„Cum mi-am petrecut vacanța de vară” este un roman scris de T. O.

Bobe, autor român

contemporan, cunoscut pentru opere precum „Contorsionista” și „Cartea cu bunici”
(volum colectiv). Publicat pentru prima dată în anul 2004 la Iași, la editura
Polirom, romanul a fost foarte bine primit, atât de public, cât și de vocile
critice, astfel încât s-a bucurat și de o reeditare, la editura Humanitas. Opera
relatează povestea lui Luca, un băiețel din clasa a patra, care scrie despre felul
în care și-a petrecut vacanța de vară.

Acțiunea romanului debutează la începutul anilor 2000 și se întinde de-a lungul a

patru capitole, intitulate după cum urmează: „Iunie”, „Iulie”, „August” și
„Septembrie”. Protagonistul este Luca, elev în clasa a patra. Familia lui imediată
este destul de absentă, întrucât părinții sunt mereu ocupați, lăsându-l mai mult în
grija bunicilor. Mama lui Luca, fostă profesoară, lucra acum în domeniul
televiziunii, în timp ce tatăl lui este angajatul unei firme de asigurări, ceea ce-
i garantează un venit cât de cât substanțial. Apar și alți membri ai familiei lui
Luca: verișoara lui, pe nume Kiti, precum și unchiul și mătușa acestuia. Familia se
află în procesul construirii unei case, simbol al ascensiunii sociale ca experiență
post-decembristă în România.

El primește o temă de vacanță ce constă în redactarea unei compuneri care să

cuprindă activitățile lui pe parcursul vacanței de vară. Textul debutează cu o
formulă clișeică, specifică acestui tip de compuneri școlare: „Vara este cel mai
frumos anotimp. El este anotimpul fructelor și al florilor. După ce a hibernat
toată iarna, natura s-a trezit la viață primăvara și acum se întinde în întreaga ei
splendoare peste dealuri și peste văi, peste munți și peste câmpii și peste orașe
și sate.”. Auzind de la părinții și rudele lui expresii precum „japiță ordinară”,
el le va folosi pentru a descrie persoanele care-i erau antipatice, astfel încât
cunoscuții lui erau clasificați fie ca „băieți de ispravă”, fie ca „japițe
ordinare”. Băiatul este prieten cu Miruna Nahabetian, o fostă colegă de clasă pe
care Luca o place, deși, la vârsta lui, sentimentele romantice se manifestă
deosebit de confuz. Ea îi va da și ideea temei compunerii, dominată de scenarii ce
cuprind extratereștri, subiect care o interesa pe Miruna.

Inițial, vacanța decurge normal, primele zile fiind liniștite și previzibile. Într-
o zi, însă, are loc un accident straniu, bunica băiatului moare, părând să fi fost
lovită de o găleată căzută pe șantierul casei de la o înălțime considerabilă.
Începând cu acest moment decisiv, vacanța devine o adevărată aventură, experiențele
trăite fiind atât pozitive, cât și negative.

Doi muncitori, Costel și Onedin, îl răpesc pe Luca de pe șantier, iar băiatul

asociază acest episod cu o răpire extraterestră. Vor avea loc episoade pline de
acțiune, cu urmăriri, evadări și amenințări cu arme. Onedin va fi ucis de Costel,
urmând și moartea verișoarei protagonistului (Kiti). Ea își pierde viața în urma
unui accident ce are loc pe același șantier. Deși este marcat de pierderile
suferite, Luca observă cum „legea” o oprește pe mama lui de la a sta cu el acasă o
perioadă: „Iar mama nu putea să stea toată ziua cu mine ca mamele pentru că are
servici și nici nu putea să-și ia concediu deoarece n-a mai auzit nimeni de
concediu de moarte. Doar de boală cu toate că atunci când se îmbolnăvește cineva nu
este așa rău ca atunci când moare dar asta este legea și na-i ce să-i faci”.

Finalul romanului este deschis. Pe lângă confuzia intenționat creată între planul
real și cel imaginar, specific interpretărilor infantile, suntem puși în situația
de a împărtăși întrebările, îndoielile și temerile protagonistului. În urma
despărțirii părinților, el rămâne mai întâi cu mama, instabilă psihic și
neglijentă, după care se va muta într-un alt apartament, cu tatăl său. Mai întâi,
însă, ei vor locui la hotel și la tanti Nela, după care tatăl va fi concediat. Cu
această nouă incertitudine, precum și cu teama de a fi mutat la o altă școală, Luca
încheie compunerea.
În concluzie, „Cum mi-am petrecut vacanța de vară”, de T.O. Bobe, este un roman
original, cu o formulă narativă inedită, care s-a bucurat de multă popularitate în
rândul cititorilor. Clișeele tipice mediului educațional actual sunt introduse în
textul romanului cu o lipsă intenționată de subtilitate, iar modalitatea de
exprimare o mimează pe cea a unui copil. Astfel, deși se îndepărtează considerabil
de modelele narative clasice, „Cum mi-am petrecut vacanța de vară” se remarcă prin
acuratețea pătrunderii în mintea și sufletul unui copil din clasa a patra, a cărui
voce narativă se diferențiază de toate cele pe care le cunoaștem, până la ora
actuală, în literatura română.