În noua Lege a educației naționale este definită noțiunea de învățare pe tot
parcursul vieții care ”cuprinde educația timpurie, învățământul preuniversitar, învățământul superior, educația și formarea profesională continuă a adulților” Prioritatea centrală a Programului de Învățare pe tot parcursul vieții este să întărească contribuția adusă de educație și formare profesională în atingerea obiectivului Lisabona de a transforma Uniunea Europeană ”în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, însoțită de o creștere cantitativă și calitativă a numărului locurilor de muncă și de o mai mare coeziune socială”. Învățarea pe tot parcursul vieții ia diferite forme, ea desfășurându-se atât în, cât și în afara sistemelor tradiționale de educație și formare. Punctul forte al programelor de învățare permanentă este faptul că plasează responsabilitatea individuală în centrul procesului de învățare, fie că este vorba de un context formal (în instituții specializate), informal (prin influențele spontane sau neorganizate ale mediului, familiei, grupului de prieteni etc.) sau nonformal (prin personalizarea și dezvoltarea competențelor, aptitudinilor, cunoștințelor mai apropiate de propria fire a celui care învață). Motivația individuală a învățării și diversitatea modalităților de realizare stau la baza deciziei fiecăruia, decizie înrăurită de necesitatea de a face față unei societăți bazate pe cunoaștere. Dobândirea de noi competențe, adaptarea competențelor deja dobândite la cerințele unei piețe a muncii în continuă transformare, acceptarea mobilității ocupaționale justifică din plin necesitatea abordării responsabile a procesului de învățare pe tot parcursul vieții. Desigur, învățarea pe tot parcursul vieții presupune existența unor strategii accesibile la orice vârstă și conștientizarea calității actului formativ care să conducă la opțiuni viabile, cu impact în viața personală și socială. Obiectivele învățării pe tot parcursul vieții sunt: - Facilitarea integrării sociale a indivizilor în concordanță cu aspirațiile lor profesionale și cu necesitățile pieței muncii - Pregătirea unor resurse umane capabile să contribuie la creșterea competitivității forței de muncă - Actualizarea cunoștințelor și perfecționarea pregătirii profesionale în ocupația de bază, precum și în ocupații înrudite - Schimbarea calificării, determinate de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau de modificarea capacității de muncă - Însușirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne necesare îndeplinirii sarcinilor de lucru. Bibliografie: Creţu, T., Psihologia vârstelor, Ed. Credis, Bucureşti, 2001. Munteanu, A., Psihologia vârstelor adulte şi a senectuţii, Ed. Eurobit, Timişoara, 2004 Schiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1995