Povestea lui Harap Alb de Ion creangă a apărut în revista convorbiri literale în Anul 1877, Autorul

încadrându-se în perioada marilor clasici alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale.

Basmul este unul cult, deoarece schema narativă este complexă, utilizându-se procedeul triplicarii,
numărul de probe fiind mai mare decât în basmul tradițional. De asemenea, producția personajului
este de diferită comparativ cu cea a basmului popular, el fiind un erou Atipic deoarece se
caracterizează mai ales prin bunătatea și prin inteligența în asentimentul unor însușiri specifice
eroilor de basm, cum ar fi vitejia sau curajul, astfel el este înconjurat in permanenta de ajutoare
pentru a rezolva toate situațiile dificile la care este supus. Protagonistul reușește să ducă la capăt
toate sarcinile, fiindcă E să-și aleagă persoanele potrivite Care sunt capabile să-l Ajute. El se
dovedește tolerant atunci când acceptă compania celor 5 monștri simpatici. Nu are prejudecăți în
legătură cu înfățișarea acestora, gândindu-se doar la ideea că îi vor fi de folos.

Tema operei este reprezentată de călătoria inițiatică pe care o realizează fiul de crai, asociată cu
conflictul dintre bine și rău, încheiată cu victoria binelui. Coborârea fiului de Crai în fântâna
reprezintă o prima secvență narativă importantă, întrucât de aici începe conflictul.

Subiectul basmului prezinta felul in care personajul principal trece printr-o serie de probe, unde va
ajunge in final sa moșteneasca tronul unchiului sau. Lectura începe cu un crai ce avea trei feciori, iar
într-o alta tara mai îndepărtata acesta avea un frate pe nume Verde-Împărat cu trei fete. Absenta
moștenitorilor din partea lui verde-împărat este nevoie sa îl roage pe fratele sau sa îl trimită “pe cel
mai vrednic dintre nepoți”. Căutarea celui mai vrednic dintre fii avea sa ajungă la cel mai mic care
acesta reușește sa treacă peste prima proba cea a milosteniei unde a trebuit sa dăruiască un bănuț
sfintei duminica ca mai departe sa treacă de proba cu tatăl deghizat in urs, reușind sa-i întreacă pe
frații lui. Depășind de proba de pe pod tatăl își ia rămas bun, ii oferă piele de animal si ii sfătuii sa se
apere de spân si de împăratul Ros. Continuându-și drumul deoarece se rătăcise in pădurea-labirint își
ia ca ghid un spân.

Motivul fântânii care simbolizează grota ca spațiul a renașterii reprezintă cum personajul principal
primește numele harap alb, care va fi valabil până când acesta va muri și va reînvia. Jurământul
depus de către nepot și spân are drept garanție paloșul, astfel prin coborârea în fântână, Harap Alb
coboară pe scara socială, devine slugă în timp ce spânul urcând din fântână, accede pe scara socială,
devenind stăpân.

Dorința celui rău de a scăpa de cel bun îl va supune pe nepot la unele probe dificile, unde își va arata
vrednicia. Proba aducerii de “salati” din gradina ursului si aducerea pielii cu pietre prețioase
respectiv a capului cerbului. Aceste doua provocări le trece cu bine, cu ajutorul unor obiecte si
sfaturi de la sfântă dumineci. A treia proba va conține alte probe care vor contribui la inițierea
viitorului împărat, aducere fetei împăratului Ros. Pe drum acesta se întâlnește cu regina furnicilor si
a cea a albinelor ce ii dăruiește fiecare cate o pana drept răsplata pentru ajutorul acordat, de
asemenea cu cei 5 monștrii: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă si Pasari-Lati-Lugila. Datorita acestor
personaj si ajutoare personajul principal învinge provocările la care este supus de Împăratul Ros
(casa înflăcărată, ospățul, alegerea macului de nisip si prinderea fetei transformata in pasare), De
asemenea si provocare data de fiica regelui: aducerea a “trei smicele de mar si apa vie si apa
moarta”.

Punctul culminant avea sa se petreacă la curtea lui Verde-împărat, unde secretul spânului si a lui
Harap-Alb este descoperit de fiica regelui, urmând ca eveniment tăierea capul de către cel rău si de
asemenea moarta acestuia.
Finalul costa in renașterea fiului de crai cu ajutorul obiectelor magice si răsplata acestuia cu
împărăția si mana fetei împăratului Ros.

Întâmplările sunt relatate din perspectiva unui narator reflectând umor, de asemenea narațiunea
fiind la pers. A 3 a. Titlul sugerează un oximoron reflectând poziția sociala a personajului, Harap-
sluga, servitor, iar Alb- pur, curat, nobil.

In concluzie basmul