UTILIZAREA CECULUI

Cecul este un instrument de plată creat de către trăgător care, în baza unui disponibil
constituit la o instituție de credit, dă un ordin necondiționat acesteia, care joacă rolul de tras,
să plătească la prezentare o sumă beneficiarului, care poate fi trăgătorul sau o altă persoană.
Cecul este un instrument de plată prin care titularul unui cont dă o instrucțiune băncii
sale de a pune la dispoziție o anumită sumă de bani unei alte entități, persoană sau juridică, la
prezentarea inscrisului.
Cecul este un instrument de plată la vedere, ceea ce nu implică din partea băncii
plătitoare acceptarea lui, ci doar efectuarea serviciului de decontare.
Participanții la circuitul cecului sunt:

 Trăgătorul - este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat în
cont și care dă o dispoziție de plată, neconditionată, băncii la care are deschis
contul bancar
 Trasul - este întotdeauna o bancă la care trăgătorul are deschis contul și care
efectuează plata pe baza cecului primit, numai dacă trăgătorul are suficient
disponibil în contul bancar
 Beneficiarul - este partea care primește suma transmisă de trăgător
Cecul nu este și un instrument de creditare, ci doar un instrument de plată. Ca
instrument de plată, cecul oferă posibilitatea unei persoane, care are la o bancă anumite
fonduri, de a efectua plăți prin intermediul acestei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită
plățile în numerar. Beneficiarul cecului poate să încaseze suma de bani menționată în titlu, de
la banca desemnată, sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale.
Cecul este reglementat prin Legea nr 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabilă până în
1994 când a fost modificată prin Legea nr. 83/1994. Cecul implică, la fel ca și cambia, trei
persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Emiterea cecului implică existența unor premise
juridice. Potrivit legii, cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras, iar
între trăgător și tras există o convenție privind emiterea de cecuri (art. 3 alin. 2 din lege).
a). Existența disponibilului la bancă. Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la
bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plății de către bancă. Acest disponibil
(fonduri bănești) poartă denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar
al trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia. Disponibilul trebuie să existe
prealabil emiterii titlului și să aibă cel puțin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul
trebuie să reprezinte o sumă de bani lichidă, certă și exigibilă asupra căreia trăgătorul are
dreptul să dispună prin cec (art. 3 alin. 2 din lege).Emiterea cecului fără acoperire constituie
infracțiune și se sancționează în condițiile art. 84 pct. 2 din lege.
b). Existența convenției privind emiterea cecurilor. Dreptul trăgătorului de a emite
cecuri are ca temei convenția încheiată între client și bancă. Această convenție reprezintă
raportul fundamental care explică și justifică emiterea titlului de către trăgător. Prin convenție,
banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecuri, obligându-se să efectueze din
disponibil plățile, la ordinul trăgătorului. Convenția poate fi expresă sau tacită. Ea poate
constitui o clauză a contractului privind serviciul de casă pentru client sau a unui credit în
numerar acordat de bancă.
Emiterea de cecuri fără autorizarea bancii reprezintă infracțiune și se sancționează în
condițiile legii (art. 84 pct. 1).
Fiind un instrument pe suport hârtie, cecul este instrumentul de plată fără numerar cel
mai costisitor de procesat şi decontat, de aceea furnizorii de servicii de plăţi caută soluţii
pentru reducerea costurilor prin dematerializarea procesului de compensare şi decontare – prin
trunchierea cecurilor, în care este procesată doar imaginea electronică a cecului – sau prin
promovarea utilizării altor instrumente, precum plăţile prin carduri.
Deși reprezintă unul din cele mai întâlnite instrumente de plată, putând fi decontat
într-un timp scurt, ea poate ascunde riscul de neîncasare a sumelor datorate de către clienți,
dacă beneficiarul nu acordă suficientă atenție verificărilor necesare.

Tipurile de cecuri
1. Cecul barat
Bararea se face prin două linii paralele puse pe faţa cecului. Ea poate fi generală sau
specială. Bararea este generală dacă între cele două linii nu se face nici o arătare sau se face
menţiunea "bancher" sau un alt termen echivalent; ea este specială dacă numele unui bancher
se înscrie între cele două linii. Bararea generală poate fi transformată în barare specială, însă
bararea specială nu poate fi transformată în barare generală. Tăierea (ştergerea) liniilor sau a
numelui bancherului înscris se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută. Cecul cu barare
generală nu poate fi plătit de tras decât unui bancher sau unui client al trasului.
Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât bancherului înscris în cec sau,
dacă acesta este trasul, unui client al sau. Totuşi, bancherul indicat poate recurge pentru
încasare la un alt bancher. Un bancher nu poate dobândi un cec barat de la unul din clienţii săi
sau de la un alt bancher. El nu poate să-l încaseze pentru alte persoane decât acestea. Cecul
purtând mai multe barări speciale nu poate fi plătit de tras decât în cazul a două barări, din
care una pentru încasare prin intermediul unui oficiu de compensaţiune.
Trasul sau bancherul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba
cauzată până la concurenţa valorii cecului. Trăgătorul ca şi posesorul unui cec poate interzice
plata în numerar, inserând transversal pe faţa cecului cuvintele "plătibil în cont". "numai
pentru virament", sau altă expresiune echivalentă. În acest caz, cecul nu poate da loc din
partea trasului decât la o operaţiune de scripte (credit în cont, virament sau compensaţiune).
Operaţiunea de scripte echivalează cu plata.
Ştergerea cuvintelor "plătibil în cont", "numai pentru virament", se socoteşte ca şi
când nu ar fi fost făcută. Trasul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba
cauzată până la concurenţa valorii cecului. Cecul emis cu clauza "netransmisibil" nu poate fi
plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia, să fie creditat în contul sau curent.
Primitorul nu poate gira cecul decât unui bancher pentru încasare; bancherul nu-l poate gira
mai departe. Girurile puse contra acestei prescripţiuni se consideră ca nescrise.
Ştergerea clauzei se consideră ca neavenită. Cel care plăteşte un cec netransmisibil
altei peroane decât primitorului, sau bancherului giratar pentru încasare, răspunde de plata
făcută. Clauza "netransmisibil" trebuie pusă chiar de bancher, la cererea clientului. Aceeaşi
clauză poate fi pusă de un girant, cu aceleaşi efecte.
2. Cecul la purtător

Este acel cec care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau poartă
menţiunea “la purtător“. Acest tip de cec este transmisibil de la un beneficiar la altul prin
simplă remitere, fără nici o altă formalitate.
Cecul de călătorie
Este acela care se tipăreşte, ca şi bancnotele, în monedă proprie sau în valută. Acest tip de cec
se foloseşte pentru plăţile ocazionate de o călătorie în străinătate.
3. Cecul circular

Este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale sau asupra altei bănci.
Este plătibil la vedere în termen de 30 de zile de la emitere.
 4. Cecul de calatorie

Trăgătorul poate subordona plata cecului existenţei pe titlu în momentul prezentării unei a
doua semnături la fel cu a primitorului.

Model de complecare CEC

Fig.9. Completarea cecului

1.4.1. ANALIZA EVOLUȚIEI CECULUI ÎN ROMÂNIA COMPARATIV CU

UNIUNEA EUROPEANĂ

Tabelul 12. Numărul tranzacţiilor cu cecul

(milioane) perioada 2017-2021

Țara 2017 2018 2019 2020 2021

România 1.43 1.27 1.11 0.90 0.78
Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor de pe https://bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx

Analizând tabelul de mai sus putem observa că numărul tranzacțiilor cu cecul în

România este în continuă scădere, în 2017 având un număr de 1,43 milioane tranzacții, iar în
2021 având un număr de 0,78 milioane tranzacții.

Tabelul 13. Valoarea tranzacţiilor cu cecul

(milioane lei) perioada 2017-2021

Țara 2017 2018 2019 2020 2021

România 17,878.01 17,089.57 16,042.89 13,147.72 12,146.39
Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor de pe https://bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx

Încasările din tranzacţiile cu cecuri în România sunt într-o continuă scădere de la un

an la altul, având în 2017 o valoare de 17,878.01 milioane lei, pe când în 2021 avem
12,146.39 milioane lei.
Cecuri în UE și alte state

Normele UE privind comisioanele bancare aplicabile plăților internaționale și

naționale nu sunt valabile în cazul cecurilor. Uneori, taxele percepute pentru încasarea unui
cec provenind din altă țară a UE pot fi foarte ridicate. În multe țări, cecurile nu mai sunt
acceptate ca mijloc de plată.
Era moderna :
Centrele de compensare provinciale au fost înființate în marile orașe din Marea
Britanie pentru a facilita compensarea cecurilor la băncile din același oraș. Birmingham,
Bradford, Bristol, Hull, Leeds, Leicester, Liverpool, Manchester, Newcastle, Nottingham,
Sheffield și Southampton aveau toate propriile camere de compensare.
În America, Banca din New York a început să emită cecuri după înființarea sa de către
Alexander Hamilton în 1784. Cel mai vechi exemplu care există este al unui carnet de cecuri
american complet din anii 1790 a fost descoperit de o familie din New Jersey. Documentele
sunt într-un fel similare cu cecurile moderne, cu unele date pretipărite pe foi de hârtie alături
de spații goale pentru unde alte informații ar putea fi scrise de mână după cum este necesar.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai multe țări au oficializat legi privind cecurile.
Regatul Unit a adoptat Actul de schimb valutar din 1882, iar India a adoptat Legea
instrumentelor negociabile din 1881; care acoperea ambele cecuri.