Act de gândire în luarea deciziilor

Actul de a gândi este foarte important în luarea deciziilor, deoarece este procesul critic culegerea,
analizarea si evaluarea informatiilor. Selectarea alegerii finale printre mai multe opțiuni este
produsul actului de gândire. Unii cercetători au și-au prezentat punctele de vedere asupra a două
moduri de gândire: gândirea de sistem 1 (intuitivă) și gândirea sistemului 2 (analitică) (Hogarth,
2001; Kahneman & Frederick, 2002; Sloman, 1996). Hammond (1996) le-a considerat pe ambele ca
nefiind distincte dar reprezentând capetele unei aceeasi continuări. Simon (1983) a argumentat
despre prezența ambelor in gandirea complexa: si cea analitica si cea intuitiva.

Viziunea procesării a fost o extensie a unei abordări de prelucrare a informațiilor a sarcinii de decizie.

1.4 Emoția în luarea deciziilor

Ekman (1992) a definit că emoția unui copil este o expresie directă a afectului. Emoțiile sunt menite
să îndeplinească așteptările sociale. Afectul este o experiență non-conștientă a intensității; este un
lucru abstract care nu poate fi realizat în limbaj, în timp ce emoțiile sunt proiecția sau afișarea
sentimentului. Teoreticienii au definit emoția ca voce, mișcarea corpului sau expresia facială
înnăscută.

Efectul emoției în prelucrarea informațiilor pentru luarea deciziilor

Izard (1971) a descoperit că expresia facială a emoției primare este înnăscută.

Damasio (1994) a afirmat că afectul oferă intensitate fără de care nu putem simți, iar în absența
sentimentului, luarea rațională a deciziilor devine problematică.

Emoția a fost considerată ca un proces motivațional, iar valoarea emoției a fost determinat de un
criteriu extern cum ar fi comportamentul.

Freud (1920/1952) a mai afirmat adevărata natură a psihicului nostru ca „întreaga noastră activitate
psihică este aplecată spre procurare plăcerii și evitarea durerii”. O emoție specifică decide un curs
specific al unei acțiuni si astfel, specificitatea emoțiilor este crucială. Emoția ajută la concentrarea
asupra unui anumit aspect al opțiunii date (Hanoch, 2002). De asemenea, acționează ca un factor de
control pentru factorii de decizie si să-i motiveze către un curs de acțiune specific (Frijda, 1986).

Cercetările au indicat că două decizii legate de emoție, în principal regretul și dezamăgirea sau
vinovăția sau rușinea, pot avea un efect comportamental distinct din cauza procesului motivațional
și a dispoziției individuale implicate (Zeelenberg, Nelissen, Breugelmans, & Pieters, 2008; Zeelenberg
& Pieters, 1999, 2004).

La fel ca mânia, ne motivează să ne mișcăm împotriva obiectului, frica ne obligă să ne îndepărtăm

(Nelissen, Dijker și de Vries, 2007).

Emoția ca informație de intrare

Starea noastră emoțională servește și ca informație input în timpul luării deciziilor. Afectul ca ipoteză
de informare (Clore & Huntsinger, 2007) afirmă că a fi fericit sau trist schimbă atât conținutul, cât și
stilul gândire.. Dispoziția pozitivă este asociată cu procesarea semantică și duce la excitarea
semantică și la eliberarea de dopamină (Asbhy, 1999; Kuhl, 2000). Astfel, starea de spirit fericită
duce la procesarea relațională, dar starea de spirit tristă procesează informații mai mult la nivel de
obiect. (Clore & Storbeck, 2006; Isen, 1999).
Oamenii își evaluează sentimentele cu privire la valoarea obiectului de judecat și primesc feedback
din emoțiile pozitive sau negative provocate (Clore și Martin, 2001). Pozitiv, afectează declanșarea
procesării relaționale la care oamenii raportează informațiile primite informații cunoscute și crezute
anterior. Afectul negativ împiedică procesarea relațională; astfel, persoanele cu o dispoziție tristă
tind să folosească procese referențiale sau procesare la nivel de articol.

Dovezile au sugerat că deficitul de afect din cauza leziunilor neurologice a cauzat denaturarea
judecății și luarea deciziilor. Emoțiile ne ghidează deciziile chiar și atunci când noi nu sunt conștienți
de aceasta (Keltner & Lerner, 2010). O revizuire meta-analitică care a încercat integrarea
experimentului de neuroștiință a emoției și comportamentului și tendința a arătat că emoția
acționează ca un input de informație activ și un predictor important în rațional comportament
(Xiong, Liu și Liu, 2014). Acest studiu a inclus 19 lucrări de literatură și extrage și analizează 30 de
valori ale efectului. Acest studiu a citat studii anterioare care a arătatca emoția influențează
calitatea și eficacitatea luării deciziilor (Dolan, 2002; Lerner & Keltner, 2001; Wilson & Schooler,
1991; Zajonc, 1980).

De exemplu, anxietatea a rezultat pentru că situația de alegere riscantă motivează o prelucrare a

opțiunii mai sigure, mai degrabă decât o mai mult opțiune profitabilă, dar riscantă. Emoțiile
întâmplătoare sunt purtate peste emoțiile care apar ca urmare a emoției unei alte situații. Aceste
emoții sunt normative fără legătură cu situația. Determină o tendință de a viza o persoană care nu
este deloc legat de sursa furiei; putem observa efectul emoţiilor incidentale în viețile noastre de zi cu
zi când ne manifestăm frustrarea față de locul de muncă acasă.

Emoțiile specifice pot aparține aceleiași valențe, dar conduc la un efect diferit asupra luării deciziilor,
cum ar fi furia și tristețea. Ambele sunt de valență negativă, dar se activează furia agresiunea, în timp
ce frica declanșează un răspuns de luptă. Emoțiile modelează și decizia prin conținutul și
profunzimea procesării gândirii și activarea scopului.

Ei au evidențiat, de asemenea, posibilele efecte nedorite ale emoției asupra luării deciziilor și
gestionării acesteia.

Lowenstein și Lerner (2003) au evidențiat rolul emoției immediate - emoția trăită în momentul luării
deciziilor - pentru a extinde munca teoreticianului convențional care a inclus doar emoția așteptată
în luarea deciziilor și a eliminat dihotomia dintre influența bună și rea a afectului. Ei au afirmat că
atât emoțiile imediate cât și cele așteptate sunt cruciale pentru luarea deciziilor și pot conduce la
eroarea de decizie și în moduri diferite. Prezența emoției ajută la reglare strategii și ghidează
comportamentul în moduri mai adaptative.

Modelul de informare socială (EASI) al emoției Emoția facilitează, de asemenea, socialul prelucrarea
informațiilor într-o anumită situație socială pentru a elimina ambiguitatea. Van Kleef, De Dreu și
Manstead (2010) au prezentat modelul informației sociale (EASI) - emoție care presupune că într-o
situație socială folosim indiciile emoționale ale altora pentru a înţelege situaţia ambiguă. O mai bună
înțelegere a procesului decizional social a fost crucială pentru înțelegerea procesului decizional.

Lowenstein și Lerner (2003) au evidențiat rolul emoției imediate— emoția trăită în momentul luării
deciziilor - pentru a extinde munca teoreticianului convențional care a inclus doar emoția așteptată
în luarea deciziilor și a eliminat dihotomia dintre influența bună și rea a afectului. Ei au afirmat că
atât emoțiile imediate cât și cele așteptate sunt cruciale pentru luarea deciziilor și pot conduce la
eroarea de decizie și în moduri diferite. Prezența emoției ajută la reglare strategii și ghidează
comportamentul în moduri mai adaptative.
Stilul experiențial este dominant în rândul femeilor participante; au tendința de a folosi procesarea
intuiției într-o stare emoțională (Pacini & Epstein, 1999). Învățarea regulilor și procesarea feedback-
ului urmează același model pentru ambele sexe, dar diferă în ceea ce privește ajustarea la risc
(Reavis & Overman, 2001).

Bărbații preferă procesarea globală, întrucât femeile urmăresc informațiile detaliate date la
îndemână (Knyazev, SlobodskojPlusnin și Bocharov, 2010). Aceasta, la rândul său, este legată în mod
semnificativ de alocarea mai multe resurse în prelucrarea informațiilor la femei.

Femeile folosesc informații externe în procesul de luare a deciziilor. Bărbații folosesc procesarea
inconștientă și rapidă într-o situație legată de furie. Studiile de neuroștiință au raportat că controlul
cognitiv și reglarea emoțională diferă semnificativ atât în ceea ce privește genul care se reflectă în
stilul de luare a deciziilor factori de decizie bărbați și femei. Dezvoltarea creierului, factorul genetic și
interacțiunea cu factorul de mediu modelează astfel de diferențe (Butler și colab., 2005; Mak, Hu,
Zhang, Xiao și Lee, 2009).

Concluzie
Acest capitol ilustrează efectul emoției în procesarea informațiilor pentru luarea deciziilor. O
înțelegere generală a procesului de gândire implicat de luare a deciziilor; emoțiile au fost prezentate
cu rezultatele cercetării relevante. Rolul și influența emoției au fost recunoscute ca proces
motivațional. Emoţia ajută la menținerea sau evitarea unui anumit aspect al alegerii și duce la
direcționarea spre obiectiv, acțiune.

Emoția funcționează și ca informații de intrare în luarea deciziilor. Sentimentul nostru în ceea ce

priveşte obiectul ridică şi ghidează procesarea informaţiei, dar şi pozitivă iar stările negative de
dispoziție duc la procesare relațională sau la nivel de articol. Neurochimic schimbările și activarea
regiunii creierului generate din cauza stării emoționale sunt cruciale în această prelucrare. Emoția
caracteristică integrală, incidentală și imediată influențează procesarea informațiilor în procesul
decizional.

Modelul informațiilor sociale (EASI) de emoția explică utilizarea indiciilor sociale în înțelegerea și
procesarea socială informație. Starea emoțională pozitivă facilitează starea emoțională euristică și
negativă facilitează prelucrarea sistematică. Stări emoționale precum furia, frica și tristețea manipula
percepția și judecata riscului. Oamenii fericiți au tendința de a trece cu vederea calitatea
argumentării. Diferențele de gen în luarea deciziilor există într-adevăr în ceea ce privește informațiile
procesare la stilul decizional, la nivel global și specific de procesare, dar ambele genuri prezintă
același model în învățarea regulilor, alegerea sigură și procesarea feedback-ului.