Note de curs

Alexandru Macedonski-teoretician al simbolismului

Ideile literare ale lui Macedonski converg din ce in ce mai nuantat si mai modern catre o teorie
organica a poeziei.
*poezia sociala- poezia ca expresie a continutului universal uman (teorie imprumuttata din
romantism). In prefata manifest a vol.”Poezii”(1881)isi propune sa scrie despre om si suferintele sale in
mijlocul societatii. El reprezinta ideile intregii omeniri. Treptat, va renunta la aceasta prima definitie a
poeziei.
Macedonski separa esenta activitatiivpoetice de cea logica (idee care pleaca de la Vico). De o parte
se afla fantezia, imaginea/de alta parte ratiune si idei clare. Aceasta disociere sta la baza esteticii lui
Croce si este profesata de Macedonski in articolul “Despre logica poeziei”(1880):poezia are o logica
diferita de a prozei:”…logica poeziei este nelogica fata de proza si tot ce nu e logic, fiind absurd, logica
poeziei e absurdul”.
*respinge tot ce nu corespunde conceptiei sale despre poezie, basmul versificat, literature sec.al
XVIII-lea, nuvela. A nu se aplica criteriile prozei in poezie.
*in 1892, in articolul “Poezia viitorului”, recunoaste rolul capital al simturilor in poezie; “poezia
viitorului va fi muzica si imagine”
*tehnica armoniei imitative(teorie aparata in Renastere, classicism si in romantism):versuri care
imita,de ex., sunetele clopotului, zgmotele bataliei:”…pe loc foc foc flintele…”

Poezia

Intr-o opera poetica de intinderea si varietatea celei pe care a lasat-o Alexandru Macedonski, este
firesc ca nu toate aspectele ei sa aiba aceeasi calitate. Lungul interval al unei cariere neobisnuit de
fecunde, interventia omului bintuit de atitea nefericiri, introduc accente care ne surprind. Dincolo de
aceste infatisari care ne vorbesc fie de un poet minor, fie de unul care n-a izbutit sa se uite totdeauna pe
sine in avintul general al creatiei, Alexandru Macedonski a inaltat unul dintre cele mai insemnate
monumente poetice ale literaturii noastre.
Originalitatea lui incontestabila, indrazneala conceptiilor si atitudinilor lui, farmecul cintecului sau,
forta si fecunditatea imaginatiei, toate fac din Macedonski unul dintre cei mai interesanti poeti ali
literaturii romane.
Exista, desigur, in poezia sa si unele aspecte imitate, nerealizate sau minore. Unele din ele sint ale
vremii, Macedonski a absorbit uneori din mediul literar al epocii motive sau procedee pe care nu le-a
prelucrat suficient. Astfel, ori de cite ori incearca sa scrie legende epice, poetul nu are originalitate,
influenta lui Bolintineanu fiind simtita la tot pasul.
Poezia de inspiratie rustica face parte din aspectele cele mai vechi ale liricii lui Macedonski:(“Vintul
sufla foile/Paste-ti Nita oile!”)- ciudata eclipsa a simtului estetic, poetul multumindu-se doar sa rimeze.
Nici poezia erotica nu poate fi trecuta printre aspectele cele mai fericite ale productiei lui
Macedonski. In Excelsior, locul acordat poeziei erotice este restrins la minim.
Cum se infatiseaza universul moral al lui Macedonski in partea mai noua a operei? Ideile,
sentimentele si reactiile poetului se grupeaza intr-o dualitate facuta din mizatropie si avint, din
skepticism si entuziasm, din neincredere sau dispret fata de oameni si din iubire oatetica pentru formele
nealterate ale naturii, pentru viata in expresiile ei elementare.
Aspectele mizantropiei macedonskiene sint dintre cele mai numeroase. Poetul resimte viata ca o
lupta, nu ca o cooperatie.Universul moral se organizeaza in jurul polului opus solidaritatii umane.
Poeziile lui Macedonski sint pline de strigatul de a se simti singur pe lume, o lume plina de ura si in care
virtutile omului nu numai ca nu sint recunoscute, dar sint mai degraba pricina nefericii acestuia.
Numeroase poeme, printre care Psalmii, multiplica ecoul singuratatii morale a omului in mijlocul
societatii timpului sau. Un curent de pesimism trece prin fibrele operei lui Macedonski, nutrite la
izvoarele romantismului. Singura exceptie a mizantropiei sale este dragostea de tara, in rest, nici
prietenia, nici iubirea nu-l mai pot consola.
Durerea de a trai si mizantropia lui Macedonski cunosc mai multe metode de a se salva. Mai intii,
poetul care a aflat cit de mare e rautatea si nedreptatea oamenilor stie sa le intoarca sentimentele, astfel
incit, poezia lui Macedonski s-a imbogatit cu unele din accentele ei cele mai viguroase in expresia
efectelor de revolta si de razbunare. Poetul n-are pudoarea sentimentelor anti-sociale.
Sarcasmul este un alt mijloc de a se salva din impasurile durerii de a trai. In risul amar si dispretuitor
al Noptii de mai sau Noapte de martie, se elibereaza o suferinta. Imaginile grotesti legate e scena
povestirii nasterii sau de perspectiva mortii sint produsul unei fantezii deznadajduite. Nimeni nu a ma
iris in acelasi fel ca Macedonski in literature noastra; cine ride ca el o face din deznadejde.
Dar, in afara de aceste cai de reducere a durerii de a trai, exista in lirica lui Macedonski si mijloacele
unui Katharsis mai blind. Unul dintre ele este apelul la posteritate. Alt mijloc este asteptarea mingiietoare
a supremei odihne in moarte, caci moartea a fost pentru Macedonski o treptata spiritualizare (Noapte de
noiembrie).
Daca ne-am opri aici, imaginea universului moral al lui Macedonski ar ramine nu numai incomplet,
dar si fals, caci alaturi de lumea durerii si a sarcasmului, versul macedonskian izbucneste adeseori pentru
a preamari viata si tineretea. Este sarcina cea mai grea a criticii de a stabili acordul intre aceste doua
moduri diferite. Astfel, in poeme ca Noapte de mai sau Perihelie, sufletul poetului este luat in stapinire
de o bucurie curata, lipsita de orice zbucium. Sentimentul increderii in viata cistiga in poeme ca
Manastirea sau Lewki. In toate aceste cazuri intra in actiune un factor nou si anume atingerea intaritoare
a naturii.
Macedonski este in chip preponderant un visual, ochiul este organul prin care poetul traieste mai
puternic. El nu indreapta catre natura un suflet sensibil, ci mai mult unul curios si atent. Aceasta
modalitate a viziunii sale explica afinitatea pentru lucruri, mai ales pentru obiectele de arta cintate cu o
pasiune care este a estetului. Vasul sau Rondelul cupei de Murano sint poezii dintr-o specie
nereprezentata in literature romana pina la Macedonski. Pentru prima oara in literature noastra se lauda
lucrul lipsit de viata proprie, dar innobilat si spiritualizat prin munca omului.
Treptat, vizualitatea lui Macedonski se ascute, incit picturile lui ajung sa intreaca nivelul descrierilor
conventionale; capodopera e reprezentata de evocarile de o mare putere plastica din Noapte de
decemvrie. In mod general, mai mult culorile decit formele retin privirea lui Macedonski(rosul, argintul
si auriul sint preponderente).
Multe trasaturi ale poeziei sale ne indreptatesc s-o consideram, in liniile esentiale, drept romantica
(dualitatea intre naturile distincte ale poetului, antiteza, egocentrismul violent al liricii sale). Totusi,
romantismul nu acopera intreaga fizionomie a poeziei sale; parnasianismul (cadrul exotic, orient mitic
si luxos) si simbolismul prezente in poezia sa deopotriva, nu-l fac usor de incadrat intr-o scoala sau alta.