Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ARGUMENT…………………………………………………………………….…….…2
CONCLUZII…………………………………………………………………………...…..32
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………..……36
1
ARGUMENT
Denumirea “cec” a apărut în Anglia medievală. Istoricii atribuie lui Thomas Gresham
meritul de a fi introdus în 1557 primul cec bancar, care la sfârşitul secolului XVII funcţiona ca şi
cecul actual.17 “Strămoşii” cecului modern au o vârstă mult mai mare, fiind folosiţi de egipteni,
apoi de greci. În perioada postbelică a avut loc o dezvoltare puternică a cecului, dar după 1990
fenomenul a marcat o tendinţă de descreştere determinată de concurenţa altor instrumente de
plată mai puţin costisitoare: viramentul bancar şi cardul.
Cecul este un titlu de credit care cuprinde un ordin(al tragătorului) dat (tras)asupra unei
banci (la care trăgatorul deține fonduri de care poate dispune), de a plati o sumă de bani unei
terțe persoane(benefeciarul purtătorul titlului).
Conform Legii nr.59/1934 asupra cecului,modificată prin Legea nr.83/1994,pct.4:
Cecul este un instrument de plată care pune in legătura în procesul creării sale trei
persoane:trăgatorul,trasul și beneficiarul.Instrumentul este creat de tragator care,în baza unui
disponibil constituit în prealabil la o societate bancară,dă ordin necondiționat acesteia,care se
afla în pozitie de tras,să plătească la prezentare ,o sumă determinată unei terțe persoane sau
însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.
Astfel cele trei persoane care sunt puse in legatura prin cec fac toate operațiile legate de acest
instrument:
2
anume este socotit loc de plată-locul arătat lânga numele trasului.În lipsa acestora ,sau a
oricăror alte arătari ,cecul este plătit la locul unde trasul are principalul său stabiliment.
CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE CEC
3
1.1 Definiţie:
4
privind folosirea cecului ce au constituit cadrul general juridic şi tehnic în decontările
internaţionale şi interne. 2
Conţinutul instrumentului:
În cazul în care există diferenţe între suma înscrisă în cuvinte şi suma înscrisă în cifre,
suma plătibilă este cea menţionată în cuvinte. Oricum, banca este împuternicită să returneze
3
cecul neonorat pe care să înscrie “cuvintele şi cifrele diferite”. Banca plătitoare are dreptul să
solicite clientului său să-şi completeze cecul cu termeni clari şi corecţi.
- Semnătura trăgătorului:
Semnătura trebuie şi ea verificată pentru ca banca să fie sigură că semnătura de pe cec
corespunde cu cea din specimenul de semnături păstrat cu grijă de bancă. Semnătura este una
genuină.
- Girarea :
Girarea instrumentului reprezintă operaţiunea prin care se transmit, o dată cu remiterea şi
toate drepturile rezultate din cec. Girarea reprezintă o menţiune făcută pe verso-ul cecului în
2
3
5
favoarea oricui, inclusiv în favoarea trăgătorului. Noul beneficiar poate, la răndul său, să gireze
cecul.
În literatura de specialitate englezească, sunt cunoscute două tipuri de girare:
1. Girarea în alb: În cazul în care nu este indicată nici o persoană la girare. O astfel de
girare în alb poate transforma ordinul cecului într-un cec la purtător;
2. Girarea specială: este cazul în care cel care girează cecul specifică şi persoana în
favoarea căreia este girat cecul.
Din punct de vedere juridic, cecul (ca de altfel şi cambia şi biletul la ordin) este
prezumat ca un act scris, deoarece numai pe un asemenea act pot fi scrise elementele sale
obligatorii etc., iar formularul trebuie completat în întregime prin dactolagrafiere, cu stiloul sau
pixul cu cerneală albastră sau neagră.
Ca şi în cazul celorlalte două efecte de comerţ (cambia şi biletul la ordin), valabilitatea
cecului este condiţionată de existenţa în mod obligatoriu în cuprinsul textului, a următoarelor
elemente esenţiale:
a. Denumirea de cec înscrisă în însuşi textul titlului. Această denumire trebuie inserată
în textul înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. Legea cere
ca denumirea să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. Lipsa denumirii
atrage nulitatea titlului.
b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. Înscrisul trebuie să cuprindă
ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menţionată în
titlu. Ordinul trebuie să fie necondiţionat şi să privească o sumă de bani determinată. Suma de
bani trebuie menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se face plata.
Potrivit legii, în înscris nu poate fi menţionată dobânda. Orice stipulaţie în acest sens se
socoteşte nescrisă (art. 7 din Legea 59/1934)i.
c. Numele celui care trebuie să plătească (tras). Înscrisul trebuie să arate pe cel care, în
calitate de tras, va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Aşa cum am arătat,
calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară. Deci, în înscris va fi menţionată
denumirea (firma) societăţii bancare plătitoare a cecului. Această menţiune este evidentă,
întrucât băncile comerciale care dau carnete de cecuri persoanelor fizice sau juridice care îşi au
deschise conturile curente la ele, îşi tipăresc în mod vizibil pe formularele de cec denumirea
firmei băncii şi adresa.
6
Cu toate că, în principiu, un cec nu poate fi tras decât asupra unei bănci, totuşi un cec
tras şi plătibil în străinătate rămâne valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o bancă. (art. 3 alin. 1
din Legea 59/1934)ii.
d. Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face
plata. În absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea trasului.
Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătibil la primul loc
arătat.
Dacă în înscris nu este menţionat nici un asemenea loc, cecul este plătibil la locul unde
trasul are principalul centru de activitate.
e. Data şi locul emiterii cecului. Înscrisul trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul emiterii,
precum şi locul unde a fost emis cecul. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii, legea
consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.
Indicarea locului şi datei emisiunii permit calcularea de către tras a termenului de
prezentarela plată, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de regres.
Totodată, permite (dacă este cazul, ulterior) constatarea capacităţii legale a trăgătorului în
momentul semnării cecului. Data emiterii trebuie să fie unică, certă şi posibilă (de exemplu: 28
sau 29 februarie în anii bisecţi şi niciodată 30 ori 31 februarie, 31 aprilie etc).
f. Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către trăgător.
Ea
trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului. Legea consideră ca valabilă şi
semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale. (art. 11 din Legea
59/1934)iii.
Din cele arătate, rezultă că cecul nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii ale
cambiei.
Astfel, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui beneficiarului cecului.
Această menţiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul nominativ la ordin arată
persoana beneficiarului, pe când cecul fără menţiune privind persoana beneficiarului este
considerat cec la purtătoriv.
Apoi, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin faptul
că, potrivit legii, cecul este plătibil „la vedere”, adică la prezentarea titlului. De aici rezultă şi
funcţia cecului de instrument de plată, cu excluderea funcţiei de instrument de credit.
Deşi pe formularele de cec este prevăzut aplicarea ştampilei, lipsa acesteia nu afectează
valabilitatea cecului.
7
CAPITOLUL II
CATEGORII DE CECURI
- cesiunea de creanță a atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane
(nominativ) și conține mențiunea „nu la ordin”, în acest caz numai persoană nominalizată
poate să îl încaseze. Acest cec poate fi transmisibil numai prin cesiunea de drept comun.
Cesiunea de creanță de drept comun este un mijloc specific de transmitere a obligațiilor
constând în acordul de voința (contractual) prin care creditorul numit cedent transmite în
mod voluntar , cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul sau de creanță unei alte persoane
numită cesionar care va deveni astfel creditor în locul sau și care va încasă de la debitor
creanță creață.
- girul a operațiunea prin care se transmit o data cu remiterea și toate drepturile ce
rezultă din cec, printr-o declarație scrisă și subscrisă pe instrument. Mențiunile privind circulația
unui cec cu gir se fac de regulă pe spatele cecului, ceea ce face că operația de girare să poarte
denumirea de andosare. Este transmisibil prin gir numai cecul stipulat plătibil unei anumite
persoane (nominativ) cu sau fără clauza impusă de „la ordin”.
Riscul și controlul operațiunilor de plată efectuate pe bază de cec
Operațiunile cu cecuri prezintă următoarele riscuri:
- prezentarea spre încasare a unor cecuri false, furate, pierdute, a unor cecuri care
poartă andosamente false, a unor cecuri contrafăcute;
- prezentarea spre încasare, a unor cecuri care prezintă anumite vicii de formă, așa
după cum sunt ele definite în instrucțiunile de lucru;
- imposibilitatea evaluării solvabilității trăgătorului;
- riscul legislativ, în sensul că, regimul juridic aplicabil cecurilor este cel din țara
unde are sediul bancă însărcinată cu plată acestuia; există astfel riscul că, după încasarea
cecurilor de la bancă plătitoare, această să poată anula plată cecului, chiar și după ce acesta a fost
plătit beneficiarului.
- cecurile de călătorie sunt asimilate numerarului, fiind necesară păstrarea în
aceleași condiții de siguranță.
În derularea operațiunilor pe bază de cec, pentru minimizarea riscului pe care îl
comportă acest gen de operațiuni, personalul implicat:
- va urmări că cecurile de călătorie primite în regim de consignație să fie depozitate
în deplină siguranță în tezaur, că și numerarul;
- va verifică corectă întocmire a documentelor privind operațiunile cu cecuri,
reflectarea corectă a acestora în contabilitate și perceperea corectă a comisioanelor și spezelor
conform tarifelor în vigoare;
11
- va verifică cu atenție cecurile prezentate la încasare de către clienți, astfel că
acestea să nu prezinte vicii de formă; se va verifică, de asemenea și listele cecurilor declarate că
fiind furate, pierdute, etc., primite periodic din partea Centralei;
- va semnala urgent Inspecției Generale toate operațiunile cu cecuri în valută care
dau naștere la suspiciuni, indiferent de valoarea acestora.
12
2.3 Modele de cecuri
- Cec circular
13
i
ii
- Cec de calătorie
iii
- Cec în alb
iv
CAPITOLUL III
CIRCUITUL CECULUI
După primul război mondial, pe plan internațional s-a încercat unificarea legislativă a normelor de
drept din diferite țări de către Comitetul Economic de pe lângă Ligă Națiunilor (1928), elaborându-
se un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului. La acesta s-a adăugat „Conventia
cuprinzând legea uniformă asupra cecului” (Geneva, 19 Martie 1931) și „Conventia menită să
reglementeze unele conflicte de legi în materie de CEC” (Geneva, 19 Martie1931).
Astfel în țara noastră Legea nr. 59/34 asupra cecului este realizată după legea elvețiana în materie
a România fiind semnatară a convențiilor de la Geneva din 1931- care la rândul ei cuprinde
clauzele preluate din proiectul unificat elaborat de Ligă Națiunilor în 1928.
Reglementările din 1934 au fost modificate atât din punct de vedere tehnic a bancar, cât și din
punct de vedere juridic, prin Legea nr. 83 asupra cecului, din octombrie 1994.
În afară celor două legi mai sus menționate, în România, la bază unei bune funcționari a cecului
barat stau și următoarele norme emise de Bancă Națională:
normele cadrul nr. 7/94 privind comerțul făcut de societăți bancare și celelalte societăți de
credit cu cecuri;
normele tehnice nr. 9/94 privind cecul
Regulamentul Băncii Naționale nr 10/94 privind compensarea multilaterală a plăților
intrabancare fără numerar pe suport hârtie.
Conform punctului 4 din Legea 59/34, cecul este instrument de plată prin care persoană
numită trăgător (emitentul cecului), da ordin unui tras (întotdeauna în cazul cecului acesta
este o bancă, unde trăgătorul are deschis un cont) să plătească în favoarea unei terțe
persoane a beneficiar a o sumă de bani de care trăgătorul dispune în momentul
respectiv.
Astfel, fiecare persoană cunoscându-și drepturile și îndatoririle de la început poate efectuă toate
operațiunile legate de acest instrument, în nume propriu (trăgătorul emite cecul > trasul îl plătește >
posesorul (beneficiarul) îl încasează).
Din punct de vedere comercial, trăgătorul este cumpărătorul sau beneficiarul prestării unui serviciu
(debitorul), trasul este bancă ce urmează să plătească sumă înscrisă pe cec, beneficiarul având rolul
de vânzător.
Pentru a putea fi considerat un înscris valid din punct de vedere juridic, cecul trebuie completat
conform articolul I din Legea 59/34 asupra cecului.
Astfel, cele 7 elemente obligatorii ale cecului, trebuiesc scrise în cele 8 zone (anexa I), astfel:
În zonă 1 va figură denumirea și/sau siglă societății bancare strase, această fiind cea
care va pune la dispoziția clientului sau carnețele de cecuri.
Acestea vor avea seria și numărul cecului pretiparite. Pentru acordarea carnetelor de cecuri clienții
sunt selectați, ei nefiind acceptați de bancă fără un contract prealabil. Acest lucru, este realizat cu
ajutorul CIP-ului (Centrală Incidentelor de Plăți). Dacă respectivul client figurează că rău platnic,
bancă îl va refuză, neavând nevoie de astfel de clienți;
Cea de-a 3-a zonă va fi cea unde va fi menționat locul plătii a localitatea unde va
avea loc plată;
Data și locul emiterii, scrise alăturat, vor fi completate în zonă 4. Data trebuie să fie
posibilă, certă și unică;
Zonele 7 și 8 sunt reprezentate de o bandă albă care conține date, citirea acestora
urmând a se face cu un dispozitiv de citire. Sunt situate în partea inferioară a cecului;
Zonă 7 va cuprinde:
a) numărul contului beneficiarului;
b) unitatea societății bancare unde acesta are deschis contul
c) codul acestuia
Aceste spații vor fi completate de beneficiar;
Zonă 8 va cuprinde:
a) numărul contului trăgătorului
b) codul unității băncii trase
Aceste date sunt pretiparite în momentul în care trăgătorul primește carnetul de cecuri de la
unitatea bancară al cărui client este.
Circuitul cecului
1. În baza unui disponibil constituit la banca sa, trăgătorul primeşte de la aceasta un carnet de
cecuri;
2. Între trăgător – în poziţie de cumpărător – şi beneficiar – în poziţie de vânzător – se încheie
un contract având ca obiect active transferate;
3. Trăgătorul emite cecul prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului
său, suma de bani înscrisă pe cec;
4. Beneficiarul cecului îl remite spre încasare băncii sale;
5. În cadrul şedinţei de verificare a instrumentelor de plată de debit, banca beneficiarului
prezintă băncii trase cecul spre verificarea disponibilului din contul trăgătorului şi pentru
acceptarea plăţii;
6. Trasul verifică disponibilul şi, în cazul acceptării, debitează contul trăgătorului. Banca trasă
comunică băncii beneficiarului informaţiile privind acceptarea la plată a cecului;
7. Banca beneficiarului introduce scriptic cecul în compensare;
8. După procesarea cecului prin compensare, banca beneficiarului creditează contul clientului
său cu suma înscrisă pe cec;
9. Creanţa beneficiarului asupra plătitorului se stinge
Fiind un instrument de plată la vedere, cecul nu poate fi acceptat, conform articolului 4 din Legea
59/34 asupra cecului, însă poate fi certificat. Astfel beneficiarul are confirmarea trasului că
trăgătorul are în cont disponibilul necesar plătii și că plată poate avea loc la simplă prezentare.
Dacă cecul a fost certificat, trasul are obligația să asigure beneficiarului sumă respectivă, iar
trăgătorul să refuze alte plăți ce duc la micșorarea disponibilului necesar.
Astfel că, în caz de neplata, trasul este obligat să despăgubească beneficiarul a posesorul cecului
a care a suferit o daună.
Instrumentul de plată de debit este instrumentul de plată, care circulă de la unitatea bancară a
beneficiarului către unitatea bancară a trăgătorului, rezultatul fiind debitarea contului plătitorului și
creditarea contului beneficiarului.
Tot Regulamentul 10/94 a fost cel care a impus pentru cecul barat patru reguli obligatorii:
cecul barat este decontat numai prin intermediul caselor de compensați în cazul plăților
interbancare;
cecul barat este plătit numai de titularul de cont curent deschis la societatea bancară;
transferul debitului presupune că inițierea decontării se face de către beneficiar prin bancă
sa
.
Participanții puși în legătură sunt în număr de trei dacă, trăgătorul și beneficiarul au conturi curente
deschise la: - aceeași societate bancară
(în cazul persoanelor fizice, este suficienta semnatura – fara ștampila beneficiarului).
După completarea borderoului de beneficiar, se confirmă data punerii la unitatea bancară prin
aplicarea ștampilei de ghișeu. Borderoul este completat în trei exemplare care au următoarea
destinație:
Dacă :
nu au fost completate toate rubricile
Ședința de compensare, are loc în fiecare zi lucrătoare în 2 etape, între orele 10-11.30.
Până la oră 10, când începe ședința de compensare, are loc pregătirea ședinței de compensare.
Instrumentele de plată sunt grupate de către unitățile bancare inițiatoare (prezentatoare) pe unități
bancare destinatoare (primitoare) și, în cadrul acestora, pe instrumente de plată de debit, de credit,
în pachete de maxim 100 de bucăți, pachete introduse în plicuri special sigilate.
Fiecare pachet este însoțit, în mod obligatoriu, de o bandă de control totalizatoare a sumelor
înscrise pe instrumentele pe care le conține.
Totalul fiecărei benzi de control, este preluat într-o Dispoziție Centralizatoare de Încasare. Acestea
se emit în număr de 4 (la CEC), având același conținut dar destinații și culori diferite, și anume:
La această dispoziție se anexează lista cecurilor amânate la compensare, remisă de unitatea bancară
primitoare în ședința de compensare precedentă.
Acesta trebuie întocmit în trei exemplare, având aceeași destinație cu dispozițiile centralizatoare de
încasare, și anume:
Instrumentele de plată sunt analizate de unitățile bancare primitoare (destinatare) și apoi acceptate
sau refuzate.
Cecul poate fi acceptat parțial de unitatea bancară destinatară, în limită disponibilului existent în
comtul trăgătorului. Refuzul parțial al unui cec se poate face de unitatea bancară destinatară, doar
din motivul inexistenței în ziua respectivă a unui disponibil suficient în contul plătitorului. El poate
fi făcut doar pentru diferență dintre sumă menționată în cec și disponibilul existent în contul
plătitorului.
Refuzul de plată are loc în ziua compensării, deoarece ele au fost prezentate anterior în vederea
verificării. Numărul maxim de refuzuri la plată este 100. Fiecare cec refuzat, va fi însoțit de un
formular de justificare a refuzului, completat fără abrevieri.
Completat într-un singur exemplar, el este remis împreună cu instrumentul de plată refuzat unității
bancare inițiatoare.
Dacă refuzul este parțial, formularul de justificare a refuzului va fi completat în 2 exemplare. Unul
rămâne la unitatea bancară primitoare, al doilea este remis unității bancare inițiatoare.
Atât formularele de justificare a refuzului cât și cecul vor avea menționate sumă acceptată la plată
în cifre și litere, certificate prin semnătura și ștampilă aplicată pe cec, de agentul de compensare al
unității bancare primitoare.
Formularele vor fi însoțite de o bandă de control centralizatoare a sumelor înscrise pe cecurile
refuzate.
Ultima operațiune ce are loc în vederea pregătirii operațiunii de compensare este completarea
Formularului de Compensare.
Inspectorul de compensare preia de la agenți totalurile sumelor de plătit refuzate și șoldurile din
formularele din compensare, înscriindu-le în formularul de compensare centralizator.
Totalul general al sumelor de încasat refuzate și totalul șoldurilor debitoare să fie identic cu totalul
șoldurilor creditoare.
După încheierea compensării multilaterale, între orele 11.30 a 12.00 are loc ședința de verificare
a instrumentelor ce vor fi compensate în ziua următoare.
Deci:
Formularul de compensare se întocmește în 2 exemplare (alb, vernil).Primul îi revine inspectorului
de compensare la sfârșitul ședinței de compensare și al doilea este păstrat de unitatea bancară
inițiatoare.
După finalizarea formularului de compensare, agenții de compensare se îndreaptă spre sală de
compensare cu plicuri conținând:
pachete cu cecuri
borderourile dispozițiilor centralizatoare de încasat
refuzul și formularul de compensare
La oră 10 începe prima parte a ședinței, între agenți, de compnsare a tuturor unităților bancare care
participă la ședința se realizează schimbul reciproc de plicuri ce conțin pachețele cu cecuri și
borderourile.
Inspectorul de compensare preia de la fiecare agent totalurile obținute prin adunarea sumelor de
încasat și sumele de plătit, înscriindu-le în Formularul de Compensare Centralizator.
Pentru că prima parte a ședinței de compensare să se încheie este obligatoriu că cele 2 totaluri
generale să fie identice.
CONCLUZII
Cambia, biletul la ordin şi cecul sunt utilizate ca instrumente de plată şi de credit pentru
că:
- iau naştere prin emiterea şi introducerea lor în circuitul activităţii comerciale şi bancare;
ele dau voie posesorilor lor să-şi realizeze la scadenţă drepturile literale şi autonome menţionate în
cuprinsul lor;
- deşi se poate aprecia că pot circula ca o monedă, că au o valoare ca şi moneda şi pot fi
schimbate pe monede (bancnote) prin încasare, scontare, nescontare sau cesiune, titlurile de credit
se diferenţiază de monedă prin trăsăturile lor specifice, în sensul că: sunt titluri negociabile, sunt
transmisibile cu respectarea normelor prevăzute în legislaţiile naţionale şi în dreptul comercial
internaţional; au valoare în lei sau în valută determinată şi nu aproximativă ori variabilă; reprezintă
o creanţă în numerar cauzată de un act de comerţ sau prestaţie de serviciu (provizion) şi urmează a
fi plătită la un anumit termen etc.
Titlurile de credit ajută la îndeplinirea unei obligaţii băneşti ca şi biletele de bancă, având
faţă de acestea avantajul evitării unei deplasări de numerar. Titlurile de credit pot fi cedate, fie în
deplină proprietate, fie în gaj pentru a se obţine credit, adică o sumă de bani, înainte de scadenţa
plăţii. De exemplu, banca poate accepta o cambie înainte de împlinirea termenului menţionat în
cuprinsul titlului, plătind posesorului suma prevăzută în titlu minus taxa scontului. La rândul ei,
banca îl poate ceda altei bănci prin rescontare sau poate plăti cu el o datorie proprie. În acest fel
titlul de credit mobilizează o creanţă bănească, fiind deci instrument de credit.
Aşadar, din considerentele expuse mai înainte dar şi datorită faptului că mijloacele
tradiţionale de plată moneda, valuta şi aurul nu mai fac faţă lichidităţii unor angajamente de plată în
volum mereu crescând, corespunzător creşterii volumului schimburilor economice interne şi
internaţionale, s-a ajuns ca utilizarea titlurilor de credit, ca instrumente de plată şi de credit, în
relaţiile de comerţ intern şi exterior să aibă un rol mult mai important. Aceste aspecte conferă o
deosebită însemnătate cunoaşterii problemelor teoretice de bază şi în special a practicilor referitoare
la instrumentele de plată şi de credit.
Cu toate acestea, evoluţiile recente din ţările dezvoltate subliniază scăderea masivă a
rolului cecului ca instrument de plată. În ultimul deceniu, dar mai ales în anii 2007-2011 a scăzut
substanţial partea cecului în cadrul plăţilor fără numerar ca număr de instrumente emise şi ca
valoare reprezentată.
În fapt, aceste fenomene se petrec în competiţia care se derulează între cec şi alte
instrumente de plată, care se dovedesc a fi preferate de utilizatori şi, implicit, de mediul bancar.
În epoca de glorie, până la începutul anilor ’90, cecul s-a afirmat, deopotrivă:
- ca instrument de plată între firme;
- ca instrument de plată preferat de către titularii de cont persoane fizice.
Odată cu trecerea timpului, cele două categorii de utilizatori şi-au modificat preferinţele.
Astfel, firmele s-au orientat treptat către transferurile de credit formă sigură şi rapidă de plată. În
consecinţă a crescut numărul instrumentelor de plată emise şi, implicit, valorile medii ale acestora.
În ce priveşte titularii de cont persoane fizice, aceştia au fost cuceriţi de facilităţile specifice oferite
de carduri, inclusiv cele ce implică beneficierea de credite.
La rândul lor furnizorii de mărfuri şi servicii au susţinut total sistemul cardurilor care le
asigură încasări operative şi riscuri restrânse în comparaţie cu cecul.
Aşa se face că prin concordanţa deplină a participanţilor la sistemul de plăţi de detaliu,
instrumentul de referinţă pentru plăţile de valori mici a devenit cardul, descrescînd substanţial rolul
cecului.
Aşa cum vedem, într-o epocă în care se pune preţ pe operativitate în efectuarea plăţilor, pe
corectitudine, stabilitate şi responsabilitate în efectuarea plăţilor de către plătitor, în condiţiile în
care tehnologiile care se dezvoltă sprijină alte instrumente, cecul, care reprezintă optimul unei alte
etape cu alte motivări ale participanţilor şi cu alte intercondiţionări tehnologice, este sortit unei
restrângeri severe, diferită în fiecare ţară europeană.
Bunurile obţinute de producători sunt destinate pentru satisfacerea nevoiaşilor. Prin schimb,
aceste bunuri trec, prin intermediul banilor, de la producător la consumatori.
Varietatea bunurilor care fac obiectul circulaţiei (bunuri mobile, imobile, corporale şi
incorporale) determină mai multe forme juridice cu ajutorul carora se obţine circulaţia. Altă formă
juridică modernă a mersului bunurilor o alcătuieşte circulaţia înscrisurilor (titlurilor) care anexează
anumite valori patrimoniale. Aceste valori circulă prin emiterea înscrisurilor (titlurilor) care le
reprezintă: de exemplu, acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţile pe acţiuni, cambia, cecul,
conosamentul etc.
Ca să se desemneze titlurile ce încorporează anumite valori patrimoniale este folosită
noţiunea generică de “titluri de credit” sau titluri de valoare”.
Titlurile comerciale de valoare au următoarele caracteristici:
-caracter constitutiv, adică dreptul este incorporat în titlu şi în consecinţă dreptul poate fi
exercitat numai în temeiul înscrisului;
-caracter formal, adică el trebuie să îmbrace forma determinată de lege şi să cuprindă
elementele care îi sunt proprii;
-caracter literal, adică întinderea şi natura dreptului, ca şi obligaţia corelativă dreptului, sunt
determinate exclusive de menţiunile cuprinse în înscris; înscrisul conferă un drept autonom: dreptul
şi obligaţia corelative născute din titlu sunt independente faţă de actul juridic din care decurg, iar în
cazul transmiterii titlului, dobânditorul are un drept autonom care este independent de dreptul
transmiţătorului.
Cele 2 funcţiuni principale ale cecului :
a). instrument de retragere de fonduri din soldul creditor al propriului cont bancar;
b). instrument de plată cu moneda scripturală.
În unele cazuri, cecul este folosit şi ca instrument de credit, în sensul că trăgătorul sau
beneficiarul pot obţine, prin el, un credit pe termen foarte scurt în una dintre următoarele modalități:
a) cecul se emite la o dată când provizionul nu este constituit dar se constituie până în ziua
prezentarii cecului la încasare; în acest interval de timp, beneficiarul acordă “credit” trăgătorului, ca
şi în cazul unei cambii;
b) cecul este predat de către beneficiar băncii sale sau pentru scont sau pentru încasare; în
ambele situaţii banca creditează imediat contul remitentului cu suma corespunzătoare fără a mai
aştepta încasarea la tras, acordând astfel credit.
Avantajele cecului :
Pentru posesor (trăgător sau beneficiar) avantajul constă în evitarea deţinerii şi mânuirii
banilor, iar pentru fisc avantajul constă în posibilitatea controlului plăţilor. Din această cauză
reglementarile legale cu privire la utilizarea cecului au avut ca urmare dezvoltarea puternică a
acestui mod de executare a obligaţiei de plată în perioada postbelică, dar după 1990 fenomenul
marchează o tendinţă de descreştere datorită concurenţei altor instrumente de plată mai puţin
costisitoare: viramentul bancar şi cardurile de plăţi.
Dezavantajele majore ale cecului sunt: incertitudinea plaţii (datorită emiterii cecurilor fără
acoperire) şi costul ridicat al prelucrării faţă de costul transferurilor electronice,
Cecul se aseamănă cu cambia în privinţa celor trei protagonişti: trăgător, tras, beneficiar.
Deosebiri între cec şi cambia:
cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci, potrivit art. 3 al.1 al Legii 59/1934
modificată;cecul este întotdeauna plătit numai “la vedere”.
Faptul că trasul (spre deosebire de cambia) nu poate fi decât o bancă a alimentat opinia în
doctrină că cecul poate fi considerat o cambia trasă la vedere asupra unei bănci.
În calitate de tras poate fi desemnată numai o societate bancară. Legea prevede însă că cecul
tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o societate bancară (art. 3
din lege).
Bibliografie
Legislaţie folosită:
-http://legeaz.net/spete-drept-comercial/contestatie-la-executare-titulul-executoriu-
15665-2012;
-http://legeaz.net/dictionar-juridic/anularea-biletului-la-ordin-cambiei-cecului;
-http://www.bcr.ro/ro/corporate/companii/trade-finance/avalizare-cambii-bilete-
ordin;
-http://www.efin.ro/garantii_bancare/aval/ghid_biletul_la_ordin_avalizat.html;
-http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=8794;
http://avocata.wordpress.com/2009/10/01/biletul-la-ordin-avantaje/;
-http://www.efin.ro/risco/bilet-la-ordin.html;
-http://avocata.wordpress.com/;
-http://legestart.ro/biletul-la-ordin-este-titlu-executoriu/;
-http://www.sca-burlacu.ro/2010/10/10/fila-cec-sau-biletul-la-ordin-o-garantie-a-
platii/;
-http://legeaz.net/dictionar-juridic/bilet-la-ordin;
- http://www.conta.ro/forum/topic/45654-biletul-la-ordin/;
- http://www.contzilla.ro/2009/03/monografie-contabila-plati-op-bilet-la-ordin-
numerar/;
-http://legeaz.net/legea-58-1934-cambiei-biletului-la-ordin/;
-http://www.ecto.ro/bilet-la-ordin/;
-http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1043/Bilet_la_ordin;
-http://www.financiarul.ro/2008/10/31/noile-cecuri-si-bilete-la-ordin;
-http://ro.wikipedia.org/wiki/Bilet_la_ordin;
-http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?