MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ȘTEFAN CEL MARE A MAI

FACULTATEA DREPT, ADMINISTRAȚIE , ORDINE ȘI SECURITATE PUBLICĂ
CATEDRA PROCEDURĂ PENALĂ,
CRIMINALISTICĂ ȘI SECURITATE INFORMAȚIONALĂ

REFERAT

TEMA: Extrădarea.

Autor: Darii Alexandrina A verificat: Andrei Pîntea

St. Grupei academice doctor în drept, conf. univ.
MP90UP232

Chișinău,2023
 Planul:
1. Noțiunea și trăsăturile esențiale ale extrădării.
2. Condițiile de fond ale extrădării.
3. Procedura și condițiile de formă ale extrădării.
4. Arestarea persoanei în vederea extrădării.
5. Tranzitul.
6. Bibliografie.
7. Concluzie.
 Introducere
Extrădarea reprezintă forma de asistenţă juridică internaţională în materie penală cea
mai des utilizată în activitatea de combatere a fenomenului criminal la nivel mondial, ceea
ce denotă actualitatea şiimportanţa acestei instituţii. Astfel, acest articol este consacrat
analizei aspectelor teoretice şi practice ale extrădării.
Pe parcursul acestui referat au fost realizate următoarele obiective: definirea
conceptului de extrădare; analiza naturii juridice a instituţiei extrădării; elucidarea
condiţiilor de fond şi de formă ale acesteia; determinarea tipurilor extrădării; abordarea
unor aspecte practice privind extrădarea prin exemplificarea unor cazuri concrete de
aplicare a acesteia.
În consecinţă, prevederile legale şi ideile doctrinare expuse în acest articol sunt
completate de multiple cazuri de extrădare care actualmente prezintă un interes sporit la
nivel internaţional. Cuvinte-cheie: extrădare, asistenţă juridică internaţională, Convenţia
europeană de extrădare, infractor, persoane în căutare internaţională, condiţiile extrădării,
cerere de extrădare.
Dezvoltarea şi diversificarea relaţiilorinternaţionale reprezintă un pas important al
umanităţii prin care se reuşeşte combaterea celor mai grave probleme de nivel global.
Unul dintre obiectele acestor preocupaţii mondiale îl constituie combaterea
fenomenului criminal, realizată prin intermediul mai multor forme de asistenţă
juridică internaţională în materie penală.
În acest proces de lupta împotriva fenomenului infracţional extrădarea deţine un
loc impunător, fiind forma de asistenţă juridică cea mai des utilizată în activitatea de
prevenire şi reprimare a infracţiunilor. Acest fapt determină actualitatea şiimportanţa
subiectului extrădării, care reprezintă o instituţie de drept complexă, aflată la intersecţia
mai multor ramuri de drept.
Scopul acestui studiu constă în analiza concepţiilor doctrinare şi a prevederilor legale
cu privire la instituţia extrădării. Astfel, sunt trasate următoarele obiective: definirea
conceptului de extrădare; analiza naturii juridice a instituţiei extrădării, elucidarea
condiţiilor de fond şi de formă ale acesteia; determinarea tipurilor extrădării; abordarea
unor aspecte practice privind extrădarea prin exemplificarea unor cazuri concrete de
aplicare a acesteia. În literatura de specialitate, extrădarea este considerată expresia cea
mai vie a asistenţei juridice în domeniul dreptului penal [2, p.102]
 1. Definiţia şi natura juridică a extrădării.
Extrădarea este o instituţie complexă a dreptului penal, un act de asistenţă mutuală între
state reglementat în scopul realizării represiunii penale; de asemenea, extrădarea este,
indiscutabil, un act având caracter procesual.
Astfel, în literatura de specialitate există multiple opinii privind definiţiaşi natura
juridică a extrădării. Spre exemplu, unii autori consideră extrădarea ca act, alţii însă o defi-
nesc ca o procedură. În acest sens, R.M. Stănoiu consideră că extrădarea, înainte de a fi o
procedură, este un act de constrângere juridică la care este supus cel extrădat [7, p.98]. Autorii
autohtoni M.Grama, S.Botnaru, A.ŞavgaşiV.Grosu menţionează că extrădarea este actul
prin care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită penal sau
condamnată într-un alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea persoanăpentru a fi
judecată sau pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnată [2, p.109].
Din această definiţie se desprind următoarele trăsături care pun în lumină aspectele
specifice ale instituţiei extrădării: a) act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două
state; b) act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv în scopul realizării represiunii,
persoana extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal; c) act de asistenţă juridică
internaţională.
Extrădarea are astfel o natură juridică mixtă: ea nu este un simplu act de asistenţă
juridică, ci este, totodată, un act de suveranitate şi un act jurisdicţional [8, p.49]. Potrivit unei
alte definiţii date de către teoreticieni, extrădarea este o instituţie de drept penal şi de drept
procesual penal care contribuie la colaborarea între state în vederea combaterii
infracţionalităţii. Astfel că prin reglementarea extrădării în art.13 Cod penal această instituţie
face parte din dreptul penal, iar prin pro-cedură, care se desfăşoară în faţaautorităţii judiciare,
extrădarea este o instituţie a dreptului procesual penal, legată de asistenţa juridică
internaţională [6, p.597]. În acest context, putem afirma că extrădarea este o insti-tuţie de
drept complexă, aflată la intersecţia mai multor ramuri de drept, precum: drept penal, drept
procesual penal, drept constituţional şi drept internaţional.
Analizând cadrul normativ cu privire la extrădare, observăm că, deşiConvenţia
europeană de extrădare din 13 decembrie 1957 nu prevede o definiţie a extrădării, o astfel de
definiţie este cuprinsă în Hotărârea Ple-nului CSJ a RM cu privire la practica judiciară de
aplicare a legislaţiei, nr.3 din 28.05.2012, care reglementează extrădarea: „Extrădarea este
procedura de predare de către un stat unui alt stat a unui infractor care se găseşte pe teritoriul
său, spre a fi tras la răspundere penală sau spre a-şi executa pedeapsa, stabilită printr-un act
judecătoresc. În mod obligatoriu, infractorul necesită a fi anunţat în căutare interstatală sau
internaţionalăde către statul căruia urmează a fi predat infractorul”.

Cadrul normativ.
Extrădarea îşi află sursele de reglementare în convenţii sau tratate, în declaraţii de reci-
procitateşi în dispoziţii de drept intern, iar în lipsa acestora – în uzanţainternaţională [4,
p.1074].Cadrul normativ al acestei instituţii este unul vast, cuprinzând în sine multiple acte
internaţionaleşi na-ţionale, toate fiind prevăzute în Hotărârea Plenului CSJ a RM nr.3 din
28.05.2012, care stipulează, totodată, că dispoziţiile tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte şi alte obligaţiiinternaţionale ale Republicii Moldova vor avea
prioritate în raport cu dispoziţiilelegislaţieinaţionale (art.531 alin.(1) CPP). Cele mai
importante acte internaţionale sunt: 1) Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie
1957; 2) Convenţia europeană de asistenţă juridică în materie penală, semnată la
Strasbourg la 20.04.1959; 3) Convenţia CSI cu privire la asistenţajuridicăşi raporturile
juridice în materie civilă, familialăşi penalădin 22.01.1993 (Convenţia CSI) ş.a. Acte
naţionale: 1) Constituţia Republicii Moldova; 2) Codul penal (Partea Generală, Capitolul
I, art.13); 3) Codul de procedură penală (Partea Specială, Titlul III, Secţiunea a 2-a, art.541-
550); 4) Legea cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, nr.371-
XVI din 1 decembrie 2006, capitolul IV [3].
 2. Condițiile de fond ale extrădării.
În Nota informativă a Secţiei Penale a Direcţiei Generalizare a Practicii Judiciare şi
Analizei Statistice a CSJ „Privind respectarea legislaţiei naţionale şi internaţionale la
judecarea demersurilor despre extrădare” este menţionat că extrădarea poate fi exercitată
numai în condiţiile: de fond şi de formă. Condiţiile de fond sunt cele ce se referă la persoană,
la fapta penală şi la pedeapsă.
Condiţiile de fond referitoare la persoană sunt: - neextrădarea propriilor cetăţeni în
temeiul art.17 alin.(3) din Constituţie; - neextrădarea propriilor justiţiabili, deci nu vor fi
extrădate persoanele care se află sub urmă-rire penală sau în proces de judecare în statul
solicitat; - nu va fi extrădată persoana care pentru fapta care face obiectul cererii de
extrădare a fost definitiv judecată de către instanţanaţională sau de instanţa unui stat terţ, sau
urmărirea penală ce a fost încetată pentru această faptă.
Condiţiile de fond referitoare la faptă sunt: - sancţiunea prevăzută de legea penală
naţională pentru fapta respectivă trebuie să fie mai mare de un an de închisoare; -
pedeapsa pentru a cărei executare se solicităextrădarea nu poate fi mai mică de patru luni;
- fapta trebuie să fie săvârşită pe teritoriul aflat sub jurisdicţiapărţii solicitante; - ea trebuie să
fie încriminată de legislaţia penală a ambelor state implicate în procesul de extrădare
(principiul dublei încriminări); - persoana extrădată va fi judecată doar pentru fapta pentru
care s-a exercitat extrădarea (regula specialităţii).
Condiţiile ce se referă la pedeapsă sunt: - pedeapsa stabilită de legea penală sau
pronunţatăfaţă de persoana a cărei extrădare se cere trebuie să fie privativă de libertate cu
limita minimal prevăzută de tratatele internaţio-nale (art.2 pct.1 din Convenţia europeană de
extrădare; art.56 alin.(2) din Convenţia CSI; art.541 alin.(1) din CPP); - pedeapsa nu trebuie
să aibă caracter de tortură, tratament inuman sau degradant; - persoana nu va fi supusă unei
pedepse capitale [5]. Fapt absolut cert este că, pe lângă aceste condiţii, doctrina
menţioneazăşi detaliază multe alte aspecte care condiţionează extrădarea.
Astfel, în procesul analizării condiţiilor privind persoana, autorii autohtoni
Grama M., Botnaru S., Şavga A. şi Grosu V, fac câteva precizări importante, şi anume:
a) când Republica Moldova este stat solicitat, infractorul trebuie să fie cetăţean străin;
b) nu pot fi extrădaţi de către Republica Moldova:
−cetăţenii proprii;
−persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în Republica Moldova;
−persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în
condiţiile şi în limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
 −persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în
faţa unei autorităţi judiciare din Republica Moldova în limitele imunităţilor conferite prin
convenţii internaţionale;
−persoanele cărora le-a fost acordat statut de refugiat politic;
−când Procurorul General, ministrul Justiţiei sau instanţa care soluţionează chestiunea
privind extrădarea are motive serioase să creadă că:
1) cererea de extrădare a fost depusă în scopul de a urmări sau a pedepsi o persoană pentru
motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, origine etnică sau opinii politice;
2) situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul din motivele menţionate la
lit.a);
3) dacă persoana va fi extrădată, ea va fi supusă torturii, tratamentului inuman sau
degradant în ţara solicitantă;
c) infractorul să se găsească pe teritoriul statului solicitat, adică al ţării căreia i se cere
extrădarea. La compartimentul condiţii privind fapta, doctrinarii accentueazăşi principiul
reciprocităţii drept o condi-ţie a extrădării. Astfel, regula conform căreia extrădarea se
decide numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate este stabilită
de Constituţie (art.19), de Codul de procedură penală (art.541), de Codul penal (art.13).
Neasigurarea reciprocităţii în sfera extrădării poate constitui un motiv pentru ca
Republica Moldova să refuze extrădarea persoanei cerute de statul solicitant (art.546 alin.(2)
pct.8 CPP RM).
Totodată, vorbind despre condiţiile privind fapta, este important să evidenţiem
categoria faptelor exceptate de la extrădare, din care fac parte:
1) infracţiunile politice sau faptele conexe unor asemenea infracţiuni;
2) infracţiunile militare;
3) infracţiunile fiscale;
4) infracţiunea pentru care se cere extrădarea şi care face parte din categoria celora pentru
care, potrivit legii, urmărirea penală poate fi pornită numai la plângerea prealabilă a victimei,
însă o asemenea plân-gerelipseşte;
5) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul statului solicitat;
6) infracţiunea a fost judecată definitiv pe teritoriul statului solicitat (regula non bis in
idem);
7) a expirat termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală pentru infracţiunea
respectivă, conform legislaţieinaţionale, sau a intervenit amnistia [2, p.113-114].
 Sub aspectul condiţiilor privind pedeapsa, în literatura de specialitate sunt indicate
aceleaşi condiţii ce se regăsesc şi în Nota informativă „Privind respectarea legislaţiei
naţionale şi internaţionale la judecarea demersurilor despre extrădare”.
Condiţiile de formă sunt considerate de către unii doctrinari drept condiţii de
ordin procedural. Acestea privesc existenţaşi regularitatea cererii de extrădare, actele ce
trebuie să însoţească această cerere, precum şi completările ulterioare care sunt necesare în
anumite cazuri. Condiţiile de formă privind cererea de extrădare sunt prevăzute în legislaţia
naţională (art.542 CPP) şi în tratatele internaţionale pe baza cărora se efectuează extrădarea
(art.12 din Convenţia europeană de extrădare; art.58 din Convenţia CSI şi articolele respective
din tratatele bilaterale „Cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă,
familialăşi penală”, încheiate între Republica Moldova şi alte state.
Aspectele procedurale ale extrădării sunt prevăzute în Codul de procedură penală al
Republicii Moldova nr.122 din 14.03.2003 (art.541-550), în Legea cu privire la asistenţa
juridică internaţională în materie penală, nr.371 din 01.12.2006 (art.42-83), precum şi în
Hotărârea Plenului CSJ a RM nr.3 din 28.05.2012 „Cu privire la practica judiciară de aplicare
a legislaţiei ce reglementează extrădarea”.
La fel, în teoria dreptului penal este menţionat că practica internaţionalăcunoaşte trei
modalităţi de comu-nicare între state în legătură cu problemele extrădării:
 Modul diplomatic prin care acordarea asistenţei juridice în problemele
extrădării se soluţionează de către ministerele afacerilor externe ale statelor
contractante;
 Modul nemijlocit care presupune legături directe între autorităţile judiciare
ale statelor contractante, competente de a acorda asistenţă juridică;
 Modul mixt care îmbină modul diplomatic cu cel nemijlocit [9, p.225].
 3. Procedura și condițiile de fond ale extrădării.
Pentru a fi acordată extrădarea trebuie îndeplinite o serie de condiţii de fond şi de formă.
Condiţiile de fond vizează persoanele supuse extrădării şiinfracţiunile care formează obiectul
cererii de extrădare.
Condiţiile de formă se referă la acele aspecte legate de etapele procedurii de extrădare, care
constau în verificarea legitimităţiişiregularităţii cererii de extrădare, procedura în faţa
organelor de urmărire şi a instanţeijudecătoreşti.
Dintre condiţiile de formă mai fac parte şi regulile referitoare la ordinea de preferinţă
a statelor la extrădare, atunci când sunt, în acelaşi timp, formulate cereri din partea mai
multora. Unii autori atribuie la principalele condiţii de fond ale extrădării următoarele:
1) fapta pentru care se cere extrădarea să fi fost prevăzută ca infracţiune în legislaţia ambelor
state, în conformitate cu principiul dublei incriminări;
2) persoana extrădată să nu fie judecată pentru altă infracţiune decât cea pentru care a fost
solicitată extrădarea (principiul specialităţii);
3) fapta să prezinte o anumită gravitate, concretizată printr-un minim de pedeapsă privativă de
libertate prevăzut în legislaţia ambelor ţări;
4) să nu fi intervenit prescripţia incriminării sau a executării pedepsei respective sau o altă
cauză care înlătură răspunderea penală;
5) făptuitorul să nu mai fi fost condamnat sau să se fi dispus scoaterea sa de sub urmărire
penală pentru fapte pentru care se cere extrădarea;
6) neextrădarea propriilor cetăţeni, precum şi a persoanelor care au comis infracţiuni politice.
Alţi autori clasifică condiţiile de fond ale extrădării în:
1) condiţii privind persoana;
2) condiţii privind fapta;
3) condiţii privind pedeapsa.
Clasificarea dată conţine, în principiu, aceleaşicondiţii ce au fost enumerate mai sus, fiind însă
altfel sistematizate. Luând drept bază această din urmă clasificare, vom încerca să elucidăm
condiţiile de fond ale extrădării.
Condiţii privind persoana
În practica internaţională, extrădarea are lor cu privire la persoane care sunt urmărite penal
sau faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare (care nu a rămas definitivă încă).
Orice individ recunoscut sau presupus a fi săvârşit o faptă penală şi care s-a refugiat pe
teritoriul altui stat ar trebui extrădat. Există însă şiexcepţii de la acest principiu. Este
obligatoriu ca persoana a cărei extrădare se cere să fie cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie ce domiciliază în străinătate. Această condiţie priveşte cetăţenia persoanei.
În dreptul internaţional este dominant principiul că persoana a cărei extrădare se cere
trebuie să fie un străin pentru statul solicitat. În conformitate cu art.42 alin.1 din Legea cu
privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală nr.371-XVI, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 01.12.2006, „poate fi extrădat din Republica Moldova, la
cererea unui stat, cetăţeanul străin sau apatridul urmărit penal sau condamnat în acel stat”.
Prevederi analogice se conţinşi în art.13 alin.(2) din Codul penal al Republicii Moldova şi în
art.19 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova, doar cu precizarea că aceştia pot fi
extrădaţi numai în baza unui tratat internaţional la care Republica Moldova este parte sau în
condiţii de reciprocitate în temeiul hotărârii instanţeide judecată.
Principiul dat este numit „principiul neextrădării propriilor cetăţeni” şi presupune că
este inadmisibilă extrădarea cetăţenilorpărţii solicitate (extrădare pasivă; dimpotrivă,
extrădarea activă priveşte, de regulă, pe cetăţenii statului solicitant). Unii autori în locul
termenului „cetăţean propriu” folosesc termenul „naţional”: „este inadmisibilă extrădarea
naţionalilor”.
Acelaşi termen este utilizat şi în art.6 din Convenţia europeană de extrădare din 13
decembrie 1957 la care Republica Moldova este parte. Cazurile în care nu poate opera
extrădarea decurg din prevederile Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în
materie penală, ale Constituţiei, ale Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale
convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. În virtutea acestor prevederi,
nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova:
1) cetăţenii Republicii Moldova;
2) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;
3) persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;
4) persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în
condiţiileşi în limitele stabilite în tratatele internaţionale;
5) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în
faţa unei autorităţijudecătoreşti sau a unui organ de urmărire penală, în limitele imunităţilor
conferite prin tratatul internaţional.
 Condiţii privind fapta
În cadrul condiţiilor de fond ale extrădării, fapta penală joacă rolul principal, este condiţia
primordială. La rândul ei, pentru a da loc extrădării fapta penală trebuie să îndeplinească
anumite condiţii complementare, fiind vorba despre:
1) principiul reciprocităţii;
2) principiul dublei incriminări;
3) principiul specificităţii;
4) infracţiunea să prezinte o anumită gravitate;
5) infracţiunea să se fi comis pe teritoriul statului solicitant sau prin fapta săvârşită sa fi fost
lezate interesele acestui stat.
1. Principiul reciprocităţii Regula conform căreia extrădarea se decide numai în baza unei
convenţiiinternaţionale sau în condiţii de reciprocitate este stabilită de Constituţie (art.19), de
Codul de procedură penală (art.541), de Codul penal (art.13). Reciprocitatea trebuie înţeleasă
ca un schimb între două state. Ea poate preexista actului de extrădare în virtutea relaţiilor
existente între două state ori se poate instaura, fiind suficientă, în acest sens, o declaraţie de
reciprocitate. Acest principiu este prevăzut şi în Convenţia europeană de extrădare (art.19)
care dispune că „părţile contractante se angajează să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi
sub condiţii determinate, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau căutate în
vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare
ale părţii solicitante”.
 4. Arestarea persoanei în vederea extrădării.
După primirea cererii de extrădare, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul
Justiţiei va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare este cerută,
conform normelor Codului de procedură penală. Reprezentanţii organului care a efectuat
reţinerea sub conducerea procurorului competent vor proceda, în termen de 72 de ore de la
primirea cererii de extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei a cărei extrădare se
cere, căreia îi înmînează mandatul de arestare, precum şi celelalte acte transmise de
autorităţile statului solicitant.
După identificare, de îndată urmează a fi sesizată instanţa judecătorească din raza
teritorială a Ministerului Justiţiei pentru a se decide asupra măsurii arestului provizoriu în
vederea extrădării persoanei a cărei extrădare se cere şi continuării procedurii judiciare de
soluţionare a cererii de extrădare. Demersul de arest provizoriu va fi depus în numele
Procurorului General.
Arestul provizoriu în vederea extrădării se dispune şi se prelungeşte de către judecătorul
de instrucţie învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, care se pronunţă printr-o încheiere
ce poate fi atacată cu recurs doar împreună cu hotărîrea judecătorească pronunţată asupra
cererii de extrădare.
Persoana a cărei extrădare se cere şi în a cărei privinţă a fost luată măsura arestului
provizoriu va fi arestată de către organele corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Interne.
Pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa judecătorească va reexamina din oficiu, la
fiecare 30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestului provizoriu, dispunînd, după caz,
prelungirea ori înlocuirea ei cu măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea sau cu o măsură de
alternativă arestului neprivativă de libertate, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
penală.
Fiecare prelungire acordată potrivit alin.(5) nu va depăşi 30 de zile. Durata totală a
măsurii arestului provizoriu nu poate depăşi 180 de zile.
În caz de admitere a cererii de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării se
prelungeşte la fiecare 30 de zile, pînă la predarea persoanei extrădate, cu condiţia respectării
termenelor prevăzute la alin.(5) şi (6). Arestul provizoriu încetează de drept dacă persoana
extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 30 de
zile de la data convenită pentru predare.
Cu excepţia cazului prevăzut la art.66 alin.(5), instanţa judecătorească poate dispune,
din oficiu, la sesizarea Procurorului General sau la cererea persoanei a cărei extrădare se cere,
încetarea stării de arest în vederea extrădării dacă persoana extrădată nu va fi preluată de
autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 15 zile de la data convenită pentru
predare, cu excepţia cazului în care tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru
această persoană.
În cazul în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere instanţa judecătorească
naţională competentă a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a
pedepsei închisorii pentru fapte săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, mandatul de arest
provizoriu în vederea extrădării devine efectiv de la data la care asupra persoanei în cauză nu
se mai răsfrîng prevederile mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei
închisorii.
În caz de urgenţă, Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei poate cere din oficiu
sau la cererea părţii solicitante arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de
formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare.
În cererea de arest provizoriu în vederea extrădării urmează să fie indicată existenţa unui
mandat de arest preventiv sau a unui mandat de executare a pedepsei aplicate printr-o hotărîre
judecătorească definitivă, o expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data şi locul
unde au fost comise şi să menţionezedispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile
asupra identităţii, cetăţenieişi localizării persoanei urmărite.
 5. Tranzitul
Tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al unei persoane extrădate care nu este
cetăţean al Republicii Moldova poate fi acordat în cazul unei infracţiuni ce permite extrădarea
conform legislaţiei Republicii Moldova şi cu condiţia respectării ordinii publice.
Dacă persoana extrădată are cetăţenia Republicii Moldova, tranzitul este acordat doar în
situaţiile în care se poate aproba extrădarea propriilor cetăţeni.
Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată şi transmisă pe calea
prevăzută la art.50 alin.(1), la care se anexează cel puţin mandatul de arest preventiv sau
mandatul de executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.
Cererea de tranzit este soluţionată de Procurorul General sau, după caz, de ministrul
justiţiei.
Decizia Procurorului General sau a ministrului justiţiei este comunicată de îndată
Ministerului Afacerilor Interne pentru organizarea tranzitului persoanei extrădate, precum şi
statului solicitant.
În cazul tranzitului aerian, atunci cînd nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul
Republicii Moldova, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului
solicitant Ministerului Justiţiei. În caz de aterizare forţată, această notificare va produce
efectele cererii de arest provizoriu în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de
îndată o cerere formală de tranzit. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
Extrădatul în tranzit rămîne în stare de arest provizoriu în perioada şederii sale pe
teritoriul Republicii Moldova.
 Bibliografie
1. LP371/2006 (legis.md)

2. Vezi în EXTRĂDAREA ŞI CONDIŢIILE EI (studiamsu.md)

3. https://social.studiamsu.md/wp-content/uploads/2008/01/18-p126-134.pdf4

4. https://www.justice.gov.md/public/files/file/
GHID_cu_privire_la_cooperarea_juridica_internationala.pdf

5. https://www.inj.md/sites/default/files/Asistenta%20juridica%20internationala
%20in%20materie%20penala.pdf
 Concluzie
În concluzie aș putea afirma că extrădarea reprezintă forma de asistenţă juridică
internaţională în materie penală cea mai des utilizată în activitatea de combatere a
fenomenului criminal la nivel mondial, ceea ce denotă actualitatea şi importanţa acestei
instituţii. Este procedura de predare de către un stat unui alt stat a unui infractor care se
găseşte pe teritoriul său, spre a fi tras la răspundere penală sau spre a-şi executa pedeapsa
stabilită printr-un act judecătoresc.
În mod obligatoriu, infractorul trebuie să fie anunţat în căutare interstatală sau
internaţională de către statul căruia acesta urmează a fi predat. În cazul în care Republica
Moldova este parte la mai multe acte internaţionale de asistenţă juridică la care este parte şi
statul de la care se solicită asistenţa juridică sau statul care o solicită, iar între normele acestor
acte apar divergenţe sau incompatibilităţi, se aplică prevederile tratatului care asigură o
protecţie mai benefică a drepturilor şi libertăţilor omului.
În consecinţă, prevederile legale şi ideile doctrinare expuse în acest referat sunt
completate de multiple cazuri de extrădare care actualmente prezintă un interes sporit la
nivel internaţional.