MEDICINA SECOLULUI al XX-lea

A) MEDICINA RAŢIONALĂ
B1) CARACTERISTICI GENERALE:
 Aspecte clinice:
 auscultaţia recurge la amplificatoare,
 supravegherea bolnavilor poate fi făcută şi de la distanţă,
 Landsteiner descrie grupele sanguine: A, B, AB, O,
 se descriu alte sisteme, în special sistemul sanguin Rh, cu rol important pentru transfuzii,
medicina judiciară, genetica şi patologia neonatală,

or
 se descifrează sistemul de coagulare, factorii anticoagulanţi, sistemul fibrinolitic,
 împotriva conceperii tehnico-analitice a boli şi bolnavului s-au ridicat promotori ai medicinei
persoanei, ai medicinei antropologice fiind criticată dezumanizarea medicinii,

til
 preocupările de medicină socială au mers convergent cu tendinţele de socializare a

individ,
en
medicinii, cu idea după care sănătatea şi boala nu sunt o problemă particulară a fiecărui

 documentarea a devenit din ce în ce mai complexă bibliografia fiind în continuă creştere,

ud
 cele două războaie mondiale au creat probleme etice legate de genocid, de eugenie şi
experimente pe oameni, rasismul generând o legislaţie discriminatorie legată de dreptul la
st

asistenţă,
 OMS a dat o definiţie nouă sănătăţii, ca fiind o stare de “bine fizic, psihic şi social”, nu
numai absenţa unor boli sau a unei infirmităţi,
ul

 constituţia OMS afirma dreptul la sănătate al fiecărei fiinţe umane, fără deosebire de rasă,
credinţă politică, condiţie economică sau socială,
uz

 s-a pus problema dacă nu ar fi mai util să se investească fonduri în aplicarea practică a
cunoştinţelor medicale în locul realizării cercetărilor de mare fineţe,
 sanogeneza, medicina constructivă sau promotivă, eubioza sunt termeni legaţi de medicina
pt

omului sănătos,
 igiena se ocupă şi de igiena mintală, dezechilibrul mintal fiind o ameninţare crescândă a
civilizaţiei,
 toxicomaniile iau proporţii îngrijorătoare de la tutun şi alcool până la morfină, cocaină, haşiş,
marijuana, LSD,
 Aspecte paraclinice:
 aspectul bolnavului poate fi nu numai fixat fotografic, dar şi înregistrat pentru filmare,
existând posibilitatea de a analiza documentul,

101
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 apare telebiometria necesară în timpul zborurilor cosmice,
 apar radioscopia şi radiografia,
 apare ecografia,
 apare endoscopia,
 se introduce imunochimia,
 se introduc teste de difuziune în gel, imunoelectroforeză, imunofluorescenţă,
 tehnica electronică este utilizată pentru măsurarea celor mai variate mărimi fizico-chimice,
pentru evidenţierea variaţiilor rapide ale acestor mărimi,
 analizele biochimice de tip fotometric, electroforetic şi cromatografic se perfecţionează,

or
devin specifice şi utilizează cantităţi din ce în ce mai mici de material,
 după 1950 se trece la automatizarea unora dintre operaţii,
 se introduc probele cu radioizotopi, radioimunodozările,

til
 biometria şi taxonomia componentelor celulare au fost revăzute şi sau introdus tehnici noi,

en
 se extind diagnosticele citologice şi explorarea histocitohormonală,
 în anatomia patologică s-au introdus: diagnosticul extemporaneu, biopsia, îmbunătăţirea
fixării, diversificarea coloranţilor, dezvoltarea histochimiei,
ud
 se dezvoltă cultura de ţesuturi care va permite ulterior obţinerea unui vaccin antipoliomielitic
(Salk şi Sabin ),
st

B2) TERAPEUTICA
 a devenit foarte complexă şi variată,
 şi-a precizat indicaţiile şi contraindicaţiile,
ul

 noile produse au fost experimentate clinic, o mică parte dintre acestea rămânând în uz,
 a crescut tendinţa la automedicaţie
uz

 s-au descoperit:
 sulfamidele cu acţiune antibacteriană:
 Ehrlich s-a preocupat de utilizarea coloranţilor în terapie,
pt

 Domagk a descoperit sulfamidele roşii cu acţiune antimicrobiană,

 ulterior s-a arătat că sulfamidele albe sunt mai active şi mai puţin toxice,
 teoria după care ele acţionează competitiv cu anumite vitamine necesare bacteriilor sensibile a
deschis calea cercetării antivitaminelor şi a altor compuşi apărând agoniştii şi antagoniştii,
 antibioticele:
 descoperirea penicilinei (Fleming) a însemnat o victorie importantă în lupta cu microbii,
 dacă penicilina a fost descoperită întâmplător, celelalte antibiotice au fost căutate
sistematic, putând fii apoi sintetizate artificial,
 corticoterapia cu “hormoni” sintetici,
102
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 medicaţia psihotropă,
 vitaminele,
 neuroplegicele,
 antihistaminicele,
 insulina, STH,
 radioterapia,
 vaccinuri şi seruri,
 dializa,
 acţiunea agenţilor fizici ce alcătuiesc o gamă variată de mijloace terapeutice,

or
 actinoterapia în ultraviolet utilizată în rahitism şi radiaţiile radioactive aplicate pe ţesuturi şi
organe bolnave,
 a crescut numărul celor cu sănătate condiţionată de aplicarea unei terapeutici permanente,

til
autoprescrierea şi autoadministrarea medicamentelor,

en
 tetanosul a făcut puţine victime datorită vaccinărilor cu anatoxină (Ramon), iar tifosul exantematic
a putut fi evitat prin insecticide şi vaccinuri,
 au existat mari epidemii cum a fost holera în 1912-1913, gripa spaniolă 1918-1920,
ud
 apar de asemenea variate rezistenţe la sulfamide şi antibiotice,
 se pare că lupta antibacteriană a dus la un grad de dezechilibru biologic în lumea agenţilor
patogeni în favoarea virusurilor, faţă de care avem mai puţine arme,
st

 medicina este capabilă astăzi să intervină eficace în controlul naşterilor, nu numai prin avort şi
anticoncepţionale, dar şi prin tratamente ale sterilităţii,
ul

B3) CHIRURGIA:
 a dezvoltat:
uz

 anestezia de bază,
 anestezia locală,
 rahianestezia,
pt

 narcoza în circuit deschis,

 apar preocupări de îngrijire pre-, intra-, postoperatorie,
 se dezvoltă reanimarea şi chirurgia de urgenţă,
 chirurgia inimii, a transplantelor şi cea a tumorilor vor creşte durata de viaţă,
 apar specialităţi chirurgicale aparte: cardiacă, neurologică, plastică, endocrină,
 s-au perfecţionat protezele, în afara celor mecanice apărând şi cele electronice,
B4) BOLILE INFECŢIOASE:
 vaccinările au dus la scăderea febrei tifoide, tuberculozei, poliomielitei,
 extinderea tratamentului parenteral a dus la creşterea frecvenţei hepatitei,
103
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 au apărut afecţiuni noi: SIDA,

B5) PREGĂTIREA MEDICALĂ:

 este caracteristică ultraspecializarea,
 au apărut specialităţi noi: geriatria, medicina socială, medicina nucleară, medicina sportivă,
igiena muncii,
 pune accentul pe ocrotirea sănătăţii publice,
 au apărut peste 10 000 de publicaţii periodice medicale,
 se pune un accent tot mai mare pe cercetarea medicală,

or
 din 1901 Fundaţia Nobel acordă câte un premiu pentru “medicină şi fiziologie”,
 congresele mondiale pe specialităţi au devenit anuale,
B6) ORIENTĂRI MEDICALE:

til
 G.Ricker:

en
 preconizează unificarea fiziologiei cu patologia prin lărgirea sferei fiziologiei,
 respingând consideraţiile teologice, subliniind importanţa cunoaşterii relaţiilor cauzale,
autorul crede că patologia e de fapt o patologie a relaţiilor,
ud
 G.Von Bergmann:
 popularizează primatul funcţionalului,
 acesta priveşte leziunea ca pe o epicriză morfologică a unei tulburări de activitate,
st

 pe aceeaşi linie se înscrie patologia dinamică de reacţie, care vede în noxe, nişte excitanţi.
Toate aceste doctrine fiziologiste se bazează pe implicarea sistemului nervos vegetativ,
ul

 Eppinger şi Hess
 au dat tonul interpretărilor clinico-fiziologice cu conceptul de tonus vegetativ,
uz

 ei vorbeau despre tipurile vagotonic şi simpaticotonic;

 Danielopolu a nuanţat tipologia şi a adăugat tipul amfotonic,
 Eppinger şi-a continuat cercetările conectând neurovegetativul cu biochimia,
pt

 Hess a lămurit unele aspecte anatomo-fiziologice ale inervaţiei vegetative şi a identificat

simpaticotonia cu orientarea ergotropă, iar vagotonia cu orientarea trofotropă (histotropă, de
cruţare şi refacere),
I) patologia relaţiilor:
 patologia dinamică a reacţiilor,
 noxele sunt nişte excitanţi,
 are la bază sistemul nervos vegetativ,

104
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
II) homeostazia:
 concept introdus de Cannon, prin care a înţeles capacitatea organismelor superioare de a-şi
menţine la un nivel constant, anumiţi parametrii fizici, chimici, biologici,
 cercetările fiziologilor au dus la concluzia că denumirea de sistem autonom dată sistemului
vegetativ nu este corectă, existând o legătură strânsă între sistemul ganglionar visceral,
extranevraxial, cu nevraxul, cu encefalul, inclusiv cu cortexul cerebral,
III) conceptul de iritaţie:
 prin iritaţie neurovegetativă se înţelege o stare anormală de hiperexcitaţie cu răsunet
distrofic grav asupra ţesuturilor,

or
 conceptul a fost reelaborat de A.D.Speranski pentru distrofiile cronice şi de Reilly şi
Tardieu pentru distrofiile acute,
 toate aceste doctrine sunt variante de nervism,

til
 Leriche, chirurg, a încercat nu numai noi metode neurotrope ci şi unele de sinteză,
 este întemeietorul chirurgiei durerii,

en
 Roussy în colaborare cu Mosinger a elaborat patologia corelativă, propunând conceptul de
neuroergonologie şi apoi de agresologie,
ud
IV) concepţia bolilor de adaptare:
 elaborată de H.Selye,
st

 se referă la faptul că un număr mare de agresiuni diverse determină reacţii cu o componentă

nespecifică esenţială: activarea axei hipofizo- cortico- suprarenale,
 stresul cronic determină desfăşurarea unui sindrom general de adaptare caracterizat prin:
ul

HTA, nefroscleroză, artropatii, arteriopatii, involuţie timolimfatică, etc.,

 a subliniat participarea glandelor suprarenale în patologia generală,
uz

V) concepţii integraliste:
 concepţia “antisumativistă” numită organicism şi cel de holism,
 holomnemovitalismul- lui Victor Preda,
pt

 tezele lui Th. Brugsch- editorul unei Biologii a persoanei,

VI) neohipocratismul:
 lansată de: A. Cawadias şi A.Castiglioni,
 înseamnă revenirea la “medicina romantică”,
 ţine cont de factori naturali, de constituţie, de teren, de factori psihici,
VII) medicina constituţionalistă:
 a reapărut ca reacţie la limitările etiologismului monocauzal,
 va integra rezultatele geneticii şi ale endocrinologiei,

105
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 susţine rolul glandelor endocrine,
 C.I.Parhon susţine rolul glandelor endocrine în determinismul constituţiei somatopsihice,
 Aschner va face vogă cu terapia constituţională, ale cărei fundamente le va publica în 1936,
VIII) doctrine biopolitice:
 Kretschmer a stabilit legătura dintre tipul picnic şi psihoza maniaco- depresivă, între tipul
leptosom şi schizofrenie, între tipul atletic si epilepsie,
 Sheldon
IX) behaviorismul:
 WATSON

or
 a studiat comportamentul prin cuplul stimul –răspuns,
 ignoră cu bună ştiinţă ansamblul mecanismelor fiziologice ce dau explicaţia răspunsului motor,
 J.H.MASSERMAN

til
 a interpretat comportamentul ca pe un act care serveşte homeostazia,
X) nervismul:
 I.P.PAVLOV
en
 elaborează doctrina nervistă în care accentul este pus pe emisferele cerebrale, pe rolul
ud
conducător al scoarţei cerebrale,
 noţiunea de cortex nu are în primul rând un înţeles anatomic (topografic), ci un înţeles
funcţional: de sediu al activităţii nervoase superioare,
st

 reflexul condiţionat este privit ca expresie a activităţii de semnalizare, inhibiţia şi

diferenţierea atestând fineţea controlului cortical,
ul

 studii experimentale fundamentează o tipologie (tipuri de activitate nervoasă superioară) care

se suprapune concepţiei hipocratice despre temperamente, o tipologie care se referă la tăria,
uz

mobilitatea şi echilibrul excitaţiei şi inhibiţiei,

 alături de primul sistem de semnalizare, omul posedă şi al doilea sistem legat de cuvânt,
adăugându-se un nou criteriu tipologic: tipul artistic şi tipul gânditor,
pt

 dezechilibrul activităţii nervoase superioare determină nevroză, în cadrul căruia sistemul

nervos central poate răspunde paradoxal,
 Pavlov priveşte agentul patogen ca pe un excitant, ce pune în mişcare măsurile fiziologice
defensive. Epuizarea sistemului nervos poate fi remediată prin somnoterapie,
 pavloviştii extremişti susţineau că orice boală se constituie prin mijlocirea reflexelor
dezlănţuite de agenţii patogeni şi că orice boală este o boală a întregului sistem nervos, adică
a întregului organism,
 pavloviştii moderaţi admit că orice sistem intact e o condiţie a localizării bolii şi a învingerii
acesteia; sistemul nervos central pune în mişcare reacţii de adaptare şi mecanismele de compensare,
106
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 doctrina patologiei cortico- viscerale vede în dereglarea corticală un primum movens pentru
afecţiuni cum sunt ulcerul gastro- duodenal, HTA,
 în sindroamele viscerale intervin, într-o măsură variabilă, reflexele condiţionate patologice
sau reflexe (anormale) ale organelor lezate,
 pavloviştii "ortodoxi": Bîkov, Usievici, A. D. Ado, Ivanov- Smolenski, Asratean, Cernikovski,
 pavlovişti "heterodoxi": A.D. Speranski,
XI) medicina psihosomatică:
 discută toate conexiunile neurofiziologice în termen psihologici şi psihanalitici,
 se dă o mare importanţă stărilor de frustaţie, de dependenţă infantilă, sentimentelor refulate

or
de agresivitate, regresiunii psihofiziologice,
 unii pun accentul pe valoarea simbolică a simptomelor, alţii pe tipul de bolnavi în care
intercomunicaţia dintre psihic şi somatic este foarte largă,

til
 termenul este întâlnit la F. Deutsch iar primul tratat modern despre psihogeneza unei boli
apare în 1925 (O. SCHWARZ),

en
 Dunbar a încercat să stabilească profiluri specifice de personalitate pentru câteva boli ca:
hipertonia, ulcerul, artrita reumatică, boala Basedow,
ud
 F.Alexander şi şcoala de la Chicago au pus accentul pe simptomatologia vegetativă a stărilor
de frustraţie, de dependenţă infantilă, sentimentelor refulate de agresivitate, "regresiunii"
st

psihofiziologice,
 unii pun accentul pe valoarea simbolică a simptomelor, alţii pe tipul de bolnav în care
"intercomunicaţia" dintre psihic şi somatic este foarte largă,
ul

XII) medicina antropologică:

 ca o reacţie la tendinţele biologizante din medicina legală de experimentul pe animal, apărând
uz

curente de medicină antropologică, punându-se accentul pe ceea ce este specific uman,

 are un specific:
 antrobiologic (Saller, Buytendijk) - exprimat pe plan patologic prin hernia de disc sau
pt

sindromul ortostatic,
 psihosomatic,
 sociosomatic,
 antropologic înseamnă pentru A. Mitscherlich psihanalitic, pentru von Weizsäcker
subiectivitatea şi suferinţa, pentru E. Minkowski interacţiunea eu- tu, pentru H. Baruk etica,
pentru V. Frankl "facultativitatea actelor umane, atitudinea (deci distanţa faţă de propria
noastră fiinţă), sensul vieţii etc.,
 nu lipsesc de aici interpretările transcedentaliste (boala ca încercare de origine divină) sau
cele care văd în boală o semnificaţie simbolică pentru biografia bolnavului,
107
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
XIII) medicina cibernetică:
 a elaborat principiul conexiunii inverse, aplicând metode fizice şi matematice,
 cibernetica a explicat unele bioritmuri prin existenţa circuitelor de reglare, introducând o
terminologie tehnologică s-au experimentul pe modele ne vii,
B7) PSIHANALIZA
 întemeiată de Freud,
 concepută ca o metodă terapeutică a nevrozelor, bazată pe explorarea elementelor abisale ale
personalităţii,
 a introdus inconştientul în ştiinţă,

or
 admite că viaţa psihică este conflictul între pulsiuni inconştiente care îşi caută gratificaţie şi
normele vieţii sociale, susţinute de considerente de prudenţă,
 urmăreşte evoluţia ontogenetică a libidoului şi relatările acesteia, ca şi eventualele regresiuni,

til
refularea tendinţelor refuzate de conştient, satisfacerea lor sub formă deghizată, simbolică,

en
 Freud a analizat valoarea diagnostică a viselor, a pus în lumină rolul etiologic al traumatismelor
afective, a demonstrat valoarea patogenă a unor experienţe de viaţă din prima copilărie, a
descoperit mecanismul interacţiunii dintre pacient şi medic în cursul psihoterapiei,
ud
B8) PSIHOLOGIA ANALITICĂ:
 C.G. JUNG
 a introdus noţiunea de inconştient colectiv,
st

 a introdus noţiunile de introvertit şi extrovertit,

 L. SZONDI
ul

 a explorat aşa- numitul "inconştientul familial" şi a elaborat teste de analiză a personalităţii,

 este creatorul teoriei destinului,
uz

B9) PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ:

 A.ADLER
 a introdus noţiunea de complex de inferioritate,
pt

 temperamentul “nervos” ţine de predominarea doctrinei de afirmare asupra sentimentelor sociale,

 a pus accentul pe greşelile de educaţie şi pe experienţele de viaţă ale copilului preşcolar şi şcolar,
 consideră că multe performanţe apar ca rezultat al unor supracompensări (ex.: Demostene din
bâlbâit- mare orator),
B10) TEORIILE LUI P. JANET:
 explorarea inconştientului studiază automatismele psihologice, dezintegrările personalităţii
datorită scăderii "tensiunii intime", pierderea "funcţiilor realului"
 urmăreşte conduita superioară sau inferioară (degradată, morbidă),

108
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 introduce termenul de psihastenie,

C) ORGANIZAŢII MONDIALE
I. ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII O.M.S.:
 data efectivă a înfiinţării: 7.04.1948 deşi constituţia OMS a fost adoptată la 22 iulie 1946 în
cadrul Conferinţei Internaţionale a Sănătăţii- a Consiliului Economic şi Social al ONU,
 organismele OMS:
 Adunarea Mondială a Sănătăţii- alcătuită din reprezentanţii tuturor ţărilor membre,
 Consiliul executiv- alcătuit din specialişti în sănătate ai 30 de ţări,

or
 Comitetele regionale- situate la Copenhaga pentru Europa, Alexandria- pentru Mediterana Orientală, New

Delhi pentru Asia de Sud Est, Manilla pentru Pacificul Occidental, Washington pentru cele trei Americi,
Brazaville pentru Africa,

til
 Secretariatul- alcătuit din personalul de execuţie,
 Comitetul Consultativ de Cercetare Medicală- compus de experţi,
 rol:
 dezvoltarea de programe de sănătate, en
ud
 supravegherea bolilor transmisibile sau netransmisibile,
 editare de publicaţii medicale,
 stabilirea etaloanelor internaţionale în materie de biologie, farmacologie pentru hormoni,
st

vitamine, antibiotice,
II. CRUCEA ROŞIE:
ul

 data înfiinţării: 17.02.1863,

 înfiinţată din iniţiativa lui Henry Dunant- cel dintâi laureat al premiului Nobel pentru Pace,
uz

 data de 8 mai când acesta s-a născut este considerată Ziua Mondială a Crucii Roşii,
 crezul său reiese din cartea: “O amintire de la Solferino” evocând bătălia din 1859 în care
foarte mulţi soldaţi au decedat datorită lipsei de îngrijiri medicale,
pt

 conform cartei sunt protejaţi de:

 convenţia I: soldaţii răniţi sau bolnavi, personalul sanitar, preoţii,
 convenţia II: răniţii, bolnavii, personalul sanitar, preoţii forţelor armate pe mare,
naufragiaţii,
 convenţia III: prizonierii de război,
 convenţia IV: civilii în teritoriul inamic sau ocupat,
 charta Crucii Roşii are 7 principii ce pot fi considerate un adevărat crez moral pentru toţi cei
care fac parte direct sau indirect din tagma vindecătorilor:
 umanitate,

109
 MEDICINA SECOLULUI al XX-lea
 imparţialitate,
 neutralitate,
 independenţă,
 voluntariat,
 unitate,
 universalitate.

or
til
en
ud
st
ul
uz
pt

110