Educabilitatea în formarea și dezvoltarea propriei personalități

Educabilitatea reprezintă o caracteristică esențială a ființei umane, reprezentând

capacitatea individului de a fi receptiv la influențele educative și de a realiza astfel, acumulări
progresive în structurile de personalitate. Ea desemnează capacitatea umană de a educa și a fi
educat, fiind valorizată într-o relație de tip educațional care implică acțiunea conjugată a mai
multor categorii de elemente subiective și obiective. Definiția de educabilitate este adânc
încorporată în sfera pedagogiei și subliniază capacitatea omului de a fi modelat și influențat
de mediul și educația în care se află. Omul devine astfel un recipient deschis la cunoaștere și
formare, iar această deschidere reprezintă baza fundamentală a procesului educativ. Educația,
în acest context, este pilonul central care leagă ereditatea și mediul în formarea și dezvoltarea
personalității. Ea furnizează contextul și instrumentele necesare pentru ca potențialitățile
genetice să fie valorificate și direcționate către creșterea și dezvoltarea individului.
Din multe puncte de vedere putem observa modul în care educabilitatea a format și
dezvoltat personalitățile persoanelor din jurul nostru, dar și cea proprie. Însăși capacitatea de
a fi influențat, de la o vârstă fragedă, în mediul școlar, impune posibilitatea de a forma
modificări în ceea ce privește personalitatea și caracteristicile de personalitate ale unui
individ. În ceea ce privește propria-mi persoană, pot observa în mod clar conceptele și
caracteristicile ce mi-au fost dezvoltate în mediul educativ.
Pe de o parte, avem ereditatea, un set unic de predispoziții și trăsături ce se transmit
din generație în generație. Fiecare individ este astfel un amestec de moșteniri genetice care îl
fac unic în felul său. Cu toate acestea, ereditatea nu este o sentință imutabilă, ci mai degrabă o
platformă de pornire, o bază pe care se construiește personalitatea în interacțiunea cu mediul
înconjurător. Pe de altă parte, mediul este factorul care împrejmuiește individul, oferind
contextul și condițiile în care acesta se dezvoltă. El este format din mediul fizic - condițiile
naturale și climatice - și mediul social, care include toate interacțiunile cu ceilalți membri ai
societății. Mediul acționează asupra individului, dar acesta reacționează și influențează în
același timp mediul. De asemenea educația nu poate fi redusă doar la un proces de
transmitere de cunoștințe. Ea înseamnă, mai presus de toate, cultivarea capacității de gândire
critică, dezvoltarea abilităților sociale, formarea unei conștiințe etice și morale. Educația
creează oportunități pentru individ să-și exploreze potențialul și să-și dezvolte abilitățile
unice, ceea ce în sine se referă la dezvoltarea personalității și capacităților individuale.
În mod subiectiv, referindu-mă la propria persoană, pot observa modul în care
educabilitatea a fost un pilon esențial în formarea și dezvoltarea mea ca individ. Datorită
faptului că am fost deschisă spre influențele educative din jurul meu am format o
personalitate comunicabilă, sociabilă și extrem de curioasă. Deși aceste caracteristici existau
și anterior, datorită educabilității am reușit să depășesc limitele inițiale și să construiesc o
proprie identitate ce corespunde scopului meu în viață.
Astfel, educabilitatea devine un element definitoriu al condiției umane, arătând că
fiecare individ are potențialul de a se transforma, de a crește și de a contribui la societate prin
învățare și dezvoltare continuă. Este un imperativ moral și pedagogic să cultivăm și să sădim
semințele educabilității în fiecare individ, astfel încât să promovăm o societate în care fiecare
individ își poate atinge potențialul maxim.