul-alb; Hyacinthus
orientalis = zambila; Scilla bifolia = vioreaua; Convallaria malalis = lăcrămioara;
Colchicum autumnale = brânduṣa-de-toamnă; Allium cepa = ceapa; Allium sativum =
usturoiul; Allium porrum = prazul; Veratrum album = stirigoaia.
Importanṭă: ceapa ṣi usturoiul, conṭin substanṭe cu acṭiune bactericidă numite fitoncide.

10
Alte liliacee, conṭin alcaloizi folosiṭi mai ales, în medicină: brânduṣa de toamnă conṭine
alcaloidul=colchicine, iar stirigoaia, conṭine veratrina.

2.Familia Amarilidacee

Reprezentanṭi: Narcissus poeticus = narcisa; Galanthus nivalis = ghiocelul.

3. Familia Iridacee

Reprezentanṭi: Iris sp. = stânjenelul; Gladiolus sp. = gladiola; Crocus sp. = brânduṣa-de-
munte; Crocus sativua = ṣofranul.

4. Familia Graminee

Cuprinde un număr mare de specii; majoritatea sunt erbacee, anuale sau perene.
Florile sunt hermaphrodite, grupate in inflorescenṭă numită spic compus sau panicul,
alcătuite din numeroase spiculeṭe.
Un spiculeṭ uniflor este format din două glume (inferioară ṣi superioară) ṣi două pale
( superioară ṣi inferioară). Glumele ṣi paleele constituie pleava.
Dintre gramineele importante din punct de vedere economic menṭionăm: Triticum
aestivum = grâul; Hordeum vulgare = orzul; Secale cereale = secara; Avena sativa =
ovăzul; Oryza sativa = orezul; Panicum miliaceum = meiul; Zea mays = porumbul;
Saccharum officinarum = trestia-de-zahăr.
Alte graminee sunt: Festuca sp = păiuṣul; Agrostis sp = iarba-câmpului; Alopecutus sp =
coada-vulpii; Poa sp = firuṭa; Dactylis glomerata = golomăṭul; Bromus sp = obsiga;
Agropyron = pirul; Phragmites communis = stuful.

11