Marie

LL

i=
ale

o
iS
=
©
O
)

oO)
>
Se

oO
w

Violenta perversa
ta de z
a

In Via 1 cu

p-hitob-i-a
 Marie-France Hirigoyen

HARTUIREA MORALA
Violenta perversd
in viata de zi cu zi

Traducere din limba franceza

de Antonia Bogdan

philobia
 LE HARCELEMENT MORAL

LA VIOLENCE PERVERSE AU QUOTIDIEN

Marie-France Hirigoyen

Copyright © Editions La Découverte, Paris, 1998, 2003.

HARTUIREA MORALA
VIOLENTA PERVERSA iN VIATA DE ZI CU ZI

Marie-France Hirigoyen

ISBN 978-606-9707-11-1
© 2021 — Editura PHILOBIA
internet: www.philobia.com
e-mail: contact@philobia.com

Editor: Bianca Biagini

Traducere: Antonia Bogdan
Redactare: Bianca Biagini
Corectura: Oana Taranu
DTP: Petronella Andrei
Copertd: Catalin Furtuna
Imagine coperta: Shutterstock

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

HIRIGOYEN, MARIE-FRANCE
Hirtui re a mo ra li : vio len ya pe rv er si in via ga de zi cu zi /
tra d. din Ib. fra nce zi de An to ni a Bo gd an . - Buc ure sti :
Marie-France Hirigoyen; : :
Philobia, 2021
ISBN 978-606-9707-11-1

I. Bogdan, Antonia (trad.)

159.9.

Tipar: ARTPRINT
Email: office@artprint.ro
 CUPRINS

Cuvant inainte

I. VIOLENTA PERVERSA IN VIATA DE ZI CU ZI

1. Violenta in spatiul privat

Violenta perversa in cuplu
Violenta perversa in familii

2. Hartuirea la locul de munca ...

Despre ceestevorva? «ee en einee 63
Ging. este Wizahe. 22 oe ee ee ee 66
Ging agreseaza PeCine? ini cette 68
Cum poti impiedica victima sa reactioneze
Punctul de plecare al hartuirii
Compania care inchide ochii
Companiile care incurajeaza metodele perverse

II. RELATIA PERVERSA SI PROTAGONISTI EI

3. Seductia perversa

4. Comunicarea perversa
Refuzul comunicarii directe
Deformarea limbajului
Harfuirea morala

Minciuna
Armele din panoplia perversului: sarcasmul, deriziunea
si dispretul
A profita de paradox
Descalificarea
Dezbiné si... domina
Impunerea puterii

5. Violenta perversa
Ura este evidenti
Violenta in actiune
Celdlalt este incoltit

6. Agresorul
Perversiunea narcisica
Narcisismul
Unde incepe perversiunea
Megalomania
Exploatarea vampirica
Iresponsabilitatea
Paranoia
 Cuprins

III. CONSECINTELE PENTRU VICTIMA SI ASUMAREA

8. Consecintele etapei de dominatie

Renuntarea
Confuzia
Indoiala

9. Consecintele pe termen lung

Decompensarea
Despartirea
Evolutia

10. Sfaturi practice pentru cupluri si familii

Reperarea
Trecerea la actiune
Rezistenta psihologica
Interventia justitiet

11. Sfaturi practice pentru companii

Reperarea
Gasirea ajutorului tn cadrul COMPpANIEL .............s-seeceeeeenees = 192
Rezistenta psihologica
Trecerea la actiune nes
tice meas ners oe
Apeeluallat justition scr. iscjcascreagseqrlomees 197.
Organizarea preventiei
Hartuirea moralaé

12. Abordarea psihologica

Cum te poti vindeca? ......
Diferite psihoterapii

Concluzii
 CUVANT INAINTE

Ce am facut pentru a merita o asemenea pedeapsa?

»O vorbia bine tintita

poate ucide sau umilt,
fard a te face vinovat de ceva.
Una dintre marile placeri ale acestei vieti
este aceea de a-ti umili sementi.”
Pierre Desproges

IN VIATA, EXISTA INTALNIRI CARE NE STIMULEAZA gi

ne provoaca si dam ce avem mai bun in noi, dar sunt si interac-
tiuni care ne consumé si care ne pot distruge. O persoana poate
dist ruge o alta, pri ntr -un proc es de hart uire mor ala . Se int amp la
chiar ca aceasta atitudine ostila si violenta sa se incheie cu 0 ade-
varata ,,executie” la nivel psihic. Toti am fost martorii unor ata-
curi perverse de o anumita amploare, fie in cuplu sau in familie,
fie la locul de munca sau chiar in viata politica si sociala. Socie-
tatea in care trii m pare a fi ins oar ba in fata aces tei for me de
vio len t indi rect ’. in num ele tole rant ei, dev eni m ind ulg ent i.
Hartuirea morala

Efectele negative ale perversiunii morale au devenit excelen-

te subiecte de film (Diabolicele, Henri-Georges Clouzot, 1954) sau
de romane de serie neagra, in care manipularea perversa devine
clara in mintea publicului. Dar, in viata de zi cu zi nu indraznim
sa vorbim de perversitate.
in filmul lui Etienne Chatiliez, Tatie Daniéle (1990), ne amu-
zam de torturile morale pe care 0 femeie in varsta le aplica antu-
rajului. Ea incepe prin a-si chinui batrana servitoare pana in
punctul in care o omoara, ,,intamplator”. Spectatorul exclama:
/O merita, era prea supusa!” Apoi isi manifesta rautatea asupra
familiei nepotului sau, care o gazduia. Nepotul si sotia sa fac tot
posibilul pentru a-i fi pe plac, dar cu cat sunt mai binevoitori, cu
atat ea se razbuna mai mult.
In acest scop, foloseste anumite tehnici de subminare practi-
cate de perversi: subintelesurile, aluziile rautacioase, minciuna,
umilintele. Ne surprinde faptul ca victimele nu isi dau seama de
aceasta manipulare sustinuta de rele intentii. Ele incearca sa in-
teleaga si se simt responsabile: ,,Ce am facut de ne urdaste in asa
hal?” Tanti Daniele nu se enerveaza, ea este doar rece, rea; nu in
mod evident, pentru a nu strica relatia cu cei din jur: nu, pur si
simplu prin atacuri subtile, destabilizante, dificil de reperat.
Tanti Daniele este foarte puternica: intoarce situatia in favoarea sa,
facand pe victima si punandu-i pe membrii familiei sale in pozitia
unor persecutori care au abandonat o batrana de optzeci si doi de
ani, inchisa intr-un apartament, doar cu mancare pentru caine.
in acest exemplu din cinema plin de umor, victimele nu reac-
tioneaza printr-un act violent, asa cum s-ar putea intampla in —
viata de zi cu zi; ele spera ca vorba dulce mult aduce si adversa-
rul se va imbuna. Dar se produce efectul contrar, caci prea multa
bundtate este ca o provocare insuportabila. fn final, singura per-
soana care are trecere pe langa tanti Daniéle este o nou-venita

8
 Cuvént inainte

care 0 ,,sacdaie”. Si-a gasit un partener pe masura si 0 relatie cva-

siamoroasa se contureaza.
Daca aceasta batrana ne amuza si ne revolta intr-atat, este
pentru ca ne dam seama ca 0 asemenea rautate se trage din mul-
ta suferinta. Ne induioseaza, la fel cum isi induioseaza familia,
deci ne manipuleaza cum isi manipuleaza familia. Noi, specta-
torii, nu avem niciun sentiment de mila pentru saracele victime
care par duse de nas. Cu cat tanti Daniéle este mai rea, cu atat
membrii familiei devin mai amabili, deci mai greu de suportat
atat de tanti Daniele, cat si de noi.
Totusi, sunt niste atacuri perverse. Aceste agresiuni isi au
sursa intr-un proces inconstient de distrugere la nivel psiholo-
gic, reprezentata de atitudinile ostile clare sau ascunse ale uneia
sau mai multor persoane asupra unui individ ales calul de bata-
ie, in sensul propriu al termenului. Prin cuvinte aparent lipsite
de importanta, prin aluzii, sugestii sau mesaje subliminale, este
practic posibil sa destabilizezi pe cineva sau chiar sa-l distrugi,
fara ca cei din jur sa poata interveni. Agresorul sau agresorii pot
dobandi putere, doborandu-i pe ceilalti, evitand, astfel, orice
conflict interior sau stare sufleteasca si reusind sa arunce res-
ponsabilitatea pe umerii semenilor: ,,Nu este vina mea, celalalt
este cauza problemei!” Nicio urma de vinovatie, nicio urma de
suferinta. Este vorba despre perversitate in sensul perversiunii
morale.
Un proces pervers poate fi utilizat, punctual, de oricare din-
tre noi. Procesul devine distructiv doar prin frecventa si repeti-
tie, in timp. Orice individ ,,nevrozat in limite normale” prezinta
in anumite momente comportamente perverse, de exemplu,
intr-un acces de furie, dar este capabil sa treaca si la alte registre
de comportament (isteric, fobic, obsesiv...) si actiunile sale per-
verse sunt urmate de problematizare. Un individ pervers este _
Harfuirea morald

pervers in mod constant; este configurat in acest mod in relatia

cu ceilalti si nu-si pune intrebari, niciodata. Chiar daca perversi-
tatea sa trece neobservata o perioada, este vizibila in toate situa-
tiile cand vine vorba de angajament si recunoasterea partii de
vina, c&ci ii este imposibil si-si asume vreodata responsabilita-
tea. Acesti indivizi nu pot trai decat daca ,,distrug” pe cineva:
trebuie si-i doboare pe altii pentru a avea o buna stima de sine,
deci pentru a dobandi putere, caci sunt avizi de admiratie si
aprobare. Nu dau dovada nici de compasiune, nici de respect
pentru ceilalti din moment ce putin le pasa de relatie. A-I respec-
ta pe celalalt inseamna a-l considera fiinta umana $i a recunoaste
suferinta la care-] supunem.
Perversitatea fascineaza, seduce si infricoseaza. Invidiem
uneori persoanele perverse, imaginandu-ni-le ca pe niste fapturi
cu puteri supranaturale care le permit sa iasa mereu castigatoa-
re. Stiu, intr-adevar, sa manipuleze, ceea ce pare un atu in afa-
ceri sau in politica. Sunt de temut, caci stim, in mod instinctiv, ca
este mai bine sa fim de partea lor decat impotriva lor. Se aplica
legea celui mai puternic. Cel care este admirat cel mai mult este
cel care stie sa profite cat mai mult si sufera cel mai putin. Ori-
cum, victimele trec in planul secund, fiind slabe sau inofensive
si, sub pretextul ca respectam libertatea celuilalt, suntem loviti
de orbire in anumite situatii grave. De fapt, toleranta inseamna,
in zilele noastre, a te abtine sa intervii in actiunile si opiniile al-
tor persoane chiar daca acestea ti se par deplasate sau chiar de
blamat, din punct de vedere moral. De altfel, avem o indulgenta
fara margini fata de minciunile si manipularile oamenilor influ-
enti. Scopul scuza mijloacele. Dar pana cand? Oare nu riscam
astfel sa devenim complici, prin indiferenta, pierzandu-ne limi-
tele si principiile? Toleranta inseamna si a avea limite clar defi-

10
 Cuvént inainte

nite. Insa acest tip de agresiune presupune invadarea teritoriu-

lui psihic al celuilalt. Contextul sociocultural actual permite
dezvoltarea perversiunii pentru ca este tolerata. in zilele noas-
tre, spunem NU normelor. A trasa o limita invocand o manipu-
lare perversa echivaleaza cu intentia de cenzura. Ne-am pierdut
limitele morale sau religioase care reprezentau un fel de cod de
curtoazie, care puteau sa ne faca sa spunem: ,Asta nu se face!”
Nu ne mai gasim capacitatea de a ne indigna decat atunci cand
faptele apar pe scena publicd, deformate si amplificate de
mass-media. Puterea nu are scrupule, isi ia scutire la capitolul
responsabilitate fata de oamenii pe care ar trebui sa-i conduca
sau sa-i ajute.
Psihiatrii, la randul lor, ezita sa mentioneze termenul de per-
versiune sau, cand o fac, este fie pentru a-si exprima neputinta de
a interveni, fie pentru a-si arata curiozitatea fata de priceperea
manipulatorului. Definitia insasi a perversiunii morale este con-
testata de cei care prefera termenul de psihopatie, termen larg cu
care descriu orice tulburare pe care nu stiu sa o trateze. Perver-
sitatea nu se trage de la o tulburare psihica, ci dintr-o judecata la
rece combinata cu o incapacitate de a-i considera pe semeni nis-
te fiinte umane. Unii dintre acesti perversi comit acte condam-
nabile, pentru care sunt judecati, dar majoritatea isi folosesc sar-
mul si puterea de adaptare pentru a-si fauri un drum in
societate, lasand in urma lor persoane ranite si vieti devastate.
Fie cA suntem psihiatri, judecatori sau educatori, am cazut cu
totii in plasa perversilor care s-au dat drept victime. Ne-au lasat
si vedem ceea ce asteptam de la ei, pentru a ne seduce de-a bi-
nelea, si noi le-am atribuit sentimente nevrotice. Cand si-au ara-
tat, apoi, adevarata fata, afisandu-si fatis scopurile machiaveli-
ce, ne-am simtit pacaliti, luati peste picior, uneori chiar umilifi.

11
Hartuirea morala

Asta explica prudenta unor specialisti in a-i demasca. Psihiatrii

isi spun unul altuia: ,,Atentie, este un pervers!”, adica: ,,E peri-
culos!” si , Nu putem face nimic.” Renunt&m, astfel, sA ajutam
14

victimele. Desigur, a vorbi despre perversiune este ceva grav,

termenul fiind asociat cel mai adesea cu acte de 0 cruzime inten-
sa, de neimaginat pana si de psihiatri, comparabile cu actele cri-
minalilor in serie. Totusi, fie cd este vorba de evocarea agresiu-
nilor subtile, despre care voi vorbi in aceasta carte, fie de
criminalii in serie, termenul-cheie este ,capturarea prazii”, adi-
ca un act care este echivalent cu monopolizarea vietii celuilalt.
Termenul pervers socheaza, deranjeazi, corespunde unei jude-
cati de valoare si psihanalistii evita s& emita judecati de valoare.
Oare pentru atat, trebuie sa accepte orice? A nu pronunta terme-
nul ,,perversiune” este un act si mai grav, din moment ce victi-
ma este lasata fara aparare, agresata si usor de agresat, dupa
bunul plac.
Ca psihoterapeut, de-a lungul carierei, am avut ocazia sd aud
marturii ale victimelor despre suferinta si neputinta de a se apara.
Voi arata in aceasta carte ca prima actiune a acestor pradatori
constd in a-si paraliza victimele pentru a le impiedica sa se ape-
re. Apoi, chiar daca acestea incearca sa inteleaga ce li se intam-
pla, nu au mijloacele de a 0 face. Astfel, analizand comunicarea
perversa, voi incerca sa demontez procesul care fi leaga pe agre-
sor $i pe persoana agresata, pentru a ajuta victimele sau viitoa-
rele victime sa iasa din plasa intinsa de agresorul lor. Cand vic-
timele au vrut sa se lase ajutate, poate nimeni nu le-a auzit sau
inteles. De foarte multe ori, specialistii sfatuiesc victimele unui
atac pervers sa caute partea lor de vina care a declansat aceasta
agresiune si sa vada de ce au meritat-o, chiar daca vorbim doar
la nivel inconstient. De fapt, psihanaliza ia in considerare doar

12
 Cuvént inainte

conflictul dinlauntrul psihicului, intrapsihic, adica ceea ce se in-

tampla in capul unui individ, si nu tine cont de factorul ,,.me-
diu”: se trece peste problema victimei considerate complice.
Cand terapeutii au incercat sa ajute victimele, din cauza reticen-
tei lor de a pune punctul pe i si a numi un agresor si un agresat
este posibil sa fi accentuat sentimentul de culpabilitate al victi-
mei, deci sa-i fi agravat procesul de distrugere. in opinia mea,
metodele terapeutice clasice nu sunt suficiente pentru a ajuta
acest tip de victime. Voi propune, deci, instrumente mai adapta-
te, care tin cont de particularitatea agresiunii perverse.
Voi incerca sa nu ii infierez pe perversi — de altfel sunt capa-
bili sa se apere singuri —, ci voi atrage atentia asupra faptului ca
sunt foarte nocivi si periculosi pentru semeni, pentru a le permi-
te victimelor sau viitoarelor victime sa se apere mai bine. Chiar
daca vom considera, foarte corect, perversiunea ca pe un tertip
defensiv (aparare impotriva psihozei sau depresiei), acest aspect
- nui poate scuza deloc pe perversi. Exista manipulari inofensive
care lasé doar o urma de amaraciune sau de rusine pentru ca ai
fost pacalit, dar sunt si forme de manipulare mai grave, care au
repercusiuni negative la nivel identitar asupra victimei, fiind
vorba de chestiuni de viata si de moarte. Trebuie stiut ca perver-
sii sunt periculosi in mod direct pentru victimele lor, dar indi-
rect si pentru apropiati, facandu-i sa-si piarda reperele si sa _
creada ca este posibil sa ajunga la un mod de gandire mai liber
pe seama celorlalti.
imi propun, in aceasta carte, sa stau departe de discutiile te-
oretice asupra naturii perversiunii pentru a ma plasa, in mod
deliberat, de partea persoanelor agresate. Victimologia este o
disciplina recenta, aparuta in SUA, ca ramura a criminologiei,
- care analizeaza motivele care il aduc pe un individ in ipostaza

13
Harfuirea morala

de victima, procesele de victimizare, consecintele aparute si

drepturile de care poate beneficia. in Franta, aceasta disciplina
se studiaza in universitati din 1994. Se adreseaza medicilor ur-
gentisti, psihiatrilor, psihoterapeutilor, juristilor si tuturor celor
care se ocupa de ajutorarea victimelor. O persoana care a suferit
0 agresiune psihica cum ar fi hartuirea morala este o victima cu
adevarat, din moment ce viata sa psihica a avut de suferit pe
termen mai lung sau mai scurt. Chiar daca maniera sa de a reac-
tiona la agresiunea morala a dus la stabilirea unei relatii cu agre-
sorul, relatie care se intretine de la sine si da impresia de a fi
/simetrica”, nu trebuie uitat ca respectiva persoana se confrunta
cu 0 situatie de care nu este responsabila. Cand victimele acestei
violente perfide consulta un psihoterapeut, o fac din cauza blo-
cajului intelectual, a lipsei de incredere in sine, a dificultatii de a
se afirma sau, mai degraba, din cauza unei stari depresive care
poate duce la sinucidere. Cand victimele se plang uneori de par-
tenerul sau de anturajul lor, rar se intampla sa fie constiente de
existenta acestei violente subtile de temut si nu indraznesc sa
mearga pana la capat. Confuzia psihica care se instaleaza il face
chiar si pe psihoterapeut sa ignore faptul ca este implicata vio-
lenta obiectiva. Punctul comun al acestor situatii este ca nu pot
fi exprimate in cuvinte: victima, desi isi recunoaste suferinta, nu
indrazneste sa-si imagineze ca este vorba despre violenta si
agresiune. Persista totusi o indoiala: ,,Oare nu este totul 0 inchi-
puire de-a mea, cum mi se sugereaza?” Cand indrazneste sa se
planga de ce se intampla, victima are sentimentul ca nu descrie
corect ce simte si ca nu se poate face inteleasa.
Am ales, in mod deliberat, sa folosese termenii agresor si
agresat, fiind vorba de o violenta confirmata, chiar daca este
greu de descifrat, care tinde sa atace identitatea celuilalt, rapin-
du-i orice urmé de individualitate. Este un proces real de distru-

14
 Cuvént inainte

gere morala, care poate conduce la 0 boala mentala sau la suicid.

Voi pastra termenul de ,,pervers” pentru ca face direct trimitere
lanotiunea de abuz, specialitatea tuturor perversilor. La inceput
este vorba de un abuz de putere, urmat de un abuz narcisic, in
sensul ca victima pierde orice stima de sine si se poate ajunge,
uneori, chiar la abuz sexual.
 MICILE ACTE PERVERSE SUNT ATAT DE DES iNTALNITE,
incat par sa fi devenit o norma. Totul incepe prin lipsa de res-
pect, minciuni, manipulare. Nu credem ca aga ceva este insupor-
tabil pana cand nu avem de-a face cu astfel de situatii, in mod
direct. Apoi, daca grupul social in care apar asemenea compor-
tamente nu reactioneaza, totul degenereaza progresiv in com-
portamente perverse confirmate, cu consecinte grave asupra
sanatatii mentale a victimelor. Nefiind sigure ca sunt auzite, vic-
timele tac si sufera in liniste.
Aceasta distrugere morala a existat dintotdeauna, in familii,
unde este tainuita, si in companii, cand piata muncii era inflori-
toare, iar victimelor le era mai usor sa demisioneze. in zilele
noastre, ele se agata cu disperare de locul de munca in detrimen-
tul sanatatii fizice si psihice. Unele victime s-au revoltat, uneori
chiar intentand procese; fenomenul incepe sa fie mediatizat, iar
oamenii ajung sa-si puna semne de intrebare.
De foarte multe ori, in practica psihoterapeutica, suntem
martorii unor povesti de viata in care discernem cu greutate re-
Hartuirea morala

alitatea exterioara de cea interioara. Aceste povesti care evoca

suferinta impresioneaza prin recurenta lor. Fiecare crede ca este
singurul care a trecut prin asemenea situatii, dar, de fapt, din
marturiile altora reiese aceeasi suferinta.
Dificultatea transcrierilor clinice provine din faptul ca fiecare
vorba, fiecare intonatie, fiecare aluzie au importanta. Toate deta-
liile, luate separat, par inofensive, dar ansamblul creeazi un
proces distructiv. Victima este antrenata in acest joc letal si poa-
te reactiona singura ca raspuns la perversiune, caci un asemenea
tip de relatie poate fi practicat de fiecare dintre noi in scop de-
fensiv. De aici, termenul nepotrivit de complicitate dintre victi-
ma si agresorul ei.
Mi-a fost dat sa vad pe parcursul practicii clinice ca un indi-
vid pervers tinde sa reproduca comportamentul sau distructiv
in toate aspectele vietii — la munca, in cuplu, cu copiii— $i tocmai
aceasta continuitate vreau s-o subliniez. Exista, astfel, indivizi
care-si presara cu ,,cadavre“ (sau semeni redusi la rolul de legu-
ma) drumul pe unde au trecut. Asta nu-i impiedica, de altfel,
sa-i duca cu zaharelul pe altii si sa para perfect adaptati in soci-
etate. p
 I

Violenta perversa
in viata de zi cu 21
 1

VIOLENTA IN SPATIUL PRIVAT

Violenta perversa in cuplu

VIOLENTA PERVERSA iN CUPLU ESTE ADESEA NEGA-
TA SAU BANALIZATA, fiind redusa la 0 simpla relatie de do-
minatie. Printr-o simplificare psihanaliticé, s-ar traduce astfel:
a-l face pe partener complice sau chiar responsabil de o interac-
tiune perversa. inseamna negarea dimensiunii dominatiei, care |
paralizeaza victima si o impiedica sa se apere. Agresiunile sunt
subtile, nu existé urme tangibile si martorii tind sa interpreteze
niste tentative, uneori foarte reusite, de distrugere morala si
chiar fizica a celuilalt, ca pe niste simple relatii conflictuale sau
pasionale intre doua persoane care manifesta tulburari compor-
tamentale.
Voi descrie mai multe cupluri, in stadii diferite de evolutie a
violentei perverse. Povestile mele nu au toate aceeasi lungime
pent ru ca este un proce s care se crist alize aza dupa luni sau ani
buni, pe masura ce relatia evolueaza, si victimele invata mai in-
tai sd repereze procesul pervers, apoi sa se apere $i sa adune
probe.
Hartuirea morala

Dominatia

In cuplu, actiunea perversa se instaleaza cand nu exista lega-

tura afectiva sau cand exista o prea mare apropiere fata de obiec-
tul iubit.
Prea multa apropiere poate induce sentimentul de frica, asa-
dar, implicit, obiectul cel mai intim va fi subiectul celei mai in-
tense violente. Un individ narcisic isi inpune dominatia pentru
a-l retine pe celalalt, dar se teme ca atunci cand acesta din urma
va fi prea aproape va ajunge sa-l invadeze. Avem de-a face astfel
cu mentinerea celuilalt intr-o relatie de dependenta sau chiar de
proprietate ca unitate de masura a propriei atotputernicii. Parte-
nerul caruia i se induce sentimentul de indoiala si culpabilitate
nu poate reactiona.
Mesajul subliminal transmis indirect este: ,,Nu te iubesc!”,
fiind neexprimat pentru ca cealalta persoana sa nu-l paraseasca.
Partenerul trebuie sa ramana in acest stadiu pentru a fi frustrat
in permanenta; in acelasi timp, trebuie s& fie impiedicatsA gan-
deasca si sA constientizeze procesul. Patricia Highsmith I-a des-
cris intr-un interviu din ziarul Le Monde astfel: ,, Uneori, oamenii
care ne atrag cel mai mult sau de care suntem indragostiti au
acelasi efect anihilator asupra sclipirii imaginatiei precum izola-
tiile din cauciuc.”
Un individ narcisic recurge la dominatie, urmarind sa-si pa-
ralizeze partenerul prin plasarea intr-o pozitie inferioara data
de incertitudine. Astfel, evita sa se angajeze intr-o relatie de cu-
plu care ii da sentimentul de frica. Prin acest mecanism, il tine
pe celalalt la distanta, avand niste limite care nu ii par periculoa-
se. Daca nu vrea safie acaparat de celalalt, il face sa suporte ceea
ce lui nu fi place, sufocandu-l si tinandu-l la ,,cheremul lui*. in-
tr-un cuplu normal, ar trebui sa existe o intensificare narcisica
22
 Violenfa in spatiul privat

reciproca, chiar daca exista elemente punctuale de dominatie. Se

poate intampla ca unul dintre parteneri sa-] ,,domoleasca” pe ce-
lalalt, pentru a-si pastra, desigur, pozitia dominatoare in cuplu.
Dar un cuplu condus de un pervers narcisic reprezinta 0 asociere
fatala, denigrarea, atacurile subliminale fiind sistematice.
Acest proces se explica doar printr-o prea mare toleranta de
care dé dovada celalalt partener. Toleranta este interpretata
foarte des de psihanalisti ca fiind corelata cu beneficii inconsti-
ente, in esenta masochiste, alimentate de astfel de relatii. Vom
vedea ca aceasta interpretare este partiala, caci anumiti parte-
neri nu isi manifestasera anterior tendintele de autopedepsire,
cum nu le vor manifesta nici ulterior, si cd este periculoasa, pen-
tru ca venind sa intareasca sentimentul de culpabilitate al celui-
lalt, nu-l ajuta deloc sa iasa dintr-o situatie atat de constranga-
toare.
Originea acestei tolerante se traduce, de cele mai multe ori,
printr-o loialitate familiala care consta, de exemplu, in a repro-
duce ceea ce unul din parinti a trait sau in acceptarea unui rol de
persoana-tampon pentru narcisismul celuilalt, un fel de misiune
in care ar trebui sa se sacrifice.

Benjamin si Annie s-au intalnit acum doi ani. Annie avea, pe

atunci, o relatie frustranta cu un barbat casatorit. Benjamin este
gelos pe acest barbat. Fiind indragostit de ea, a rugat-o sa puna
capat relatiei, fiindca isi dorea sa o ia de sotie gi sa aiba copii cu ea.
Annie pune capat legaturii fara a ezita mult si va locui cu Ben-
jamin, nerenuntand insa la apartamentul sau.
Este momentul in care comportamentul lui Benjamin se
schimb3. Devine distant, indiferent, are gesturi tandre doar in
scop sexual. Annie cere explicatii, dar Benjamin neaga sa fi avut
loc o schimbare in comportamentul lui. Pentru ca nu fi plac con-
flictele, ea se straduieste sa para fericita, chiar daca isi pierde din

23
Hérfuirea morala

spontaneitate. Cand ea se enerveaza, el se preface ca nu intelege

ce se intampla si nu reactioneaza.
Pas cu pas, ea va ajunge intr-un stadiu de depresie.
Cum relatia nu se imbunatateste si Annie este uimita tot tim-
pul pentru ci Benjamin 0 respinge, el recunoaste, in final, ca ceva
s-a intamplat; nu suportase sa o vada deprimata. Asadar, ea decide
sa-si trateze depresia, care pare cauza problemelor de cuplu, si
merge la psihoterapie. Benjamin si Annie au aceeasi meserie. Ka
are mai multa experienta. Adesea, el fi cere sfaturi, dar refuza ori-
ce critica: ,,Nu foloseste la nimic, m-am saturat, nu stiu ce vrei sa
zici!“ In repetate randuri, 1i furd ideile, negand faptul ca ea I-a
ajutat. Nu-i multumeste niciodata.
Daca ji atrage atentia asupra unei greseli, el se justifica spu-
nand ca secretara sa, sigur, a notat gresit. Ea se preface ca-l crede
pentru a evita sa dea explicatii.
Nu spune o vorba despre programul sau, viata sa, jobul sau.
Annie afla, din intamplare, de la prietenii care 7 felicita, ca Ben-
jamin a fost promovat la munca. El 0 minte incontinuu, spune ca
se intoarce din delegatie cu un anumit tren, complet diferit de
trenul afisat pe biletul pe care-I lasa la vedere.
in public, pare foarte distant. Odati, la un cocktail, vine spre
ea si o ia de mana: ,,Domnisoara X., care lucreaza la...“, dupa care
o lasa singura acolo. Cand ea ii cere explicatii ulterioare fi indruga
cd este foarte ocupat. fi reprogeaza tot timpul ca este cheltuitoare,
chiar daca se intretine singura, caci ar vrea ca ea sa n-aiba mai
nimic in dulap si o obliga, ca pe o fetita, sd-si aranjeze papucii.
Rade in public de borcanele ei cu crema, din baie: ,,Nu stiu de ce
te dai cu chestiile astea pe fata!“
Annie se intreaba cum ar putea fi afectuoasa cu un barbat care
ii calculeaza tot: gesturile, vorbele, banii. El nu suporta sa auda
cuvantul ,,cuplu“; ,,Cuvantul «cuplu» este demodat!“ Refuza sa-si

24
 Violenta in spafiul privat

ia un angajament fata de ea. Intr-o zi, un clovn fi opreste pe strada

si, dorind sa le arate un numar de magie, fi spune lui Benjamin:
»Este sotia dumneavoastra, nu-i asa?“ Benjamin nu raspunde ni-
mic si incearca sa iasd din aceasta situatie. Annie se framanta:
,N-a raspuns nimic, pentru ca nu se gandeste la asta. Nu sunt nici
sotia lui, nici logodnica lui, nici iubita lui. Nu se poate zice nimic
despre acest subiect, caci este delicat.“
Daca ea insista sa vorbeasca despre ei doi, el raspunde: ,,Crezi,
pe bune, ca este momentul sa zici asta?“
Alte subiecte provoaca alte rani, de exemplu, dorinta ei de a
avea copii. Cand se vad cu prietenii, care au copii, este retinuta
in a-gi arata entuziasmul fata de bebelusi, caci s-ar putea ca
Benjamin sa creada ca vrea un copil. Astfel, adopta un ton neutru,
ca $i cum n-ar fi important.
Benjamin vrea s-o domine pe Annie. Vrea ca ea sa fie o femeie
independenta care nu depinde financiar de el, dar, totodata, vrea
sa-i fie supusa, daca nu, o calca pe nervi $i o respinge.
Cand iau cina cu prietenii si ea vorbeste, el isi da ochii peste
cap, consternat. La inceput, ea igi zicea: ,,Sigur, am spus 0 pros-
tie!“; in timp, evita sa isi mai spuna parerea.
Totusi, la inceputul sedintelor de psihoterapie, a invatat sa nu
accepte faptul ca el critica @ priori tot ce zice ea, chiar daca se
ajunge la situatii tensionate.
intre ei nu exist& discutii, ci doar certuri, ajungand s&-si dea
seama ca este picdtura care a umplut paharul si nu mai poate su-
porta. In acest caz, se enerveaza instant. Benjamin pare uimit si
exclami: ,,Incd o data, imi vei face reprosuri! Desigur, din punctul
tiu de vedere, totul este din vina mea!“ Se preface ca nu intelege
si reuseste sd o faca sa se indoiasca de ea insasi, ca sd ia vina asu-
pra ei. Daca s-ar intreba ce nu merge intre ei este ca si cum ar
zice: ,E din vina ta!“ El nu vrea sa 0 asculte si pune capat discutiei

25
Hartuirea morala

sau, mai degraba, vrea s-o evite printr-un artificiu jnainte de a se

stabili un dialog.
»Mi-ar placea sa-mi spuna ce nu-i place la mine, asta ar duce la
o discutie!“
Treptat, ajung sa nu mai vorbeasca despre politica, caci, atunci
cand ea aducea argumente, el se plangea ca are opinii diferite de
ale lui. Au incetat sa discute si despre succesul profesional al lui
Annie. Benjamin nu suporta aspectele care il puneau in umbra.
Annie devine constienté ci a renuntat la modul propriu de
gandire, la individualitatea sa, pentru ca se teme ca relatia va scar-
tai din ce in ce mai mult. De aceea, face mereu eforturi pentru a-si
face viata suportabila. Uneori reactioneaza si ameninta ca pleaca.
El o retine printr-un discurs duplicitar: imi doresc ca relatia
noastra s& continue/Nu-ti pot oferi mai mult pentru moment.“
Isi doreste atat de mult sd fie impreuna, incat la cel mai mic
semn de apropiere din partea lui ea incepe sa spere din nou.
Annie constientizeaza ca aceasta relatie nu este normala, dar,
pierzand orice reper, se simte obligata sa-l protejeze si sa-1 scuze
pe Benjamin, orice ar face. Stie ca nu se va schimba: ,,Sau ma
adaptez, sau il parasesc!“
Nici pe plan sexual, lucrurile nu sunt roz, caci Benjamin nu
mai are chef sa faca dragoste. Ea incearca uneori sa-i vorbeasca
despre asta:
— Nu putem continua sa traim asa!
— Asta este, nu putem face dragoste la comanda!
— Ce putem face? Ce pot face?
—Nu-i nicio solutie! Vrei sa comanzi pe toate planurile.“
Cand Annie se apropie sa-l sarute tandru, el ji linge nasul.
Daca protesteaza, el fi atrage atentia ca nu are simtul umorului.
Ce o retine pe Annie?
 Violenta in spatiul privat

Daca Benjamin era un monstru absolut, ar fi fost mai simplu,

dar el fusese un amant tandru. Cand este personajul negativ, in-
seamna ca nu se simte bine. Deci il poate schimba. Ea pandeste
aceasta schimbare. Are speranta ca, intr-o zi, un fir se va deznoda
si vor putea, in final, sa comunice.
Se simte responsabila de schimbarea lui Benjamin: nu supor-
tase s-o vada deprimata.
Se simte vinovata si pentru ca nu a fost destul de seducatoare
(l-a auzit glumind cu prietenii despre o tinut4 nu prea sexy a lui
Annie), nu suficient de buna (facuse, odata, o aluzie ca ea nu era
generoasa) pentru a-l coplesi pe Benjamin.
isi zice c& a ramAne cu el in acest cuplu care nu-i aduce nicio
satisfactie este mai putin grav decat a fi singura, caci Benjamin fi
spusese: ,,Daca ne despartim, voi gasi imediat pe alta, dar tu, cu
aplecarea ta spre singuratate, vei ramane singura!“ 1
Si l-a crezut.
Chiar daca se stie mai sociabila decat Benjamin, ea isi imagineaza
ca, singura, va fi mai deprimata si isi va mpiOss incontinuu des-
partirea.
Ea stie si faptul ca parintii ei au o relatie neimplinita, rama-
nand impreuna din datorie. in familia sa, violenta a fost constan-
ta, sub acoperire insa, pentru ca nimanui nu-i placea sa spuna
lucrurilor pe nume.

Violenta

Violenta perversa apare in momente de criza, cand o persoa-

na, dintr-un spirit pervers de aparare, nu-gi poate asuma 0 ale-
gere dificila. Se manifesta indirect, echivaland cu Lee de 1Tes-
pect fata de celalalt. i
Harfuirea morala

Monique si Lucien sunt casatoriti de treizeci de ani. Lucien are

o relatie de sase luni. O anunta pe Monique, scuzandu-se ca fi este
greu sa aleaga. El doreste sa ramana cu Monique, dar in paralel
doreste sa pastreze si cealalta relatie. Monique refuza categoric.
Sotul ei pleaca.
Dupa ce este parasita, Monique este la pamant. Plange tot tim-
pul, nu mai doarme, nu mai mananci. Prezinta manifestari psiho-
somatice de angoasa: senzatie de transpiratie rece, goluri in sto-
mac, tahicardie. Simte furie, dar nu impotriva sotului ei, care a
facut-o sa sufere, ci impotriva ei, pentru cd nu a stiut sa-l pastreze
langa ea. Daca furia era indreptata spre sotul ei, i-ar fi fost mai
usor sa se apere. Dar, pentru a simti furie, trebuie sa recunosti ca
celalalt este agresiv si violent, ceea ce te-ar face sa crezi ca nu-l
mai vrei inapoi. Este mult mai usor sa fii intr-o stare de soc, cum
este cazul lui Monique, negand realitatea faptelor si ramanand in
asteptare, desi aceasta asteptare este marcata de suferinta.
Lucien ii cere lui Monique sa continue sa ia, regulat, pranzul
impreuna pentru a mentine relatia lor, daca nu, el va disparea
pentru totdeauna. Daca ea se indeparteaza, el o va uita. Daca face
pe deprimata, nu mai are niciun chef sa ramana cu ea. La propu-
nerea psihanalistului lui, i-a sugerat lui Monique cA ar fi bine sa-i
intalneasca amanta, pentru ca ,,vorba sa circule!“
Pentru moment, se pare ca nu si-a pus problema ca sotia lui ar
suferi. Spune doar ca s-a saturat s-o vada cu aceasta fata de inmor-
mantare. Invinovatindu-si sotia cA nu face ce trebuie pentru a-
mentine langa ea, Lucien isi declina orice responsabilitate in ceea
ce priveste decizia de a se desparti.

Refuzul responsabilitatii unui esec conjugal se afla, adesea, la

originea unei manevre perverse. O persoana cu un puternic ide-
al de cuplu intretine relatii aproape normale pana in momentul

28
 Violenta in spatiul privat

in care trebuie sa se decida intre aceasta relatie si o relatie noua.

Cu cat idealul de cuplu era mai intens, cu atat violenta perversa
se manifesta mai puternic. Este imposibil sa iei asupra ta aceasta
responsabilitate, care trebuie sa apese pe umerii celuilalt. Daca
iubirea dispare, celalalt partener este vinovat, in numele unei
greseli imputate, dar nespecificate. Aceasta iubire subrezita este
negata verbal, dar evidenta la nivelul faptelor.
Cand isi da seama de aceasta manipulare, victima intra intr-o
stare de extrema angoasa, de care nu se poate elibera, pentru ca
nu are interlocutor. fn afara de furie, victimele incearca, in acest
stadiu, sentimentul de rusine: rusine de a nu fi iubite, de a ac-
cepta aceste umilinte, de a trece prin toate astea.
Uneori nu este vorba de 0 miscare perversa tranzitorie, ci de
dezvaluirea unei perversitati pana atunci ascunse. Ura bine
mascata pana la un punct apare, in ziua cea mare, asemenea
unui delir de persecutie. Rolurile sunt astfel inversate, agresorul
devine persoana agresata si responsabilitatea atarna pe umerii
celeilalte persoane. Pentru a fi credibil, aceasta din urma trebuie
descalificaté, impingand-o sa adopte un comportament con-
damnabil.

Anna si Paul sunt ambii arhitecti si s-au cunoscut la job. Foar-

te repede, Paul decide s4 se mute la Anna, dar calculeaza totul
pentru a pastra o anumita distanta afectiva. Nu vrea sd se angajeze
in relatie cu adevarat. Refuza cuvintele dulci, gesturile tandre in
public, razand de indr&gostitii care se tin de mana.
Lui Paul fi este greu s& exprime ceva personal. Las& impresia_
ca glumeste nonstop, ironizind orice situatie, reducand totul la
derizoriu. Aceasta strategi e fi permite sa se ascunda si sd nu se
implice.

29
Hartuirea morala

Discursurile lui sunt extrem de misogine: ,,Femeile iti taie

avantul, nu-s bune de nimic, sunt insuportabile, dar nu putem
trai fara ele.“
Anna interpreteaza raceala lui Paul drept pudoare, rigiditatea
lui ca semn de putere, subintelesurile ca atotcunoastere. Crede ca
iubirea ei fl va induiosa si ci in relatia de cuplu nu va fi aga dur.
intre Anna si Paul se stabileste regula implicita ca intimitatea
nu trebuie prea mult afisata. Anna accepta aceasta regula, ii gases-
te o justificare si o aproba. Dorinta de a construi mai multa inti-
mitate este mai mare din partea ei, motiv pentru care face toate
eforturile ca relatia sa se infiripe. Paul isi justifica duritatea prin-
tr-o copilarie dificil, dar las& si planeze in mister, dand informa-
tii partiale si uneori contradictorii: ,Nimeni nu s-a ocupat de
mine cand am fost copil. Dacd nu era bunica sa ma creasca...“,
»Poate ca cel care m-a crescut nu e tatal meu adevarat!“
Facand dintr-odata pe victima, o face pe Anna sa se induioseze
de soarta lui si sa manifeste fata de el mai mult interes si indul-
genta. Ea, care avea atata nevoie de salvare, este sedusa de acest
baietel care trebuie consolat.
EI da senzatia ca le stie pe toate. Are opinii radicale despre tot:
politica, viitorul umanitatii, cine-i prost sau nu, ce trebuie sa faci
sau sa nu faci... De cele mai multe ori, face pe atotstiutorul, ince-
pand o fraza pe care o lasa in aer sau doar dand din cap, in liniste.
Cu mare dibacie, joaca rolul de oglinda pentru indoielile An-
nei. Anna este o persoana care se indoieste. Fiind nesigura pe ea,
nu-i judeca pe altii, ci, dimpotriva le gaseste, orice ar face, cir-
cumstante atenuante. {ncearcé mereu sa-si nuanteze opiniile,
ceea ce pentru Paul fnseamna a-ti complica viata. Pas cu pas,
Anna isi cizeleaza defectele in prezenta lui Paul pentru a fi pe
masura asteptarilor lui sau, mai degraba, a ceea ce crede ea ca
sunt asteptarile lui. Ea nu insista gi igi schimba obiceiurile.

30
 Violenfa in spafiul privat

intdlnirea lor are loc sub acest tipar: el stie, ea se indoieste. Ei

ise pare confortabil sa se sprijine pe certitudinile altei persoane.
El o vede docila si deschisa sa-i accepte certitudinile.
De la inceputul relatiei lor, Paul a fost foarte critic cu Anna.
Apeleaza la mici atacuri destabilizatoare, preferabil in public, in-
tr-un moment cand ea nu poate reactiona. Cand ea aduce vorba
mai tarziu, ii reproseaza ca este ranchiunoasa si ca face tam-tam
pentru un fleac. Totul pleaca de la un lucru neinsemnat, chiar
intim, Paul luandu-si un aliat din multime: ,,Nu vi se pare ca Anna
asculta muzica de pe vremea bunicii?“, ,.Nu stiati ca-si cheltuieste
banii pe creme pentru fermitatea sAnilor, care lipsesc cu desavar-
sire!“ Ea n-a inteles asta! Desi este la mintea copiilor.“
Daca pleaca in weekend cu prietenii, le arata acestora geanta
Annei: ,,Ma crede un agent de mutari. Oare si-o fi luat si cada dupa
ea?“
Si Anna protesteaza: ,,Cu ce te deranjeaza pe tine? imi car sin-
gura geanta.“ Paul raspunde: ,,Dar daca esti obosita, va trebui s-o
car eu pentru a nu parea nepoliticos. Nu ai nevoie de trei rujuri $i
doua tinute de schimb!“
Generalizeaza apoi, referindu-se la caracterul duplicitar al feme-
ilor care se prefac neputincioase pentru a-i determina pe domni sa
intervina pentru a le ajuta.
Ceea ce conteaza este s-o puna pe Anna intr-o situatie stanje-
nitoare. Ea intuieste ostilitatea, dar nu este sigura, pentru ca Paul
vorbeste pe un ton cu doua taisuri, lasand impresia ca glumeste.
Aceasti ostilitate nu este decriptata de anturaj si Anna ar parea
lipsité de simtul umorului.
Cu cat simte ci Anna se descurca mai bine decat el, cu atat
Paul este mai critic, de exemplu, cand cineva o complimenteaza.
Ea stie foarte bine ci Paul este complexat din cauza prezentei sale
placute in societate, pentru ca ea are mai mult succes in cariera si

31
Hartuirea morala

0 cr it ic a, ad au ga : ,,N u est e un rep ros , est e

cAstiga mai bine. Cand
o constatare. “ :
Violenta apare intr-o buna zi, cand Paul decide sa igi deschida
o firm’ cu o colegi de birou, mai tanara. Manevrele strategice
pentru a o destabiliza pe Anna devin mai evidente.
Asta se manifest’ printr-o proast4 dispozitie permanenta, pusa
pe seama unor probleme organizatorice si financiare. Se intoarce
acasi cu cAteva minute inainte de sosirea Annei si se asaza in fata
televizorului cu un pahar in mana. Cand Anna intra in casa, nu o
saluta, ci intreaba fara a intoarce capul: ,Ce mancam?“ (este vorba
de manevra clasica de a-l indispune pe celalalt).
Nu face reprosuri, dar strecoara vreo fraza neinsemnata, care
lasa loc de interpretari, cici este spusd pe un ton de repros. Daca
Anna incearca sa gaseasca sensul celor spuse, el bate in retragere
si neaga orice intentie agresiva.
Incepe sa-i spuna ,,mamaie“. Cand Anna se plange, el schimba
porecla in ,,coana mare“, zicand: ,Cum nu esti grasa, nu ti se po-
triveste!“ Incercand si-si defineasca suferinta, Anna se loveste de
un zid. El blocheaza, ea insista, el devine si mai dur. Fara doar si
poate, ea ajunge sa se enerveze, Paul putand sa-i demonstreze,
apoi, ca nu este decat o tata agresiva. Ea nu reuseste niciodata sa
se detaseze pentru a dezamorsa un act de violenta, pe care nu-l
intelege. Spre deosebire de scenele clasice, nu exista conflict real,
dar nici ideea de o posibila impacare. Paul nu ridic& tonul nicio-
data, el manifesta doar o ostilitate rece, pe care o neaga, daca i se
reproseaza. Anna, neavand alternativa dialogului, se enerveaza si
tipa. Motiv de glume pentru el: ,Calmeaza-te, soro!“ si ea se simte
prost.
Comunicarea din priviri spune tot. Priviri pline de ura din par-
tea lui Paul, priviri pline de repros si frica din partea Annei.

32
 Violenta in spatiul privat

Singurul fapt concret este refuzul sexual din partea lui Paul.
Cand ea deschide subiectul, nu este niciodaté momentul oportun.
Seara, el este frant de oboseala, dimineata este grabit, ziua are
ceva de facut. Ea decide sa-l preseze, invitandu-l la restaurant. Cu
acest prilej, ti vorbeste despre suferinta ei. Paul o intrerupe ime-
diat pe un ton glacial: ,,Doar nu vei face o scena la un restaurant,
mai ales despre asa un subiect. Categoric, nu ai cei sapte ani
de-acasa!“
Anna izbucneste in plans, ceea ce il scoate pe Paul din pepeni:
Nu esti decat o depresiva, care se plange tot timpul!“
Mai apoi, Paul se justifica altfel: ,,Cum sa fac dragoste cu tine,
esti un cosmar, 0 scorpie veninoasa!“ Mai tarziu, fi va fura o agen-
da in care avea notate date esentiale de contabilitate. Anna 0 cau-
ta, apoi il intreaba pe Paul daca a vazut-o: nimeni altcineva nu
intrase in camera unde este sigurd ca a lasat-o. Paul fi raspunde ca
nu a vazut nimic si ca ar trebui sa fie mai ordonata. Privirea sa
este atat de plina de ura, incat ea ingheata de frica, siderata. inte-
lege ca el i-a luat agenda, dar i-e prea frica de un acces de violenta
din partea lui, daca insista. ‘
In realitate, grav este cd ea nu intelege. Caut& explicatii: vrea
s3-i faci rau direct prin jena provocata? Este invidie? Nevoia de a
verifica ci lucreaza mai mult ca el? Sau spera ca va gasi in agenda
un detaliu pe care-| poate folosi ca arma impotriva ei? Anna simte,
fara indoiala, c& totul se traduce prin rea-vointa. Acest gand este
atat de puternic, incat o urmareste, nevenindu-i sa creada, frica se
transforma in angoasa fizica cand vede privirea lui Paul.
in acest stadiu, Anna simte clar ca Paul vrea s-o distruga. Este
in stare chiar s4-i puna mici doze de arsenic in cafea, ca in roma-
nele politiste englezesti, dar lucreaza mai fin si distruge psihic.
Harfuirea morala

Pentru ca suferinta Annei sa nu-l afecteze, o trateaza ca pe un

obiect. O priveste rece fara nicio emotie. Lacrimile ei i se par ridi-
cole. Anna simte ci nu inseamna nimic pentru Paul. Suferinta,
lacrimile ei nu sunt auzite sau, mai exact, nu exista. Esecul dialo-
sului fi provoaca accese grave de manie, care, nefiind eliberate, se
transforma in angoasa. Ajunge sa-si spuna ca prefera o despartire
decat s4 indure zilnic o asemenea suferinta, dar nu poate aborda
acest subiect in momentele de criza sau, oricum, orice ar zice, nu
este auzita. in restul timpului se abtine pentru a evita o tensiune
suplimentara in clipele in care existenta pare suportabila.
Anna ii scrie lui Paul. Incearc& sa-l faci si inteleaga ca sufera
in acest context si ci este dornicd si gdseascd o solutie. Prima
data, dupa ce ii lasa scrisoarea pe birou, asteapta o reactie din
partea lui. El nu zice nimic, ea fi cere punctul de vedere. El ras-
punde rece: ,,N-am nimic de spus!“ Anna crede ca nu a fost destul
de clara. Scrie alta scrisoare si mai lunga, pe care o gaseste la co-
sul de gunoi, a doua zi. Ea incearca, enervandu-se, sa obtina expli-
catii. E] raspunde ca nu-si bate capul cu intrebari fara noima.
Orice ar face, Anna nu este auzita. Discursul sau nu este potri-
vit? Incepe sd xeroxeze scrisorile pe care i le trimite.
Paul este de neclintit in fata suferintei Annei, nu vrea nici s-o
mai vada. De netolerat pentru Anna care, prada angoasei, devine
si mai stangace. Erorile sale sunt interpretate ca greseli ce trebu-
ie corectate, ceea ce justifica violenta. Ea este, pur si simplu, peri-
culoasa pentru el. Trebuie, deci, ,,calcata in picioare“.
in fata acestei violente reciproce, reactia lui Paul este aceea de
ao evita, a Annei este tentativa stereotipa de a dialoga. Decide, in
final, sa se desparta de Paul. j
— Daca inteleg bine, ma dai afara, fara un ban!
— Nu-ti dau papucii, iti zic ca nu mai pot suport stuata asta.

34
 Violenta in spatiul privat

Nu esti lefter, ai un loc de munca si, la partaj, vom imparti bunu-

rile in mod egal.
— Si eu raman pe drumuri? Esti foarte rea! Din cauza ta va
trebui sa traiesc intr-o cocioaba!
Anna se invinovateste si crede c& Paul este atat de violent pen-
tru ca sufera sa fie departe de copii lui. Dupa despartire, Anna fi
intalneste pe strada. Ei spun cd s-au distrat cu Sheila, prietena
tatalui lor. Anna vede pe fata lui Paul un z4mbet victorios pe care
nu-l intelege imediat. Acasa, copiii vor si-i relateze cat de indr3-
gostit este tatal lor. A sarutat-o toata ziua pe Sheila si a manga-
iat-o pe sani si fese. Neavand curajul si-i spuna franc Annei ca a
aparut cineva in viata lui, ji transmite mesajul indirect prin copii.
La lasat sa vada suficient, pentru a starni gelozia Annei, dar el nu
va fi acolo si putin fi pasa acum de reprosurile pe care Anna i le-ar
putea face, pe buna dreptate. isi pune copiii la inaintare ca tam-
pon in fata tristetii si resentimentelor mamei lor, fara niciun res-
pect pentru ea sau pentru copii.
Anna pierde teren. Cu cat se zbate mai mult, cu atat se scufun-
da. Oscileaza intre angoasa si furie, neputand face si spune nimic,
temandu-se sa nu faca vreo prostie. In fata intensitatii durerii, nu
mai lupta, se lasa coplesita, gata de prabusire.
Paul marturiseste familiei si prietenilor ca Anna l-a dat afar3
din casa si ca fi e greu din punct de vedere material si financiar.
Refuzand rolul de personaj malefic pe care el i-] atribuie, Anna se
justifica, punand din nou in aplicare metoda care nu a mers cand
inca erau impreuna, adica sa fi scrie si sa fi explice ce simte. Fiin-
du-i frica sa-l atace direct pe Paul, da vina pe amanta, pe Sheila,
care a profitat de criza conjugala a bietului de el, pentru a-l seduce.
Prin aceasta interpretare, cade in capcana lui Paul, care isi
apara pielea evitand furia si ura Annei. Se eschiveaza si le pune pe

35
Hartuirea morala

cele doua rivale fata-n fata in loc s4-si asume situatia. Anna rama-
ne docila si protectoare si nu-l infrunta pe Paul.
O singura data, indrazneste sa-l atace direct. Se duce la el aca-
sa, intra hotarata si fi spune tot ce are pe suflet. Este singura con-
fruntare cu Paul, care are replica obisnuita: ,,Esti nebuna, nu vor-
besc cu nebunii!“ Cand Paul vrea s-o dea afara cu forta, il zgarie si
pleaca plangand. Desigur, scena asta va fi imediat folosita de Paul
contra Annei si fi trimite un avertisment din partea avocatului
sau. Paul da sfoara in tara ca Anna este nebuna si violenta. Mama
lui Paul fi reproseaza: ,,Draga mea Anna, trebuie sa te calmezi,
comportamentul tau este inadmisibil!“
Avocatii Annei si ai lui Paul negociaza pentru partaj. Anna ale-
ge un avocat mai putin agresiv, avand in minte ca trebuie sa-l
calmeze pe Paul pentru ca procesul sa nu dureze o viata. In dorin-
ta sa de a face pace, ea nu discuta, pardnd atotputernica, deci mai
amenintatoare.
Desi au cazut de acord sa faca un inventar al bunurilor, Anna
afla, accidental, ca Paul a luat obiecte din casa lor de la tara. N-a
lasat decat cdteva piese de mobilier care apartineau familiei Annei
si paturile copiilor. Lasa garda jos, crezand ca, odata cu solutiona-
rea partajului, Paul va inceta s-o agreseze. Dar nu se opreste aici.
Paul incepe s-o atace punand sub semnul intrebarii onestita-
tea ei. La inceput, ea se justifica, explicand ca totul a fost negociat
de avocati in prezenta notarului, apoi intelege ca nu foloseste la
nimic si trebuie sa fie vinovata de ceva. {ntr-o zi, unul dintre copii
ii zice: ,,Tata spune tuturor ca i-ai luat tot, poate are dreptate. Ce
ne poate face sa credem ca esti corecti?*
Epa. tae

in acest caz eles vedem ca Paul pur oe aeoA Tespon-

 Violenta in spatiul privat

cul cuplului. Oricum , est e vi no va ta de tot , est e tap ul isp asi tor
care il scuteste pe Pa ul de mu st ra ri de con sti int a. An na ar fi pu-
tut avea o reactie violenta in fata acestei tradari, caz in care ar fi
fost catalogata ca fiind violenta. Dimpotriva, se prabuseste si
este considerata nebuna, depresiva. Este de vina pentru orice.
Cum nu are reactii extreme, este atacata prin insinuari si barfe
pentru a fi descalificata.
Trebuie adusa la stadiul in care, orice face, va fi obiectul urii
lui Paul si va trebui sa accepte ca nu poate face nimic pentru a
schimba aceasta relatie, va trebui sa-si accepte neputinta. Este
suficient sa aiba o imagine destul de buna despre sine, pentru ca
agresiunile lui Paul sa nu-i lezeze identitatea. Astfel, daca nu-i
mai este frica de agresor, iese din intriga si-i poate dejuca planul.
Pentru Paul, totul se petrece ca si cum pentru a putea iubi pe
cineva trebuie sa urasti pe altcineva. Exista in fiecare dintre noi
un imbold de moarte distructiva. Una dintre metodele pentru a
potoli acest impuls de moarte interioara este de a se proiecta, la
exterior, intr-o alta persoana. Anumite persoane gliseaza intre
,bine” si ,rau.” Nu este bine sa fii de partea raului.
Pentru a putea idealiza noul obiect al iubirii si a mentine re-
latia de iubire, un pervers are nevoie sa proiecteze tot raul asu-
pra partenerului precedent, devenit tap ispasitor. Tot ce pune
obstacol unei noi relatii de iubire trebuie distrus pentru ca de-
ranjeaza. Astfel, pentru a putea iubi este necesar sa urasti. Noua
relatie de iubire se construieste avand la temelie ura impotriva
partenerului precedent.
In cazul despartirilor, acest proces este frecvent, dar adesea
ura se estompeaza, pe masura ce se estompeaza idealizarea no-
ului partener. Dar Paul, care are 0 imagine prea idealista despre
cuplu si familie, accentueaza, dimpotriva, acest proces cu scopul
de a-si proteja noua familie. Sheila, in mod constient sau nu,

37
Harfuirea morala

simte ca respectiva ura protejeaza relatia sa cu Paul si nu face

nimic pentru a o curma. Poate chiar activeaza acest fenomen
protector pentru cuplul lor.
Anna, cu o naivitate naturala, crede c4 a fi indragostit este
suficient pentru a fi fericit, generos, ,mai bun’. Ea nu intelege
de ce Paul iubeste pe altcineva. Crede ca daca Paul 0 tot respinge
este din cauza ca nu este suficient de ,, buna”, cu alte cuvinte ca
nu se ridica la inaltimea asteptarilor lui. Dimpotriva, pentru
perversi, iubirea trebuie sa fie scindata si inconjurata de ura.

Despartirea

Procedeele perverse sunt folosite adesea cu ocazia divorturi-

lor si despartirilor. Este un procedeu defensiv pe care nu-l pu-
tem considera pur si simplu patologic. Aspectul repetitiv si uni-
lateral al procesului genereaza efectul distructiv.
Cu ocazia despartirilor, actiunea perversa, pana atunci laten-
ta, se accentueaza, violenta diabolica isi intra in rol, perversul
narcisic simtind ca prada ti scapa. Despartirea nu anuleaza vio-
lenta, aceasta se manifesta in legaturile propriu-zise si, daca
exista copii, acestia sunt mesagerii. Pentru J.-G. Lemaire, ,,anu-
mite comportamente vindicative, care apar dupa despartire sau
divort, pot fi intelese in acest context, ca si cum un individ, pen-
tru a nu se uri pe sine, ar avea nevoie sa-si verse ura catre o alta
persoané care a facut, la un moment dat, parte din sine!
Este ceea ce americanii au consacrat prin termenul de hartui-
re. Hartuirea este specialitatea fostilor amanti sau parteneri care
nu vor sa-si lase prada, invadandu-l pe ,,fostul” cu prezenta lor,

meG: Lemaire, Le couple: sa vie, sa mort, Payot,

38
 Violenta in spatiul privat

asteptandu-l la job, telefonandu-i zi si noapte, cu amenintari di-

recte sau indirecte.
Hartuirea a fost luata in serios in anumite tari, care au dat legi
de protectie (ordine de protectie civila), de exemplu, pentru vio-
lenta conjugala directa, stabilindu-se c& aceast& hartuire duce la
acte de violenta fizica, oricat de nesemnificativa ar fi reactia vic-
timei.
Divortul de un pervers narcisic este mai tot timpul violent si
dureaza mult. Perversii mentin legatura prin scrisori recoman-
date din partea avocatilor, tribunalului. Vorbim despre cuplu,
nu in sensul propriu-zis, ci procedural. Cu cat dorinta de domi-
natie este mai mare, cu atat resentimentele si furia se manifesta
mai mult. Victimele nu se apara bine, mai ales in cazul in care
considera ca vina despartirii le apartine, ceea ce se intampla des;
sentimentul de vinovatie le face sa fie generoase, in speranta ca
vor scapa de persecutor.
Victimele stiu arareori sa recurga la lege, dar agresorul, ca un
paranoic, este tot timpul pe faza si va incepe procedurile necesa-
re. In Franta, notiunea de divort din culpa poate fi retinuta la
nivel teoretic, cand exista o actiune perversa din partea unuia
dintre parteneri. Dar cum poti tine cont de manevrele subtile,
care mizeaza pe sentimentul de vinovatie asumat de celalalt?
Cel care cere divortul trebuie sa dovedeasca faptele invocate la
intentarea divortului. Cum sa dovedesti o manipulare perversa?
Foarte des, perversul, fortandu-l pe celalalt sa greseasca, se
foloseste de aceasta greseala pentru a obtine un divort in favoa-
rea sa. In principiu, in cazul divortului nu se poate vorbi doar de
vina unuia. Motivatia greselilor unui partener poate fi compor-
tamentul celuilalt. in realitate, ferindu-se sa nu fie manipulati ei
insisi si nestiind cine manipuleaza pe cine, judecatorii actionea-

Bo)
Harfuirea moral

za cu prudent si raul nu este taiat de la radacina, violenta fiind

astfel alimentata.
Scopul manevrei perverse este de a-| destabiliza pe celalalt,
de a-l face s& se indoiasca de sine si de ceilalti. In acest Scop,
subintelesurile, minciuna, situatiile neplauzibile sunt bineveni-
te. Pentru a nu fi coplesit, partenerul nu trebuie sa se indoiasca
nicio clipa de sine sau de deciziile sale si sa nu tina cont de agre-
siuni. Acest lucru il obliga pe partener sa fie tot timpul cu ochii-n
patru cand interactioneaza cu fostul sot.

Eliane si Pierre s-au separat dup zece ani de convietuire si

trei copii. Divortul a fost cerut de Eliane care s-a plans de violenta
sotului. In fata judec&torului, Pierre expriméa realitatea anilor vi-
itori: ,.De acum inainte, singurul meu scop in viata este sa-i scot
peri albi lui Eliane!“
Din acest moment, refuza orice contact direct cu ea. Comuni-
carea se face prin scrisori sau prin intermediul avocatilor. Cand ii
_ guna pe copii si raspunde ea, zice doar: ,,Da-mi copiii la telefon!“
Daci se intalnesc, accidental, pe strada, nu numai ca nu-i raspun-
de la salut, dar se face ci n-o vede. Evitandu-i privirea, 0 face pe
Eliane s& inteleaga ca ea nu inseamna nimic pentru el, nu exista
pentru el.
Asa cum se intampla frecvent in cazul divorturilor de acest tip,
o hartuire perfida intra-n joc fie ca este vorba de copii, de organi-
zarea vacant ei, de sdnata te sau scoala. Fiecar e scriso are a lui
Pierre este o mostra de agresiune, aparent fara directie, dar cu
intentie.
El raspun de la un e-mail al lui Eliane, care anunta reeval uarea
anual a pensiei alimen tare: ,,Din cauza lipsei tale de onestit ate, va
trebui si vorbes c cu avocat ul meu!“ Cand ea trimit e o recoma nda-
tA (altfel nu se sinchiseste sa raspunda): nTeebuleis sa fii nebun
sau necins tit ca sa tri mit i ast fel de scr iso LZ

oh
 Violenfa in spatiul privat

La o scrisoare in care-I intreaba de programul de vizita al copi-

jlor in weekendurile din luna mai, raspunde: ,, Weekendul 7/8 este
primul din luna mai. Tinand cont de cele petrecute pana acum,
avocatul meu mi-a recomandat si te avertizez oficial ca voi fi obli-
gat si depun o plangere de neprezentare a copiilor, daca nu res-
pecti programul.*
Aceste scrisori 0 pun pe Eliane pe ganduri: ,,Ce-am facut?“
Desi crede cA nu are nimic s4-si reproseze, cauta fapte carora nu
le-a dat atentie, pe care sa le fi interpretat gresit. La inceput, ea se
justifica, apoi realizeaza ca, cu cat se justifica mai mult, cu atat se
va invinovati mai mult.
La toate aceste agresiuni indirecte, Eliane reactioneaza cu vi-
olenta, dar, Pierre nefiind prezent, totul se intampla in fata copi-
iloy, care o vad cum plange si urla ca o nebuna.
Eliane se vrea fara cusur. Dar, pentru Pierre, este vinovata, de
tot si de orice. A devenit tapul ispasitor care este responsabil de
despartire si de toate consecintele ei. Justificarile sale nu sunt
decat niste eforturi inutile, demne de mila.
li este imposibil s4 raspunda la toate insinuarile lui Pierre pen-
tru ca nu stie la ce se refera. Nu exista justificare posibila. Este
vinovata de acel ,,ceva“ pe care nu-l stie, dar pe care amandoi se
pare ca-I cunosc. Daca le vorbeste apropiatilor despre respectivele
schimburi rautacioase, acestia bagatelizeaza: ,,Se va calma, nu-i
nicio tragedie!“
Pierre refuza orice comunicare direct cu Eliane. Cand ii scrie
si-i povesteasci ceva important despre copii, el nu raspunde.
CAnd fi telefoneaza, fie ti inchide: ,,Nu vreau sa vorbesc cu tine!",
fie o jigneste pe un ton dur.
Dimpotriva, daci ea ia vreo decizie fara sa-l fi informat, o
anun ta imed iat, prin tr-o reco mand ata sau prin avoc at, ca nu este

Al
Hartuirea morala

de acord si se asigura, punand presiune pe copii, cd aceast4 decizie

nu va fi pusa in practica.
Astfel, Pierre o paralizeaza pe Eliane in deciziile sale privind
copiii. Nu vrea sa arate numai ca ea nu este sotie buna, ci cA nu
este buna nici sa fie mama. Putin ji pasa ca, recurgand la astfel de
artificii, ti destabilizeaza pe copii.
La fiecare decizie importanta privind copiii, Eliane ezit in
ceea ce priveste alegerea strategiei potrivite pentru a-l aborda pe
Pierre si, pentru a evita un conflict, in final alege sa trimita o
scrisoare in care a analizat fiecare cuvant. El nu raspunde. Ea ia
singura decizia. Mai apoi, primeste 0 recomandata: ,,Asta s-a in-
tamplat pentru ca tu ai vrut asa, fara a-mi cere acordul si fara sa
fiu la curent. Tin sd-ti reamintesc ca exercitam, in mod egal, au-
_ toritatea parinteasca pentru cei trei copii $i nu poti lua decizii fara
sa ma consulti.“ Acelasi discurs este adoptat si cu cei mici, care nu
mai stiu cine decide pentru ei. in general, planurile prezentate
astfel se duc pe apa sambetei.
Dupa cativa ani de la despartire, ea trebuie sa ia 0 decizie im-
portant’ pentru un copil. fi scrie, dar in zadar. fl suna. Stie cu
cine are de-a face:
— Mi-ai citit e-mailul, esti de acord?
— Cu o mami ca tine, nu se poate face nimic, n-are rost sa
jncercam, oricum faci mereu cum vrei tu si copiii fac ce vrei tu.
in orice caz, nu esti deloc de buna-credinta, esti o hoata si o min-
cinoasa, care-si petrece timpul luandu-se de oameni, este tot ce
stii sa faci.
— Dar nu ma iau de tine, iti cer calm, sa decidem doar ce
tem face impreuna pentru binele copiilor. :
— N-ai facut-o pentru ca n-a'
eal schimbat si nu te vei schimb
- vrei tu, asa este, nu-ti pot :
 Violenta in spatiul privat

— Acum, tu ma jignesti.
— Nu fac decat sa spun lucrurilor pe nume: n-ai evoluat deloc
si nu stii s4-ti pui semne de intrebare. Iese din discutie sd accept
decizia ta. O dezaprob categoric. De altfel, nu-s de acord cu modul
in care sunt crescuti, cu oamenii care ii educa, cum sunt imbra-
cati.
— Orice ai crede despre mine, este vorba de copiii nostri. Ce
propui?
— Nu propun nimic, pentru ca orice propunere va fi in zadar,
nu te vei schimba. Cred ca este constructiv sa vorbesti cu oame-
nii, dar nu cu tine, pentru ca esti de neclintit. Nici macar nu recu-
nosti ce spui, spui mereu numai bazaconil.
— Dar trebuie sa ludm o decizie in privinta copiilor.
— Atunci, vorbeste cu Dumnezeu, asa esti pe picior de egalita-
te. Nu am datele lui de contact, caci nu obisnuiesc sa-] sun! N-am
nimic de spus. Ma mai gandesc si poate iti dau un raspuns. Ori-
cum, este zadarnic, pentru ca nu asta vrei, nu faci decat ce vrei tu.
In orice caz, nu va functiona!
— Dar respingi orice, din start!
_ —Da, pentru ca nimic nu poate functiona cu tine. Si, de altfel,
nu vreau sa discut cu tine. Nu ma intereseaza persoana ta, nu ma
intereseaza ce ai de zis. La revedere, doamna!
Vazand in ce directie o ia conversatia, Eliane o inregistreaza si
nevenindu-i sai creada ce aude, arata inregistrarile psihoterapeu-
tului. Nu poate sa-si dea seama daca ea este nebuna ca simte o
astfel de violenta sau daca Pierre inci vrea s-o distruga, dupa cinci
ani de la despartire.

Eliane a facut bine ca a inregistrat aceasta conversatie. A aju-

tat-o sa se detaseze. Ca orice alta victima care a suferit 0 astfel de
hartuire, nu-i vine s& creadd cum o persoana poate uri pe cineva

43
Hartuirea morala

fara un anume motiv. Din conversatia lor, se vede ca Pierre poa-

te recurge la orice, pentru a bloca situatia: jigniri, sarcasm. El
fncearca sa demonstreze ca Eliane nu-i buna de nimic, facand-o
responsabila de esecul tuturor demersurilor. Astfel, el se opune
oricarei schimbari, inclusiv la cele vizandu-i pe copii, pentru ca
orice schimbare |-ar putea destabiliza. Apare apoi si invidia.
Pierre 0 invidiaza pe Eliane, pentru ca si-o imagineaza din per-
spectiva copilului ca pe o mama atotputernica (copiii fac ce vrea
ea). O mama atat de puternica, incat se trage de sireturi cu Dum-
nezeu si, cand spune asta, nu este o figura de stil, ci mai degraba
un delir.
Auzind aceste cuvinte dure, spuse pe un ton glacial, i-am re-
comandat multa prudenta lui Eliane, stiind cA ura va continua la
nesfarsit. Este vorba de un proces autonom, care, odata declan-
sat, se repeta sub forma de convingeri delirante. Gandurile si
modul de a gandi nu se vor schimba. Doar legea poate interveni
pentru a limita efectele acestei violente, caci demersurile unui
pervers narcisic par tot timpul legitime. Desigur, inregistrarile
n-au nicio valoare juridica, fiind interzise fara acordul partilor.
Este pacat, pentru ca violenta perversa este evidenta la telefon.
in lipsa privirii, a prezentei fizice, agresorul poate folosi arma
preferata: cuvintele, pentru a rani fara a lasa urme.
Refuzul de a comunica direct este arma absoluta a perversi-
lor. Partenerul se vede obligat sé puna intrebari si sa raspunda
si, in acest joc, comite greseli, de care profita agresorul pentru a-i
arata slabiciunea.
Prin scrisorile cu confirmare de primire, violenta transpare
din subintel esuri sau aluzii, manevra subtila de a destabili za
fara a lasa urme. O persoand din exterior (psiholog , judecator )
care citeste aceste scrisori nu poate vedea dec&t un schimb acu- —
 Violenfa in spatiul privat

zator, in modul cel mai banal, de cuvinte intre soti. Dar nu se

poate vorbi de vreun schimb. Este vorba despre 0 agresiune uni-
laterala, iar persoana agresata nu poate reactiona si nu se poate
apara.
Aceste agresiuni perverse destabilizeaza familia. Copiii si
martorii nu pot sesiza ca este vorba de o rea-vointa gratuita.
Existé un motiv pentru care victima se afla aici. In cazul lui Elia-
ne, chiar daca are o relatie armonioasa cu copiii ei, fiecare scri-
soare aduce tensiune si agresivitate: , Ne-am saturat sa te vedem
prost dispusa cand primesti o recomandata de la tata.” in acelasi
timp, ei insisi sunt vigilenti la toate subiectele care ,,ar declansa”
0 noua recomandata, un fel de colet capcana care vine sa semene
violenta la distanta. Agresorul poate spune ca are mainile cura-
te, este-neprihanit ca un miel. Este vina fostei sotii: o nebuna
care nu se controleaza si nu stie sa-si creasca copiii.
Povestea lui Eliane si a lui Pierre se termina aici. Dar este o
poveste fara sfarsit, caci un pervers nu-si abandoneaza niciodata
prada. Este convins ca are dreptate, neavand nici remuscari, nici
scrupule. Persoana vizata trebuie sa fie permanent ireprosabila,
altfel pedeapsa va fi aceea de a suporta un nou atac pervers.
Lui Eliane i-a luat prea mult timp sa inteleaga ca aceasta situ-
atie nu este iscata de neintelegeri consecutive care au dus la des-
partire, ci de comportamentul patologic al lui Pierre, care ii in-
duce si ei un comportament patologic. Neexistand un dialog
direct intre ei, sunt angrenati intr-un infernal cerc vicios, dauna-
tor atat pentru ei, cat si pentru copii. in acest stadiu al procesu-
lui, este necesara interventia unui tert pentru a stopa procesul.
Eliane s-a intrebat incontinuu: ,,De ce merit aceasta atitudine:
din cauza c& exist sau din cauza comportamentului meu?” Inte-
lege, in final, cA Pierre repeta ceea ce a suferit in copilarie, ce a
vazut la parintii lui si cd ei insesi i-a fost greu sa iasa din rolul de

45
Hartuirea morala

persoana care oferd alinare, atribuit tot in copilarie. A fost atras&

de rolul lui Pierre, de baietel care are nevoie de consolare.
Este
prinsa acum in capcana rolului care o sedusese odinioar3.

Violenta perversa in familii

Violenta perversa in familii constituie un angrenaj infernal,
dificil de oprit, caci tinde sa se transmit& din generatie in gene-
ratie. Este vorba despre o agresiune psihologica, greu de identi-
ficat de anturaj, dar care face din ce in ce mai multe ravagii.
Uneori acest comportament agresiv pare, la prima vedere,
educativ. Vorbind de pedagogia neagra, Alice Miller? a denun-
tat efectele negative ale educatiei traditionale care anihileaza
vointa copilului, facandu-l sa fie docil si ascultator. Copiii nu
pot reactiona, dat fiind ca ,,forta si autoritatea adultilor ii reduc
la tacere si pot duce chiar la o pierdere a constiintei.”*
lata cateva situatii considerate de Conventia internationala a
drepturilor copiilor drept rele tratamente psihologice in cazul
celor mici:
- violenta verbala;
- comportamentele sadice si devalorizante;
- respingerea afectiva;
- asteptari excesive sau necorespunzatoare varstei;
- cerinte si obligatii educationale contradictorii sau imposi-
bile.
Aceasta violenta, deloc inofensiva, poate fi indirecta gi ii poa-
te afecta pe copii doar prin ricoseu sau poste: fi indreptata tinti
asupra unui copil care trebuie eliminat.
 Violenta in spatiul privat

Violenta indirecta

Aceasta violenta il vizeaza pe partener, care trebuie distrus,

dar se poate repercuta si asupra copiilor. Copiii devin victime
pentru ca apar in cadru si refuza sa se ,,lepede” de parintele vi-
zat. Sunt agresati pentru ca sunt copiii partenerului. Prinsi la
mijloc in acest conflict, sunt receptorul atacurilor destinate celui-
lalt parinte. In schimb, partenerul ranit, nereusind sa comunice
cu agresorul, isi varsa toata agresiunea acumulata asupra copi-
ilor. Confruntandu-se permanent cu denigrarea unui parinte de
catre celalalt, copiii nu au alta posibilitate decat izolarea. Indivi-
dualitatea lor se va estompa si nu vor dezvolta o gandire proprie.
Fiecare dintre ei poarta o parte din suferinta pe care 0 va ex-
prima la un moment dat, cand nu vor gasi solutii in ei insisi.
Este vorba despre o deplasare a urii si demersului distructiv.
Agresorul nu poate pune frana actiunilor sale diabolice. Ura in-
dreptata asupra partenerului se revarsa asupra copiilor, care de-
vin tinta atacurilor distructive.

Inainte de a divorta, parintii Nadiei si-au crescut copiii invr3j-

bindu-i unul contra celuilalt, prin intermediul unei forme de vio-
lent subliminala. In aceasta familie, rufele murdare se spala in
public in modul cel mai josnic. Mama este experta in a folosi insi-
nuarile, frazele cele mai nelalocul lor. Prin atacuri indirecte, las&
urme pline de venin in memoria copiilor.
Dupa divort, ea locuieste singura cu Léa, flica cea mica, si ba-
- nuieste ca ceilalti copii sunt complicii tatalui. Se naste un imens
complot, in centrul caruia se afla Léa, care ramane insa copilul
mamei. Cand Nadia fi da un cadou lui Léa de ziua sa, mama sa fi
raspunde: ,,Eu si sora ta iti multumim!“ Ea ji transmite lui Léa
ranchiuna gi neincrederea ei, o izoleaza de restul familiei, iar Léa
_ se simte indignata ca ceilalti frati isi vad tatal.
2
Hérfuirea morald

Aceasta mama se plange fara incetare de copiii ei. Cand face un

compliment, il anuleaza imediat, cu un repros. Comploteaza in-
continuu pentru a pretinde victoria asteptata. Nascoceste un sis-
tem de invinovatire latenta care functioneaza, mai mult sau mai
putin eficient, cu copiii.
Cand Nadia fi ofera o esarfa de Craciun, ea raspunde: »Multu-
mesc pentru egarfa: are lungimea perfecti si le completeze pe
cele pe care le am deja!“ sau ,E primul cadou primit din partea
copiilor mei!“ Cand ginerele ei se sinucide: ,,Oricum, era ca 0 car-
pa, mai bine ca a murit!“
Nadiei i se pare ca viseaz& cand aude astfel de replici. Fiecare
agresiune este perceputa ca o intruziune. Simte ci trebuie sa se
protejeze pentru a-si salva integritatea. La fiecare nou atac, vio-
lenta capata amploare, inflacdrata de dorinta de a-si strivi mama,
pentru a pune punct atotputerniciei acesteia si avalansei de invi-
novatiri dé care aveau toti parte. Aceasta lupta are repercusiuni la
nivel neurovegetativ: dureri de stomac, spasme digestive. Chiar si
de la distanta, cand comunica prin e-mail sau telefon, simte ca un
brat telescopic o smulge de unde se afla pentru a-i face rau.

Oricare ar fi motivele acestui comportament, este inaccepta-

bil, fara de scuza, caci manipularea atat la adullti, cat si la copii
duce la tulburari grave. Cum poti avea 0 minte sanatoasa, cand
un parinte zice sa procedezi intr-un fel si celalalt exact invers.
Daca aceasta confuzie nu este inlaturata la interventia altui
adult, poate duce la autodistrugerea fatala a copilului sau ado-
lescentului. Se constata des, in randul adultilor care au fost in
copilarie victimele unui parinte pervers sau ale unui incest, ca
dezvolta manifestari alternante de anorexie et bulimie sau alte
comportamente care dau dependenta. ; eee

48 oe
 Violenta in spafiul privat

Aluziile si remarcile perverse sunt 0 constrangere negativa, 0

spalare pe creier. Copiii nu se plang niciodata de ceea ce indura,
ci dimpotriva, incearca — in van — sa castige atentia parintelui
despot. Si-au interiorizat o imagine negativa despre propria per-
soana (nu-s bun de nimic!) si o accepta ca si cum ar merita-o.

Stéphane isi da seama ca fnainte de a se instala starea depresi-

va pe care 0 resimte, se simtea gol pe interior, neputincios sa faca
ceva fara un puternic stimul exterior. Nu-si mai poate folosi nici
abilitatile profesionale. Pentru a ascunde acest vid si stare de ni-
micnicie, ia constant droguri, spunand ca viata nu-i ofera nicio
placere.
Pana la pubertate, Stéphane a fost un baiat foarte sociabil, glu-
met, dinamic, bine dispus, un elev bun. [si pierde din spontanei-
tate odata cu divortul parintilor, la varsta de zece ani. Simte ca nu
face parte din nicio familie. Fratele sau a ales si ramana cu mama
si el se simte obligat sa stea cu tatal, fiind un ostatic dupa acest
divort.
Tatal sau este foarte distant, greu de multumit, mereu obosit,
nu face niciun gest afectiv, este as in ironii, sarcasm si cuvinte
care ranesc. Nu se bucura de viata si nu-i lasa nici pe altii s& se
bucure. Stéphane nu-i vorbeste niciodata de planurile lui. In pre-
zenta tatalui, se simte ca o umbra a propriei persoane si cand
pleaca de acasa exclama: ,,Mi s-a luat o piatra de pe inim§, ce bi-
ne-i acum!“
Devenit adult, lui Stéphane inca fi este frica de furia tatalui:
»Daca eram singurul care sa fi reactionat asa in fata lui, as fi spus
ca eu delirez, dar toata lumea refuza sa discute cu el sau sa fi sem-
naleze vreun derapaj, pentru a evita un conflict.“ El este mereu tn
pozitie defensiva, caci daca tatal sau va merge prea departe si el ar
putea sa-si ,,iasa din fire“. Recunoaste ca, in general, se supune cu

49
Hartuirea morala

usurinta celor in pozitie de autoritate, pentru ca nu-i plac deloc

conflictele. Stie ca, la varsta sa, daca nu va mai asculta de tata, va
avea loc 0 ruptura violenta. Pentru moment, nu se simte in stare
sa-| confrunte.

Parintele are in maini un obiect viu, disponibil si manipula-

bil, pe care il poate umili, cum si el la randul sau a fost sau este
umilit. Orice bucurie a copilului este de nesuportat. Orice ar face
$i orice ar spune, este pus la zid. Din nevoia de a-l face sa pla-
teasca pentru suferinta pe care el insusi a indurat-o.

Mama lui Daniel nu suporta fericirea copiilor ei, pentru ca nici

ea nu este fericita in relatia de cuplu. Repeta celor care vor sa as-
culte: ,,Viata este o felie de pdine unsa cu «r....» din care trebuie
sa musti cate o imbucatura in fiecare zi!“ Ea sustine ca tocmai
copiii sunt o piedica din cauza careia ea nu poate sa isi traiasca
viata $i ca trebuie sa se sacrifice pentru ei, desi nu-i prea pasa de
acestia. Are mereu o dispozitie proasta $i arunca in stanga si-n
dreapta remarci care ranesc. A inventat un joc: a rade de cineva in
timpul mesei. Aceste mici atacuri sunt repetate, dar nu merita
atentia noastra. Copiii cred ca sagetile acelea pe care le arunca
sunt involuntare, vin din stangacie.
li vorbeste foarte des pe unii de rau in fata altora, in mod indi-
rect, sub acoperire, are mereu un discurs dispretuitor despre cei
care nu sunt de fat si seamana discordie sau rivalitate intre frati.
Despre Daniel, spune ca nu este bun de nimic, ca nu va reusi
niciodata in viata. Cuvintele ei incisive lovesc din plin. Devenit
adult, lui Daniel inca fi este frica de vorbele pe care le-ar putea
auzi din gura mamei sale. Nu stie sa se apere in fata ei: ,Nu putem
fi agresivi cu propriile mame!“ Un vis repetitiv il bantuie: 0 ia de
si 0 scuturd, intreband-o ,De ce esti rea cu
umeri pe mama sa
mine?“ i

50
 Violenta in spatiul privat

Este usor si manipulezi copii. Ei cauté mereu scuze celor pe

care ii iubesc. Toleranta lor nu cunoaste limite, le iarta orice pa-
rintilor, iau vina asupra lor, vrand sa inteleaga de ce unul dintre
parinti este nemultumit. Un mijloc de manipulare a unui copil
este santajul prin asa-zisa suferinta.

Céline l-a anuntat pe tatal siu ca a fost violata si ca l-a denun-

tat pe violator, urmand sa aiba loc un proces. Prima reactie a tata-
lui ei a fost: ,Ai face bine dac& nu i-ai spune mamei tale nimic.
S&raca, va avea un motiv in plus de ingrijorare!“
Victoire se plange necontenit de durerile de burta, pretext pen-
tru a-si petrece o buna parte din zi in pat, evitand orice raport
sexual cu sotul ei. Ea fi da explicatii fiului: ,,Ai fost mare la naste-
re, mi-ai distrus pantecele!“

Adesea, partenerul conjugal al agresorului, el insusi victima

in relatia de dominatie, nu poate sa-si ajute copiii $i sa le asculte
suferinta, fara a deveni avocatul acestuia. Copiii detecteaza de
‘timpuriu comunicarea perversa, dar, depinzand de parintii lor,
nu o dau in vileag. Totul se agraveaza cand celalalt parinte, dor-
nic sa se protejeze, se indeparteaza, lasandu-si copilul sa infrun-
te singur dispretul sau sentimentul de respingere.

Mama lui Agathe are obiceiul sa-i faca pe copii responsabili de

toate problemele. in acelasi timp, ea se spala pe maini ca Pilat din
Pont si sterge orice indiciu de vinovatie. Povesteste totul pe un
ton calm, ca si cum agresiunea ar fi rodul imaginatiei copiilor ei.
Nimic nu se spune in aceast& atmosfera familiala plina de confu-
zie: ,Nu, nu s-a intémplat nimic, tu vorbesti aiurea!
Actele de violent dispar din memorie, transformandu-se intr-o
amintire vaga . Can d exis ta un dial og, com uni car ea nu se face in
Hartuirea morala

mod direct. Mama lui Agathe nu vrea sa poarte un dialog, se eschi-

veaza tot timpul. Se plange de sotul care a parasit-o, vrand sa-i
atraga pe copii de partea ei. Agathe, destabilizata, se indoieste de
propriile-i sentimente.
Copiii stiu cA mama lor pastreaza sub pat o cutie cu fotografi
de cand ei erau mici. Ea le spusese ca a aruncat-o. intr-o zi, Agathe
fntreaba ce s-a intamplat cu aceasta cutie. A vorbi despre respec-
tivul obiect este un mod de a iesi din relatia de dominatie, de a
indrazni s& se indoiasca de adevarurile impuse de mama. Ea ras-
punde: ,,Nu stiu, voi cauta... Poate!“ Agathe se simte orfana. Are
doi parinti, care sunt ca niste straini pentru ea. Nu are pe umarul
cui sa planga. Trebuie si fie vigilenta pentru a se apara de atacuri-
le viitoare si se simte responsabila de toate.

Violenta directa

Violenta directa este marca unei respingeri constiente sau in-

constiente a copilului de catre un parinte. Parintele se justifica,
spunand ca este in interesul copilului, cu un scop educativ, dar
realitatea este ca propriul copil il jeneaza si ca trebuie sa-l distru-
ga sufleteste pentru a conserva propria persoana.
Doar victima poate percepe acest lucru, dar distrugerea este
reala. Copilul este nefericit, dar nu are, concret, de ce si se plan-
ga. Daca se plange, o face cu privire la gesturi si cuvinte obisnu-
ite. Se invoca faptul ca nu este in apele lui. Totusi, intentia dis-
tructiva este reala.
Un copil maltratat este considerat un copil persecutor. Se
spune despre el ca este responsabil de greutatile parintilor, pe
care-i dezamageste: ,, Acest copil este dificil, strica tot, nu rateaza
nicio ocazie pentru a face vreo prostie, imediat ce ma intore cu
52
 Violenta in spatiul privat

spatele!” Acest copil care dezamageste nu se inscrie in imagina-

rul parintilor privind copilul ideal.
El deranjeaza, fie pentru ca are un loc special in problematica
parinteasca (copil nedorit, responsabil de formarea unui cuplu
care nu se imagina in aceasta ipostaza), fie pentru ca are o diza-
bilitate (infirmitate sau retard mintal). Simpla sa prezenta dez-
valuie si reactiveaza conflictul parintesc. Este un copil-tinta, ale
carui defecte trebuie indreptate pentru a continua sa mearga pe
drumul cel bun.
Bernard Lempert* descrie foarte bine aceasta respingere care
se abate uneori asupra unei victime inocente: ,Lipsa de senti-
mente fata de propriul copil este un sistem de distrugere care, in
anumite familii, se rasfrange asupra unui copil vrand sa-l nimi-
ceasca; nu este o simpld lipsa de iubire, ci este vorba despre pu-
nerea in practica, in locul afectiunii, a unei violente constante pe
care copilul nu numai ca o suporta, ci o si interiorizeaza — ajun-
gandu-se la un dublu mecanism: victima sfarseste prin a duce
mai departe violenta pe care a suportat-o prin intermediul unor
comportamente autodistructive.”
Suntem angrenati intr-o spirala absurda: copilului i se repro-
geaza ca este neindemanatic sau ca nu e cum trebuie sa fie un
copil; va deveni si mai neindemAnatic si se va indeparta de ide-
alul parintesc dorit. Copilul nu este criticat pentru ca este nein- .
demanatic, ci invers: a devenit neindemAnatic pentru ca a tot
fost criticat. Parintele care il respinge cauta si gaseste 0 justifica-
re pentru violenta pe care 0 resimte (pipi in pat, note proaste la
scoala), insa existenta copilului, nu comportamentul
declanseaza, de fapt, aceasta violenta.

‘B. Lempert, Désamour, Seuil, Paris, 1989. <

53 es
Hartuirea morala

O modalitate foarte banala prin care se exprima aceasta vio-

lentd perversa este de a-i da copilului o porecla ridicola. Sarah
isi aminteste dupa cincisprezece ani cum parintii 0 strigau ,,cos
de gunoi”, pentru c& avea o pofté de mancare teribila si termina
tot din farfurie. Din cauza excesului de greutate, nu a corespuns
niciodata imaginii copilului ideal la care visau parintii ei. In loc
sa fie ajutata si castige lupta cu aceasta pofta de mancare, au
incercat sa loveasca in ea cu pietre.
Se intampla ca un copil sa aiba acel ,,ceva” in plus fata de
parintii lui: este prea dotat, prea sensibil, prea curios. Toate par-
tile bune ale copilului sunt anihilate pentru a nu-si vedea pro-
priile lipsuri. Afirmatiile devin categorice: ,,Nu esti bun de ni-
mic!” Copilul ajunge sa devina insuportabil, idiot sau impulsiv,
deci parintele este indreptatit sa-l maltrateze. in numele unei
bune educatii, i se inabusa copilului scanteia de viata care ii lip-
seste parintelui. Vointa copilului, spiritul lui critic sunt distruse,
astfel incat sa nu isi poata judeca parintele.
in toate cazurile, copii resimt cA nu sunt pe masura astepta-
rilor parintilor sau ca, pur si simplu, nu sunt doriti. Sunt vino-
vati ca i-au dezaméagit, ca i-au facut de rusine, ca nu au fost des-
tul de buni pentru ei. Se simt jenati, pentru ca le-ar fi placut sa
domoleasca avantul narcisic al parintelui. Eforturi inutile.

Arielle nu are deloc incredere in ea insasi, chiar daca este foar-

te priceputa in domeniul! sau. Deseori, se simte rau: ameteli, tahi-
cardie, din cauza starilor de angoasa.
Nu a avut niciodata o relatie foarte buna cu parintii ei, in spe-
cial cu propria mama, Héleéne, care pare ca nu o iubeste. Arielle o
scuza si crede ca este hartuita de mama sa pentru ca este primul
copil.
 Violenta in spatiul privat

Relatia lor sta sub semnul paradoxului: Arielle primeste de la

mama mesaje pe care nu le intelege si nu stie cum sa se apere. O
persoana i-a spus intr-o zi ca ea este cauza neintelegerilor dintre
parintii ei, deci s-a simtit vinovata si chiar le-a scris parintilor
pentru a se justifica.
Are mereu impresia ca mama sa practica 0 conditionare nega-
tiva in ceea ce 0 priveste, ca un fel de control al mintii cu scopul
de a o plasa intr-o pozitie inferioara. In spatele fiecdrui cuvant se
ascunde un subinteles, pentru a o prinde pe Arielle in capcana.
Héléne se foloseste de o terta persoana ca de un bumerang pentru
a isca conflicte sau pentru a intoarce situatii in favoarea ei, ape-
land la ironie. Ea vorbeste ca 0 atotstiutoare si foloseste subinte-
lesurile pentru ao face pe Arielle sa se invinovateasca. Arielle este
tot timpul atenta la ce face si se intreaba daca procedeaza bine sau
nu, pentru a nu-si dezamagi mama.
Odata, Arielle a gasit la toaleta o felicitare pe care i-o trimisese
mamei de ziua ei. Data era subliniata si era scris ,,Ajunsa cu 0 Zi
16
intarziere!“ De aceea, Arielle concluzioneaza: ,,Orice fac, gresesc!

Perversiunea face ravagii in familii; distruge relatii si orice

urma de individualitate, fara sa ne dam seama. Perversii stiu
extrem de bine sa-si camufleze violenta si sa faca impresie buna.
Procesul de descalificare se poate face intr-un mod gi mai per-
vers prin intermediul unui tert, in general celalalt parinte, aflat
in relatia de dominatie, fara sa stie.

Arthur este un copil dorit de mama sa, Chantal, dar nu sl de

tatil lui, Vincent, care nu s-a preocupat deloc de bebelus: vl
treaba de femei!“ Cand sotia se ocupa prea mult de fiul lor,
nizeaza: ,,Se ia in brate cu pustiul ei!“ Aceasta fraza aparent ni evi-

55
Harfuirea morala

novata este rostiti pe un asemenea ton ca Chantal se simte vino-

vata, desi raspunde ca este o situatie absolut normala.
AltS data, cand il schimba pe Arthur, céntaéndu-i si pupandu-|
pe burta, Vincent ji spune, din prag, ca multe mame au relatii
incestuoase cu fiii lor pe care fi excita din leagan. Chantal raspun-
de ca aceasta remarca este nepotrivita, dar isi pierde din sponta-
neitate in relatia cu micutul cand stie ca Vincent este in apropiere.
Principiile educationale ale lui Vincent sunt foarte stricte: nu
trebuie sa satisfaci toate capriciile copilului, daca sunt corect hrd-
niti si schimbati, ii lasi s{ planga. Nu trebuie sa-si schimbe viata
pentru un copil, trebuie invatat doar s4 nu atinga lucrurile: este
suficient s4-i dai peste mana. Micutul Arthur, un copil docil si
usor de educat, este tratat adesea cu brutalitate.
Arthur a devenit un bebelus rotofei si frumos si tatal il striga
,durduliul“, lucru care o enerveaza pe Chantal. In ciuda insisten-
telor ei, el tot nu inceteaza: ,,Doar pe tine te deranjeaza, priveste,
el zambeste!“ Alte persoane din familie sau dintre prieteni protes-
teaza, dar Vincent continua sa foloseasca aceasta porecla.
Arthur are probleme cu deprinderea obiceiurilor copilariei:
face pipi in scutece pana cand merge la gradinita, nu reuseste si
isi stapaneasca vezica nici mai tarziu. Asta il enerveaza pe Vin-
cent, care fi aplica palme peste fund. Dar el tsi manifesta iritarea
mai ales fata de Chantal, care incepe sa se teama de furia nemiloa-
saa lui Vincent, si se enerveaza si ea pe fiul ei. in final si mama fi
da cateva palme, dupa care se simte vinovata si Ti reproseaza lui
Vincent ca este prea sever cu Arthur. El fi raspunde pe un ton
foarte rece: ,,Dar tu I-ai batut, tu esti violenta!“ Chantal se duce in
camera fiului ei, il ia in brate si il consoleaza, consolandu-se pe
sine.
 Violenfa in spatiul privat

Din moment ce nu-l poti efectiv omori pe copil in corpul lui,

il anulezi din punct de vedere psihic. Mai poate ramane o urma
a bunei imagini de sine, insa copilul isi pierde constiinta propri-
ei valori. ,,Cand tirania este prezenta in mediul caminului si
apare un soi de disperare individuala, se instaleaza efectul mor-
tii: sentimentul de a nu exista. Cum copilul nu poate fi distrus
fizic pentru ca nu exista o baza legala — pentru a-si pastra o buna
imagine de sine, care este scopul suprem al ipocriziei —, se pune
in scena 0 moarte psihica: copilul este redus la stadiul de absen-
ta. Regasim aici o constanta: zero urme, zero sange, zero cada-
vre. Mortul este viu si totul este normal.”°
Chiar si atunci cand violenta parentala este si mai evidenta,
nu poate fi denuntata juridic pentru ca ram4ne neidentificata.

Desi aparent dorita de ambii parinti, dintr-odata, pentru ei,

Juliette nu ar trebui sa traiasca. Jeneaza, nu mai este dorita. De la
nastere, este responsabila pentru ce nu merge bine: daca nu este
cuminte, este vina ei, problemele organizatorice apar din vina ei.
Orice face, este aratata cu degetul. Daca plange, i se reproseaza
lacrimile si primeste o palma: ,,Ca sa ai motiv de plans!“, daca nu
reactioneaza: ,,Se pare ca putin iti pasa de ce-ti spunem!“
Tatal sau se bucura atat de mult cand scapa de ea, ca odata, la
varsta de noua ani, Juliette a fost ,,uitata“ in padure dupa un pic-
nic. Niste tarani au gasit-o si au anuntat politia. Tatal s-a justifi-
cat: ,,Ce vreti, fetita asta este imposibila, fuge tot timpul de langa
mine!“
Juliette nu este batuté in mod fatis, este imbracata, hranita,
dac& nu serviciile sociale ar fi intervenit, insa in orice moment
pare ca nu are ce cauta pe lume. Mama sa, supusa sotului atotpu-

5B. Lempert, L’enfant et le désamour, Editions L’ Arbre au milieu, 1989.

D7,
Hartuirea morala

ternic, incearca sa compenseze, sa aiba grija de flica ei. Rezista cat

poate, amenintand uneori ca vor pleca amandoua, dar nu o face,
pentru c& nu are resurse si ramane alaturi de acest barbat dificil.
In ciuda violentei indurate, Juliette isi iubeste tatal si cand este
intrebata ce fac ai ei, spune uneori: ,Mama face mereu nazuri,
spune ca vrea sa plece!“

Copiii victime ale agresiunilor perverse nu au alta arma de-

cat mecanismele de scindare protectoare si ajung sa fie purtato-
rii unui nucleu psihic amortit. Tot ceea ce nu a fost vindecat in
perioada copilariei se va repeta perpetuu la varsta adulta.
Chiar daca nu toti copiii maltratati devin parinti care maltra-
teaza, se creeaza o spirala de distrugere. Fiecare dintre noi poate
sa proiecteze asupra altcuiva violenta sa interioara. Alice Miller®
ne arata ca, in timp, copiii sau victimele dominate uita de violen-
ta la care au fost supusi — este suficient sa fie inlaturata vointa de
a sti—, dar 0 proiecteaza asupra lor insisi sau asupra altuia.
Parintii nu le transmit copiilor doar calitati pozitive ca cin-
stea si respectul fata de celalalt, ci si neincrederea si fentarea le-
gilor si regulilor, in numele unui asa-zis ,,spirit descurcaret’.
Este legea potrivit cdreia cel mai viclean cAstiga. In familiile in
care perversiunea este la ordinea zilei, astfel de cazuri au prece-
dent: persoane certate cu legea, cunoscute de toti, dar despre
care nimeni nu vorbeste, care fac pe eroii datorita vicleniei lor.
Ne rusinam din cauza lor nu fiindea au sfidat legea, ci pentru ca
nu au fost destul de isteti ca sa nu fie prinsi.

6 A. Miller, La souffrance muette de l'enfant, trad. fr., Aubier, Paris, 1988.

58
 Violenfa in spatiul privat

Incestul latent

Pe langa violenta perversa care distruge individualitatea

unui copil, exista, in alte familii, o atmosfera toxica: priviri echi-
voce, atingeri din senin, aluzii sexuale. In aceste familii, bariere-
le dintre generatii nu sunt clar trasate; nu exista linie de demar-
catie intre banal si sexual. Nu este vorba de un incest propriu-zis,
ci de ceea ce psihanalistul P.-C. Racamier a numit aplecarea in-
cestuoasa:’ ,,Tendinta incestuoasa este un climat: un climat unde
sufla vantul incestului fara a se produce incestul.” Eu l-as numi
incest de severitate usoara. Nu se poate denunta in instanta, dar
se trage, fara a avea semne vizibile, din violenta perversa.

O mama fi povesteste fiicei ei de doisprezece ani rateurile se-

xuale ale sotului ei, comparandu-le cu cele ale amantilor.
Tatal fi cere fiicei sale sa-i fie alibi, sa-I insoteasca si sa-l astep-
te in masina cand merge in vizita la amante.
O alta mama fi cere fiicei sale de paisprezece ani sa-i examine-
ze organele genitale sa vada daca are vreo urma de roseata: ,,Una
pesta alta, ne cunoastem, suntem intre femei!“
Un alt tata le seduce pe prietenele fiicei sale de optsprezece ani
si le pipaie in prezenta ei.

Aceste atitudini induc un climat de o complicitate nesanatoa-

sa. Prapastia dintre generatii nu este respectata, copiii nu sunt
lasati s& fie copii, ci devin martorii vietii sexuale a adultilor.
Acest exhibitionism este adesea prezentat ca un fel de a fi mo-
dern, ,,cool”. Victima nu se poate apara; daca se revolt, va fi
luata peste picior: ,Ce rigida esti!” Este obliga ta sa dea inapoi si

L’i nce ste et l’i nce stu el, Les Edi tio ns du Col lég e, Par is, 199 5.
7 P.-C. Racamier,
Hartuirea morala

sa accepte, cu riscul de a 0 lua razna, principii considerate pana

atunci neortodoxe. in mod paradoxal, este posibil ca aceasta ati-
tudine liberala sa coexiste cu alte principii educative stricte, de
exemplu pastrarea virginitatii fetei. Dominatia perversa se face
pé nesimtite, fara ca victima sa perceapa clar lucrurile si sa-i
puna capat.
 RELATIA PERVERSA POATE FI DEFINITORIE pentru un
cuplu, din moment ce partenerii s-au ales unul pe altul, dar nu
sta la baza unei relatii profesionale. Desi contextul este diferit,
mecanismul de functionare este similar. Putem aplica modelul
cuplului pentru a intelege o serie de comportamente care apar la
locul de munca.
La lucru, violenta si hartuirea iau nastere cand se intersectea-
za dorinta de putere si perversitatea. Regasim mult mai putine
perversiuni colosale si distructive, ci mai degraba mici perversi-
uni cotidiene, care sunt banalizate.
La locul de munca, in universitati si institutii, procedeele de
hartuire sunt mai stereotipice decat in spatiul privat. Nu in-
seamna ca sunt mai putin distructive, chiar daca victimele sunt
expuse mai putin timp si, pentru a supravietui, aleg cel mai frec-
vent sa plece (prin concediu medical sau demisie). De asemenea,
spatiul public este si locul unde aceste procedee au fost denun-
tate mai intai (mediu de afaceri, politic’, asociatii) de victime
care s-au solidarizat, de exemplu, muncitoarele de la Maryflo,
pentru a aduce la cunostinta opiniei publice ca ceea ce indurau
era insuportabil.
 2

HARTUIREA LA
LOCUL DE MUNCA

Despre ce este vorba?

PRIN HARTUIREA LA LOCUL DE MUNCA SE INTELEGE

ORICE COMPORTAMENT ABUZIV care se manifesta mai ales
prin atitudini, cuvinte, actiuni, gesturi sau comunicari scrise
care ar leza personalitatea celuilalt, demnitatea si integritatea sa
fizica sau psihica, ar pune in pericol pozitia sa sau ar deteriora
atmosfera de lucru.
Desi notiunea de hartuire la locul de munca exista in mediul
profesional de cand lumea si pamantul, de-abia la inceputul
acestui deceniu a inceput sa se vorbeasca despre aceasta ca des-
pre un fenomen nociv care strica atmosfera din mediul profesi-
onal, antrenand scdderea productivitatii si favorizand absen-
teismul din cauza vatamarii pe care 0 provoaca la nivel psihic.
Acest fenomen a fost studiat in special in tarile nordice si a1
di
saxone si numit mobbing— de la termenul engl
Hartuirea morala

time, ceata, plebe, de unde ideea de a agasa. Heinz Leymann,’

cercetator suedez in psihologia muncii, a analizat acest proces
zeci de ani la diferite grupuri profesionale, numindu-l ,,teroare
psihologica.” in ultimul timp, in numeroase tari, sindicatele,
medicii de medicina muncii si casele de asigurari incep sa se
intereseze de acest fenomen.
in Franta, in ultimii ani, in companii si in mass-media s-a vor-
bit mult despre hartuirea sexuala, singurul aspect acoperit de
legislatia franceza, care nu reprezinta insa decat 0 fateta a hartu-
irii in sensul larg.
Acest razboi psihologic la locul de munca insumeaza doua
fenomene:
- abuzul de putere, demascat imediat si neacceptat, cu de-a
sila, de angajati;
manipularea perversa, mai perfida in manifestare si cu
consecinte mult mai distrugatoare.
Hartuirea ia nastere inofensiv si se propaga in mod perfid.
intr-o prima faza, persoanele in cauza nu vor sa se formalizeze
si iau in ras intepaturile si intimidarile. Apoi, aceste atacuri se
multiplica si victima este pusa la zid, in stare de inferioritate,
supusa unor manevre ostile si degradante pe termen lung.
Nu se moare din aceste agresiuni, dar se pierde o parte din
sine. La final de program, te simti uzat, umilit, degradat. Este
dificil sa te pui pe picioare.
intr-un grup, conflictele sunt normale. O remarca ce raneste,
la ner vi sau int r-u n mom ent de pro ast a dis poz iti e, nu este sem -
nificati va, mai ales dac a este urm ata de scuz e. Jign iril e si umi lin -

tele repetate, fara nic iun efor t de nua nta re, con sti tui e fen ome nul
distructiv.

1H. Leymann, Mobbing; trad. fr. Seuil, Paris, 1996.

64
 Hartuirea la locul de munca

Odata declansata, hartuirea este ca un buldozer care se pune

in miscare si poate distruge totul. Este un fenomen terifiant,
pentru ca este inuman, fara sentimente, fara mila. Cercul profe-
sional, din lasitate, egoism sau frica, sta deoparte. Cand acest tip
de interactiune asimetrica prinde contur, nu va face decat sa se
amplifice daca 0 persoana din exterior nu intervine in forté. De
fapt, in acest moment de criza, exist tendinta de accentuare a
registrului in care ne aflam: o companie rigida devine si mai ri-
gida, un angajat depresiv devine si mai depresiv, 0 persoana
agresiva si mai agresiva etc. Ceea ce suntem devine mai preg-
nant. O situatie de criza poate sa stimuleze o persoana gi sa 0
determine sa dea ceea ce are mai bun pentru a gasi solutii, dar o
situatie care implica violenta perversa tinde sa anestezieze victi-
ma, scotand la iveala partile sale cele mai rele.
Este un fenomen circular. Ca atare, nu foloseste la nimic sa
cauti care este originea conflictului. Se uita chiar si motivele de
la care a plecat. O serie de comportamente bine puse la punct de
catre agresor duce la anxietate in randul victimelor, ceea ce le
impinge sa adopte o atitudine defensiva, generatoare de noi
agresiuni. Dupa ce conflictul mai evolueaza, apar fenomene de
fobie reciproca: intalnirea cu persoana pe care o detesta provoa-
c& unuia furie, intalnirea cu persecutorul provoaca celuilalt fri-
ca. Este un reflex conditionat — agresiv sau defensiv. Frica le de-
clanseaza victimelor comportamente patologice care vor servi
drept alibi pentru a justifica, retroactiv, agresiunea. Victima re-
actioneaza, adesea, in mod vehement si confuz. Orice ar putea
face si orice face se intoarce impotriva ei, prin grija persecutori-
lor . Sc op ul ace ste i ma ne vr e est e de a o der uta , de a o adu ce i in-
tr-o stare de confuzie totala, in care va comite greseli.
Chiar dac a est e vor ba de o har tui re pe ori zon tal a (u n co le g :
agreseaz a un alt col eg) , co nd uc er ea nu in te rv in e. Se fac e ca
Hartuirea morala

vede sau permite ca aceste lucruri sa se intample. Problema de-

vine serioasa cand victima reactioneaza in mod vizibil (crize de
nervi, plansete...) sau isi ia des concediu medical. Conflictul de-
genereaza cand compania refuza sa intervina: ,ounteti destul de
maturi sa rezolvati problema si singuri!” Victima se simte lasata
de izbeliste, uneori are senzatia ca e abuzata de cei care asista la
aceasta agresiune si nu intervin, superiorii ierarhici propunand
rar 0 solutie concreté. Se aud mai degraba cuvintele: ,Vedem
mai incolo!” Solutia propusa este mutarea in alt departament,
fara a-i cere acordul. Daca pe parcursul procesului cineva reacti-
oneaza cum trebuie, procesul se opreste.

Cine este vizat?

_ Desi agresorul incearca si promoveze acest lucru, victimele

nu sunt, de la bun inceput, persoane care sufera de ceva anume
sau slabe de inger. Dimpotriva, adesea, hartuirea se declanseaza
cand victima reactioneaza fata de atitudinea autoritara a unui
sef si nu se lasa exploatata. Tocmai capacitatea sa de a riposta
impotriva acestei atitudini, in ciuda presiunilor, 0 transforma
intr-o tinta.
Hartuirea devine posibila pentru ca este precedata de o deva-
lorizare a victimei, acceptata si apoi aprobata de grup. Aceasta
depreciere a victimei reprezinta justificarea ulterioara a cruzimii
la care este supusa si lasa impresia ca victima a cautat-o cu lu-
manarea.
Totusi, victimele nu sunt niste pierde-vara; din contra, sunt
printre ele multe persoane foarte serioase, care dau dovada de 0
,constiinciozitate patologica”. Acesti angajati perfectionisti, foar-
te implicati, vor sa fie impecabili. Raman peste program, vin la
birou si in weekend, vin la lucru chiar si cand sunt bolnavi.
 Hartuirea la locul de munca

Americanii folose sc te rm en ul de pe nd en t de mu nc a” pe nt ru a ara ta

ca este vorba de o fo rm a de de pe nd en ta . Ac ea st a de pe nd en ta nu
este legata doa r de o pr ed is po zi ti e a vic tim ei: est e co ns ec in ta
dominatiei exersate de companie asupra salariatilor.
Printr -u n efe ct pe rv er s ce vi ze az 4 pro tec tia pe rs oa ne lo r din
comp an ie , de ex em pl u, 0 fe me ie ins arc ina ta nu poa te fi con ced i-

ata , pr oc es ul de har tui re apa re ca nd 0 ang aja ta, foa rte imp lic ata ,
pana la ace l mo me nt , an un ta ca est e ins arc ina ta. Pe nt ru ang aja -
tor, ast a in se am na co nc ed iu de mat ern ita te, ore ma i put ine pe-
tre cut e la bir ou, co nc ed iu me di ca l pe nt ru ing rij ire a cop ilu lui
bolnav. Pe scu rt, se te me ci ace ast i an ga ja té -m od el nu va ma i fi
la dispozitia sa in totalitate.
CAnd se produce hartuirea, victima este stigmatizata: se va
spune ca est e gre u de sup ort at, ca are un car act er exe cra bil sau

chi ar c& est e ne bu na . Se pu ne pe se am a per son ali tat ii sal e cee a

ce este, de fapt, consecinta conflictului si se ignora complet ce a
fost ina int e sau ce est e int r-u n alt con tex t. Im pi ns a la lim ita su-
por tab ili tat ii, ad es ea vi ct im a de vi ne cee a ce se dor est e sa se fac a
din ea. O persoana hartuita nu isi mai atinge potentialul maxim.
Nu este atenta , efi cie nta si pu ne la suf let cri tic ile de sp re cal ita tea
muncii sal e. Est e uso r sa fie ac uz at a de in co mp et en ta sau gre sea -
14 flagrant la locul de munca.
Cazul par tic ula r al pa ra no ic il or no vi ce car e se da u dre pt vic -
time nu trebui e si um br ea sc a exi ste nta ad ev ar at el or vi ct im e al e
h&rtuirii. Pri mii sun t pe rs oa ne tir ani ce $i car e int ra uso r in con -
flict cu cei din jur , nu ac ce pt a nic io cr it ic si
a se sim t res pin si.
Departe de a fi victim e, sun t ev en tu al i agr eso ri, det ect abi li pri n
rigiditatea lor $i ne as um ar ea se nt im en tu lu i de vi no va ti e.

2 Workaholic, in original. (n. red.)

Harfuirea morala

Cine agreseaza pe cine?

Comportamentul unui grup nu este suma comportamentelor
indivizilor care il compun; grupul este o noua entitate care are
propriile comportamente. Freud admite dizolvarea individuali-
tatilor in multime si vorbeste de o dubla identificare, orizontala
in relatia cu masele (grupul) si verticala in relatia cu seful.

Un coleg il agreseaza pe altul

Grupurile tind s& uniformizeze individualitatile si suporta

cu greu diferenta (o femeie intr-un grup de barbati, un barbat
fntr-un grup de femei, homosexualitatea, diferenta de rasa, reli-
gioasa sau sociala...). Nu este usor pentru o femeie sa se faca
respectata in anumite ramuri profesionale rezervate barbatilor.
Este ,,tratata” cu glume grosolane, gesturi obscene, un dispret
pentru tot ceea ce zice, tot ce face la lucru este desconsiderat.
Seamana cu un _,,botez” — toata lumea rade, inclusiv doamnele
prezente. Nu au de ales.

Cathy devine inspector de politie in urma unui concurs ex-

tern. Chiar daca femeile nu reprezinta decat a saptea parte din
personalul din politie, ea spera sa obtina un post la scoala de co-
rectie. La o prima discutie in contradictoriu cu un coleg, acesta
pune punct conversatiei: ,,Esti o nulitate umblatoare!“ Ceilalti
izbucnesc in ras $i adauga si ei cate ceva. Ea nu se lasa calcata in
picioare, se supara si protesteaza. Ca semn de pedeapsa, 0 izoleaza
si o devalorizeaza in fata celorlalte inspectoare: ,,lata femei com-
petente care nu fac fite!“ Cand are loc o interventie, toata lumea
se agita, dar ei nu i se dau explicatii. Ea pune intrebari: ,,Unde,
cand, cum, in ce cadru juridic?“, dar nu i se raspunde: ,,Oricum,
nu te pricepi! Tu rami si faci cafea!“

68
 Hartuirea la locul de munca

Nu poate stabili o discutie administrativa cu superiorii ei. Cum

poti pomeni despre un lucru despre care nimeni nu vrea sa stie?
Trebuie sa se supuna sau sa se opuna grupului. Se enerveazi sise
spune despre ea ca este impulsiva. Aceasti eticheti va fio povara
pe care 0 va purta de acum inainte.
intr-o seara, dupa lucru, tsi lasé arma in sertarul inchis cu
cheia. A doua zi, gaseste sertarul deschis. I se atrage atentia. Cathy
gtie ca 0 singura persoana ar fi putut sa-i deschida sertarul. Cere
sa vorbeasca cu comisarul pentru a pune lucrurile la punct. El 0
cheamé la discutie cu colegul suspect si le vorbeste de o sanctiune
disciplinara. Cand se vad, comisarul ,,uita“ si vorbeasc4 despre
problema si face cateva remarci critice si vagi despre munca ei.
Prin urmare, raportul este raticit.
Dupa cateva luni, cand isi gaseste colegul, care fi era si prieten,
mort cu un glonte in cap, nimeni nu vine sa-i ridice moralul. Se
rade pe seama sensibilitatii ei, cand isi ia concediu medical: ,,Sun-
tem intr-un mediu barbatesc!“

Numeroase companii par incapabile sa respecte drepturile

de baza ale unei persoane, mediul de lucru fiind un teren propi-
ce pentru rasism $i sexism.
Uneori, hartuirea este starnita de un sentiment de invidie
fata de cineva care este, cumva, mai presus de tine (este mai fru-
mos, mai tanar, mai bogat, mai priceput in a relationa cu oame-
nii). Este si cazul tinerilor absolventi supracalificati care au un
sef fara acelasi nivel de studii. : ;

Cécile este o femeie frumoasa si matura, de patruzeci $i cinci

de ani, cisatorita cu un arhitect $i mama a trei copii. Dificultatile
profesionale ale sotului ei au obligat-o sa caute un job pentru a
acoperi cheltuielile de zi cu zi. A primit 0 educatie burgheza siare-

69
Harfuirea morald

un stil sic de a se imbrica, este foarte educata si are un limbaj

elevat. Totusi, neavand studii superioare, are un job mediocru —
face rapoarte neinteresante. Din primele zile in companie, colegii
0 evita si fac remarci neplacute: ,Cum poti cu salariul tau s4-ti
cumperi astfel de haine?“ Situatia se inrautateste cand noua sa
sefa, o femeie severa si invidioasa, fi ia sarcinile putin mai intere-
sante si Cécile devine servitoarea departamentului. Protesteaza,
insa i se raspunde: ,,Doamna are pretentii, nu vrea sa faca munca
de jos!“ Cécile, care nu a avut niciodata incredere in ea insasi, nu
intelege ce se intampla. La inceput se arata binevoitoare $i accep-
ta cele mai penibile sarcini. Apoi, se invinovateste: ,,E vina mea,
cred ca am fost stangace!“ Rarele sale accese de furie sunt catalo-
gate imediat de sefa sa, care ii reproseaza ca este foarte impulsiva.
Lui Cécile nu-i ramane decat sa taca si intra in depresie. Acasa,
sotul n-o prea baga in seama, pentru ca salariul ei este aproape
nesemnificativ. Se plange medicului de familie de o oboseala cro-
nica, de faptul ca este descurajata si lipsita de motivatie, dar aces-
ta nu face decat sa-i prescrie Prozac. Tratamentul este ineficient
si, in disperare de cauza, se indreapta catre un psihiatru.

Agresiunile intre colegi pot fi cauzate si de viata interioara a

fiecaruia, strans legata de povestea personala a fiecarui protago-
nist sau de ambitiile personale generate de concurenta, unul
dintre ei incercand sa iasa in evidenta in defavoarea celuilalt.

De ceva timp, Denise nu are o relatie deloc buna cu o colega,

care a fost si amanta fostului ei sot. Aceasta situatie incomoda fi
provoaca prima depresie. Pentru a 0 evita pe aceasta femeie, cere,
fara succes, mutarea din post.

70
 Hartuirea la locul de munca

Trei ani mai tarziu, aceasta fi va deveni chiar sefa si o va umili

zilnic, neapreciindu-i munca si razand de fiecare greseala. Pune
sub semnul intrebarii capacitatea ei de a scrie, de a numiara, de a
lucra la calculator. Denise nu are curajul sa se apere si ia totul
personal, punandu-si jobul in pericol. Cere mutarea in alt depar-
tament, dar, in ciuda promisiunilor, nimic nu se schimba.
Deprimata, nervoasa, isi ia concediu medical, ceea ce 0 ajuta
pentru ca o tine departe de mediul de lucru. Dar, cand revine la
birou, 0 ia de la capat. Timp de doi ani, se repune pe picioare cand
igi ia concediu medical, dar cade in depresie de fiecare data cand
reia lucrul. Intervine, la un moment dat, si medicul care se ocupa
de medicina muncii, dar conducerea nu face nimic. Din cauza
acestor concedii medicale si pentru ca se tot plange, i se pune
eticheta ,,tulburata psihic“. Situatie fara iesire pentru ea, mai ales
ca prin desele absente si-ar putea pierde capacitatea de munca.
Expertizele medicale atesta, totusi, ca-si poate relua lucrul.
Denise se gandeste sa demisioneze, pentru a evita atmosfera de
la birou. Dar ce sa faca la patruzeci si cinci de ani, fara calificare?
Se gandeste la sinucidere.

Conflictele dintre colegi sunt dificil de gestionat de companii,

care par a fi stangace in a rezolva asemenea situatii. La interven-
tia unui superior ierarhic, apar imediat tot felul de barfitori care
il acuza de favoritism sau de favoruri sexuale!
Cel mai adesea, procesul este agravat de incompetenta sefilor
mai mici. De fapt, multi sefi nu sunt si buni manageri. intr-o
echipa, sef devine cel care este foarte competent profesional, nu.
cel care are calitati de lider. Multi sefi nu stiu sa insufleteasca o
echipa si nu sunt consti enti ca sunt respon sabili de probl emele
care apar in sanul acesteia. Uneori, le este frica sa intervina, pen-
tru cd nu stiu cum s-o faca. Acest dezav antaj este un factor agra- :

71
Hartuirea morala

vant pentru manifestarea hartuirii la locul de munca, pentru ca

persoanele hartuite ar trebui sa se adreseze imediat sefului di-
rect sau superiorului ierarhic. Daca nu exista un climat de incre-
dere in companie, este imposibil sa ceri ajutorul sefului. Nu este
vorba mereu de incompetenta, ci si de indiferenta sau lasitate,
pentru ca se ascund unul dupa altul.

Un superior agresat de subordonati

Se intampla mai rar. Este vorba de 0 persoana venita din ex-

terior, care nu face eforturi si se adapteze sau sd se impund si ale
carei stil si metode sunt respinse de grup. Sau — un fost co-
leg care a fost promovat fara a-i consulta pe ceilalti. Oricum,
conducerea nu a pus mare pret pe opiniile colegilor de departa-
ment ai viitorului sef.
Problema se complica atunci cand obiectivele sale nu au fost
clar definite si sarcinile persoanei promovate se suprapun cu
cele ale unei persoane din subordinea sa.
Muriel a fost, mai intai, secretara directorului unei mari com-
panii. Dupa eforturi supraomenesti si cursuri de perfectionare
solicitante care se intind cativa ani, este promovata si obtine un
post de conducere. in acel moment se loveste de ostilitatea cole-
gelor secretare cu care lucrase pana atunci. Acestea nu ii transfe-
ra mesaje importante, ratacesc dosarele, ii asculta conversatiile
telefonice private, nu transmit mai departe ce ea le roaga... Mu-
riel se plange superiorilor, dar acestia ii reproseaza ca nu stie sa
se faca respectata de secretare, nu este facuta pentru a fi sefa. Ise
propune un alt post cu mai putine responsabilitati.

72
 Hartuirea la locul de munca

Un subordonat agresat de un superior

Este 0 situatie foarte frecvent intalnita in zilele noastre, in

contextul in care li se induce salariatilor ideea ca trebuie sa fie
deschisi sa accepte orice pentru a-si pastra locul de munca.
Companiile tolereaza managerii de tip tiran sau pervers pentru ca
se potrivesc politicii lor sau pentru ca repercusiunile nu li se par
importante. Subordonatul suporta toate consecintele nefaste.
— Poate fi vorba de abuz de putere in forma pura: un superi-
or profita de pozitia sa ierarhicd in mod abuziv si isi hartuieste
subordonatii pentru a nu pierde controlul. Este puterea sefilor
,/mMai mici”.
— Poate fi si manevra perversa a unei persoane care, pentru
a se ridica, trebuie sa-i striveasca pe ceilalti sau a carei existenta
se hraneste din nevoia de a-l distruge pe celalalt, ales ca tap is-
pasitor. Vom vedea cum, prin procedee perverse, un angajat
poate cadea in capcana.

Cum poti impiedica victima sa reactioneze

Frica de somaj nu este singura explicatie pentru supunerea
pe care o manifesta victimele hartuirii. Patronii si sefii mai mici
care isi hartuiesc subalternii se folosesc, constient sau nu, pentru
a-si demonstra atotputernicia, de procedee perverse, care con-
duc la un atasament psihologic si impiedica victimele sa reacti-
oneze. Aceste procedee sunt similare capcanelor, folosite in la-
garele de concentrare, care sunt inca la ordinea zilei in regimurile
totalitare. ;
Pentru a detine puterea si a-I controla pe celalalt, se recurge
la manevre subtile care devin din ce in ce mai violente pe masu-
ra ce angajatul rezista. in prima faza, trebuie sa i se anihileze
Harfuirea morala

simtul critic, pentru a nu mai putea distinge cine are dreptate si

cine. nu. Este supus stresului, reprosurilor, este supravegheat,
cronometrat, intr-un mod foarte voalat, pentru a se simti perma-
nent pe muchie de cutit. Salariatul este prins la mijloc. Accepta
mai multe si nu poate spune ca ce i se intampla este de nesupor-
tat. De oriunde porneste si oricare ar fi agresorii, procedeele
sunt aceleasi: nu se vorbeste de problema, dar se actioneaza in
mod perfid pentru a elimina persoana, in loc s4 se gaseasca o
solutie. Acest proces este amplificat de grup, care este luat drept
martor sau participa activ la fenomen.
Hartuirea in companii trece apoi prin diferite etape, care au,
ca punct comun, refuzul de a comunica.

Refuzul comunicarii directe

Nu se vorbeste despre conflict, dar este, zilnic, prezent prin

atitudini de descalificare. Agresorul nu da explicatii in legatura
cu atitudinea sa. Aceasta negare paralizeaza victima, care nu se
poate apara, deci agresiunea continua. Refuzand recunoasterea
conflictului si comunicarea, agresorul impiedica producerea
unei discutii si, implicit, gasirea unei solutii. in registrul comu-
nic&rii perverse, trebuie sa-1 impiedici pe celdlalt sa gandeasca,
sa inteleaga, sa reactioneze.
Sustragerea de la dialog este o strategie abila de a agrava con-
flictul, in defavoarea celuilalt. Mesajul subliminal este urmato-
rul: celalalt nu ma intereseaza, nu existé. Cum nu se vorbeste
despre asta, se poate reproga orice. :
Devine si mai grav cand victima are tendinta dea se invino-
vati: ,,Ce i-am facut? Ce are sa-mi reproseze?”
Reprosurile sunt vagi, imprecise, lasand loc
interpretari si neintelegeri. Alteori, su

oda
 Hartuirea la locul de munca

tru paradoxal, pentru a evita orice replica: , Draga mea, te apre-

ciez mult, dar nu esti buna de nimic!”
Orice incercare de a obtine explicatii duce doar la reprosuri
vagi.

Descalificarea

Agresiunea nu are loc cu cartile pe fata, ceea ce ar putea per-

mite o replica, ci este subliminala, la nivel nonverbal: oftat afec-
tat, ridicare din umeri, priviri pline de dispret, cuvinte nerostite,
subintelesuri, aluzii destabilizante sau rautdcioase, remarci ne-
potrivite... Astfel, unui salariati se poate inocula ideea ca nu este
bun pentru postul sau, care va ajunge sa se indoiasca de tot ce
face.
In m&sura in care agresiunile sunt indirecte, este dificil sa te
aperi. Cum sa descrii o privire plina de ura? Cum sa raportezi
subintelesuri, lucruri nerostite? Victima se indoieste de propri-
ile-i perceptii, i se pare ca exagereaza. Este in stadiul in care se
indoieste de ea insasi. Atat timp cat cuvintele celuilalt vin sa ti
intareasca lipsa de incredere, isi va pierde total increderea si va
renunta sa se apere.
A descalifica 0 persoana inseamna si a nu te uita la ea, anu o
saluta, a vorbi despre ea ca despre un obiect (ce om sanatos ar
putea vorbi cu peretii!), a spune de fata cu victima: ,,Ai vazut ce
haine demodate poarta!” Inseamna a nega prezenta victimei, a
nu o baga in seama, a profita de absenta ei de cinci minute, pen-
tru a-i lasa in birou un dosar cu un post-it, in loc sa-i spui direct
ce are de facut.
Avem de-a face si cu critici indirecte, disimulate prin glume,
ironii, sarcasm. Pot replica: ,,E doar o gluma, nimeni n-a murit
dintr-o gluma!” Limbajul este deturnat. Fiecare cuvant ascunde
un subinteles care se intoarce impotriva victimei alese.

15
Harfuirea morala

Discreditarea

Pentru asta, este suficient s4 semeni indoiala in mintea

celor-
lalti: ,,Nu crezi ca...” Printr-un fals discurs, un amalgam
de
subintelesuri, insinudri, se tese un tablou de neadevaruri pe care
manipulatorul il exploateaza in favoarea lui.
Pentru a-l dobori pe celalalt, il ridiculizim, il umilim, i co-
plesim cu sarcasm, pana ce-si pierde increderea in el. fi dam o
porecla ridicola, radem de vreo infirmitate sau de vreun defect.
Folosim calomnia, minciunile, subintelesurile perfide. Se proce-
deaza in aga fel incat victima stie ce i se intampla, dar nu se poate
apara.
Aceste manevre vin din partea colegilor invidiosi, care, pen-
tru a iesi dintr-o situatie stanjenitoare, arunca vina asupra celui-
lalt, sau din partea sefilor care cred cA isi stimuleaza subalternii,
criticandu-i fara incetare si umilindu-i.
Cand victima cedeaza, se enerveaza sau intra in depresie,
iata si justificarea hartuirii: , Nu-i de mirare, era nebuna!”

Izolarea

Pentru a distruge un angajat din punct de vedere psihic, ast-

fel incat sa nu se poata apara, trebuie, mai intai, ca acesta sa fie
izolat de altii pentru a dejuca diferite aliante posibile. Este mai
greu sa te razvratesti de unul singur, mai ales cand toata lumea
pare impotriva ta.
Prin insinuari sau preferinte vadite, apare gelozia, oamenii
sunt porniti unul impotriva celuilalt, se seamana discordia. Pro-
cesul de destabilizare are loc prin grija colegilorinvidiosi or ade-
varatul agresor se simte chiar nevinovat. — : ie
Respingerea din partea colegilor inseamni sa
la cantina, sa nu fii invitat la petreceri
gur
 Hartuirea la locul de munca

Cand agresiunea vine din partea superiorilor ierarhici, victi-

ma desemnata este, treptat, privata de orice informatie. Este izo-
lata, nu mai este invitata la sedinte. Afla vesti despre parcursul
sau in companie prin memorii si referate. Mai tarziu, putem vor-
bi de carantina, de punerea la colt. Nu i se mai da de lucru, desi
colegii sunt coplesiti de volumul de munc§, dar nu i se da nici
dreptul de a citi ziarul sau de a pleca mai devreme.
S-a intamplat intr-o mare companie nationalizata ca un sef sa
fie inlaturat, prin mutarea lui intr-un birou departe de echipa sa,
cu un telefon nefunctional, fara nicio misiune, niciun contact.
Dupa un timp, a ales sa se sinucida.
Izolarea genereaza mai mult stres decat volumul excesiv de
munca si devine, rapid, devastatoare. Conducerea stie sa folo-
seasca acest sistem fara remuscari, pentru a provoca demisia
unui angajat nedorit.

Jignirea

Consta in a-i incredinta victimei sarcini inutile sau injositoa-

re. De exemplu, Sonia, absolventa unui program de master,
ajunge sa lipeasca plicuri intr-un loc ingraméadit, neaerisit.
Victimelor li se fixeaza obiective imposibil de realizat, sunt
obligate sa ramana peste program, sa lucreze in weekend, ca
apoi raportul sa fie aruncat la gunoi.
Pot fi si agresiuni fizice, dar indirecte, neglijente care duc la
accidente: obiecte grele care cad, accidental, pe picioarele victi-
mei.

A-limpinge pe celalalt sd greseasca

Un mijloc foarte abil de a-l face pe celalalt sa fie discredita

este sa-l faci sé greseasca pentru a putea sa-l criti i
Hartuirea morala

sesti si pentru a-i inocula 0 imagine negativa despre propria-i

persoana. Este foarte usor, printr-o atitudine de dispret sau prin
provocare, sa manipulezi 0 persoana impulsiva si sa o faci sa
aiba un comportament agresiv, observat de toti. Evident, remar-
ca finala: ,, Ati vazut, aceasta persoana este complet nebuni, stri-
ca mediul de lucru.”

Hartuirea sexuala

Hartuirea sexuala nu este decat un pas in plus fata de hartu-

irea morala. Ambele sexe sunt vizate, dar de cele mai multe ori
este vorba despre femei agresate de barbati, in general de supe-
riorul ierarhic.
Nu este vorba doar de a obtine favoruri de natura sexuala, ci
de a-si manifesta puterea, de a considera femeia obiectul lor (se-
xual). Barbatul care hartuieste sexual o femeie considera ca este
la ,,dispozitia sa”. Ea trebuie sa accepte si chiar sa fie flatata, sa
prinda aripi pentru ca a fost ,,aleasa”. Hartuitorul nu-si poate
imagina ca femeia dorita poate spune nu. De altfel, daca 0 face,
primeste, in schimb, agresiuni si umilinte. Se intampla des ca
agresorul sa spuna el ca a fost victima seductiei, femeia fiind
insistenta si provocatoare.
S-au descris mai multe tipuri de hartuitori — toti au in comun
un ideal masculin dominant si atitudini negative despre femei si
feminism - si, implicit, diferite tipuri de hartuire sexuala’:
- h&artuirea de gen, adica a trata o femeie diferit tocmai pen-
tru ca este femeie, cu remarci si comportamente misogine;
- comportamentul seducator;

* Fitz gera ld, Sex ual har ass men t: the defi niti on and mea sur eme nt of a
construct”, in M.A. Paludi (ed.), Ivory Power: sexual harassment on campus,
State University of New York Press, Albany. : : Tee

78
 Heartuirea la locul de munca

- gsantajul sexual (singurul pedepsit legal in mod real in

Franta);
- atentia sexuala nedorita;
- impunerea sexuala;
- agresiunea sexuala.

Din 1976, sistemul juridic american recunoaste hartuirea se-

xuala ca forma de discriminare sexuala, iar in Franta este consi-
derata infractiune doar daca victima este santajata in mod expli-
cit cu concedierea.
intr-o ancheta realizata in SUA,! 25% pana la 30% dintre ti-
neri recunosc cA au fost victima a cel putin un act de hartuire la
universitate (comentarii sexiste, priviri sugestive, atingeri sau
remarci sexuale nepotrivite) din partea profesorilor.

Punctul de plecare al hartuirii

Daca perversii versati sunt rari in companii, sunt de temut
din cauza marii lor puteri de atractie si darului de a-i antrena pe
altii dincolo de limite.
O lupta pentru putere este legitima intre rivali, daca vorbim
de o competitie unde fiecare are sansa lui. Anumite lupte, totusi,
sunt pur si sim plu ine gal e. Este vor ba des pre sup eri ori i ier arh ici
sau cand o victima este redusa la rolul de persoana neputincioa-
s& pentru a fi agresata in voie, fara a putea riposta.

Abuzul de putere.

in acest caz , ag re si un ea est e cla ra. Est e su pe ri or ul car e isi

striveste subordonat ul cu pu te re a sa. Cel mai . ee ef it /m ai
aaa

ul es , 19 91 , cit at de G- F. Pi na r i
4 MacKinney, Maro
ps es , Pa ri s, 19 97 . “ :
psychiatrie, Elli
Harfuirea morala

mici” se pun in valoare astfel. Pentru a compensa fragilitatea

identitara, trebuie si domine si 0 face foarte usor pentru ca sub-
ordonatul intra in joc de teama sa nu fie concediat. Totul este
justificat prin grija pentru bunul mers al lucrurilor in companie:
orar de lucru prelungit, care nu poate fi negociat, situatii de ur-
genta foarte dese, pretentii fara noima.
Totusi, a pune presiune pe angajati, in mod sistematic, repre-
zinta un management ineficient si putin rentabil pentru ca stre-
sul rezultat poate duce la greseli profesionale grave si concedii
medicale prelungite. Angajatii fericiti sunt mult mai productivi.
Totusi, sefii ,,cei mici’ si chiar conducerea traiesc cu iluzia ca,
prin abuz de putere, obtin maximum de rentabilitate.
In general, abuzul de putere nu este indreptat in mod parti-
cular contra unei persoane, ci inseamna pur si simplu a-l strivi
pe cel mai slab. In companii se poate transmite in cascada, de la
seful cel mare la seful cel mic.
Abuzul de putere din partea sefilor a existat dintotdeauna,
dar mai recent apare sub forme mai subtile. Superiorii le vorbesc
subordonatilor de autonomie si spirit de initiativa, dar se as-
teapta si la supunere si ascultare din partea lor. Sunt mereu trasi
la raspundere, deci li se inoculeaza eventuale greseli, strategie
care merge cu angajatii pentru ca acestia sunt mereu preocupati
de bunul mers al companiei, traind cu frica de a fi concediati.

Eva lucreaza de un an intr-o companie mica ca agent comerci-

al. Se munceste intr-un ritm sustinut si orele suplimentare nu
sunt platite. Chiar daca lucreaza si in weekend cand sunt targuri,
luni trebuie sa ajunga la timp la birou, la prima ora.
Patronul este un tiran, nu este niciodaté multumit. Daca per-
sonalul nu este 100% performant, incepe sa tipe. Nu ramane nicio
arma de aparare: ,,Daca nu esti multumit, la revedere!“ Aceste

80
 Harfuirea la locul de munca

agresiuni verbale o paralizeaza pe Eva. De fiecare dati se simte

rau si este nevoita sd ia pansamente gastrice si calmante. Epuiza-
ta, incearca sa recupereze, dormind in weekend, dar are un somn
agitat, neodihnitor.
Dupa o perioada foarte incarcat&, ajunge cu nervii la paméant,
izbucneste in lacrimi din nimic, nu mai doarme, nu mai minan-
ca. Medicul ii da concediu medical pentru depresie. Reia lucrul
dupa doua luni si colegii o suspecteazi ci a inventat boala. Nu mai
are nici birou, nici calculator, Este atmosfera de teroare cu care se
obisnuise: reprosuri nefondate, barfe, sarcini umilitoare pentru
nivelul sau de competente, criticd asidu% despre munca prestata.
Nu indrazneste sa zicd nimic i plange prin toalete. Seara, este
epuizata. Dimineata, cand ajunge la munci, se culpabilizeaza,
chiar daca nu este vina ei, c&ci toti colegii in aceasti companie
sunt cu ochii-n patru si se sapa.
Eva igi compara jobul cu 0 uzina de stres. Toti colegii se plang
de simptome psihosomatice: dureri de cap, de spate, eczeme, dar,
ca niste pusti speriati, tac chitic si nu isi reclam niciodata seful,
flindca oricum nimanui nu-i pasa.
Dupa sase luni de concediu medical, Eva este convocati la o
discutie despre o evaluare premergatoare unei concedieri. Asta
din cauza cé a lipsit o zi de la un targ pentru ca s-a simtit rau.
Acest e-mail este un declic pentru ea. Se simte furioasa, pentru
prima data. Resimte nedreptatea si reaua-credinta a patronului si
decide si nu cedeze. In ciuda vinovatiei sale — ,M& intreb in ce
masura am provocat asta“ — actioneaza.
Se sfatuieste cu un consilier pe probleme la locul de munca,
cu care merge la intalnirea respectiva. Motivul oficial este pierde-
rea increderii pentru ca a lipsit atat de mult si nu a anuntat ime-
diat. Consilierul mentioneaza ca ultima sa absenta a fost la un
targ in weekend si ca patronul a fost de negasit la telefon. Niciun

81
Hartuirea morala

repros al patronului nu este motiv serios pentru concediere. El

spune ca se va mai gandi si ca are tot timpul din lume pentru a
trimite scrisoarea de concediere.
Pentru a te apara eficient trebuie sa fii sigur de drepturile tale
si Eva s-a informat. Stie si ce greseli trebuie sa evite. Daca nu ar fi
venit insotita la discutia premergatoare concedierii, patronul ar fi
terorizat-o, asa cum mai procedase si pana atunci, fnainte sa-i fi
dat o ,,alté sansa“ pe un ton parintesc.
Eva asteapta scrisoarea de concediere, pe care nu o mai pri-
meste. Continua sa mearga la serviciu cu o anume placere, dar
atmosfera toxica fi da din nou insomnii si se simte epuizata. Dupa
discutie, situatia este si mai neplacuta. Primeste zilnic faxuri cu
mici reprosuri. Colegii fi spun: ,,Nu ar fi trebuit sa faci asta, i-ai
starnit furia!“ Trebuie sa se justifice in orice clipa si, din prudenta,
face xeroxuri cu conversatiile mai importante. Trebuie sa fie aten-
ta sa nu comita greseli, sa nu cada in capcana. in pauza de pranz
isi ia notitele personale cu ea chiar daca colegii o acuza de parano-
ia: ,,Pleci la pranz cu ghiozdanul in spate ca o scolarita!“ Unii co-
legi fi arunca dosarele pe birou fara sa-i adreseze vreo vorba. Daca
protesteaza, i se raspunde: ,,Ai o problema?“ Eva se face toata mica
pentru nu a atrage batjocura colegilor. Patronul nu fi mai trimite
note informative.
Dupi o luna, decide s-o concedieze, pentru ca nu si-a schimbat
atitudinea. De data asta, cum era deja evident, singurul motiv este
faptul c4 nu o mai suporta. Consilierul negociaza pentru ea 0 con-
cediere cu salarii compens atorii. Tem4nd u-se ca Eva nu se numa-
ra printre ,,sfinte“, semneaza intelegerea.
Dupa plecarea ei, alti cinci colegi, dintre care trei manageri,
pleacd. Unul si-a dat demisia pentru ca a gasit un serviciu mai
bun, dar ceilalti patru pleaca pur si simplu, farda obfine vreun
_ gest compensatoriu. ure eae fee oo.

ga
 Hartuirea la locul de munca

Maneurele perverse

Cand un individ pervers intra intr-un grup, tinde sa stranga

in jurul lui persoanele cele mai docile, pe care le seduce. Daca
una dintre ele nu se lasa ,,inregimentata”, este respinsa si consi-
derata tapul ispasitor. O legatura sociala se leaga intre membrii
grupului pentru a critica persoana izolata, a o barfi si a o arata
cu degetul. Grupul este sub influenta perversului si adopta ace-
lasi cinism si aceeasi lipsa de respect. Nu si-au pierdut simtul
moral, dar fiind dependenti de 0 persoana fara scrupule, li s-a
estompat simtul critic.
Stanley Milgram, psihosociolog american, a studiat intre
1950 si 1963 fenomenul de supunere in fata autoritatilor.? Meto-
da sa era urmatoarea: ,,O persoand vine intr-un cabinet psiholo-
gic unde i se cere sa intreprinda o serie de actiuni care vor intra
treptat in conflict cu constiinta sa. intrebarea este pana cand va
urma instructiunile investigatorului si va refuza sa execute anu-
me actiuni.” El trage concluzia ca ,,oamenii normali, lipsiti de
orice urma de ostilitate, pot deveni, prin indeplinirea unor sar-
cini banale, agentii unui proces atroce de distrugere.” Aceasta
constatare este reluataé de Christophe Dejours,° care vorbeste
despre banalizarea sociala a raului. Perversul profita de aceasta
docilitate si se foloseste de ea pentru a-i face pe ceilalti sa sufere.
Scopul unui pervers este sa acceada la putere, s-o pastreze
prin toate mijloacele sau sa-gi ascunda incompetenta. Pentru
asta, trebuie sa scape de oricine ar constitui un obstacol contra

ascensiunii sale sau de persoane le care isi pastreaza luciditat ea

Nu se multumes te sa atace pe cineva vul-
si Lar putea demasca.

a Va ut or it é, tr ad . fr. , Ca lm an n- Lé vy , Pa ri s, 19 74 .
5S, Milgram, Soumission
So uf fr an ce en Fr an ce , Se ui l, Pa ri s, 19 98 . ee
6 C. Dejo ur s,
Héarfuirea morala

nerabil, cum stau lucrurile in cazul abuzului de putere, dar se

genereaza aceasta stare de vulnerabilitate pentru ca victima sa
nu se poata apara.
Frica duce la un comportament docil, chiar de supunere, din
partea persoanei vizate si ii face pe colegi sa se prefaca ca nu stiu
nimic din ce se intampla in jur. Individualismul, sub egida slo-
ganului ,,fiecare lupta pentru sine”, este la putere. Anturajul se
teme sa fie stigmatizat si sa se gaseasca pe lista de concedieri,
daca este solidar cu victima. Intr-o companie, nu trebuie sa faci
pe interesantul. Trebuie sa fii la locul tau, sa nu te diferentiezi
prea mult de turma.
Filmul american Swimming with sharks, regizat de George Su-
ang (1995), rezuma toate umilintele si torturile mentale pe care
un patron egocentric si sadic le indreapta asupra unui angajat
ambitios, gata sa accepte tot, pentru a reusi. isi jigneste angajatii,
minte fara scrupule, da ordine incoerente, schimba regulile frec-
vent pentru a-si pastra subalternii in priza”. Angajatii sunt
anuntati: ,,A lovi sub centura este recomandat, chiar incurajat!”
Si continua sa se dea la noua angajata gi s-o seduca fluturandu-i
sub nas o promovare: ,,Fa-mi pe plac. Taci, asculta si baga la cap!
Nu aicreier. Opiniile tale nu conteaza. Nu intereseaza pe nimeni
ce crezi, ce simti. Esti la cheremul meu. Esti aici sa-mi aperi inte-
resele si sa raspunzi nevoilor mele... Nu vreau sa te martirizez.
Vreau sa te ajut. Daca iti faci treab a bine, ascult i si bagi la cap,
vei putea avea ce-ti doresti.”
Un pervers actio neaza cu atat mai bine intr-o compa nie, cu
cat aceasta este mai dezor ganiz ata, mai prost struc turat a, mai
ient sa identi fice bresa pe care 0 va adan-
,deprimata”. Este sufic
ci pentru a-si satisface dorinta de putere. :
Tehnica este mere u aceeas i: se profit a de slabi ciuni le eel
de a se indoi de eliinsugi lipsi de apa- a
care este adus in stadiul
 Hartuirea la locul de munca

rare. Printr-un procedeu subtil de discreditare, victima isi pier-

de increderea in sine si uneori este atat de confuza, incat ii da
dreptate agresorului: ,Sunt zero barat, nu voi reusi, nu sunt la
inaltime!” Astfel, distrugerea are loc in mod subtil, pana cand
victima isi pierde increderea in ea insasi.

Myriam este designer intr-o companie de publicitate de suc-

ces. in principiu, este singura responsabila in departamentul sau,
dar este coordonata de un director, subordonat direct sefului cel
mare. Foarte responsabila atunci cand vine vorba despre serviciu,
lucreaza, fara a fi platita, chiar si in weekend si pana noaptea tar-
ziu. Dar daca se arata prea autonomi, i se taie din avant.
Cand ii inmaneaza directorului, care nu este designer, un pro-
iect, acesta il modifica, fara ca ea si fie la curent. Daca ii cere ex-
plicatii, i se raspunde cu dezinvoltura si cu zambetul pe buze:
»otii, Myriam, este lipsit de importanta!“ Myriam resimte o furie
interioara, greu de exprimat prin cuvinte: ,Am lucrat trei zile
pentru acest proiect si in doi timpi si trei secunde, reface tot, fara
a-mi da de stire. Si apoi vrea sa lucrez la alte proiecte pe care sa
nu le ia in seama!“
Nu se poate vorbi cu cartile pe fata, totul ramane la nivelul
lucrurilor nespuse. Niciun angajat nu indrazneste sa spuna ce
gandeste in fata directorului, pentru ca se tem de reactia lui. Sin-
gura solutie: sd se fereasca de el. Deci, neincrederea este la putere.
Toti se intreaba ce urmareste. Prin umor gi deriziune se asigura ca
nimeni nu cracneste. Cum intra pe usa, atmosfera devine tensio-
nata, toti simtindu-se panditi. Dar, pentru a evita problemele, ma-
joritatea angajatilor au decis sa taca.
Pentru ci volumul de munca este foarte mare, directorul a
acceptat propunerea lui Myriam de a mai angaja 0 persoana. Ime-
diat, incepe si bage zazanie intre ei. Cand Myriam isi exprima
85
Hértuirea morala

opinia despre un proiect la care lucreaza, directorul n-o ascult% si

fi spune asistentului, ridicand din umeri: ,Nu-i asa ca ai tu 0 idee
mai buna?“
li cere lui Myriam si fac3 din ce in ce mai multe lucruri $i cat
mai repede. Daca ea are ceva de spus, pentru ci pune pret pe mun-
ca ei, ti reproseaza ca este o persoana dificila. fn final, ea accepta.
Cand indrazneste sa se opuna, devine atat de stresata, incat are
dureri de burta de cum se trezeste. La serviciu simte ci nu poate
respira $i ca traieste la limita de avarie.
Directorul lui Myriam vrea si controleze tot. Nu vrea sa im-
parta cu altii puterea. Invidios, ar vrea sa-si insuseasca creatiile
lui Myriam. Acest tip de management, cAnd functioneaz, il face
pe manager atotputernic. Unele persoane se acomodeaza cu acest
stil infantil; conflictele dintre colegi seam&na cu ciondanelile din-
tre frati. Myriam rezista, dar nu are curajul de a merge pana la
capat, caci nu vrea sa-si piarda jobul, sufera si este lipsita de mo-
tivatie: inteleg cum se poate ajunge la crima, caci, simtindu-ma
166
neputincioasa, resimt o violenta interioara teribila!

Daca anumiti angajatori isi trateaza angajatii ca pe niste co-

pii, altii ti vad ca pe niste , bunuri“ de folosit aga cum au ei chef.
C4nd este vorba, ca in cazul nostru, despre idei proprii, creative,
pe la petsoane @sunt om mai directs. One initiativa, orice

tinut pe los pede a

parte. Trebuie sa ajunga
sa
acest post din aceasta com:
 Hartuirea la locul de munca

re opiniile. Este bombardat apoi cu remarci jignitoare, neplacu-

te, care, daca nu au rezultatele scontate, sunt urmate de violenta.
Daca se razvrateste, reaua-vointa latenta este inlocuita de o
ostilitate declarata. Este faza de distrugere moral, calificata ca
nteroare psihologica”. In acest caz, toate mijloacele sunt bune,
inclusiv violenta fizica, pentru a distruge o persoana, ceea ce
poate avea ca rezultat distrugerea psihicd sau suicidul. Prin
aceasta violent, agresorul pierde din vedere interesul compani-
ei, unicul lui scop fiind anihilarea victimei.
Actiunile perverse inseamna a sta tot timpul la panda in cdu-
tarea puterii si a avea o mare satisfactie cand il folosesti pe cela-
lalt ca pe un obiect, ca pe o marionet&. Agresorul isi transforma-
interlocutorul intr-un individ neputincios, pentru a-l distruge
fara scrupule. Ca sa obtina ce vrea, foloseste orice mijloace, chiar
daca — si mai ales daca — ceilalti au de suferit. A-i injosi pe ceilalti
este, pentru el, o maniera legitima de a capata stima de sine, fara
niciun pic de respect pentru altii. Ceea ce socheaza este 0 ostili-
tate fara limite, din motive fara importanta, si absenta totala a
compasiunii fata de persoanele incoltite in situatii de nesupor-
tat. Cel care isi indreapta violenta impotriva altor persoane cre-
de c& acestea o merita si nu au dreptul sa se planga. Victima nu
este decat un obiect care jeneaza si identitatea sa este negata. Nu
i se recunoaste niciun drept de a avea sentimente sau emotii.
Confruntandu-se cu aceasta agresiune, pe care n-o intelege,
victima este singura, caci, cand este vorba de actiuni perverse,
anturajul nu intervine, dand dovada de lasitate, de teama sa nu
devina tinta agresorului. Uneori, cei apropiati chiar se bucura,
cu sadism, de spectacolul acestei distrugeri.
intr-o relatie normal, este posibil, uneori prin conflict, sa pui
capat aces tei pute ri neli mita te pent ru a rest abil i echi libr ul de
forte. Dar un pervers manipulator nu suporta nici cea mai mica
87
Hartuirea morala

opozitie adusa atotputerniciei lui si relatia conflictuald se va

transforma in urd, urmarind distrugerea voita a partenerului.

Lucie lucreaza de zece ani ca agent de vanziri intr-o firm

mica gi este foarte atasata de jobul ei. La inceput, a contribuit la
dezvoltarea companiei si a fost o adevarati provocare si gaseasca
noi clienti.
Patronul a fost mereu lingusitor, protector, suveran, ins ime-
diat ce afacerea a crescut a devenit un tiran, un despot. Nu mai
saluta cand ajunge la birou, se face ci nu-i vede pe angajati cand
le da ordine, le cere si lase usile de la birou deschise, da instructi-
uni cu cinci minute inainte de sedint&. Aceste mici detalii ti epui-
zeaza, Caci trebuie sa fie permanent cu ochii-n patru. Pentru a
domina mai usor, fntretine barfele, conflictele, ii flateaz4 pe cei
mai docili si ii persecuta pe cei care fi opun rezistenta. Pentru a
face fata acestui abuz de putere, Lucie st la distanta: o forma de
rebeliune in ochii lui.
Lucrurile iau un alt curs cand mai angajeaza un alt agent de
vanzari. Dintr-odata, nou-venita este ridicata in slavi, in defavoa-
rea tuturor. In fata unei astfel de nedreptati flagrante, tanara an-
gajata este tulburata, neincrezatoare si decide sa demisioneze.
Patronul o face sa se razgandeasca gi le explica celorlalti ca aceas-
t& confuzie s-a produs din cauza geloziei lui Lucie.
Cele doua doamne sunt puse in postura de rivale si patronul
crede ca se vor agresa reciproc, putand sa le controleze mai usor.
De acum inainte, Lucie este izolaté. Nu mai are acces la infor-
matii. Munca sa nu mai este recunoscuta, nimic din ce face nu
 Hartuirea la locul de munca

la distanta, caci cei care pareau prea apropiati de ea sunt descali-

ficati din start.
Ca multe alte victime ale hartuirii morale, Lucie intarzie sa
reactioneze. Inconstient, i-a acordat patronului rolul de tata.
Atunci cand aude cuvinte injurioase la adresa sa din partea
patronului in fata unei colege, il roaga sa aiba o discutie:
— M-ati insultat in fata colegei, ce aveti sa-mi reprosati?
— Nu mic-e frica de nimeni si de nimic! Plecati!
— Nu voi pleca pana cand nu-mi spuneti ce aveti sa-mi repro-
sati.
Patronul isi pierde atunci sangele rece. Furios, rastoarna biro-
ul si strica tot in jur: ,Sunteti o incapabila, m-am saturat de rau-
tatea dumneavoastra!“
Neintelegand de ce nu cedeaza, patronul scoate cartea terorii.
Inverseaza rolurile si face pe victima unei angajate agresive.
Lucie, care avusese mult timp sentimentul ca este protejata de
el, nu reuseste sa inteleaga dispretul’si ura din ochii acestuia. Vi-
olenta fizica produce un declic. Decide sa faca 0 plangere. Colegii
jncearca sa 0 faca sa se razgandeasca: ,,Opreste-te, vei avea proble-
me. Se va calma la final!“ Ea o tine una si buna si tsi suna avocatul
pentru a sti ce procedura trebuie s4 urmeze. In lacrimi si tremu-
rand toat&, face plangere la politie. Apoi, merge la medic si ii eli-
bereaza un certificat de incapacitate temporara de munca cu du-
rata de 8 zile. La finalul programului, merge in birou sa-si ia
geanta.

A face plangere este singura cale de a pune capat terorii psi-

hologice. Trebuie insa sa ai curaj sau sa ajungi la capatul rabda-
rii, caci asta implica o ruptura definitiva de companie. Pe de alta
parte, nu este sigur nici ca plangerea a fost primita, nici ca pro-
cedura declansata va avea succes.
Hartuirea morala

Compania care inchide ochii

Aceasta maniera de a proceda nu este posibila decat in situa-
tia in care compania inchide ochii sau chiar incurajeaza hartui-
rea. Este vorba despre directorii care pot lua masuri autoritare
cand un salariat nu este competent sau nu da randament, dar
care nu stiu sa ia atitudine fata de angajatii care au un compor-
tament nerespectuos si deplasat fata de colegii lor. Se ,, respecta”
domeniul privat, nimeni nu intervine, considerandu-se ca anga-
jatii sunt destul de maturi pentru a se descurca singuri, dar se
desconsidera notiunea de ,,persoana.”
In cazul in care compania este complice, perversiunea isi ga-
seste imitatori, care nu sunt ei insisi perversi, ci isi pierd repere-
le, se lasé dusi de nas. Nu considera ca este socant daca un indi-
vid este tratat in mod insultator. Nu se poate trage linie intre
a face reprosuri” pentru a stimula pe cineva sau pentru a-l har-
tui. Notiunea de respect corespunde acestei demarcatii, dar in
caz de competitie unu la unu, acest termen, care figureaza in
Declaratia drepturilor omului, este uneori uitat.
Amenintarea somajului transforma aroganta si cinismul in
metoda de management. intr-un sistem in care existé o competi-
tie acerba, raceala si duritatea devin litera de lege. Competitia,
oricat de rusinoase ar fi mijloacele, este considerata sanatoasa,
iar perdantii sunt inlaturati. Persoanele care se tem de infruntare

nu folosesc procedee directe pentru a obtine puterea. Manipulea-

za in mod pervers sau sadic pentrua cstiga supunerea celorlalti.
Calcandu-i in picioare pe altii, isi amplifica stima de sine. :
 Hartuirea la locul de munca

nie, poate manipula si distruge, cu nonsalanta, alte persoane

pentru a cuceri sau pastra puterea.
Anumite caracteristici ale companiei pot facilita manifestarea
hartuirii.
Cum toti specialistii o confirma, in grupurile care lucreaza
sub presiune, conflictele apar mai usor. Noile metode de mana-
gement care vizeaza cresterea performantei, punand pe planul
secund elementul uman, genereaza mult stres si conditii favora-
bile pentru aparitia perversitatii.
La inceput, stresul este un fenomen psihologic de adaptare a
organismului la 0 agresiune, de orice fel. La animale, este 0 reac-
tie de supravietuire. In fata unei agresiuni, au de ales intre fuga
si confruntare. Pentru angajat, aceasta alegere nu exista. Reactia
organismului sau (fenomen intalnit si la animale) se deruleaza
in trei faze succesive: alerta, rezistenta si epuizare, insa acest fe-
nomen psihologic si-a pierdut prima semnificatie, de pregatire
fizica, si a devenit sinonim cu adaptarea sociala si psihologica.
Angajatilor li se cere sa fie polivalenti, sa lucreze prea mult, sa
respecte termene nemiloase. in raportul lor anual din 1996, doc-
torii de medicina muncii din Bourg-en-Bresse au facut 0 analiza
a consecintelor flexibilitatii asupra salariatilor din abatoare:
,Exista, intr-adevar, constrangeri de ordin economic relevante ~
pentru acest domeniu de activitate, dar, la 0 privire mai atenta,
in anumite abatoare, constrangerile «obisnuite» sunt supralici-
tate si se impun orare exagerate $i atipice, un ritm cat mai rapid,
deci se constata o lipsa de respect pentru personal din ce in ce
mai accentuata.”
Stresul la locul de munca si costul economic al consecintelor
asupra sanatatii raman un subiect neexplorat in Franta. Stresul
nu este recunoscut nici ca boala profesionala, nici ca motiv inte-
meiat pentru concediu medical, desi doctorii de medicina mun-

91
Hartuirea morala

Ci si psihiatrii constata o crestere a incidentei afectiunilor psiho-

somatice, a consumului de alcool si substantelor psihotrope, din
cauza presiunii de la locul de munca.
Dezorganizarea dintr-o companie este mereu generatoare de
stres, fie pentru ca rolurile nu sunt bine definite (nu se stie cine
ce face, de ce este responsabil fiecare), fie cd este vorba de un
climat organizational instabil (cand cineva este numit intr-o
functie, nu se stie pentru cat timp) sau de absenta dialogului
(deciziile sunt luate fara acordul persoanelor interesate). Proce-
sele greoaie la nivel de administratii sau companii foarte ierarhi-
zate permit unor indivizi avizi de putere sa fie asmutiti contra
celorlalti, fara vreun fel de retineri.
Anumite companii sunt adevarate ,,storcatoare de citrice”.
Fac sa vibreze coarda afectiva, cer angajatilor sa faca din ce in ce
mai multe lucruri. Cand salariatul, stors de puteri, nu mai este
rentabil, compania se debaraseaza de el fara scrupule. Lumea
afacerilor incarneaza manipularea impinsa la extrem. Chiar
daca, in principiu, latura afectiva nu este in mod direct implica-
ta, de foarte multe ori, pentru a-si motiva angajatii, directorii de
companii dezvolta cu acestia relatii care depagesc cadrul con-
tractual. Li se cere sa se dedice corp si suflet, intr-un sistem pe
care sociologii Nicole Aubert si Vincent de Gaulejac’ il numesc
,managinar”, fiind transformati in ,,sclavi poleiti”. Pe de o par-
te, li se cere prea mult, cu toate consecintele stresului care de-
curg de aici; pe de alta part e, nu li se rec uno sc efor tul si mer itu l
personal. Devin simpli pioni de care se pot pene In an . e ae
companiy existaae ca un ang a ™
pandiprea multe ¢
 Hartuirea la locul de munca

ritate. Orice sclipire de originalitate si initiativa personala de-

ranjeaza. Li se taie avantul si motivarea, refuzandu-li-se cursuri
de dezvoltare si sarcini care implica responsabilitate. Angajatii
sunt tratati precum niste elevi indisciplinati. Nu pot rade sau
avea un aer degajat la birou, fara a fi trasi la raspundere. Uneori,
li se cere sa-si toarne cenusa in cap la sedintele saptaméanale,
grupurile de lucru fiind scena umilintei in public.
Faptul ca multi dintre ei sunt supracalificati pentru postul lor
sau ca au un nivel de studii echivalent sau chiar mai inalt decat
cel al superiorului ierarhic agraveaza procesul. Sefului nu-i ra-
mane decat sa puna presiune pana cand salariatul nu mai supor-
ta si ajunge sa comita erori. Constrangerile de ordin economic ii
fac pe sefi sa ceara in permanenta salariatilor mai mult, cu din ce
in ce mai putina consideratie. Este vorba de o devalorizare a per-
soanei si a competentelor sale. Individul nu conteaza. Povestea
sa, demnitatea sa, suferinta sa sunt trecute cu vederea.
In fata acestei transformari a fiintei umane intr-un simplu
obiect, a acestei robotizari a indivizilor, majoritatea angajatilor
din mediul privat duc o lupta interioara, se simt intr-o situatie
delicata si se supun, asteptand sa rasara soarele si in compania
lor. Stresul declansat este insotit de insomnii, oboseala, irascibi-
litate, dar angajatul refuza sa-si ia concediu medical, recoman-
dat de medic, de frica represaliilor la revenirea din concediu.
Exista mai multe metode de a scapa de un angajat care deran-
jeaza, chiar daca nu i se poate reproga nimic:
- orestructurare in departament duce la eliminarea postu-
lui: se poate face o concediere din motive economice;
- ise incredinteaza o sarcina dificila si i se cauta nod in pa-
pura pentru a-l concedia;
- poate fi hartuit psihologic pentru a-l face sa cedeze si a-gi
prezenta singur demisia.

93
Hartuirea morala

Chiar daca nu este aplicata in maniera constient&, vorbim de

hartuire cand un salariat este secatuit de puteri din cauze exter-
ne. Daca o persoana da impresia ca este mai putin disponibila
pentru companie din motive personale (de exemplu: un divort),
i se reproseaza lucruri nespuse pana atunci, pe buna dreptate
sau nu. Nu se mai accepta ceea ce fusese acceptat pana atunci,
pentru ca angajatul a lasat garda jos. Instigatorii acestui tip de
hartuire sunt siguri cd au dreptate si cd cealalta persoana este
incompetenta.
A te folosi de slabiciunile celuilalt este un obicei des intalnit
si pus in valoare in mediul politic si de afaceri. Suntem maguliti
sa reusim intr-un ,,cos plin cu vipere” sau intr-o ,,lume de re-
chini.”

Olivier este asociat majoritar intr-un cabinet de consiliere,

care s-a dezvoltat pas cu pas. Noii sai colegi, proaspat absolventi,
spera intr-un succes profesional rapid. Francois, celalalt asociat
majoritar si prieten de-o viata, nu este tocmai corect. Olivier nu
intra in combinatiile lui, din contra, le dezaproba, dar nici nu fi
atrage atentia, pentru ca are un rol important in afacere.
{ntr-o zi, aude un zvon de la un coleg ca cineva ii vrea capul si
va avea probleme cu angajatii nemultumiti din cauza unui litigiu
provocat de Francois. Vorbeste cu Francois despre asta: ,,Daca vrei
si te compromiti, fa-o, dar nu ma baga si pe mine la mijloc!“
~ Olivier stie ca Francois nu a respectat niciodata pe nimeni. fi

foloseste pe ceilalti aratandu-si puterea si atata conflicte intre

asociatii minoritari pentru a profita de rolul sau. La birou plutes-

te o atmosfera bolnavicioasa cauzata de aceasta lupta subterana.

decide sa plece, stiind ca, in can - probleme
Un coleg mai tanar
in companie, ultimul venit este primul plecat.
94
 Hartuirea la locul de munca

Pentru a-I destabiliza pe Olivier, Francois blocheaza dosarele

sau le incredinteaza colegilor mai usor de influentat. La inceput,
Olivier nu se apara prea bine. Nu-i vine sa creada cum vechiul
prieten din facultate, devenit un manager foarte brutal intre timp,
se poate comporta astfel cu el. Olivier incepe contraatacul abia
cand afla ca Francois a umblat la banii din contul comun.

Companiile care incurajeaza metodele perverse

Compania poate deveni ea insasi un sistem pervers, deoarece
scopul scuza mijloacele si pentru ca este dispusa sa faca orice
pentru a-si atinge scopurile, inclusiv sa distrugé oameni. In
acest caz, la nivel organizational, printr-un proces pervers, min-
ciuna este instrumentul prin care se instituie dominatia.
Intr-un sistem economic competitiv, multi dintre sefi nu mai
fac fata si adopta un sistem de aparare distructiv, netinand cont
de elementele umane, semanand minciuna si frica, fugind astfel
de responsabilitati. Procedeele perverse utilizate la nivel indivi-
dual pot fi astfel folosite si de companii, care spera sa aiba un
randament mai mare. De exemplu, la fabrica de confectii
Maryflo, din Morbihan, unde personalul este majoritar feminin,
inclusiv directorul general.
Directorul executiv este singurul barbat. Acest sef ,,mai mic”
umileste, dispretuieste, raneste si jigneste in numele randamen-
tului. Metodele sale: le hartuieste pe muncitoare pentru a creste
eficienta, cronometreaza pauzele, insulta, totul prin complicita-
tea directoarei generale, care ii stie foarte bine obiceiurile si nu
are nimic impotriva.
Muncitoarele intra in greva timp de sase luni, vine si televizi-
unea sa vorbeascaé despre greva la emisiunea ,,Strip-tease”
(France 3), dar camerele de luat vederi sunt focalizate pe direc-
Hartuirea morala

tor, nu pe conflict. Desi este filmat, acesta nu schimba metodele

umilitoare: le considera perfect legitime. Nu-si asumé niciun fel
de responsabilitate. Cand greva izbucneste pe 9 ianuarie 1997,
85 dintre cele 108 angajate cer demisia directorului. Acesta de-
misioneaza, dar 64 sunt concediate. Directorul, ale cArui metode
au fost denuntate in presa, gaseste imediat un job intr-o fabricd
de doua ori mai mare.
Puterea devine 0 arma de temut cand este detinuta de un in-
divid sau de un sistem pervers.

Clémence este o tanara frumoasa, cu studii superioare in co-

mert, specialista in marketing. Dupa finalizarea studiilor, obtine
doar un loc de munca pe durata determinata, apoi intra in somaj.
Accepta cu bucurie rolul de responsabil de marketing $i comuni-
care intr-o companie in plina ascensiune, post ocupat anterior de
actualul director general. Este singura femeie manager si superi-
orul ierarhic direct este chiar directorul general, care incepe sa 0
admonesteze: ,,Ce ai facut este egal cu zero!“, As spune ca nu te
pricepi deloc la marketing!“ Niciodata nu i se vorbise astfel, dar
nu spune nimic pentru ca fi este frica sa-gi piarda acest job care o
intereseaza.
CAnd vine cu idei, directorul si le insuseste, apoi fi reprogeaza
cA nu contribuie cu nimic la bunul mers al companiei, fiind lipsi-
ti de initiativa. Cand protesteaza, seful se enerveaza: ,,Taci din
Niciodata nu-i spune ce are de facut in mod di-
gura si executi!
dosar pe birou cu un bilete! -Nu este: felicitata
rect. li strecoar’ un

torului, incep sa-i

-_spatiu deschis si
greu sd te aperi.
 Hartuirea la locul de munca

intr-o zi isi ia inima-n dinti si se duce sa vorbeasca cu directo-

rul, care nu-i raspunde nimic, privind in gol. Ea insista si el face
pe prostul: ,,Nu inteleg!“
Meseria sa inseamna a comunica cu oamenii, dar i se interzice
dialogul, chipurile, pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Comunicarea
se face doar pe e-mail. in aceast& companie, telefoanele si calcula-
toarele sunt securizate cu parold. Dupa cateva zile de concediu
medical, parolele fi sunt schimbate si asteapta interventia unei
secretare pentru a-i permite accesul. Ea protesteaza:
— Puteai sa lasi lucrurile asa cum le-ai gasit, daca tot ai stat in
biroul meu!
— Nu ma enerva, nu inteleg de ce te ambalezi, toti stiu ca esti
_ paranoica!
Afla ca nu i s-au directionat apeluri importante, blocate de se-
cretara, la ordinul directorului. Are loc un schimb de e-mailuri
intre secretara si Clémence, e-mailuri pe care le primeste si direc-
torul. Fara a da doi lei pe faptul ca si aceasta din urma era parte
din discutie, directorul nu face decat sa o consoleze pe secretara,
care isi exprimase teama ca il va deranja.
Clémence nu mai are incredere in ea. Se indoieste de propriul
comportament: ,,Ce am facut ca sd ma trateze asa?“ Se indoieste
de competentele sale profesionale. Doarme putin, se teme de ziua
de luni cand trebuie sé mearga, din nou, la lucru. Are migrene,
crize de plans cand vorbeste cu sotul sau, seara, despre cum este
la serviciu. isi pierde orice avant, nu are chef sa iasa, si-si vadi
prietenii.

Companiile sunt ingaduitoare cu persoanele care comit abu-

zuri, din moment ce asta le aduce profit sinu provoaca 0 revolta.
Desi ar putea contribui la dezvoltarea angajatilor, de cele mai
multe ori prefera sa-i zdrobeasca.

97
Hartuirea morald

in filmul lui Barry Levinson; Hartuire sexuali, vedem cum

compania aproba tentativa de distrugere a-unui individ de catre
un altul. Povestea are loc la Seattle, intr-o firma specializata in
fabricarea cipurilor electronice, care fuzioneazd cu 0 companie
care fabrica programe informatice. Meredith, interpretataé de
Demi Moore, obtine o promovare neasteptata in detrimentul lui
Tom (Michael Douglas) care avea mai multa experienta, un ni-
vel de profesionalism si competente mai ridicate pentru acest
post. Meredith nu si-a savurat in liniste victoria... ci a vrut si
capul lui Tom, fiind invidioasa pe fericirea altora. Tom este un
barbat bine, fericit, cu o sotie minunata si doi copii reusiti. Mere-
dith, fosta sa amanta, nu-i poate fura aceasta fericire simpla, asa
ca vrea sa-l distruga. Se foloseste de sex ca de o arma: ii face
avansuri, pe care el le respinge. Ea se razbuna, acuzandu-| de
hartuire sexuala. Agresiunea sexuala nu este decat o metoda de
a-l umili pe celalalt, de a-l trata ca pe un obiect, pentru a-l distru-
ge in cele din urma. Daca umilinta din punct de vedere sexual
nu este de ajuns, va gasi alte metode de a-si pune la pamant
victima.
in film, regasim lupta pentru putere care caracterizeaza agre-
siunile perversului narcisic si nevoia de a incerca sa-si insuseas-
cA sau — daca nu este posibil — sa distruga fericirea celuilalt. Se
profita, astfel, de slabiciunile lui sau i se creeaza unele.
H&rtuirea, aparuta in urma conflictelor dintre diverse Per
soane sau din cauza proas tei organ izari la nivel de comp aniear
,
fee pechona corect si nu trecuta cu wedetea ctcu alte cuvinte

tea interveni $i propune o solute. De

directorilor de resurse umane,
 Hartuirea la locul de munca

Totusi, consecintele economice nu ar trebui neglijate de com-

panii. Deteriorarea atmosferei de lucru duce la diminuarea fac-
torilor eficienta si randament in cadrul grupului de lucru sau al
echipei. Gestionarea conflictului devine principala preocupare a
agresorilor si agresatilor, uneori nici martorii neputand sa se
concentreze asupra sarcinilor pe care le au. Pierderile la nivel de
companie pot fi foarte mari, caci scade calitatea muncii si cresc
costurile legate de absenteism.
Fenomenul poate lua si o turnura opusa. Compania devine
victima persoanelor care 0 conduc. Este exploatata de pradatorii
a caror unica preocupare este de a se mentine intr-un sistem ca-
re-i valorizeaza.
Hartuirea apare mereu in urma unui conflict. Ramane de va-
zut daca acesta se datoreaza caracterului persoanelor implicate
sau face parte din structura intrinseca a companiei. Nu toate
conflictele duc la hartuire, ci contribuie mai multi factori: dezu-
manizarea raporturilor de lucru, atotputernicia companiei, tole-
ranta sau complicitatea cu perversul.
La locul de munca, conducerea (directorii generali, manage-
rii, sefii de sectie) ar trebui sa decida impreuna sa nu treaca cu
vederea, sa refuze hartuirea, sa vegheze astfel incat fiecare per-
soana sa fie respectata. Desi hartuirea morala nu este reglemen-
tata de nicio lege, in companii trebuie impus respectul fata de
ceilalti si trebuie exclusa orice forma de rasism gi sexism. Sindi-
catele, al cdror rol este sa-i apere pe angajati, ar trebui sa-si fixe-
ze ca obiectiv protejarea eficienta a angajatilor impotriva hartui-
rii morale si a altor vatamari la adresa persoanelor.
Hartuirea nu trebuie vazuta ca 0 fatalitate a societatii actuale
 i

Relatia perversa
_ si protagonistii ei
 3
SEDUCTIA PERVERSA

IC E DE SC RI SE , pu te m ve de a ca re la -
DIN CAZURILE CLIN
et ap e, un a de se du ct ie pe rv er sa $i
tia de hartuire apare in doua
cealalta de violenta manifesta.
ih an al is tu l P. -C . Ra ca mi er a nu mi t- o
Prima faza, pe care ps
de sf as ur a pe o pe ri oa da in de lu n-
,Spalare pe creier’,' se poate
pr og re si v in pr im el e fa ze al e
gata, de ani buni. Se construieste
de se du ct ie . Es te o et ap a de pr eg at ir e,
relatiei, printr-un proces
te de st ab il iz at a si isi pi er de , pa s cu
pe parcursul careia victima es
pas, increderea in sine.
du ct ie , ma i ap oi de in fl ue nt a pe nt ru
Mai intai este vorba de se
pr iv at a co mp le t de li be rt at e.
ca, in final, s poata fi dominata,
ge in mo d ir ez is ti bi l, da r si, fo lo si nd
Se du ct ia co ns ta in a at ra
n do me ni ul ju ri di c, in a co ru pe $i ma ni pu -
termeni sp ec ia li za ti di
re al it at ea , ac ti on ea za pr in in te r-
la. Se du ca to ru l in fr um us et ea za
Nu at ac a fr on ta l, ni ci od at a, ci in di -
mediul su rp ri ze i, $n se cr et .
ce lu il al t, ca re -] a d m i r a si -i re fl ec ta
rect, pentru a g e n e r a d o r i n t a

pe rv er se et dé ce rv el ag e” , di n ,, Se cr et s de fa mi ll e
1 P. -C . Ra ca mi er , ,, Pe ns ée
u p p o nr . 8, é d i t i o n s A p s y ;
et pensée perverse”, Gr
103
Hartuirea morala

o buna imagine de sine. Seductia perversa se realizeaza apeland

la instinctele protectoare ale celuilalt. Aceasta seductie este nar-
cisica: a gasi in celalalt unicul obiect al fascinatiei sale, imaginea
buna despre sine. Seductia este in sens unic, perversul narcisic
exercita fascinatie, fara a se lasa prins in capcana. Pentru J. Bau-
drillard,? seductia se sustrage realitatii si manipuleaza aparente-
le. Nu se caracterizeaza prin energie, apartine domeniului sem-
nelor si ritualurilor si al scopului lor malefic. Seductia narcisica
aduce confuzie, elimina limitele dintre sine si celalalt. Nu ne si-
tuam in registrul alienarii — ca in cazul idealizarii amoroase
c4nd, pentru a mentine pasiunea, ignoram cu buna stiinta defec-
tele si neajunsurile altora, ci in registrul contopirii cu celalalt
pentru a-l distruge. Prezenta lui este perceputa drept o amenin-
tare, nu o complementaritate.
Sa influentezi pe cineva inseamné, pe scurt, sa-l faci sa gan-
deasca, sa decida sau sa actioneze altfel decat ar fi facut-o in
mod spontan. Persoana vizata nu poate consimti liber. Procesul
de influenta este gAndit in functie de sensibilitatea si de vulnera-
bilitatile sale si are loc prin seductie si manipulare. Ca in orice
forma de manipulare, primul pas consta in a-l face pe interlocu-
tor sa cread& ca este liber, chiar daca este vorba de o actiune in-
sidioas& care il priveaza de libertate pe cel supus. Nu se pune
problema de a discuta de la egal la egal, ci de a-i impune celui-
lalt, impi edic andu -| sa const ienti zeze proce sul, sa discu te ori sa
reziste. Vict ima nu mai are capac itate de apara re, simt critic sau
vreo zvacnire de rebel iune. Este vorba despr e toate situat iile in
care 0 pers oa na ex er ci ta o in fl ue nt a ex ag er at a § si ab uz iv a, far a ca
cealalt& sa fie co ns ti en ta de ace st luc ru. in via ta de zi cu zi, sun -
tem manipulati , de st ab il iz at i, im pi ns i cat re co nf uz ie , far a inc eta -

2J. Ba ud ri ll ar d, De la séd uct ion , De no él , Par is, 197 9.

104
 Seductia perversa

re. De fiecare data suntem furiosi pe cel care ne-a pacalit, dar
mai ales ne este rusine de noi. Nu este vorba de ,,inselaciune”
materiala, ci de ,,inselaciune” morala.
Dominatia este morala sau intelectuala intr-o astfel de relatie.
Puterea agresorului il face pe celalalt sa-] urmeze cu buna stiinta
si in acceptare, intr-o relatie de dependenta. Poate fi vorba si de
amenintari voalate sau intimidari. Inseamna a-l vulnerabiliza pe
celalalt pentru a-ti fi acceptate mai usor ideile. Daca esti constrans
sa accepti ceva inseamna ca nu esti tratat pe picior de egalitate. .
Dominatia poate merge pana la a ajunge sa te joci cu mintea celui-
lalt, ca o adevarata spalare pe creier. Cei care au fost supusi mult
timp unor astfel de procese de reeducare ideologica sau indoc-
trinare in captivitate au manifestat fenomene de disociere a per-
sonalitatii, prezente pe lista internationala a bolilor mintale.
Dominatia nu exista decat in campul relational: este domina-
tie intelectuala si morala, avantajul sau influenta unei persoane
fata de alta.> Victima este prinsa ca intr-o panza de paianjen, me-
reu la dispozitia agresorului, constransa, anesteziata. Nu perce-
pe agresiunea.
Dominatia are trei dimensiuni principale:
- actiunea de luare in posesie a celuilalt;
- actiunea de dominatie, celalalt fiind mentinut intr-o stare
de supunere si dependenta;
- dimensiunea de marcare, pentru a ne lasa amprenta asu-
pra celuilalt.
Pentru ca ne ut ra li ze az a vo in ta cel uil alt si il fac e si uit e de _
sine, do mi na ti a are o ev id en ta co mp on en ta dis tru cti va. Tre pta t,
incercarea victimei de a rez ist a $1 pos ibi lit ati le de op un er e nu au

3 R. Dorey, ,,La relation d’emprise”, Noun

Gallimard, Paris, 1981. PESOS

105
Hartuirea morala

niciun efect. Nu poate critica nicicum. Nu poate reactiona si, ca

incremenita, devine complice la propria-i exploatare. Nu isi da
consimtamantul: este transformata in obiect; nu mai are gandire
obiectiva, gandeste ca agresorul. Nu mai este alta persoana, nu
mai este un alter ego. Sufera fara a consimti, chiar fara a participa.
In strategia perversa, celalalt nu trebuie distrus de la bun in-
ceput, ci trebuie supus putin cate putin, transformat in marione-
ta. Important este sa te mentii puternic si sA controlezi. Mane-
vrele sunt mai intai inofensive, dar devin din ce in ce mai
violente daca partenerul rezista. Dac& este prea docil, jocul nu
mai este incitant. Perversului trebuie s& i se opuna o oarecare
rezistenta pentru ca acesta sa aiba chef sa intretina relatia, dar
nu prea puternica, pentru a nu se simti amenintat. Nimeni altci-
neva nu poate conduce jocul. Celalalt nu este decat un obiect
incapabil sa reactioneze, care trebuie s{ ramand astfel, pentru a
fi folosit.
Victimele descriu dificultatea de a se concentra asupra unei
activitati cand persecutorul este in apropiere. Acesta pare per-
fect nevinovat in ochii observatorului. Apare dezechilibrul din-
tre confortul sau aparent si suferinta victimelor, care se simt co-
plesite, neputincioase. Au senzatia ca nu mai pot discerne corect.
La inceput sunt ascultatoare pentru a fi pe placul parteneru-
lui sau pentru a-l impaca atunci cand pare trist. Apoi, deoarece
le este fricd. La inceput, mai ales pentru copii, supunerea este
acceptata ca 0 nevoie de recunoastere, pentru a nu fi abandonati.
Perversul este obisnuit sa ofere putin si sa ceara mult, asadar
santajul este implicit sau cel putin apare supozitia: ,,.Daca par
mai docil, va putea sa ma aprecieze sau sa ma iubeasca, in cele
din urma.” Aceasta panda este interminabila, pentru ca celalalt
nu cedeaza. Dimpotriva, respectiva vanatoare de iubire si recu-
nostinta declanseaza ura si sadismul perversului narcisic.
 Seductia perversd

Paradoxul situatiei este ca perversii pun la cale o strategie de

dominatie cu atat mai intensa cu cat lupta ei insisi contra fricii cd
celalalt este mai puternic — frica aproape deliranta daca il simt
pe celalalt superior.
Faza de dominatie este o perioada in care victima se simte
relativ linistita daca este docila, daca se lasa prinsa in panza de
paianjen a dependentei. Prin urmare, este vorba de insinuarea
treptata a violentei care se va putea transforma treptat in violen-
ta obiectiva. Pe durata dominatiei, schimbarea este imposibila,
lucrurile sunt batute in cuie. Frica pe care fiecare dintre partici-
pantii la relatie o resimte fata de celalalt alimenteaza aceasta si-
tuatie neconfortabila:
- perversul este blocat fie de o loialitate interioara legata de
propria-i poveste care il impiedica sa treaca direct la acti-
une, fie de teama de celalalt;
- victima este blocata de starea de dominatie si de frica pe
care o simte, dar si pentru ca refuza sa ajunga sa fie res-
pinsa.
In acest stadiu, agresorul mentine o tensiune asupra victimei
echivalenta cu un stres permanent.
In general, dominatia nu este evidenta pentru cei care privesc
din afara, care sunt orbiti in pofida unor dovezi graitoare. Aluzi-
ile destabilizatoare par inofensive pentru cei care nu inteleg con-
textul si subintelesurile. In aceasta etapa se produce procesul de
izolare: victima este incoltitd intr-o pozitie defensiva si prin
comportamentul ei ti agaseaza pe cei din jur. Devine artagoasa,
plangacioasa, obsedata. Oricum, isi pierde din spontaneitate.
Anturajul nu intelege si judeca victima.
in timpul procesului, se manifesta o comunicare aparte, ati-
tudini paradoxale, minciuni, sarcasm, deriziune si dispret.
 4

COMUNICAREA PERVERSA

INSTALAREA DOMINATIEI SE FACE PRIN MANEVRE

CARE DAU ILUZIA comunicarii — 0 comunicare aparte, care nu
este menita sa creeze o legatura, ci sa tina la distanta si sa impie-
dice cu orice chip reciprocitatea. O comunicare distorsionata al
carei obiectiv este folosirea celuilalt. Manipularea prin cuvinte
este la putere, pentru ca celalalt sa nu inteleaga nimic si sa se
afunde in confuzie. Blocarea informatiilor reale este esentiala
pentru a-l face pe celalalt neputincios.
Chiar daca este nonverbala, ascunsa, subliminala, violenta isi
face simtita prezenta la nivelul subintelesului, al celor nerostite,
al reticentei si este, in sine, vector pentru angoasa.

Refuzul comunicarii directe

Nu exist vreodata comunicare directa pentru ca ,nu discu-
tam cu obiectele”.
C4n di se pun e o intr ebar e dire ct’, perv ersu l se esch ivea za.
Cum nu desc hi de gu ra , | ise co nf er a un aer de mé re ti sau l inf e-
Hartuirea morala

nicare verbala, ci numai remarci destabilizatoare. Nimic nu este

exprimat in cuvinte, totul este sub semnul subintelesurilor. O
ridicare din umeri, un oftat sunt suficiente. Victima incearca sa
inteleaga: ,,Ce i-am facut? Ce are si-mi reproseze?” Cum nu se
spune nimic, totul poate fi reprosat.
Negarea reprosului sau a conflictului de cdtre agresor parali-
zeaza victima, care nu se poate apara. Agresiunea se realizeaza
prin acest refuz de a spune ce se intampla, de a discuta, dea gasi
solutii impreuna. Daca era vorba despre un conflict deschis, dis-
cutia ar fi fost posibila si s-ar fi gasit o solutie. Dar, in registrul
comunicarii perverse, trebuie sa-l impiedici pe celalalt s& gan-
deasca, sa inteleaga, sa reactioneze. Evitarea unui dialog este o
modalitate abila de a agrava conflictul, dand vina pe celalalt.
Vocea victimei este suprimata. Versiunea sa asupra lucrurilor
nu este de interes pentru pervers, care refuza s-o asculte.
Refuzul de a dialoga inseamnéa, fara a exprima explicit acest
lucru, ca putin ii pasa de celalalt, care nici nu exista pentru el. Cu
oricare alt interlocutor, daca nu intelegem, ne este permis s&
adresam intrebari. Discursul perversilor este sinuos, chinuitor si
duce la 0 instrainare reciproca. Pozitionarea este mereu la limita
interpretarii.
In fata refuzului de a comunica direct, victima recurge la co-
respondenta. Scrie scrisori pentru a cere explicatii despre moti-
vul acestei respingeri si, dacé nu primeste un raspuns, insista,
cautand sa inteleaga ce ar fi putut provoca un astfel de compor-
tament. Ajunge chiar sa se scuze, in final, pentru ceea ce ar fi
putut face, constient sau nu, si care ar fi putut justifica atitudinea
agresorului ei.
Aceste scrisori fara raéspuns sunt uneori folosite de agresor
contra victimei sale. Astfel, dupa o scena violenta in care sotia fi
reprosase sotului ca a fost infidel si mincinos, scrisoarea sa a

110
 Comunicarea perversad

ajuns la sectia de politie, facand dovada violentei conjugale: ,Ve-

deti, isi recunoaste agresiunea!”
fn anumite companii, victimele care trimit conducerii scrisori
recomandate pentru a se apara sunt considerate niste personaje
paranoice birocratice.
Raspunsul primit este mereu pe langa, indiferent. O scrisoare
plina de afectivitate si de emotie de la o sotie pentru sotul ei:
,opune-mi ce am atat de respingator, de ma urasti atat si nu pot
auzi din partea ta decat vorbe pline de dispret, insulte, invecti-
ve? De ce nu-mi vorbesti decat cu reprosuri, constatari, fara a fi
deschis, sub forma de monolog?...” 4M atrage un raspuns savant si
rece: ,,lti explic. Asta se intampla doar in capul tau. Totul este
interpretabil! Nu exista nici dovezi, nici adevaruri fruste. “
Absenta comunicarii este prezenta la toate nivelurile. in fata
victimei agresorul este incordat, corpul lui este teapan, privirea
alunecoasa: ,,Seful meu avea o asa privire, de la inceput, ca nu
ma simteam deloc in largul meu, ma intrebam ce am facut gre-
sit.”

Deformarea limbajului
In comunicarea cu victima, vocea perversului este rece, plata,
lipsita de inflexiuni. O voce fara tonalitate afectiva, care inghea-
ta, nelinisteste, afirmatiile nevinovate lasand loc dispretului si
deriziunii. Chiar si persoanele din afara neimplicate discern in
ton reprosuri neexprimate, subintelesuri, amenintari voalate.
Victimele unui pervers recunosc imediat aceasta tonalitate
rece, care te pune in garda si declanseaza frica. Cuvintele n-au
nicio importanta, importanta este amenintarea. Copiii care au
_suferit perversiuni morale din partea parintilor identifica schim-
barea de ton de dinainte de agresiune: ,,Uneori, la cina, dupa ce _
Harfuirea morala

avusesera 0 conversatie placuta cu surorile mele, deodata, vocea

lor devenea rece, stridenta. Stiam ca mi se vor adresa cu vorbe
jignitoare.”
Chiar si atunci cand discursul devine violent, nu ridica tonul,
ci-l lasa pe interlocutor sa se enerveze, ceea ce il destabilizeaza:
,Categoric, nu esti decat un isteric care tipa tot timpul
14

Foarte des, perversul nu face efortul sa articuleze si doar

mormaie niste cuvinte cand este in alta camera. Celalalt trebuie
sa se deplaseze pana acolo pentru a putea auzi sau va fi pus in
pozitia de a cere sa i se repete. Astfel, i se poate reprosa ugor ca
nu este suficient de atent.
Mesajul unui pervers este vag, imprecis, in mod deliberat, du-
‘cand la confuzie. Poate spune: ,,Nu am zis asa ceva!” si sa evite
reprosul. Facand aluzii, transmite mesaje, fara a se compromite.
Discursul sau nu are un fir logic, spusele sale fiind contradic-
torii. isi lasa frazele neterminate, lasand loc interpretarilor si ne-
intelegerilor. Sau trimite mesaje obscure, pe care nu le clarifica.
O soacra ii cere ginerelui sau un mic serviciu:
— Nueste posibil!
— De ce?
— Ar trebui sa stiti!
— Nu inteleg.
— Atunci mai ganditi-va!
Aceste vorbe sunt agresive, dar sunt spuse pe un ton normal,
calm, aproape relaxat , iar celalal t, al carui raspun s agresi v este
dezamorsat, are impres ia cd a reacti onat ,,aiure a”. in fata acesto r
insinuari, eviden t cd incerci sa vezi ce ai facut sau ce ai spus gre-
cu except ia situati ilor in care te superi gi
sit, s-ti asumi vina,
a strate gie da arareo ri gres, pentru ca, cel
atragi conflictul. Aceast
112
 Comunicarea perversa

mai sigur, te vei invinovati, cu exceptia situatiei in care tu insuti

esti un pervers.
Aluziile tulburatoare nu sunt la vedere. O mama fi spune fi-
icei sale care incearca sa ramana insarcinata: ,,Asculta, eu ma
ocup de copiii mei cum vreau, tu te ocupi de ai tai cum vreil...”
—o simpla scapare, s-ar putea crede, daca remarca ar fi fost inso-
tita de scuze sau regrete. Dar arunca in ea cu pietre, ca de fiecare
data, fara scrupule.
Un alt procedeu verbal al perversului este de a folosi termeni
tehnici, limbajul abstract, dogmatic pentru a nu spune nimic
concret gi a-l atrage pe celalalt intr-un labirint indescifrabil, ast-
fel incat nu va cere explicatii de frica sa nu para idiot.
Acest discurs rece, 100% teoretic, il impiedica pe celalalt sa
caute un sens al celor spuse si sa reactioneze. Perversul, pe un
ton foarte doct, da impresia ca stie despre ce vorbeste, desi spu-
ne vrute si nevrute. isi impresioneaza auditoriul cu o eruditie
superficiala, folosind cuvinte tehnice doar de dragul de a impre-
siona. Celalalt va reactiona mai tarziu: ,.M-a dus cu vorba, nu
inteleg de ce n-am reactionat!”
Forma este cea care ia ochii in discursul sau, nu fondul, si il
fac e si par a ped ant . Pen tru a-i ra sp un de sot iei car e vre a sa-i vor -
beasca des pre rel ati a lor, sot ul ia un aer eru dit : ,,Es ti ima gin ea
tipicd a fem eii car e su pr im a mas cul ini tat ea bar bat ulu i si car e
proiecteaza asupra ace stu ia dor int a de a fi ea pur tat oar ea bar -
batiei.”
Aceste interpretari psi han ali tic e bru te reu ges c sa-l dez ori en-
ara reo ri cap aci tat ea de a rip ost a gi de a
teze pe celalalt, care are
sa. Vic tim ele pov est esc c& ar gu me n-
intoarce situatia in favoarea
t ata t de inc oer ent e, inc at tre bi i sale rO-
tele agreso ril or sun
ul, dar ace ast a rea -cr edi nta i icr edi bil a ‘
voace ras
minti.
113
Hértuirea morala

Un alt procedeu pervers este transformarea in atotstiutorul

care pune un nume intentiilor si gandurilor celuilalt, ca si cum
ar sti mai bine ce gandeste: ,,Stiu foarte bine ca ii urdsti pe sotii
Untel si ca faci totul pentru a evita sa-i intalnesti!”

Minciuna

In locul minciunii directe, perversul foloseste mai degraba o

tesatura de subintelesuri si de insinuari pentru a provoca un
context confuz pe care il exploateaza in favoarea lui.
In tratatul siu Arta rézboiului din secolul V 1.Hr., filosoful chi-
nez Sun Tzu afirma: ,,Arta razboiului este arta de a pacali; cre-
and mereu o impresie diferita de realitate, sansele de victorie
cresc.“1
Mesajele incomplete, paradoxale, se nasc din frica fata de re-
actia celuilalt. Se rostesc anumite cuvinte, dar nu se spune ni-
_ mic, in speranta ca celalalt va intelege mesajul fara a face preci-
zarile necesare. Aceste mesaje nu pot fi decodate decat ulterior.
A rosti fara a spune este o metoda abila de a face fata oricarei
situatii.
Aceste mesaje indirecte sunt inofensive, generale, cu alte cu-
vinte agresive in mod indirect: ,,Femeile sunt de temut!”, ,,Fe-.
meile care lucreaza nu prea se ocupa de casa!”, corectate imediat
daca partenerul protesteaza: ,,N-am spus asta despre tine! Cat
de sensibila poti fi!”
Totul se rezuma la a detine avantajul in cadrul schimbului de
replici. Daca procesul ar fi direct, victima ar putea s& denunte
atitudinea autoritara a agresorului. Dimpotriva, tehnicile subti-

' Traducere dupa citatul din original, in limba franceza: Sun Tse, L/art
de la guerre, tradusa din chineza de parintele Amiot, Didot l’Ainé, 1772;
republicata la Agora classiques, Paris, 1993. :

114
 Comunicarea perversé

le il destabilizeaza pe partener, care incepe sa se indoiasca de

realitate.
Un alt tip de minciuna indirecta sunt raspunsurile imprecise,
pe langa subiect, sau printr-un atac menit s& creeze diversiune.
Unei sofii care se indoia de fidelitatea sotului, i se raspunde:
,Daca ma acuzi, inseamna ca tie ai ceva sa-ti reprosezi.”
Minciuna poate tine de detalii: un sot ti raspunde sotiei care
il acuza de infidelitate dupa ce si-a petrecut opt zile la tara cu o
fata: ,Tu esti mincinoasa, este vorba de noua zile, nu opt si nu
-este o fata, ci o doamna.”
Orice li se reproseaza, perversii gasesc mereu tertipuri pen-
tru a li se da dreptate, victima fiind lipsita de aparare si incer-
cand sa evite polemica. Aceasta este tulburata, pentru ca i se in-
tretine permanent confuzia intre adevar si minciuna.
Minciuna in cazul perversului narcisic devine directa in faza
de distrugere, asa cum vom putea vedea in capitolul urmator.
Este o minciuna care sfideaza adevarul. Este minciuna redata
atat de convingator, incat celalalt nu ti poate opune rezistenta.
Oricat de sfruntata ar fi aceasta, perversul nu se da de gol si il
convinge pe celalalt.
Adevar sau minciuna, nu conteaza pentru pervers: adevarul
este ceea ce nascoceste el, pe loc. Aceste deformari ale adevaru-
lui sunt uneori sinonime cu un discurs delirant. Orice mesaj
transmis in mod neex plic it, desi lasa loc de inte rpre tari , nu ar

trebui luat in cons ider are de inte rloc utor . Din mom ent ce nu
este nici o urm a de obie ctiv itat e, nu exist a. Minc iuna ins eam na

pur si simplu ignora re a a tot cee a ce se op un e in te re su lu i sa u

Aa
narcisic. 5;

Perversul narcisic isi invaluie povestea intr-o aura. d mister

care il face pe ce la la lt s cr ea da fa ra ca ce va a
ascunde pentru a de zv al ui , fa g as e ex pr im xp.
Hartuirea morala

Armele din panoplia perversului: sarcasmul,

deriziunea si dispretul
Dispretul, deriziunea domina perceptia asupra lumii exteri-
oare. Dispretul se manifesta fata de persoana pe care o uraste cu
tot ce gandeste si face aceasta, dar si fata de anturajul ei. Dispre-
tul este arma celui slab: este un scut de aparare fata de sentimen-
tele reprimate. Totul este ascuns sub masca ironiilor sau a spiri-
tului de gluma.
Dispretul si deriziunea se indreapta in special impotriva fe-
meilor. Perversii sexuali neaga femeia ca identitate sexuala, ca
persoana. Orice gluma la adresa femeilor le face o imensa place-
re.
Comportamentul lor poate fi incurajat de complicitatea mar-
torilor.
In cadrul unui talk show de pe canalul NBC, un cuplu tanar
dezbate urmatorul subiect , Nu ma suporta pentru ca nu sunt un
top model.” Tanarul a spus ca iubita lui — mama copilului sau —
nu era cum si-o dorise: slaba, sexy, ci avea dintii strambi si sanii
mici si nu-l mai atragea. Modelul sau de referintaé era Cindy
Crawford. Atitudinea lui plina de dispret 0 facea sa planga. Nu
avea niciun sentiment fata de ea.
Trebuia ca spectatorii sa-si exprime opinia. Desigur, femeile
au protestat fata de atitudinea barbatului, unele din ele sfatu-
ind-o pe tanara sa-si schimbe aspectul, iar majoritatea barbatilor
aprobau situatia, adaugand chiar pe lista alte defecte fizice ale
bietei fete.
Psihologul de serviciu a explicat publicului ca este suficient
s-o privesti pe Sherry ca sa vezi cd nu a sem&nat niciodata cu
Cindy Crawford si ca Bob a iubit-o suficient ca sa-i faca un copil.
116
 Comunicarea perversd

Putem vedea ca spectatorii si organizatorii sunt complici cu Bob

si ca tanara este umilita.
Deriziunea inseamna a rade de orice si de toata lumea. Daca
aceasta atitudine persista, comunicarea este mereu nesincera si
seamana neincredere, dar si o atmosfera neplacuta.
Rautatile (adevarurile care fac rau) sau calomniile (minciuni-
le) isi au sursa in invidie. Astfel:
- o tan&ra care iese cu un barbat mai in varsta este o prosti-
tuata;
- o femeie exigenta este o femeie nesatisfacuta sexual;
- ocelebra prezentatoare TV s-a culcat cu tot guvernul ca sa
ajunga aici;
- o tanara care promoveaza a trecut prin patul directorului.
Atacurile sexiste sunt, astfel, indreptate cel mai des impotriva
femeilor.
Cel care ia peste picior stie — nu-i aga — despre ce este vorba.
Cu alte cuvinte, are dreptu l sa rada de ceva sau de cineva , fa-

cand din interlocutor un aliat:

fi di re ct : ,, At un ci , nu cr ez i ca. ..” sa u in di re ct :
Procedeul poate
Ai vazut cum arata?”
a ia ca at ar e cr it ic il e pe rv er su lu i la ad re sa
Adeseori, victim
antura ju lu i sa u si cr ed e ca su nt ju st if ic at e.
ra to ar e su nt pr et ul pl at it pe n-
Sarcasmul si remarcile neindu
rt en er se du ca to r, da r di fi ci l.
tru a continua relatia cu un pa
ut ir e, pe rv er su l tr eb ui e sa -g i
Pentru a ramane pe linia de pl
ci , la at ac ur i su b ce nt ur a, de pr ef er in -
4n ec e ad ve rs ar ul . Tr ec e, de
de ta li i n e i n s e m n a t e , u n e o r i in ti me ,
ta, in pu bl ic , p l e c a n d de la
I
pe care le descrie exagerat,
Demersul sa u ar e ca s c o p sa iL |

17
Hartuirea morala

Perversul par e ca tac hin eaz a, dar , de fap t, ara ta cu deg etu l pun c-
tele slabe: un ,na s mar e”, ,,s ani pla ti” , o dif icu lta te de exp rim are .
Agresiunea are loc discret, prin subintelesuri i aluzii, fara sa
stim cum a inceput totul si daca este vorba cu adevarat deo
agresiune. Atacatorul nu se compromite, ci pune totul pe seama
victimei si a pornirilor sale agresive: ,Tu crezi ca te agresez
fiindca tu insuti esti agresiv.”
Ca si in cazurile clinice de care am vorbit anterior, un proce-
deu pervers la indemani este de a-i da victimei 0 porecla ridico-
18 care reflecta o meteahna, un defect: grasa, poponarul, pufoasa,
moldul. Aceste porecle, desi pot rani, sunt adesea acceptate de
anturaj, care devine complice si rade.
Toate remarcile neplacute ranesc si nu sunt insotite de un
gest consolator. Durerea aparuta este deviata de partener, care ti
da o tenta de deriziune.
in toate aceste agresiuni verbale, zeflemele si cinism exista $i
o componenta de joc: placerea de a starni polemici, de a-l deter-
mina pe celalalt sa opuna rezistenta. Asa cum am spus, perver-
sul narcisic adora controversa. Punctul de vedere se schimba la
180 de grade de pe 0 zi pe alta, pentru a anima discutia sau pen-
tru a soca intentionat. Daca partenerul nu reactioneaza suficient
il incit& mai rau. Victima acestei agresiuni nu reactioneaza atat
pentru cd are tendinta de a-i gasi scuze celuilalt, dar si pentru ca
este vorba de 0 violenta care se instaleaza insidios. Daca ar fi fost
brusc&, 0 astfel de atitudine violenta ar fi provocat furie, insa
aceast& reactie este dezamorsata prin subtilitatea procesului.
Victim a nu mai per cep e vio len ta mes aju lui pen tru ca astf el de
mesaje au devenitnorma. _
Dis cur sul per ver sul ui nar cis ic are suc ces la pub lic ul care
cade pra da sed uct iei si care este ins ens ibi l la umi lin tel e sup ort a-

118
 Comunicarea perversd

te de victima. Adeseori, agresorul le cere celor de fata sa partici-

pe, vrand-nevrand, la demersul sau distructiv.
in concluzie, pentru a-l destabiliza pe celalalt este suficient:
- sa iei in deradere convingerile, preferintele politice, gus-
turile sale;
- sanu-l bagi in seama;
- sa-l faci de ras in public;
- sa-l denigrezi in fata celorlalti;
- sanu-i dai dreptul la replica;
- sa-i iei peste picior defectele;
- sa faci aluzii indirecte, insinuante;
- sa-l faci s4 se indoiasca de capacitatea lui de a gandi si de
a lua decizii.

A profita de paradox
Sun Tzu arata si faptul ca, pentru a castiga un razboi, trebuie
sa dezbini armata inamica inainte de inceperea bataliei: ,, Fara a
purta batalii, incercati sa iesiti victoriosi [...]. Pe vremuri, inainte
de batalie, miza era sa-l faci pe dusman sa-si piarda increderea
in fortele proprii, umilindu-l, punandu-l la incercari grele [...].
Corupeti-i pe cei mai buni soldati cu daruri, promisiuni, subre-
ziti-le increderea prin a-i impinge pe cei mai buni locotenenti ai
lor sa recurga la actiuni rusinoase si meschine gi nu ezitati sa le
dati in vileag.” ;
CAnd este vorba despre o agresiune perversa, miza este a-l
vulnerabiliza pe celalalt, a-I face sa se indoiasca de gandurile si
sentimentele sale. Victima se instraineaza de sine si nu poate
rationa sau intelege. Scopul agresorului este de a-i nega existen-
 Hartuirea morala

ta, paralizand-o, astfel incat conflictul sa ramana latent. O putem

ataca, mentinand-o de partea noastra: va ramane disponibila.
Este vorba de o dubl& constrangere: ceea ce exprimi prin cu-
vinte este contrazis de ceea ce transmiti la nivel nonverbal. Dis- .
cursul paradoxal este compus dintr-un mesaj explicit $i de
subinteles, negat de agresor. Este o modalitate eficienta de a-l
destabiliza pe celalalt.
Un exemplu de mesaj paradoxal este de a semana indoiala
asupra faptelor mai mult sau mai putin semnificative din viata
de zi cu zi. Partenerul ajunge sa fie coplesit si nu stie cine are
dreptate sau nu. Este suficient sa spui ca esti de acord cu ceva,
dar mimica sa arate exact contrariul.
Ceea ce spune este imediat desconsiderat, dar ramane indo-
iala: , Oare a vrut sa spuna asta sau eu interpretez gresit?” Daca
victima isi manifesta indoielile, este perceputa ca fiind o parano-
ica ce interpreteaza totul pe dos.
Paradoxul consta in neconcordanta dintre informatie si tonul
pe care este transmisa. Decalajul ii determina pe martori sa nu
mai inteleaga sensul schimbului de replici.
-De asemenea, paradoxul inseamna si a-l face pe celalalt sa
resimta tensiune si ostilitate, fara ca nimic sa fi fost spus impo-
triva sa in mod explicit. Sunt agresiuni indirecte si perversul se
foloseste de obiecte. Tranteste usile, arunca obiecte, negand
agresiunea.
In fata unui discurs paradoxal, celalalt ramane perplex. Ne-
stiind ce simte cu adevarat, are tendinta sa-si caricaturizeze sen-
timentele sau sa se justifice.
Mesajele paradoxale nu sunt usor de reperat. Rolul lor este
de a-l destabiliza pe celalalt, semanand confuzie si sentimente
incerte pentru a pastra controlul asupra situatiei. Victima este
pusa intr-o situatie delicata, de dezechilibru, pentru a putea fi

120
i
 Comunicarea perversdé

contrazisa cu usurinta. Cum am spus mai sus, finalitatea acestui

demers este de a controla comportamentul si sentimentele celui-
lalt si chiar de a-l face sa fie de acord cu aceste actiuni si s4 se
descalifice pe sine, pentru a recupera 0 pozitie dominanta.
Cel mai adesea, partenerii perversilor, dintr-un spirit impa-
ciuitor, percep in sensul propriu ce li se spune, ignorand semna-
lele nonverbale contradictorii: ,,Cand amenint ca plec, sotul meu
imi spune ca tine la relatia noastra. Chiar daca ma raneste si ma
umileste, poate este indreptatit s-o facd uneori.”
Spre deosebire de un conflict normal, nu putem vorbi de un
conflict real si nici de o posibila impacare cu un pervers narcisic.
Nu ridica niciodata tonul, arata doar o ostilitate rece pe care nu
si-o asuma. Celalalt se enerveaza sau tipa. Asadar, este usor sa
razi pe seama reactiilor lui si sa demonstrezi ca este ridicol.
Chiar si in cazul conflictelor aparent deschise, nu se stie care
este cauza reala a discordiei, pentru ca victima habar nu are ce
se intampla. Se simte mereu nelalocul sau si ranchiuna o cople-
seste. Cum poti defini impresiile vagi, intuitiile, sentimentele?
Niciodata, nimic nu este concret.
Aceste tehnici sunt la indemdana oricui, dar sunt specialitatea
perversului narcisic care le foloseste fara scrupule.
Bloc4nd comunicarea prin tot felul de mesaje paradoxale,
perversul narcisic il pune pe subiect in imposibilitatea de a oferi
raspunsuri potrivite, din moment ce nu intelege realitatea. isi
bate capul sa gaseasca solutii, care oricum nu-l ajuta si, la final,
cade in depresie si angoasa.
intr-un cuplu, acest tip de comunicare corespunde unei coe-
rente interne a relatiei si devine cu timpul o constanta. In vede-
rea restabilirii echilibrului, orice factor care ar putea dezbina
cuplul este respins de ambii parteneri, ceea ce permite instalarea
stabil a suferintei - dar macar exista un aspect oate defi
121
Harfuirea morala

, si ng ur a va ri an ta pe ca re vi ct i-
ni prin stabilitate. fn alte situatii
ma o ma i ar e la di sp oz it ie es te sa in du re .
sa es te al ca tu it a ad es ea di n me sa je su bt i-
Comunicarea perver
le care nu sunt pe rc ep ut e im ed ia t ca fi in d ag re si ve sa u da un a-
toare, pentru ca li se su pr ap un al te me sa je co nt ra di ct or ii ro st it e
simult an . Ad es ea , su nt de co da te ab ia du pa ce vi ct im a ie se de
sub dominatie.

O nora descopera mai tarziu ambiguitatea cartilor postale pe

care socrul i le trimitea in tinerete. Era vorba despre femei goale
la plaja. Socrul scria pe spatele vederilor: ,Ma gandesc mult la
tine!“ Femeia percepea atentia care i se acorda, dar acest gest 0 si
irita. In momentul constientizarii acestuia, l-a asociat cu alte me-
saje nepotrivite pe care nu le intelesese la momentul respectiv,
dar care o stanjeneau, cum ar fi priviri insistente aruncate spre
sanii ei si glume deocheate.

Acest exemplu de ,,incestualitate” — termen definit de Raca-

mier — arata cat de difuza este bariera dintre perversiunea mora-
la si perversiunea sexuala. In ambele cazuri, celalalt este folosit
ca obiect. ,.Dementalizarea” — inocularea altei gandiri — il deva-
lorizeaza si descalifica pe individ, dar se transmite in egala ma-
sura si anturajului, care nu mai stie cine si ce a facut. Dincolo de
persoana vizata care trebuie anihilata si redusa la tacere, intrea-
ga familie, cercul de prieteni sau colegii ajung intr-o stare de
confuzie imensa.
Alt punct comun: transferul de vinovatie. Printr-un fenomen
de deplasare, vina este aruncata intru totul asupra victimei.
Acesteia i se inoculeaza sentimentul de vinovatie: ,Totul este
din vina mea!”, in timp ce perversul narcisic proiecteaza vinova-
tia in afara sa, asupra celuilalt: ,,E din vina sa!“

122
 Comunicarea perversad

Descalificarea
inseamna a submina calitatile cuiva, a-i spune si repeta ca nu
valoreaza nimic, pana cand ajunge sa creada asta.
Cum am vazut deja, totul se intampla la nivel subliminal prin
mijloa ce de com uni car e non ver bal a: pri vir i pli ne de dis pre t, sus -
pin e, sub int ele sur i, alu zii dis pre tui toa re si mes chi ne, rem arc i
nepotrivite, critici indirecte si disimulate de glume, ironii mus-
catoare.
Cum aceste agresiuni sunt indirecte, este imposibil sa te aperi.
Cuvint ele ara t& o cri za ide nti tar a, o lip s de inc red ere si sun t
incorporate de victima, care le accepta ca atare: , Nu esti bun de
nimic! Esti atat de nei nde man ati c (sa u ura t) ca nim eni cu exc ep-
tia mea nu te va putea suporta, vei ramane singur!” Perversul ii
impune celuilalt viziunea sa deformata asupra realitatii.
Fraza exprimata direct sau la nivel subliminal: /Nu esti bun
de nim ic! ” este int eri ori zat a , Nu sun t bun de nim ic! “ si vic tim a

chiar va aju nge s4 nu fie bun a de nim ic. Fra za in sin e nu este
pus& sub sem nul int reb ari i. Dev ii bun de nim ic pen tru ca altc i-
neva a Zis asta.
Dis cre dit are a pri n uti liz are a par ado xul ui, min ciu nil or si a al-
tor procedee viz eaz a si fam ili a, cun ost int ele , ant ura jul vic tim ei:
Nu cunoaste decat idioti!”
Aceste strategii au sco pul de a-l dob ori pe cel ala lt si pen tru a
cApata mai multa putere. ’

Dezbina si... domina-

‘T ul bu ra ti gu ve rn ul ad ve rs , se ma na ti
Tot Sun Tzu spune:,
r pr ov oc an d. pi zm a sa u ne in cr ed e-
disensiuni intre mai-marii lo
li na , da ti mo ti ve de ne mu lt um ir e [. .. ]. |
re, incitati la indiscip
mo ar te a, in ce rc am s ar un ca m in mo d tenden’
trua imparti
13
Hartuirea morala

cu dis cre dit ari si sus pic iun i asu pra gen era lil or pan a la cur tea
suveranului inamic.”°
Perversul narcisic este un maestru in a-i invrajbi pe oameni,
in a provoca gelozii, rivalitati. Aluziile sunt la ordinea zilei, pen-
tru a insinua indoiala: ,,Nu crezi ca familia Untel este asa sau pe
dincolo...” sau ,,Fratele tau mi-a spus ca n-ai fost tocmai usa de
biserica.” Sau se folosesc minciunile pentru a semana rivalitati.
Perversul traieste satisfactia suprema atunci cand reuseste
sa-si distruga un adversar cu ajutorul altei persoane si sa asiste
la aceasta lupta in urma creia ambii vor iesi vlaguiti gi el atot-
puternic.
intr-o companie, asemenea situatii se transpun in barfe, sub-
intelesuri sau privilegii acordate anumitor angajati, in functie de
preferinte. De asemenea, se lanseaza zvonuri subtile care vor
rani victima, fara ca aceasta sa le poata repera sursa.
in cuplu, a semana indoiala prin lucruri nerostite si aluzii
este o modalitate isteata de a tulbura partenerul si de a-i intreti-
ne dependenta cultivandu-i gelozia. Aceasta va mentine starea
de indoiala, spre deosebire de dorinta care declanseaza motiva-
tii foarte bine cunoscute.
Subiectul piesei Othello a lui Shakespeare este construit in ju-
rul ideii de gelozie. Othello nu este gelos din fire, este descris ca
fiind nobil si generos, nefiind predispus sa creada ca exista rau-
tate in ceilalti. Nu este razbunator, nici macar violent. Prin ma-
nevrele iscusite ale lui Iago devine gelos, la inceput refuzand sa
creada ca sotia sa ii este infidela, atata incredere are in ea. Ace-
easi incredere o are si in Iago. Iago declara, intr-un monolog, cd
ii place sa faca rau de dragul raului. Mai tarziu va afirma ca

° Traducere dupa citatul din original, in limba franceza. (n.red.) _

124
 Comunicarea perversd

virtutea, nobletea, /{rumusetea de zi cu zi” a unui om cinstit

precum Cassio, inocenta Desdemonei il socheaza si il stimulea-
za sa distruga toate aceste calitati. Existé in personajul nostru o
voluptate a josniciei, dorinta de a pune la cale intrigi iscusite,
care vor fi incununate cu succes datorita inteligentei sale diabo-
lice.
A starni gelozia celuilalt este pentru pervers o metoda de ase
tine departe de domeniul furiei sau al urii. Totul se va petrece
intre partener si rivalul sdu. Perversul, cu mainile curate, doar
tine scorul. Facaéndu-l gelos pe celalalt, perversul, care este, de
fapt, un invidios, il aduce la acelasi nivel: ,,Noi doi suntem la
fel!”
Cum am vazut, victima nu are curajul de a-si agresa in mod
direct adversarul pervers. Apelarea la gelozie si starnirea ei re-
prezinta o modalitate de a-l proteja, evitand confruntarea. Este
mult mai usor sa infrunti un tert pe care perversul il foloseste pe
post de prada.

Impunerea puterii

Este vorba de logica abuzului si a puterii: cel mai puternic il

supune pe celalalt. A vorbi inseamna a prelua puterea. Dai im-
presia cA stii de toate, ca detii un adevar, /adevarul”. Discursul
perversului este un discurs complex, prin care se emit adevaruri
universal valabile. Perversul ,,stie”, are dreptate, incearca sa-l
aduca pe celala lt unde vrea el, impu nand u-si discu rsul. De
ee in i si zica: NC Le roe ene spune:

125
Harfuirea morala

c r e a d a ca ce il al ti st iu ce l m a i bi ne .
nesiguri de ei , ca re ti nd sa
co nf or t pa rt en er il or ma i fr ag il i.
Perversii le confera oarecare
ne , in to ta li ta te pl an if ic at di -
Acest discurs suficient prin si
in c o m u n cu pr oc es ul de li ru lu i in te rp re ta ti v
na in te , ar e mu lt e
eb ui e si ga se as ca la tu ra ne ga ti va a fi ec a-
paranoic. Paranoicul tr
re ju st if ic a de ni gr ar ea sa su nt al ea to -
ruia, chiar daca motivele ca
de o op or tu ni ta te pe ca re ce la la lt i- o of er a. De
rii, legate uneori
, es te vo rb a de pu ra in ta mp la re , de co n-
cele mai multe ori ins’
textul exterior.
De aici, procesul de do mi na ti e: vi ct im a se su pu ne , est e su bj u-
rm at a. Da ca de vi ne reb ela , i se va re pr os a
gata, controlata, defo
ca est e rea , agr esi va. Or ic um , est e vo rb a de un co mp or ta me nt

totalitar, bazat pe fricd, urmarind sa obtina o supunere pasiva:

celalalt tre bui e s& ac ti on ez e si si ga nd ea sc a du pa reg uli le per -
versul ui. Ad io , sim t cri tic . Ex is te nt a cel uil alt se re du ce la a juc a

dublul rol ce i s-a atribuit. Orice diferent este negata, anihilata.

Agresorul stabileste aceasta relatie de influenta pentru a be-
neficia in urma acestei situatii, in detrimentul intereselor celor
din jur. Relatia cu celalalt este descrisa in termeni de dependen-
t4, victima depinde de agresor. Ori de cate ori perversul narcisic
isi exprima deschis nevoile care implica dependenta, va face tot
posibilul pentru ca acestea sa nu ii poata fi indeplinite: fie cere
ceva care depaseste capacitatile celuilalt si profita de moment
pentru a-i reprosa neputinta, fie cere ceva Intr-un moment nepo-
trivit.
Atrage refuzul pentru a demonstra ca viata este exact cum el
si-a imaginat-o dintotdeauna.
Violenta perversa se diferentiaza de abuzul de putere direct
sau de tiranie. Tirania este un mijloc prin care obtii puterea prin
forta. Opresiunea este aparenta, in acest caz. O persoana se su-

126
 Comunicarea perversad

pune pentru ca celalalt detine puterea, in mod vadit. in cazul

abuzului de putere direct, scopul este, pur si simplu, acela de a
domina.
Un exemplu de abuz de putere este dat de Einstein care, co-
plesit de prezenta primei sotii, Milena Maric, cu care a avut doi
copii, a intocmit in scris reguli draconice umilitoare pentru viata
de cuplu (Le Monde, 18 noiembrie 1996), deoarece nu dorea sa
aiba initiativa despartirii:
/A. Ai grija ca:
1) lenjeria si hainele mele sa fie ordonate;
2) toate cele trei mese ale zilei sa-mi fie servite in birou;
3) in biroul si camera mea sa fie tot timpul ordine si nimeni sa
nu se apropie de biroul la care lucrez.
B. Sa te tii la distanta de mine, cu exceptia cazurilor impuse
de aparentele sociale. Mai ales, de acum inainte:
1) nu vom mai sta unul langa celalalt in casa;
2) nu vom mai merge in excursii impreuna.
C. Vei promite sa respecti aspectele urmatoare:
1) nu vei astepta de la mine niciun semn de afectiune $i nu-mi
vei reprosa nimic;
2) imi vei raspunde imediat cand voi vorbi cu tine;
3) vei pleca imediat din camera mea sau din biroul meu daca
iti cer asta, fara a protesta,
4) nu ma vei vorbi de rau de fata cu copiii.”

in acest caz , ab uz ul de pu te re est e ev id en t, tot ul fii nd con -

semnat in scris. Perv er su l do mi na in mo d vic lea n_ si ne ag a ace st
lucru. Simpla su pu ne re a vi ct im ei nu est e suf i ta, treb
extraga substanta. Bee
Harfuirea morala

Violenta perversa se instaleaza in mod perfid si se ascunde,

uneori, sub masca blandetii si a bunavointei. Partenerul nu isi
da seama de existenta acesteia, uneori este posibil chiar sa isi
intretina iluzia ca este cel care conduce jocul. Nu exista un con-
flict deschis. Daca agresiunea se poate manifesta la nivel sub-
teran, va pleca de la distorsionarea relatiei dintre pervers si par-
tener.
 5
VIOLENTA PERVERSA

A OP UN E RE ZI ST EN TA DO MI NA TI EI iI NS EA MN A A TE
EXPUNE URII. iN ACEST STADIU, celalalt, care era redus la
rolul de obiect util, devine un obiect periculos de care trebuie sa
scapi prin orice mijloace. Strategia perversa se manifesta des-
chis.

Ura este evidenta

Ura se manifesta in maniera directa cand victima incepe sa

reactioneze, cand renunta la stadiul de obiect si redobandeste
putina libertate. In ciuda unui context ambiguu, intelege ca toa-
te au o limita si spune: ,, Ajunge!”, fie pentru ca un factor exterior
a facut-o sa fie constienta de supunerea sa — cand isi vede agre-
sorul interesat de alta persoana — fie pentru ca perversul si-a ga-
sit alta victima potentiala si vrea sa-l alunge pe celalalt prin exa-
cerbarea violentei.
Cand victima pare ca-i scapa printre degete, agresorul devi-
ne furios si panicat; se dezlantuie.
Cand victima exprima ceea ce resimte, trebuie redusi la tacere.
Harfuirea morald

i ev id en ta fo rm a a ei, ex tr em de vi ol en ta ,
Este ura in cea ma
itu ri sub ce nt ur a si jig nir i, cu vi nt e jos nic e, um il it oa re , car e
cu lov
iau in batjocura tot ceea ce apartine celuilalt. Aceasta armura de
sarcasm il protejeaza pe pervers de ceea ce se teme cel mai mult:
comunicarea.
Dorind sa comunice cu orice pret, celalalt se expune. Cu cat
se expune mai mult, cu atat este atacat si sufera mai mult. Per-
versul nu poate suporta spectacolul acestei suferinte si isi inte-
teste agresiunile pentru a-si reduce victima la tcere. Cand victi-
ma isi arata slabiciunile, sunt imediat exploatate de pervers.
Ura exista deja odata cu instalarea dominatiei, dar era voala-
.t&, mascata, pentru a mentine relatia in acel punct. Tot ce exista
la nivel subliminal se dezvaluie dintr-odata. Intentia distructiva
devine sistematica.
Nu este vorba aici de iubire care se transforma in ura, cum
tindem sa credem, ci de dorinta care se metamorfozeaza in ura.
Nu mai este vorba de alternanta iubire-ura in conceptia lui
Lacan, caci perversul nu a iubit in adevaratul sens al cuvantului.
Putem vorbi, pentru a descrie relatia perversa, in termenii lui
Maurice Hurni si Giovanna Stoll,’ de ura impotriva iubirii. Este,
mai intai, vorba de lipsa de iubire sub masca dorintei, nu pentru
persoana ca atare, ci pentru ceea ce are in plus si perversul ar
vrea sa-si insuseasca, apoi este vorba de o ura ascunsa, proveni-
ta din frustrarea de a nu obtine de la celalalt ce-si propusese.
CAnd ura este exprimata direct inseamna ca se urmareste distru-
gerea totala, nimicirea celuilalt. Nici macar timpul nu va face ca
perversul sa renunte la aceasta ura. Pentru el totul este evident:
Pentru ca asa stau lucrurile!”, desi motivele urii sunt incoerente
pentru toti ceilalti.

1M, Hurni, G. Stoll, La haine de l'amour (La perversion du lien), L’Harmattan,

Paris, 1996.

130
 Violenta perversad

Cand justifica aceasta ura, sustine ca celdlalt il persecuta,

ceea ce-| plaseaza in legitima aparare. Asemenea paranoicilor, i
se pare ca este prejudiciat sau persecutat, anticipand reactii de
aparare care pot sfarsi prin comportamente infractionale si pro-
cedurale. Tot ce merge pe dos este din vina celorlalti, care s-au
aliat impotriva lui.
Printr-un fenomen de proiectie, ura agresorului este pe ma-
sura urii pe care crede ca i-o poarta victima. O vede ca pe un
monstru distrugator, violent, nefast. In realitate, victima, in
acest stadiu, nu simte nici ura, nici furie, ceea ce ii permite sa se
protejeze. Agresorul ii atribuie rele intentii si anticipeaza,
agresand primul. Cu toate acestea, victima este vinovata de in-
tentia de a comite o agresiune.
Aceasta ura, proiectata asupra celuilalt, reprezinta pentru
perversul narcisic un mijloc de a se proteja de tulburari si mai
mari, cum ar fi cele din registrul psihozei. Este si un mijloc de a
se apara de orice forma de ura inconstienta impotriva noului
partener, in momentul in care se angajeaza intr-o noua relatie.
Focalizandu-si ura pe fostul, noul partener este protejat si pare
sa aiba toate virtutile posibile. Cand victima acestui sentiment
de ura devine constienta ca este 0 unealta pentru a consolida
noua relatie cu un rival, incepe sa se simta manipulata, pacalita.
Lumea perversului narcisic este o lume divizata intre bine si
rau. Nu se cade sa fii pe calea cea rea. Despartirea sau indepar-
tarea nu ajuta la a pune capat urii.
in cadrul acestui proces fiecaruia i-e frica de celalalt: agreso-
rului ii este frica de presupusa atotputernicie a victimei; victima
se teme de violenta psihologica si fizica a agresorului ei.
Hartuirea morald

Violenta in actiune
Este vorba de o violenta rece, verbala, presarata cu denigrari,
subintelesuri ostile, lips de respect si jigniri. Efectul distrugator
vine din repetarea agresiunilor aparent neinsemnate, dar conti-
nue, si despre care stim c& nu se vor opri niciodata. Este vorba
de o agresiune pe viata. Fiecare jignire este un ecou al jignirilor
anterioare, pe care in acest fel nu le poti uita — victima ar dori sa
uite, insa agresorul ii neaga acest privilegiu.
La suprafaté nu se vede nimic sau aproape nimic. Este un
cataclism care provoaca fenomene de implozie in familii, com-
panii sau in interiorul indivizilor. Rar, violenta este fizica, doar
fn cazul in care reactia victimei este prea brutala. Astfel, crima
pare perfecta.
Amenintarile sunt mereu indirecte, voalate: victimei ise aduc
la cunostinta consecintele, in cazul nesupunerii, prin interme-
diul copiilor sau amicilor comuni, manipulati la randul lor. Scri-
sorile sau apelurile seamana cu niste colete suspecte sau bombe
cu efect intarziat.
Daca violentei subtile (santaj, amenintari voalate, intimidari)
ajunge sa i se adauge violenta reala — ajungandu-se uneori chiar
si pana la crima — acest lucru este cauzat de un derapaj al jocului
pervers, caci perversul prefera sa ucida indirect sau, mai exact,
sa-l impinga pe celalalt la sinucidere.
Semnele de ostilitate nu apar in momente de enervare sau de
criza. Sunt acolo in mod constant, cu mici nuante, in fiecare zi
sau de mai multe ori pe saptamana, chiar ani. Nu sunt exprima-
te pe un ton furios, ci rece, care enunta un adevar sau un lucru
evident. Daca simte ca celalalt reactioneaza, da inapoi in mod
dibaci. Cand sunt martori, agresiunea este distilata in doze mici.
Daca victima reactioneaza si cade in capcana provocarii ridi-

132
 Violenta perversd

cand tonul, atunci pare agresiva si agresorul nu este decat 0 vic-

tima.
Subintelesurile fac referinta la ramasite de memorie pe care
doar victimele le pot repera. Adesea, judecatorii care trebuie sa
rezolve aceste situatii complicate, cum ar fi cei care dau sentinte
de divort, in pofida suspiciunilor si precautiilor, sunt ei insisi
indusi in confuzie, deci manipulati.
Profesorul Emil Coccaro, intr-un studiu despre biologia agre-
sivitatii, a definit agresivitatea pradatoare. Apare cand victimele
sunt alese si atacul este premeditat, la fel cum un animal prada-
tor isi ataca prada. Agresiunea este instrumentul prin care agre-
sorul obtine ce doreste.
Vorbim, de asemenea, despre 0 violenta asimetrica. in cazul
violentei simetrice, cei doi adversari accepta confruntarea si lup-
ta. Dimpotriva, in acest caz, initiatorul violentei se desemneaza _
a fi superior celuilalt din punct de vedere existential, iar cel din
urma nu face decat sa accepte acest rol. Acest tip de violenta in-
sidioasé a fost denumita ,,violenta pedeapsa” de Reynaldo
Perrone.” In acest caz, nu existé pauza, impacare, violenta fiind
meschina, intima, zavorata. Niciunul dintre actori nu vorbeste
celorlalti despre asta. Agresorul considera ca victima a meritat
sa sufere si cA nu are dreptul sa se planga. Daca victima reactio-
neaza si nu mai face pe obiectul supus, este considerata agresiva
si amenintatoare. Cel care a initiat violenta face pe victima. Sen-
timentul de vinovatie intrerupe reactia defensiva a victimei.
Orice reactie care implica emotie sau suferinta il face pe agresor
fie si intensifice violenta, fie sa apeleze la strategii de diversiune
(indiferenta, surpriza regizata...).

2R. Perrone si M. Nannini, Violence et abus sexuels dans la famille, ESE, Paris,
1995, JeGe
133
Hartuirea morala

Este un proces care seamana cu procesul de fobie reciproca:

gandul la persoana pe care o uraste ii provoaca perversului o
furie rece; gandul la agresor declanseaza, pentru victim, frica.
C4nd perversul isi alege prada, n-o mai lasa sa-i scape. li spu-
ne deschis, adeseori: ,,De acum inainte, singurul meu scop in
viata va fi sa-i fac zile fripte.” Si isi tine promisiunea.
Procesul circular, odaté declansat, nu se opreste de la sine,
caci capata note patologice la fiecare dintre parti: perversul umi-
leste din ce in ce mai mult si devine foarte violent, victima devi-
ne din ce in ce mai neputincioasa si lipsita de viata. Nimic nu
probeaza realitatea traita. Cand este vorba de violenta fizica,
elementele exterioare constituie probe reale: certificate medica-
le, martori oculari, constatarile politiei. In cazul unei agresiuni
perverse, nu exista probe. Este o violenta ,,curata”, daca ii pu-
tem spune asa. Nimeni nu a vazut nimic.

Celalalt este incoltit

In faza de dominatie, perversul narcisic cauta si inhibe g4n-
direa victimei. Apoi, provoaca sentimente, actiuni, reactii, prin
mecanisme care presupun interdictii.
Daca celalalt are suficiente resurse de aparare pentru a deju-
ca aceasta prefacatorie, se va isca 0 lupta perversa care se va
termina prin capitularea unuia dintre cei doi-— mai precis a celui
care este cel mai putin pervers.
Perversul incearci si o determine pe victima sa actioneze
contra lui pentru a denunta aceasta fiinta ,,rea”. Important este
ca victima sa para responsabila de ceea ce i se intampla. Agreso-
rul se foloseste de minusurile victimei — 0 tendinta depresiva,
isterie — sau de aspecte care tin de caracterul ei pentru a 0 carica-
turiza si a o face sa se discrediteze ea insasi. Daca-1 determini pe
134
 Violenta perversa

celalalt sa greseasca este mai usor sa-l critici sau sa-l injosesti si,
mai mult, ii va accentua imaginea nefavorabila despre sine si ii
va consolida si mai mult vinovatia.
Cand victima mai pierde controlul, este suficient sa adaugi
dispret si provocare pentru a o impinge la gesturi care ii pot fi
ulterior reprogate. De exemplu, daca reactioneaza prin furie,
acest comportament agresiv va fi aratat tuturor, incat chiar si un
martor din afara ar putea chema politia. Perversul il poate duce
pe celalalt in pragul sinuciderii: , Draga de tine, nu astepti nimic
de la viata, nu inteleg de ce nu te-ai aruncat de la fereastra!”
Agresorul se poate preface ca este victima unui bolnav mintal.
Confruntata cu un astfel de personaj care dicteaza totul, vic-
tima este incoltita. Imobilizata din cauza dominatiei, nu poate
avea decat zvacniri violente pentru a-si regasi libertatea. Pentru
un observator din exterior, orice actiune impulsiva, mai ales
daca este violenta, este catalogata ca fiind patologica. Cel care
reactioneaza la provocare este responsabil de criz. Vinovat in
ochii perversului, el pare a fi agresorul pentru observatorii din
exterior, care nu vad ca victima este pusa intr-o situatie in care
nu mai poate respecta un modus vivendi care pentru ea reprezin-
ta o fundatura. Este prinsa intr-o capcana dubla si, orice ar face,
nu poate scapa de aici. Daca reactioneaza, genereaza conflicte.
Daca nu reactioneaza, lasa mana libera distrugerii echivalente
cu moartea.
Perversul narcisic are 0 asemenea bucurie atunci cand pune
in evidenta slabiciunea celuilalt sau cand il incita la violenta,
incat incearcd mereu sa il impinga la astfel de actiuni gi gesturi.
jl determina sa se rusineze de sine. Plecand de la 0 reactie punc-
tuala, 1] eticheteaza ca fiind impulsiv, alcoolic, sinucigas. Victi-
ma se simte dezarmata, incearca sa se justifice ca si cum ar fi
vinovat&. Plicerea perversului este dubla: mistificand sau umi-
135
Hartuirea morala

lindu-si victima, apoi pundandu-i in fata ochilor toate acestea.

Victima face un pas in spate, perversul profita de situatie si nu
uita sa pozeze, la randul lui, in victima.
Nu s-a rostit nicio vorba, nu s-a formulat niciun repros, prin
urmare nicio justificare nu este posibila. Pentru a gasi 0 iesire
din aceasta situatie imposibila, victima poate fi tentata sa traias-
ca in aceasta lume plina de subintelesuri si manipulari. Relatia
devine echivoca: cine este agresorul, cine este persoana agresa-
ta? Idealul perversului este de a reusi sa-l facd pe partener sa
devina ,,rau“, astfel incat rautatea sa devina starea normala im-
bratisata de toti. Injecteaza in celalalt tot ceea ce el are rau. A
corupe este scopul suprem. Nu exista satisfactie mai mare ca a-si
impinge victima sa devina distructiva sau a-i face pe oameni sa
se omoare intre ei.
Toti perversii, sexuali sau narcisici, cauta sa-i perverteasca pe
ceilalti si sa schimbe regulile jocului. Propaganda facuta pentru
a demonstra anturajului cat de ,,rea” este victima — motiv pentru,
care o si trateaza asa cum o face — este tocmai sursa fortei lor
distrugatoare. Uneori reusesc si au aliati de partea lor, care isi
depasesc limitele si care adopta acelasi discurs dispretuitor, ce
sfideaza orice valoare morala.
Incapacitatea de a-l atrage pe celalalt in registrul violentei
echivaleaza cu un esec pentru pervers, asadar este singura mo-
dalitate de a stopa propagarea procesului pervers.
 6

AGRESORUL

AFLAT IN SITUATIE DE CRIZA, ORICINE POATE AJUN-

GE SA FOLOSEASCA MECANISME PERVERSE pentru a se
apara. Trasaturile de personalitate narcisice sunt des intalnite
(egocentrism, nevoia de a fi admirat, incapacitatea de a suporta
critici), dar ele nu sunt totusi patologice. De altfel, ni s-a intam-
plat tuturor s4 manipulam pe cineva pentru a obtine un avantaj
si fiecare dintre noi a simtit gustul sentimentului temporar de
ura distrugatoare. Ceea ce ne diferentiaza de perversi este ca
aceste comportamente sau sentimente nu au fost decat reactii
pasagere, urmate de regrete si remuscari. O persoana nevrotica
are 0 viata plina de conflicte interne, care ii definesc comporta-
mentul. Perversitatea inseamna strategia de a se folosi de cela-
lalt si apoi de a-l distruge, fara scrupule.
Multi psihanalisti vorbesc de 0 doza de perversitate la fiecare
dintre noi: ,,Cu totii suntem niste perversi polimorfi!” Se refera
la partea perversa existenta la persoanele afectate de nevroza,
care le permite si se apere. Un pervers narcisic traieste pentru
a-si satisface pulsiunile distrugatoare.

137
 Hartuirea morala

Perversiunea narcisica

Cuvantul perversiune a aparut in limba franceza in anul 1444

(din latinescul pervertere: a intoarce, a rasturna), definind schim-
barea binelui in rau. In zilele noastre, cuvantului pervers i se aso-
ciaza 0 judecata de ordin moral.
In secolul al XIX-lea, medicii specializati in boli mintale s-au
interesat de perversiune din punct de vedere medico-legal, pen-
tru a vorbi despre lipsa de responsabilitate a perversului, nein-
cadrandu-i totusi la nebuni. Ei definesc perversiunea ca pe o
deviatie a instinctelor: instinctul social, moral, nutritional...
in 1809, Pinel a grupat sub termenul de ,,manie neinsotita de
delir” toate patologiile legate de pluralitatea instinctelor: per-
versiunile, comportamentele asociale, piromania, cleptomania...
Apoi, Krafft-Ebing va directiona interesul cdtre perversiunile
sexuale.
Termenul de narcisism apare pentru prima data la Freud in
1910, cand vorbeste despre homosexualitate. Va face diferenta
intre narcisismul primar si narcisismul secundar. Aceasta notiu-
ne de narcisism primar a suferit numeroase variatii in literatura
psihanalitica. Nu vom intra in dezbatere, dar mentionam ca Freud,
in primele randuri din cartea ,,Despre narcisism: o introducere”
" spune ca a preluat termenul de la P. Nacke (1899), care l-a folosit
pentru a descrie o perversiune. De fapt, Nacke a creat termenul
,Narzissmus”, insa pentru a comenta parerile lui H. Ellis, pri-
mul care a descris un comportament pervers in relatie cu mitul
lui Narcis.!

1]. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de la psychanalyse, PUF, Paris,1968.

138
 Agresorul

Daca Freud recunoaste existenta altor pulsiuni decat cele se-

xuale, nu vorbeste despre acestea in termeni de perversiune.
Este 0 ambiguitate asociata adjectivului pervers, derivat de la
doua substantive: ,,perversitate” si ,perversiune”. Din punct de
vedere psihanalitic, perversiunea este o deviere in raport cu ac-
tul sexual normal, definit ca impreunare prin penetrare vaginala
pentru a obtine orgasmul, in timp ce perversitatea se refera la
comportamente de 0 extrema cruzime si rautate. Bergeret* face
diferenta intre perversiunile de caracter, in cazul perversilor ce
sufera de perversitate, si perversiunile sexuale.
Psihanalistul P.-C. Racamier*® se numara printre primii care
vorbesc despre conceptul de pervers narcisic. Alti autori, ca Al-
berto Eiguer,* au incercat sa defineasca termenul: ,,Perversii nar-
cisici sunt cei care, sub influenta eului lor grandios, incearca sa
creeze o legatura cu un alt individ, atacand tocmai integritatea
narcisica a celuilalt pentru a-l dezarma. De asemenea, ii ataca
iubirea de sine, increderea in sine, stima de sine si credinta in
sine. in acelasi timp, incearca sa lase sa se creada ca legatura de
dependenta a celuilalt fata de ei este de neinlocuit si ca este ce-
ruta tocmai de celalalt.”
_ Perversii narcisici sunt vazuti ca psihopati asimptomatici,
care isi gasesc echilibrul cand isi descarca asupra altuia contra-
dictiile interne pe care refuza sa si le asume si durerea pe care nu
o resimt. ,,Nu fac intentionat” raul, dar fac rau pentru ca nu stiu
cum sa traiasca altfel. Au fost ei insisi raniti in copilarie si incear-

2]. Bergeret, La personnalité normale et pathologique, Bordas, Paris, 1985.

3 P.-C. Rac ami er, ,,P ens ée per ver se et déc erv ela ge” , in Secr ets de fam ill e et
pensée perverse, Gruppo n° 8, editura Apsygée, Paris, 1992.
‘A. Eig uer , Le per ver s nar cis siq ue et son com pli ce, Dun od, Par is, 199 6. —

139
Harfuirea morala

c& astfel s4 sup rav iet uia sca . Ace st tra nsf er de dur ere le per mit e
sa se valorizeze pe spinarea celuilalt.

Narcisismul

Perversiunea narcisicd inseamna manifestarea unor mecanis-

me perverse de functionare din partea unei personalitati narci-
sice.
in DSM IV, manual pentru clasificarea international a boli-
lor mintale, perversiunea narcisica nu este incadrata ca tulbura-
re de personalitate. Sunt luate in calcul doar perversiunile sexu-
ale, care apar la rubrica dedicata tulburarilor sexuale, sau
tulburarile de personalitate.
Personalitatea narcisica este descrisa dupa cum urmeaza
(prezinta cel putin cinci dintre manifestarile de mai jos):
- subiectul are un simt exacerbat al propriei maretii;
- este fascinat de fantezii despre un succes nemasurat, des-
pre putere;
- crede ca este ,,special”, unic;
-— are onevoie excesiva de a fi admirat;
- crede ca totul i se cuvine;
- il exploateaza pe celalalt in relatiile interpersonale;
- nuare niciun fel de empatie;
- este invidios;
- manifesta atitudini si comportamente arogante.
in 1975, Otto Kernberg a descris patologia narcisica in ter-
meni foarte apropiati de definitia actuala: ,,Principalele caracte-
ristici ale personalitatilor narcisice sunt un sentiment de gran-

5 Q. Kernberg, ,,La personnalité narcissique”, in Borderline Conditions and

Pathological Narcissism, New York, 1975.

140
 Agresorul

doare, un egocentrism extrem, lipsa totala de empatie, nevoia

exacerbata de a fi admirati si aprobati de ceilalti. Acesti pacienti
resimt 0 mare invidie fata de cei care au lucrurile care lor le lip-
sesc sau care se bucura pur gi simplu de viata. Nu doar ca sunt
superficiali din punct de vedere afectiv, dar nici nu inteleg emo-
tiile complexe ale celorlalti, caci sentimentele lor nu sunt modu-
late, sunt exacerbate, apoi se sting treptat. Ei ignora sentimente-
le profunde de tristete sau doliu; aceasta incapacitate de a avea
reactii depresive este o trasatura fundamentala a personalitatii
lor. Cand sunt abandonati sau dezamAagiti, pot face pe deprima-
tii, dar la 0 analiza mai atenta este vorba de furie sau resenti-
ment, dublate de dorinta de razbunare, nu de o tristete reala
pentru ca au pierdut persoana pe care o apreciasera.”
Un Narcis, in sensul lui Narcis din Metamorfozele lui Ovidiu,*
este 0 persoana care crede ca se regaseste uitandu-se in oglinda.
Viata lui este reprezentata de incercarea de a-si vedea reflectia in
privirea celorlalti. Celalalt nu exista ca fiinta, ci ca oglinda. Un
Narcis este o simpla coperta fara existenta proprie; este 0 ,,pseu-
dofiinta”, care cauta sa puna in scena un spectacol iluzoriu pen-
tru a-si ascunde goliciunea. Destinul sau este o tentativa de a
evita moartea. Este o persoana care nu a fost recunoscuta nicio-
data ca fiinté umani, fiind obligata sa creeze un loc de oglinzi
pentru a avea iluzia ca existé. Asemenea unui caleidoscop, desi
acest joc de oglinzi se repeta si se multiplica, individul nu capata
substanta proprie.

Unde incepe perversiunea

Nar cis , nea van d sub sta nta , se va ,,c upl a” la cel ala lt si, ca 0

lipitoare, il va sto arc e de via ta. Nef iin d cap abi l sa aib a rela tii

6 Ovidiu, Les mét amo rph ose s (tr adu cer e G. Laf aye ), Pari s, Gal lim ard .

141
Hartuirea morala

adevarate, nu adopta decat registrul ,pervers”, de o rautate dis-

tructiva. Incontestabil, perversii resimt 0 satisfactie imensa, vita-
1, in fata suferintei si a indoielilor celuilalt, fiind o adevarata
placere s-l vada ingenuncheat si sa-] umileasca.
Totul incepe sa aiba 0 explicatie prin acest Narcis gol la inte-
rior, construit din imagini in oglinda in locul unei imagini pro-
prii, la fel cum un robot este construit pentru a imita viata, cu
chip si performante umane, dar lipsit de insufletire umana. De-
reglarea sexuala sau rautatea nu este decat consecinta inevitabi-
1a a acestei structuri vide. Asemenea vampirilor, Narcis cel gol
pe interior are nevoie s& se hraneasca din substanta celuilalt.
C4nd nu detii viata, trebuie sa ti-o insusesti si, daca este posibil,
sa o distrugi si sa o faci sa dispara de tot.
Perversii narcisici sunt invadati de un ,,altul” de care nu se pot
detasa. Acest ,,altcineva” nici macar nu este dublul lui, care ar
avea 0 existenta, ci este o reflectare a propriului eu. De aici, sen-
zatia victimelor ca li se neaga individualitatea. Victima nu este
alta persoana, ci doar o oglindire. Orice impotrivire care ar pune
sub semnul intrebarii acest sistem de oglinzi care mascheaza vi-
dul provoaca o reactie de furie distructiva, in lant. Perversii nar-
cisici sunt doar niste masinarii cu diferite fatete care incearca in
zadar sa-si gaseasca propriul eu oglindindu-se in altii.
Sunt insensibili, fara sentimente. Cum ar putea fi sensibila o
masina cu oglinzi? De aceea, nu cunosc suferinta. A suferi in-
seamna corporalitate, existentaé. Nu au un trecut pentru ca sunt
absenti. Doar persoanele prezente in lume pot avea un trecut.
Daca perversii narcisici si-ar da seama de suferinta lor, ar fi un
nou inceput. Ar mai insemna insa ceva: sfarsitul rolului anterior.

142
 Agresorul

Megalomania
Perversii narcisici sunt megalomani care pozeaza in arbitri,
ca un etalon pentru bine si rau, pentru adevar. Adopta 0 pozitie
moralizatoare, de superioritate, distanta. Chiar daca nu spun ni-
mic, celalalt simte ca a facut ceva nepotrivit. Se lauda cu valorile
lor morale ireprosabile si cu o buna imagine despre ei. Denunta
rautatea umana.
Nu au niciun fel de empatie si interes fata de ceilalti, dar as-
teapta ca ceilalti sa se intereseze de ei. Totul li se cuvine. Critica
pe toata lumea, neadmitand vreo judecata asupra lor sau vreun
repros. In fata acestei lumi de atotputernicie, victima se afunda
indiscutabil intr-o mlastina de greseli. A evidentia neajunsurile
altora este un mod de a trece cu vederea propriile defectele, dea
face functionala apararea contra unei angoase de natura psiho-
tica.
Perversii intra in relatie cu ceilalti pentru a-i seduce. Sunt de-
scrisi drept persoane seducatoare si minunate. De indata ce
prind pestele, tot ce au de facut este sa nu ii mai dea drumul.
Celalalt nu exista, este invizibil, mut, este doar ,,util’. In logica
perversa, nu exista notiunea de respect fata de celalalt.
Procesul de seductie perversa nu presupune afectiune, caci
principiul de functionare pervers exclude sentimentele. Scopul
este de a nu avea surprize. Perversului putin ii pasa de emotiile
complexe ale celuilalt. Sunt stand de piatra fata de celalalt si ti da
atentie doar daca diferenta ii deranjeaza. Identitatea celuilalt
este negata in totalitate, iar atitudinea si gandirea acestuia trebu-
ie astfel sculptate, incat sa corespunda imaginii pe care Pa
sul o are despre lume.
For ta per ver sul ui se tra ge din ins ens ibi lit ate a lui. Est e lips it ©
de scrupule de or di n mo ra l. Nu sti e gu st ul su fe ri nt ei . Do ar at ac a

143
Harfuirea morala

fara rezerve, iar partenerul nu va raspunde pe masura, fiindca a

fost ales astfel incat sa nu atinga niciodata un nivel de maiestrie
care sa ii ofere protectie.
Perversii pot fi interesati in mod pasional de 0 persoana, de o
activitate sau idee, dar aceste sclipiri sunt doar superficiale.
Ignora sentimentele adevarate, in special cele de tristete si doliu.
Deceptiile le starnesc furia si resentimentele, dorinta de revansa.
Asa se explica mania distrugatoare care pune stapanire pe ei in
momentul despartirilor. Cand percepe o astfel de ,,rana narcisi-
ca“ (infrangere, respingere), nu exista limite care sa il impiedice
sa se razbune. Spre deosebire de coleric, a carui reactie este pa-
sagera si impulsiva, perversul poarta o dusmdanie de neclintit in
slujba careia va pune toate mecanismele gandirii.
Perversii, asemenea paranoicilor, mentin o distanta afectiva
suficienta pentru a nu se implica in mod real. Motivul pentru
care atacurile lor merg direct la tinta este ca nici victima si nici
observatorii din exterior nu-si pot imagina ca exista un compor-
tament atat de hain, de lipsit de compasiune.

Exploatarea vampirica
Partenerul nu exista ca persoana, ci este purtatorul unei cali-
tati pe care perversul vrea sa si-o insuseasca. Se hraneste cu
energia celor care ii cad in mreje. Incearca sa absoarba imaginea
narcisica a celuilalt, invadandu-i teritoriul psihic.
Problema perversului narcisic este de a-si corecta goliciunea.
Pentru a nu infrunta direct vidul (0 posibila vindecare), Narcis
se proiecteaza in opusul lui. Devine pervers, in adevaratul sens
al termenului: evita acest vid (daca n-ar fi pervers I-ar infrunta).
De aici, drago stea si ura pentr u figur a mater na, cea mai expli cita
din universul interior. Narcis are nevoie de corporalitatea si
 Agresorul

substanta celuilalt pentru a se hrani. Dar nu este in stare s& se

hraneasca prin aceasta substanta carnala, cdci nu are nici macar
0 samanta de astfel de element care sa ii permita s4 intampine,
sa se agate si sa isi insuseasca substanta celuilalt. Aceasta sub-
stanta devine cel mai periculos dusman al lui, pentru ca ii arata
realitatea vidului.
Perversii narcisici sunt foarte invidiosi pe cei care au 0 sub-
stanta sau care se bucura de viata lor. De exemplu, se folosesc de
ceilalti pentru a patrunde intr-un mediu social dorit: burghez,
intelectual, artistic... Beneficiul acestui demers este de a detine
un partener cu ajutorul caruia poti accede la putere.
Ataca apoi stima si increderea in sine a partenerului, pentru
ase pune ei insisi in valoare. isi insusesc narcisismul celorlalti.
Nu si-au gasit un rost in viata din cauza unor motive corelate
cu etapele incipiente ale istoriei personale si sunt invidiosi pe cei
care au reusit. Vad cu invidie cum altii au ceea ce le trebuie pen-
tru a reusi. Propria viata le scapa, de aceea vor sa distruga si
vietile celorlalti. Rigiditatea cu care se apara face din ei niste pri-
zonieri si incearca sa distruga orice urmé de libertate. Nu se bu-
cura de materialitatea lor si incearca sa aduca acest sentiment de
vid si in vietile celorlalti, inclusiv ale propriilor copii. Sunt inca-
pabili s4 iubeasca si vor sa distruga cu cinism simplitatea unei
relatii normale.
Pentru a se accepta, trebuie sa triumfe si sa distruga pe cine-
va, simtindu-se astfel superiori. Se bucura cand ceilalti sufera.
Pentru a se afirma, trebuie sa distruga.
Functia critica este exacerbata si blameaza pe toata lumea,
fiind activ itatea prefe rata. Astfel , rama n atotp utern ici: Daca cei-

lalti nu sunt buni de nimic , eu sunt, fara discut ie, mai bun ca ei!”
Motorul nucleului pervers este invidia, scopul este insusirea
a ceea ce are celalalt.

145
Harfuirea morala

Inv idi a vin e din avi dit ate , iri tar e can d fi vez i pe cei lal ti feri -

citi, impliniti. Este vorba de o mentalitate agresiva care pleaca

de la perceptia a ceea ce celalalt detine si tu nu. Este o perceptie
subiectiva si chiar deliranta. Invidia cunoaste doi poli: egocen-
trismul si dorinta maligna de a-l vatama pe celalalt, dintr-un
sentiment de inferioritate. Invidiosii regreta ca ceilalti au bunuri
si abilitati dupa care ei tanjesc si, cum ei nu le poseda, trebuie sa
le distruga. Daca le-ar poseda, nu s-ar descurca, nu au resursele
necesare. Pentru a umple golul dintre dorinta si obiectul dorit,
este suficient ca celalalt sa fie umilit, depreciat. Interlocutorul ii
pare un demon sau 0 vrajitoare.
Perversii invidiaz4 mai intai de toate viata pe care o duc cei-
lalti. Reusitele semenilor le dau sentimentul de esec: nu sunt
multumiti de ceilalti pentru ca nu sunt impacati cu ei insisi; lu-
crurile nu merg niciodata bine, totul este complicat, o proba de
foc. Le impun celorlalti viziunea lor peiorativa despre lume, lip-
sa lor de satisfactie cronica despre viata. Distrug orice entuzi-
asm in jurul lor, vor sa demonstreze ca toata lumea este rea, ca
ceilalti sunt rai, ca partenerul este rau. Prin pesimismul lor, vic-
tima intra intr-o faza depresiva, care devine motiv de repros.
Dorintele celuilalt, vitalitatea lui le evidentiaza propriile mi-
nusuri. Este vorba aici de invidie, sentiment normal la oameni,
care se trage din legatura privilegiata pe care mama 0 are cu
copilul sau. De aceea, isi aleg victimele dintre persoanele pline
de energie, cu pofta de viata, ca si cum ar vrea sa ia putin din
forta lor. Starea de supunere, de asuprire a victimei care sa fie la
cheremul lor, dependenta pe care 0 creeaza le ofera dovezile in-
contestabile realitatii demersului de a-si insusi ce nu le apartine.
A-ti insusi ce nu iti apartine vine din invidie.
Nu este vorba de bunuri materiale decat arareori, ci de cali-
tati morale, dificil de furat: bucuria de a trai, sensibilitate, buna

146
 Agresorul

comunicare, creativitate, inzestrari artistice... Cand partenerul

emite o idee, perversul si-o insuseste imediat. Daca invidia nu ar
fi degenerat in ura, perversul s-ar fi bucurat de acest schimb so-
cial si ar fi dobandit 0 parte din aceste daruri. Dar asta presupu-
ne modestie, care insa nu-i este caracteristica.
Perversii narcisici isi insusesc pasiunile celorlalti in masura
in care acestea le starnesc interesul sau, mai bine zis, se intere-
seaza de celalalt in masura in care acesta detine ceva ce l-ar pu-
tea interesa. Este exaltat, apoi il respinge brutal si categoric pe
celalalt. Anturajul nu poate intelege cum 0 persoana este azi ri-
dicata in slavi si maine desfiintata, fara motiv. Perversii absorb
energia pozitiva a celor din jur, se hranesc cu ea, se refac, apoi
transfera energia lor negativa asupra celorlalti.
Victima contribuie mult, dar niciodata suficient. Nefiind nici-
odata multumiti, perversii narcisici sunt mereu pe post de victi-
ma si mama (sau obiectul asupra caruia si-au proiectat imaginea
mamei) este considerata responsabila. Perversii il agreseaza pe
celalalt pentru a iesi din conditia de victima, pe care o stiu din
copilarie. intr-o relatie, aceasta atitudine de victima il seduce pe
cel care vrea sa consoleze, sa repare, inainte de a-l plasa intr-o
pozitie de vinovatie. in cazul despArtirilor, perversii pozeaza in
victime abandonate, un rol bun, care le permite sa seduca alt
partener, care sa le ofere din nou consolare.

Iresponsabilitatea
Perversii se cred iresponsabili pentru ca nu sunt subiectivi.
Sunt absenti fata de ei insisi si cu atat mai mult fata de ceilalti.
Nu sunt nic iod ata und e te-a i ast ept a si nici imp lic ati cu ade va-
rat, toc mai fii ndc a nu sun t pre zen ti. De fapt , can d le Aza
celorl alt i ca sun t res pon sab ili de ce li se ne e nu
Hértuirea morala

mo me nt ce ei ins isi su nt ir es po ns ab il i, tr eb ui e ca
constata: din
celalalt s& fie re sp on sa bi l. A ar un ca vi na as up ra cel uil alt , a-I vo r-
bi de rau fi pe rm it e sa- si de fu le ze re se nt im en te le , da r si sa sc ap e
nevinovat. Niciodata responsabil, niciodata vinovat: tot ce nu
merge este din vina altuia.
Se apara prin mecanisme de proiectie: sa-] scoata vinovat pe
celalalt de toate problemele si esecurile si asupra lui sa nu plane-
ze nicio indoiala. Se apara si prin negarea realitatii. Se eschivea-
za de la durerea psihica si o transforma in negativitate. Aceasta
negare este constanta, chiar si cand este vorba de mici lucruri de
zi cu zi, chiar daca realitatea dovedeste contrariul. Suferinta este
exclusa, la fel indoiala. Trebuie sa fie condusi de ceilalti. A-i agre-
sa pe altii este un mijloc de a evita durerea, apasarea, depresia.
Perversilor narcisici le este greu sa ia decizii in viata de zi cu
zi si simt nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea in locul
lor. Nu sunt deloc autonomi, nu se pot detasa de ceilalti, com-
portamentul lor fiind ,,parazitar” si temandu-se de despartire;
totusi, cred ca ceilalti isi merita rolul de supusi. Refuza sa-si re-
cunoasca dependenta paroxistica, caci le-ar aduce 0 perceptie
negativa despre propria imagine. Asta explica violenta lor in
fata unui partener prea binevoitor sau mamos. Daca partenerul
este independent, este perceput ca ostil si reticent.
Nu se simt in largul lor sau se simt neputinciosi cand sunt
singuri si incearca sa obtina, orice ar fi, sustinerea si sprijinul
celorlalti. Nu initiaza proiecte si nici nu fac nimic de unii sin-
guri. Cauta gi solicité respingerea pentru ca astfel sunt siguri ca
viata este cum si-au imaginat-o, dar cand o relatie ia sfarsit, cau-
ta imediat o alta pentru a gasi sprijinul de care au nevoie.
 Agresorul’

Paranoia

Tendinta perversilor narcisici este sa faca pe lupul

moralist:
dau lectii de moralitate celorlalti. Se apropie de pers
onalitatile
paranoice.
Personalitatile paranoice se recunosc prin:
- hipertrofie a eului: orgoliu, sentiment de superioritat
e;
- Tigiditate psihica: indarjire, intoleranta, rationalitate
rece,
dificultate in a-si arata emotiile pozitive, dispret fata de
celalalt;
- neincredere: teama exagerata fat’ de agresivitatea celui-
lalt, sentimentul de a fi victima rautatii celor din jur, sus-
piciune, gelozie;
- falsitate in gandire: interpreteazi evenimente neutre ca
fiind indreptate catre ei.
Totusi, spre deosebire de paranoici, perversii, in cazul in care
cunosc legile sau regulile vietii sociale, le calc in Picioare pen-
tru a le deforma cu entuziasm. Ceea ce este specific pentru per-
vers este sa sfideze legile. Scopul sau este sa-l deruteze pe inter-
locutor, aratandu-i c& sistemul sau de valori morale nu functio-
neaza si sa-l facé sa adopte o etica perversa.
Paranoicii ajung la putere prin fort, perversii prin seductie
— dar daca seductia nu functioneaza, pot recurge la forta. Faza
de violenta este un proces de decompensare paranoica: celalalt
trebuie distrus pentru ca este periculos. Trebuie sa ataci inainte
sa fii atacat.
Asa cum am vazut, perversiunea narcisica este un subterfu-
giu pentru a evita angoasa si a proiecta tot ce este rau spre altii.
Este vorba despre o aparare impotriva dezintegrarii psihice.
Atacandu-I pe celalalt, perversii incearcé sa se protejeze. In
loc de sentimentul de vinovatie apare o angoasa psihotica insu-
Harfuirea morala

portabila care este pr oi ec ta ta cu vi ol en ta é as up ra ta pu lu i is pa si -

tor. Acesta este re ce pt or ul a tot ce ag re so ru l nu po at e su po rt a.
Pent ru c& au in va ta t di n co pi la ri e ca, pe nt ru a se pr ot ej a, tre -
bu ie sa se pa re par til e in ta ct e de cel e ran ite , pe rv er si i co nt in ua sa
functioneze de maniera fragmentata. Lumea lor este divizata in
bine si rau. A proiecta tot ce merge rau asupra celuilalt le permi-
te s& fie mai buni in viata lor si le asigura o relativa stabilitate.
Pentru ca se simt neputinciosi, perversii se tem de atotputernicia
pe care o vad la ceilalti. intr-un registru cvasidelirant, nu au in-
credere in ei, fi vad pe ceilalti ca fiind rai in esenta, iar aceasta nu
este decat proiectia propriei rautati.
Daca mecanismul este eficient, ura proiectaté asupra unei
tinte devenite prada este suficienté pentru a aplana tensiunile
interioare, ceea ce face din pervers o companie placuta, de altfel.
De aici surpriza si chiar negarea din partea persoanelor care afla
ca o persoana din anturajul lor, care pana atunci facuse pe inge-
rasul, are inclinari perverse. Marturiile victimelor nu par credi-
bile
 VICTIMA

Victima obiect

VICTIMA ESTE VICTIMA PENTRU CA A FOST DESEM-

NATA DE PERVERS. Devine tapul ispasitor, responsabila de tot
raul. Va fi de acum inainte tinta violentei si-l va scuti pe oo
de mustrari de constiinta sau de depresie.
Victima, in calitate de victima, nu este vinovata de crima pen-
tru care va plati. Totusi, chiar si martorii agresiunii o suspectea-
za. Totul se intampla ca si cum 0 victima nevinovata nu ar putea
exista. Ne imaginam ca ea consimte in mod tacit sau ca este com-
plice, constient sau nu, la propria-i agresiune.
Potrivit lui René Girard,’ in societatile primitive, rivalitatile
dintre oameni duceau la violenta nediferentiata care se propaga
prin mimetism si singura cale de iesire era 0 criza sacrificiala
ducand la excluderea (chiar uciderea) unei persoane sau a unui
grup, despre care se credea ca poarta responsabilitatea pentru
violenta. Moartea tapului ispasitor echivala cu eliberarea de ae

'R. Girard, La violence et le sacré, Grasset, Paris, 1972

151
Harfuirea morala

im ei . fn zi le le no as tr e vi ct im el e nu ma i
olenta si sacralizarea vict
e, dar , in loc sa fie co ns id er at e ne vi no va te , tr eb ui e
sunt sacralizat
s& para nepu ti nc io as e. Fo ar te de s se sp un e ca da ca ci ne va a de ve -
nit victima in se am na ca er a pr ed is pu sa di n ca uz a sl ab ic iu ni i $i
minusurilor sale. Vom vedea, dimpotriva, ca victimele sunt alese
de obicei pentru c& au ceea ce agresorul vrea sa-gi insuseasca.
De ce a fost aleasa?
Pentru ca era acolo si intr-un fel sau altul a incomodat. N-are
nimic specific pentru agresor. Este un obiect oarecare, care a fost
acolo la momentul oportun/inoportun si care a gresit cand s-a
lasat sedusa si, uneori, pentru ca a fost prea lucida. Nu prezinta
interes pentru pervers decat daca poate fi folosita si daca accep-
ta seductia. Devine un obiect al urii cand se sustrage si nu mai
are nimic de oferit.
Nefiind decat un obiect, nu conteaza cine este. Cu toate aces-
tea, agresorul evita pe oricine l-ar putea pune in pericol. De ace-
ea, incearca sa nu se opuna altor perversi narcisici sau paranoi-
cilor din preajma. Cand un pervers se asociaza cu un paranoic,
efectul distrugator asupra victimei desemnate este si mai mare.
Fenomen pe care il putem observa in grupurile de persoane si in
companii. Este mai amuzant sa dispretuiesti sau sa razi de cine-
va in fata unui public care aplauda asta! Fara a avea complici,
totusi, adesea perversii primesc 0 aprobare tacita din partea
martorilor, pe care i-au destabilizat mai intdi si apoi i-au con-
vins, in mai mica sau mai mare masura.
Specific pentru un atac pervers este sa vizeze partile vulnera-
bile ale altuia, atunci cand exista 0 slabiciune sau patologie. Fie-
care individ are un punct slab care va deveni pentru pervers un
aspect de care se agata. Asa cum un alpinist se agata de fisurile
unui perete (prize) pentru a inainta, perversii se servesc de sla-
biciunile celuilalt. Intuiesc cu usurint& punctele lor slabe, eum <<;
152,
 Victima

pot fi atacati, raniti. Se poate ca aceasta fisurd sa fie exact ceea ce

celalalt refuza sa vada la el insusi. Atacul pervers este atunci 0
revelatie dureroasa. Poate fi un simptom pe care celalalt incear-
ca sa-l banalizeze, sa-1 minimalizeze, pe care agresiunea perver-
sa il va reactiva.
Violenta perversa pune fata in fata victima cu traumele din
copilarie si slabiciunile sale. Incita pulsiunea mortii, prezenta in
fiecare dintre noi. Perversii cauta la ceilalti embrionul de auto-
distrugere pe care il poate activa printr-o comunicare destabili-
zanta. Relatia cu perversii narcisici functioneaza ca o oglinda ne-
gativa. Buna imagine despre sine este transformata in neiubire.
A spune ca victima este complicele agresorului n-are niciun
sens din moment ce victima, din cauza dominatiei, n-a avut mij-
loacele psihice s& actioneze altfel. A fost paralizata. Faptul ca a
participat pasiv la acest proces nu 0 descalifica ca victima: ,,Daca
am trait cu un barbat care nu ma iubea, am facut-o dintr-un anu-
me motiv, daca m-a inselat, tine de mine; dar felul in care a avut
loc despartirea nu a fost previzibil si mi-a fost greu sa ma adap-
tez. Chiar dac4 acum inteleg ca aceasta atitudine nu ma viza
personal, cred ca este vorba de o agresiune morala teribila, o
tentativa de distrugere la nivel psihic.”
Victima nu este masochista sau depresiva, prin natura sa.
Perversii vor exploata partea masochista sau depresiva care
exista in victima.
Cum se poate diferentia satisfactia masochista de starea de-
presiva in care se afla victima perversului?

Este masochism?

Ceea ce su rp ri nd e la pr im a ve de re est e ca vi ct im el e isi acc ep-

ta soarta.
Hartuirea morala

Am vazut ca discursul perversilor narcisici este un discurs

totalitar care il neaga pe celalalt in subiectivitatea sa. Putem sa
ne punem intrebarea de ce aceste vorbe sunt acceptate si chiar
interiorizate de victime. De ce daca realitatea poate dezminti
acest discurs, victimele continua sa se agate de el? Am spus ca
sunt legate de pervers din punct de vedere psihologic. Perversul
se slujeste de ele, insa nu este totusi jocul pe care acestea ar vrea
sa-l joace.
Freud a distins trei forme de masochism: erogen, feminin si
moral.” Masochismul moral ar fi 0 cautare activa a esecului sia
suferintei pentru a potoli setea de pedeapsa. Conform criteriilor
freudiene, caracterul masochist nu doar ca se complace in sufe-
rinta, tensiuni, chinuri, complicatii existentiale, dar se si plange
de asta si pare pesimist. Comportamentul sau stangaci atrage
antipatii, esecuri. Pentru el, este imposibil sa se bucure de viata.
Aceasta descriere corespunde mai degraba perversilor decat
victimelor lor, care, dimpotriva, par implinite, optimiste, pline
de viata.
Totusi, numerosi psihanalisti tind sa considere ca toate victi-
mele unei agresiuni perverse sunt complice in secret cu calaul
lor, perpetuand o relatie sadomasochista, sursa de placere.
in relatiile sadomasochiste care corespund masochismului
erogen freudian, cei doi parteneri gasesc placere in agresivitatea
pe care si-o arata. Acest lucru este evidentiat remarcabil in piesa
dramaturgului american Edward Albee (1962), ,,Cui i-e fricé de
Virginia Wolf?”. Exista deci o simetrie ascunsa, fiecare profitand
de situatie si avand posibilitatea sa iasa din joc daca vrea.
Dar functionarea perversa consta in a sterge orice urma de
libido. insa libidoul este viata. Trebuie sa stergi orice urma de
viata, dorinta, chiar si aceea de a reactiona.

2. Freud, Le probleme économique du masochisme, PUF, Paris, 1924

154
 Victima

in relatia cu perversii, nu exista simetrie, ci dominatie si im-

posibilitate pentru persoana supusa de a reactiona si de a opri
confruntarea. Astfel, putem vorbi de o agresiune in adevaratul
sens al cuvantului. Procesul prealabil de dominatie a anulat pu-
terea de a spune nu. Nu se poate negocia, totul este impus. Vic-
tima este antrenata in aceasta situatie perversa, fara voia ei. I s-a
activat partea masochista care exista in fiecare dintre noi. Se re-
gaseste captiva intr-o relatie distructiva, fara a avea portite de
scapare. Este legata de celalalt prin slabiciunile sale, constitutio-
nale sau reactionale... ,,Fiecare dintre noi oscileaza intre dorinta
de independenta, de dominatie, responsabilitate si dorinta in-
fantila de a se regasi intr-o stare de dependenta, de iresponsabi-
litate, deci de inocenta.’° Greseala esentiala pe care a facut-o
victima este ca a fost credula, cd nu a luat in considerare violen-
ta mesajelor nonverbale. Nu a stiut sa interpreteze aceste mesa-
je, a luat totul ad litteram.
Aceasta presupusa tendinta masochista a victimelor care vor
sa fie la picioarele persecutorului este fructificata de perversi: ali
place/A cautat-o!” Se pot scuza cu ugurinta; stiu mai bine ca vic-
timele ce simt ele: ,.Ma comport asa cu ea pentru ca ii place!”
Ins&, in zilele noastre, masochismul este un lucru rusinos, de
blamare. ,,Nu sunt masochist!”, spune adolescentul. Trebuie sa
pari bataus, agresiv. Victimele nu sufera doar din cauza pozitiei
lor de victima, ci si fiindca le este rusine ca nu reusesc sa se apere.
Aceste victime se diferentiaza de masochisti prin faptul ca
reusesc sa se separe de agresor cu pretul unui imens efort si sa
ra

se simta eliberate. Au o senzatie de usurare pentru ca suferinta

mH

ca atare nu le intereseaza.

> F, Roustang, Comment faire rire un paranoiaque, Odile Tacky

155
Hartuirea morala

Daca se lasi purtate de jocul pervers uneori pe o perioada

lunga de timp, o fac pentru ca au 0 viata proprie si vor sa ii ani-
me si pe cei din jur, chiar asumandu-si sarcina imposibila de a
oferi bucurie unui pervers: ,,Cu mine, se va schimba!”
Dinamismul lor este insotit de o anumita fragilitate. Prin
acest demers imposibil de a reinvia mortii, dovedesc 0 anume
incertitudine cu privire la propriile forte. Totul pare ca 0 provo-
care. Sunt puternice si dotate, dar trebuie sa o arate. Sunt vulne-
rabile pentru ca se indoiesc de propriile capacitati. Tocmai
aceasta le sensibilizeaza in faza de seductie, cand perversul in-
cearca sa le puna in valoare. Astfel, indarjirea lor poate fi pericu-
loasa. Nu renunta pentru ca nu pot sa-si imagineze ca nu se poa-
te face nimic si ca schimbarea este imposibila. Cum vom vedea,
s-ar simti vinovate sa-si abandoneze partenerul.
Daca masochismul reprezinta 0 caracteristica fundamentala
a victimei, cum se face ca nu s-a manifestat in alt context si ca
dispare dupa ce se despart de agresor?

Ezitarile sale

Punctul slab de care se agata perversii tine de registrul deva-

lorizarii si culpabilitatii. Un procedeu evident pentru a-l desta-
biliza pe celalalt si de a-l face sa se invinovateasca. In Procesul lui
Kafka,* Joseph K este acuzat ca a comis 0 greseala, dar nu se stie
ce fel de greseala. Nu se va lasa pana nu va clarifica aceasta acu-
zatie pentru a intelege ce i se reproseaza. Se indoieste de ce isi
aminteste si ajunge sa concluzioneze ca nu mai este el insusi.
Victima ideala este o persoana constiincioasa, care are 0 aple-
care naturala spre autoinvinovatire. in psihiatria fenomenologi-

4. Kafka, Le proces, Flammarion, Paris, 1983.

156
 Victima

ca, acest tip de comportament este analizat si descris, de exem-

plu de Tellenbach,” psihiatru german, ca un caracter predepresiv,
un tip de personalitate vulnerabila (typus melancolicus). Este vor-
ba de persoanele care respecta ordinele, in viata de zi cu zi sau
la lucru, sacrificandu-se pentru apropiati si acceptand cu greu ca
ceilalti pot sa le faca un favor. Aceasta grija de a respecta ordine-
le, de a indeplini totul bine face ca persoanele respective sa aiba
un volum de lucru mult mai mare si de aici sentimentul ca sunt
coplesite de serviciul lor si de sarcinile foarte grele.
Etologul Boris Cyrulnik® remarca: ,,Deseori melancolicii se
casatoresc cu persoane lipsite de emotivitate. Cel mai putin afec-
tiv din cuplu are 0 viata mai lipsita de sentimente si mai linistita,
caci melancolicul isi reproseaz toate problemele. Se ocupa de
tot, gestioneaza indatoririle, rezolva problemele si ajunge dupa
douazeci de ani sa se simta epuizat de aceste sacrificii perma-
nente, avand crize de plans. li reproseaza partenerului ca a pro-
fitat de el si cd toate greutatile au fost pe umerii lui.”
Persoanele predepresive castiga iubirea celuilalt oferind to-
tul, fiind la dispozitia lui, avand un sentiment de satisfactie ca fi
face un serviciu sau ca il face fericit. Perversii narcisici profita de
asta.
Trec greu cu vederea neintelegerile sau stangaciile, pe care
incearca sa le corecteze. Cand apare vreo problema, efortul lor
este mai sustinut, se obosesc, se simt depasiti de situatie, se invi-
novatesc, lucreaza si mai mult, obosesc, devin mai putin efici-
enti si, printr-un cerc vicios, se invinovatesc gi mai mult. Pot
ajunge sa se autoacuze: ,,Este vina mea ca partenerul nu este
multumit sau agresiv.” Cand este vorba de o gregeala, incearca

5H. Tellenbach, La mélancolie, (trad. fr.), PUF, Paris, 1961.

du lien, Hachette, Paris, 1989. Be:
6B. Cyrulnik, Sous le signe

157
Hartuirea morala

s4 si-o asume. Aceasta constiinta exagerata este legata de frica

de a gresi caci presiunea greselii, remugcarile ii fac sa sufere
prea mult.
Sunt vulnerabili la judecatile si criticile celorlalti, chiar daca
nu sunt fondate. Asta ii face s& se justifice in permanenta. Per-
versii simt acest punct slab si seam&na cu bucurie indoiala:
,Oare nu sunt vinovat, fara sa-mi dau seama, de ce-mi reprosea-
za?” Daca acuzatiile nu au niciun temei, aceste persoane nu sunt
sigure de ce au facut si incep sa se intrebe daca nu ar trebui sa-gi
asume greseala.
Atat in cazul agresorului, cat si in cazul persoanei agresate
este vorba de 0 exacerbare a functiilor critice, spre exterior pen-
tru perversi, spre interior pentru victime.
Victimele iau asupra lor sentimentul de vinovatie al celor-
lalti. Au interiorizat aspectele care le agreseaza: privirea, gestu-
.rile, cuvintele. Printr-un fenomen de proiectie, perversii narci-
sici transfera asupra celorlalti propria vinovatie. in cazul
agresiunii, este suficient ca perversul sa nege pentru ca victima
sa se indoiasca. Anumite victime recurg la strategii pentru a ve-
rifica in final cat de reala este violenta. Pastreaza copii ale discu-
tiilor, indiferent cum sunt purtate, se asigura ca au martor as-
cuns, inregistreaza conversatiile telefonice.
Victimele au un sentiment latent de inferioritate, care se es-
tompeaza daca nu sunt puse in situatia sa-si reproseze ceva.
Aceasta vulnerabilitate in fata unei posibile greseli inseamna o
predispozitie pentru depresie. Nu este vorba de o stare depresi-
va, marcata prin tristete si nepasare, ci de 0 hiperactivitate a vic-
timei care interactioneaza mult cu cei din jur.
intalnirea cu un pervers narcisic este vazuta, in primaA faza,
ca 0 ocazie de a iesi din starea de tristete melancolica. Intr-un

158
 Victima

articol, psihanalistul englez Massud Khan descrie cum dispozi-

tia pasiva a unei femei predepresive o poate antrena intr-o alian-
ta perversa: ,,Mi se pare ca vointa activa a perversului nu se
exercita decat in zona de iluzie pe care victima, prin vointa sa
pasiva, o solicita si astfel i se supune voit.” Totul incepe ca un
joc, o lupta la nivel intelectual. Apare o provocare: a fi sau a nu
fi acceptat de un personaj atat de exigent. Melancolicii ,,sunt
emotionati” si cauta in aceasta relatie un impuls care le va per-
mite sa simta ceva si se valorizeaza printr-o situatie dificila sau
un partener dificil.
Am putea spune ca potentialele victime sunt predispuse la o
melancolie partiala ce presupune, pe de 0 parte, un aspect dure-
ros legat, poate, de un traumatism din copilarie, iar pe de alta
parte o vitalitate ridicata. Perversii nu sunt interesati de partea
melancolica, ci de aceasta vitalitate pe care o percep si incearca
sa si-o Insuseasca.
Este vorba de o confruntare intre doua tendinte narcisice.
Din cauza propriului deficit narcisic, victimele sunt paralizate
de mania care le impiedica sa reactioneze, caci acest sentiment
de furie este cenzurat si se intoarce impotriva lor.

Vitalitatea

Victimele starnesc invidie pentru ca lasa prea multe la vede-

re. Nu stiu sa-si ascunda placerea de a poseda un anumit lucru
si sentimentul de fericire. In anumite culturi, exist practica de a
denigra bunurile materiale si morale pe care le detii. A nu o face
inseamna a atrage invidii.
In societatea noastra unde se propovaduieste egalitatea,
avem tendinta sa credem ca invidia este provocata de cel invidi-

7M. Khan, ,,L’alliance perverse”, Nouvelle Revue de Psychanalyse, 8, 1973.

159
Harfuirea morala

at, constient sau nu (de exemplu, daca am fost jefuiti este pentru
c& am lasa t pre a mul t la ved ere obi ect ele de val oar e). Vic tim ele
ideale ale perversilor morali sunt cele care, neavand incredere in
ele, se simt obligate sa mai adauge ceva, sa faca mai mult, pentru
a da, cu orice pret, o buna imagine despre ele.
Este asadar tocmai puterea vitalé a victimelor cea care le
transforma in prada.
Ele simt nevoia sa ofere si perversii narcisici sa ia: nu se poa-
te interactiune mai buna... Unul refuza orice sentiment de vina,
celalalt are o aplecare spre culpabilizare.
Pentru ca jocul sa merite, trebuie ca victima sa fie ,,la inalti-
me”, adica s stie s4 reziste la inceput, apoi sa cedeze.

Transparenta
Victimele par naive, credule. Neputandu-si imagina ca cela-
lalt este in esenta distructiv, incearca sa gaseasca explicatii logi-
ce si se straduiesc sa indrepte orice neintelegere: ,,Daca ti explic,
va intelege si se va scuza pentru comportamentul lui!” Pentru
cine nu este pervers, nu este posibil sa-si imagineze ca exista
manipulare si rautate.
Pentru a se demarca de agresorul lor, victimele vor sa fie
transparente si incearca sa se justifice. Cand 0 persoana transpa-
renta este deschisa fata de o persoana neincrezatoare, este posi-
bil ca aceasta din urma sa preia puterea. Toate indiciile pe care
victimele le dau agresorului nu fac decat sa adauge si mai mult
dispret. In fata atacului pervers, victimele se arata intelegatoare
mai intai si incearca sa se adapteze si iarta pentru ca iubesc si
admira: ,,Daca este asa, inseamna ca e nefericit. Il voi calma, il
voi vindeca.” Ca dintr-un sentiment de protectie materna, con-
sidera ca trebuie sa-l ajute, cAci sunt singurele capabile sa il inte-

160
 Victima

leaga. Vor sa umple existenta celuilalt dandu-i substanta, uneori

simtindu-se investite cu o misiune. Cred ca pot sa inteleaga, sa
ierte, sa justifice tot. Convinse ca prin discutie vor gasi 0 solutie,
le permit perversilor, care refuza orice dialog, sa le tina in sah
cum poate mai bine. Victimele nutresc speranta ca celalalt se va
schimba, va intelege suferinta, va regreta. Spera ca explicatiile si
justificarile lor nu vor mai lasa loc de interpretari, refuzand sa
vada ca intelegerea la nivel intelectual si afectiv nu inseamna si
ca trebuie sa suporti un asemenea comportament.
Perversii narcisici sunt inradacinati in rigiditatea lor, iar vic-
timele incearca sa se adapteze, sa inteleaga, constient sau nu, ce
vrea agresorul, cautand partea lor de vind. Manipularea functi-
oneaza cu atat mai bine cu cat este vorba de 0 persoana careia
victima i-a acordat incredere (mami, tata, partener, sef). Pentru
ca victimele iarta si nu cunosc ranchiuna, le pun in pozitie de
putere. Este intolerabil pentru agresor caci asta inseamna un pas
inapoi din partea victimei: ,,Nu mai vreau sa ma joc cu tine!”
Agresorul este frustrat. Victima devine un repros cu forma uma-
na si o va uri din ce in ce mai mult.
Se pare ca aceasta vulnerabilitate de a fi dominat este doban-
dita din copilarie. Ne intrebam des de ce victimele nu reactio-
neaza. Vedem suferinta lor, renuntarea la propria viata, cu toate
acestea nu misca un deget si chiar le este teama sa nu fie aban-
donate. Stim c4 parasirea agresorului ar fi salvarea lor, dar nu
pot sa o faca, fiindca poarta in amintire traumele copilariei.
Alice Miller® a aratat c o educatie stricta, destinata sa ,,drese-
ze” un copil ,,pentru binele sau”, ii distruge vointa; va ajunge
sa-si reprime adevaratele sentimente, creativitatea, sensibilita-
tea, revolta. Potrivit acesteia, persoanele care au avut acest tip

® A. Miller, La souffrance muette de l'enfant, Aubier, Paris, 1990.

161
Hartuirea morala

de educatie sunt predispuse la orice relatie de supunere, fie in-

dividuala, sub influenta unui pervers narcisic, fie colectiva, in-
tr-o secta sau partid politic totalitar. Conditionat din copilarie,
un astfel de individ devenit adult va fi usor de manipulat.
Cei care, intr-un climat represiv sau incestuos, isi vor fi pas-
trat posibilitatea de a reactiona prin vorbe sau furie in fata jigni-
rilor sau umilintelor vor sti mai bine, la varsta adulta, sa se pro-
tejeze in fata unui pervers narcisic.
Victimele inteleg, dar in acelasi timp ,,vad.” Au o luciditate
excesiva care le ajuta sa identifice fragilitatea, slabiciunea agre-
sorului lor. O fosta victima spune ca imediat ce detecteaza ,,fal-
sitatea” la interlocutor, se inchide in ea. Victimele semnaleaza
acest comportament patologic: ,, Nu merit aceasta ura, nici pen-
tru mandria mea, nici pentru nimicnicia mea!”
Cand incep sa vorbeasca despre mersul lucrurilor, devin pe-
riculoase. Trebuie reduse la tacere prin teroare.
 CA INTR-UN FILM DE HITCHCOCK sau in filmul lui David
Mamet, Prizoniera spaniola (1997), intriga se desfasoara mereu
dupa acelasi scenariu: victima nu vede ca este manipulata; abia
cand violenta devine prea evidenta, misterul este descifrat prin
interventii externe. La inceput situatia sta sub semnul sarmului si
al seductiei, dar totul degenereaza in comportamente terifiante de
psihopat. Totusi, perversii lasa indicii care nu vor fi interpretate —
decAt ulterior, cand victima va iesi partial din relatia de dominatie
si va intelege manipularea.
Cum am vazut deja, in prima etapa wicumele sunt paralizate;
din etapa urmatoare, ele vor fi distruse.
 Til

Consecinfele pentru
victimd si asumarea
 8

CONSECINTELE ETAPEI
DE DOMINATIE

Renuntarea
IN TIMPUL ETAPEI DE DOMINATIE, CEI DOI PROTAGO-
NISTI, FARA SA VREA, adopta 0 atitudine de renuntare pentru
a evita conflictul: agresorul ataca prin mijloace indirecte, pentru
a-l destabiliza pe celalalt fara a provoca un conflict deschis; vic-
tima renunta la propria identitate si se supune, fiindu-i teama ca
un conflict ar duce la o ruptura. Simte ca nu este loc de negocie-
re, celalalt nu va ceda, preferand mai degraba un compromis, de
dragul mentinerii relatiei.
Atitudinile de eschivare permit evitarea actului violent fara a
schimba, totusi, conditiile care l-au provocat. Abandonul primei
faze permite relatiei sa supravietuiasca, cu orice pret, chiar daca
este in detrimentul victimei. Exista un fel de alianta tacita intre
cei doi protagonisti. Victimele perversilor narcisici, dintr-un im-
puls altruist iluzoriu, se resemneaza si se las coplesite de abu-
zul celuilalt. In timp ce se plang de atitudinile negative ale per-

167

Pate Fe ae ala
Hartuirea morala

sonajului, continua sa idealizeze alte aspecte ale agresorului

(este foarte inteligent, un parinte foarte bun...).
Daca victima accepta aceasta relatie de supunere, relatia va
evolua sub aceste auspicii, unul dintre ei fiind din ce in ce mai
lipsit de viata sau deprimat, celalalt din ce in ce mai dominant si
sigur de puterea sa.

Confuzia
Odata cu relatia de dominatie, victimele devin confuze; nu
indraznesc sau nu stiu sa se planga. Par a fi anesteziate, se plang
ca sunt in pana de idei, ca le este afectat& capacitatea de gandire,
spun ca se simt secatuite, ca si-au pierdut din capacitati, c4 spon-
taneitatea si energia le-au fost ciuntite.
Chiar daca uneori simt ca este vorba despre o nedreptate,
confuzia este prea mare pentru a reactiona. De fapt, cand in-
frunti un pervers narcisic, pentru a ramne tu insuti, este impo-_
sibil sé ai ultimul cuvant; singura cale ramane supunerea.
Confuzia genereaza stres. Din punct de vedere fiziologic,
stresul este maxim cand suntem imobilizati sau prada unei in-
certitudini. Victimele spun adesea ca nu agresiunile directe, ci
situatiile ambigue — cele in care nu sunt sigure ca nu au totusi o
anumita parte din vind — le provoaca angoasa. Cand agresorul
este demascat, se simt usurate.

Dupa tot ce mi-a spus, incepusem sa cred ca poate avea drep-

tate si ca eram nebuna, isterica. Odata, a venit sd-mi spuna pe
tonul glacial obisnuit si cu o privire plina de ura ca nu sunt buna
de nimic, incapabila, inutila pentru societate si ca ar fi mai bine
daca mi-as lua viata. {ntamplator, vecina mea era acolo, nu ova-
zuse. A fost ingrozita si m-a sfatuit sa fac o reclamatie. ifost pen-
tru mine o usurare. Cineva intelesese.

168
 Consecinfele etapei de dominatie

Martorii inopinati care nu au fost influentati de niciuna din-

tre parti sunt foarte importanti.
Fenomenul de dominatie este insa greu de descris, pentru ca
se produce mai intai o atenuare a limitelor interioare intre cei
doi parteneri, urmata de o incalcare a acestor limite, si pentru ca
momentul care marcheaza aparitia violentei nu poate fi reperat
imediat.
in aceasta lupta la nivel psihic, victimele isi pierd esenta si
renunta la propria identitate. Nu mai au niciun fel de valoare in
ochii lor si ai agresorului, care nu mai are ce sa le ia, motiv pen-
tru care se si ,, descotoroseste” de ele.

Indoiala
_ CAnd incepe sa se manifeste cu adevarat, violenta, mascata
de relatia de dominatie, afecteaza psihismul, aflat in stare de
anestezie din cauza manipularii. Este un proces incredibil. Victi-
melor si eventualilor martori nu le vine sa creada ce se intampla
sub ochii lor, ca 0 astfel de violenta, lipsité de orice compasiune,
este posibila. Presupunem ca agresorul are niste sentimente (vi-
novatie, tristete, remuscari), presupozitie complet falsa. Victima
nu intelege nimic, este stupefiata si refuza sa vada adevarata
fata a lucrur ilor. Asa ceva nu s-a putut intam pla, nu poate exista!
in fata acestu i refuz violen t, resimt it, dar negat verbal , victi-
mele incearca in zadar sa intele aga si sa se justifi ce. Ele cauta sa
identifice cauza aceste i realita ti si isi pierd incred erea, devin
irascibile sau agresi ve, avand in cap aceeas i intreb are repeti tiva:
astfel de compo rtame nt? Care o fi mo-
,Ce am facut si merit un
dar proce sul se derul eaza de la sine, nu
tivul?” Cauta explicatii,
agreso rilor: Ce imi reprog ezi, zi-mi-
este vina lor. Le spun adesea
ti a no as tr a sa me ar ga ma i bi ne ”:
ce trebuie sa fac pentru ca rela
169
Hartuirea morala

el raspunde impasibil: ,, Nu-i nimic de zis, asta este. Oricum, nu

pricepi 0 iota!” Neputinta este cea mai grea condamnare.
Desi victimele isi recunosc partea de responsabilitate in in-
stalarea acestei violente, vad in aceeasi masura ca procesul dis-
tructiv este declansat de ceea ce sunt. Sunt singurele responsabi-
le, agresorii au mereu acoperire. Este dificil sa iesi dintr-o astfel
de relatie, caci, inca de la primele lovituri incasate, este vorba de
0 culpabilitate alienanta: Odata instalat sentimentul de vinova-
tie, victimele se simt responsabile de mersul relatiei. Vinovatia
lor nu are legatura cu realitatea. Au interiorizat ceea ce le agre-
seaza.
Aceasta vinovatie este adesea sustinuta de anturaj care, con-
fuz la randul lui, nu stie sa le sustina fara a le judeca si fac co-
mentarii nepotrivite: ,,Ar trebui sa fii mai putin... si mai mullt...!
Nu crezi ca pui paie pe foc? Normal ca se poarta asa, fiindea I-ai
combatut... “
Societatea noastra are o viziune negativa despre vinovatie:
nu trebuie sa ai sentimente, trebuie sa te arati cel mai puternic.
Cum nu exista fum fara foc, societatea tinde sa zic4 ca nu exista
vinovatie fara greseala. In ochii observatorilor externi, perversii
arunca vina asupra victimei.

Stresul

A accepta aceasta supunere implica 0 tensiune interioara im-

portanta, din grija de a nu-I nemultumi pe celalalt, de a-I calma
cand este nervos, de a nu reactiona. Aceasta tensiune genereaza
stresul.
In fata unei situatii stresante, organismul reactioneazasi in-
tra in stare de alerta, avand drept consecinta productia de hor-
moni, afectarea sistemului imunitar si modificari ale né Suro
170
 Consecinfele etapei de dominafie

transmitatorilor cerebrali. La inceput, este vorba de un fenomen

de adaptare care iti permite sa faci fata agresiunilor de orice fel.
Daca stresul este punctual si persoana il gestioneaza, totul intra
rapid pe fagasul normal. Cand situatia se prelungeste sau se re-
peta la intervale apropiate, capacitatea de adaptare a subiectului
este depasita si activarea sistemelor neuroendocrine continua.
Hormonii de adaptare au valori ridicate, ceea ce pe termen lung
duce la tulburari care pot deveni cronice.
Primele semne de stres sunt: susceptibilitate, palpitatii, sen-
zatie de opresiune, lipsa de aer, oboseala, tulburari de somn,
nervozitate, iritabilitate, dureri de cap si abdominale, tulburari
digestive si manifestari psihice precum anxietatea.
Vulnerabilitatea la stres variaza de la un subiect la altul. S-a
crezut mult timp ca este vorba de o constanta biologica genetica.
Acum se stie ca aceasta fragilitate se poate dobandi progresiv
cand o persoana se confrunta cu agresiuni cronice. Totusi, per-
soanele impulsive sunt mai sensibile la stres, in timp ce perversii
nu sunt catusi de putin. Ei se descarca, provocand suferinta ce-
- Juilalt. De exemplu, sunt singurii care nu se confrunta cu nevro-
za provocata de un conflict armat in cazul unei noi expuneri la
luptele violente, ca in cazul razboiului din Vietnam.
Agresorul scapa de stres sau de suferinta interioara deoarece
o face pe victima responsa bila de toate neplaceri le. Victimel e nu
au portitaé de scdpare pentru ca nu inteleg procesul aflat in deru-
lare. Mai nimic nu are sens, se spune un lucru apoi contrariu l,

adevarul este negat. Ele obosesc din cauza raspunsu rilor nepo-
trivite, care agraveaz a violenta si duc la uzura psihica si chiar la
disfunctii neurovegetative.
Cum aceste presiuni dureaza mult timp (luni, uneori ani), re-
zistenta organismul ui ce de az a, ne ma ip ut an d fi ev it at a ap ar it ia

171
Harfuirea morala

unei stari de anx iet ate cro nic a. Tul bur ari le fun cti ona le si org ani -
ce pot aparea din cauza problemelor neurohormonale.
Dupa o serie de esecuri, victimele se descurajeaza $i antici-
peaza un nou esec, ceea ce agraveaza stresul $i zadarnicia tenta-
tivelor de aparare.
Aceasta stare de stres cronic se poate transpune intr-o tulbu-
rare anxioasa generalizata, marcata de tendinta victimei de a
anticipa, de a se teme in permanenta si de a avea ganduri anxi-
oase greu de controlat, 0 stare de tensiune permanenta si vigilen-
ta exacerbata.

Frica

Chiar daca isi ating sau nu obiectivele, perversii narcisici

starnesc in ceilalti o parte de violenta cu care nu ar vrea sa aiba
de-a face.
fn acest stadiu, toate victimele vorbesc despre un sentiment
de frica. Sunt vigilente tot timpul, pandind privirea celuilalt sau
gesturile sale rigide, un ton glacial, care ar putea masca 0 agresi-
vitate neexprimata. Se tem de reactia celuilalt, de tensiunea sau
raceala sa, de remarcile care ranesc, de sarcasmul si dispretul lui
4n cazul in care nu se ridica la inaltimea asteptarilor.
Fie ca victimele, terorizate, devin supuse, fie ca reactioneaza,
oricum gresesc. in primul caz, perversul gi chiar si anturajul vor
spune despre ele ca sunt victime din nastere; in al doilea caz, se
va arata cu deget ul spre viole nta lor, vor fi acuza te de esecu l
relatiei, de tot ce nu merge bine, desi realitatea este in mod clar
alta. ca he
Pentru a sc&pa de aceas ta viole nta, vor fi din ce in ce ‘mai
amabile, mai impaquiaas, pe uz ca ura reepes iva s-ar ae
 Consecinfele etapei de dominatie

versii sunt destabilizati de orice exces de generozitate. Straduin-

du-se sa para binevoitori, le araté agresorului cd ii sunt
superioare, ceea ce, evident, ii reactiveaza violenta.
Cand agresatul este cel care resimte ura, perversul este in cul-
mea fericirii. lata si justificarea: ,,Nu eu il urasc, ci dimpotriva, el
ma uraste pe mine.”

Izolarea

Pentru a infrunta toate acestea, victimele se simt singure.

Cum pot vorbi celor din jur despre ce se intampla? Distruge-
rea subtila este imposibil de descris. Cum poti sa descrii 0 privi-
re plina de ura, 0 violenta care nu apare decat la nivelul subinte-
lesurilor, al lucrurilor neexprimate? Violenta este evidenta doar
pentru partenerul persecutat. Cum si-ar putea imagina prietenii
ce se intampla? Chiar daca ar deveni constienti de aceste agresi-
uni, ar fi si ei la fel de tulburati si ingroziti. in general, anturajul
sta deoparte: ,, Nu vrem sa fim amestecati in toate astea!”
Victimele se indoiesc de propriile perceptii, nu sunt sigure ca
nu exagereaza. Cand agresiunile se produc in fata martorilor,
fiindca isi protejeaza agresorul, incep sa igi judece reactiile exa-
gerate si sar, in mod paradoxal, in apararea celui care le agresea-
za pentru a nu pune paie pe foc.
 9

CONSECINTELE
PE TERMEN LUNG

Socul
SOCUL SE PRODUCE CAND VICTIMELE DEVIN CONSTI-
ENTE DE AGRESIUNE. Pana atunci, nu se indoiau, erau chiar
prea increzatoare. Chiar daca persoane din exterior le-ar fi atras
atentia asupra influentei celuilalt asupra lor sau asupra gradului
lor de toleranta prea mare in fata evidentei lipse de respect, ar fi
refuzat sA vada toate aceste lucruri. Brusc, inteleg ca au fost o
marioneta intr-un joc de manipulare.
Se simt ranite , neajut orate. Totul se prabus este. Greut atea
traum ei vine din efectu l surpri za si din lipsa lor de pregat ire,
care sunt conse cinte ale domin atiei . in momen tul soculu i emoti-
onal, durer ea si angoa sa coexi st. Este o senzat ie de intru ziune
violent&, de stupefactie, de coples ire, de prabu sire pe care anu-
0 agres iune fizica: ,, Este ca 0 lovitu -
mite victime 0 descriu ca pe
groaz nice si am impre sia ca
ra de pumnal!”, imi spune cuvinte
sunt ca un boxer la pamant care conti nua sa prime asca lovitu ri!”
oes

175.
Harfuirea morala

Vom vedea in cazuri rare reactii precum furie sau tentative

de revolta dupa ce victimele iau decizia de a se desparti. Totusi,
furia ar permite eliberarea. Victimele stiu ca este o nedreptate a
destinului, dar nu au capacitatea sa se revolte. Furia se va mani-
festa mai tarziu si va fi cenzurata, asadar ineficienta. Pentru a
vorbi de o furie eliberatoare va trebui ca victimele sa iasa din
relatia de dominatie.
Cand isi dau seama de manipulare, se simt inselate, ca si cum
ar fi vorba de a fi victima unei escrocherii. Resimt mereu acelasi
sentiment de a fi fost pacalite, abuzate, desconsiderate. Desco-
pera putin cam tarziu ca sunt victime, ca totul a fost o batjocura.
Isi pierd stima de sine si demnitatea. Le este rusine de reactiile
pe care le au in urma acestei manipulari: ,,Ar fi trebuit sa reacti-
onez mai devreme!”, ,,De ce n-am vazut nimic?”
Rusinea apare dupa ce constientizeaza ca disponibilitatea lor
patologica a inlesnit violenta celuilalt.
Uneori, vor sa se razbune, dar cel mai adesea cauta sa-si reca-
pete prestigiul, identitatea. Asteapta, in zadar, scuze, din partea
agresorului. Daca obtin ceva in schimb, sunt lucruri care survin
mult prea tarziu, din partea martorilor sau complicilor pasivi
care, manipulati de pervers, au devenit partasi la agresiune.

Decompensarea

Victimele, fragilizate inca din faza de dominatie, se simt

acum agresate direct. Capacitatea de rezistenta a unei persoane
nu este nelimitata, se erodeaza treptat si duce la epuizare fizica.
Dincolo de 0 anume doza de stres, capacitatea de adaptare dis-
pare si apare decompensarea, instalandu-se tulburari pe termen
lung.
In general, victimele apeleaza la psihiatru in etape de decom-
pensare. Prezinta o stare anxioasa generalizata, tulburari psiho-

176
 Consecinfele pe termen lung

somatice sau stare depresiva. La persoanele mai impulsive, de-

compensarea poate duce la actiuni violente, care vor justifica
internarea in spitalele de psihiatrie. In ochii agresorilor, aceste
tulburari reprezinta adesea 0 justificare pentru hartuire.
In mod uimitor, in acest stadiu, cand avem de-a face cu anga-
jati hartuiti la locul de munca, descoperim ca nu accepta sa stea
acasa: , Daca nu ma prezint la lucru va fi mai rau! Voi plati pen-
tru asta!” Din frica, accepta tot.
Aceste stari depresive tin de epuizare, de prea mult stres.
Victimele se simt secatuite, obosite, lipsite de energie. Nu le mai
intereseaza nimic. Nu mai pot gandi logic, nu se mai pot concen-
tra nici macar asupra activitatilor banale. Le vin idei de sinuci-
dere. Riscul este si mai mare cAnd realizeaza ca au fost ingelate
si cA nu li se va face dreptate. Cand apar sinuciderile sau tentati-
vele de suicid, perversul este si mai convins ca victima era slaba,
nebun si ca a meritat pe deplin agresiunile.
in timpul agresiun ii perverse, agresoru l face totul ca sa para
atotputernic, dovedin d rigoare morala si multa istetime. Dezilu-
zia pentru victima credula este astfel si mai mare. in general, nu
numai moartea cuiva drag sau despartir ile, ci si pierdere a unui
tate sunt evenime nte care declan-
ideal sau a unei idei supralici
aici, sentimen tul de inutilitat e, nepu-
seaza starea depresiva. De
sau pericul oasa in sine, ci
tinta, infrangere. Nu situatia dificila
sia neputint ei, a umilintei si dezamagi rii
experienta infrangerii
duce la declansa rea unui episod depresiv.
de hartuire, dupa numeroa se tentative nereusi-
intr-o situatie
e p e r m a n e n t a de an xi et at e,
te de a stabili un dialog, apare © star
de a g r e s i u n —
i ca re pr e-
de intepent re”, intretinuta de avalanga
xi et at e an ti ci pa to ri e ¢
c r o n i c a ca re
ceda o stare de ne li ni st e si o an
i d i c a t de m e d i c a m e n t e
va duce la un consum. r

ATT
Hartuirea morala

in cazul altor victime, totul are loc la nivel fiziologic: ulcere,

boli cardiovasculare, boli de piele... Pierd din greutate, din pu-
teri, corpul este cel care da semne ca se intampla ceva la nivel
psihic de care persoana nu isi da seama, care ar putea duce la
distrugerea identitatii. Tulburarile psihosomatice nu rezulta di-
rect din agresiune, ci din incapacitatea subiectului de a reactio-
na. Orice ar face, nu are dreptate, este vinovat.
Pentru altii, raspunsul, comportamental, caracterial, rezulta
direct din provocarea perversa. Sunt tentative zadarnice de a se
face auzit — crize de nervi in public, de exemplu, acte violente la
vederea agresorului — care vor justifica suplimentar agresiunea:
,N-am prevenit, este complet nebun/a!”
Se stie ca agresiunea impulsiva, ca si cea pradatoare, poate
duce la crime violente, subiectii mai impulsivi fiind mai predis-
pusi. Pentru a dovedi rautatea victimelor, perversii sunt dornici
s& atraga asupra lor violenta victimei. In filmul lui Francis Girod,
Passage a lacte (1996), un pervers isi manipuleaza psihanalistul
pana cand acesta vrea sa-l ucida. Va duce jocul pana la capat. Se
intampla ca victima sa directioneze violenta asupra sa, sinucide-
rea fiind unica solutie pentru a scapa de agresor.
Alta consecinta, adesea ignorata, a traumei este disocierea
(Spiegel, 1993), pe care o putem descrie ca pe o dezlantuire a
personalitatii. Este descrisa in DSM-IV ca 0 tulburare a functiilor
care sunt, in mod obisnuit, integrate: constiinta, memoria, iden-
titatea sau perceperea mediului. Este un fenomen defensiv im-
potriva fricii, durerii, neputintei in urma unui eveniment trau-
matic atat de straniu, atat de anormal, incat psihicul nu va face
dec&at sa-1 deformeze sau sa-] alunge din constient. Disocierea

1C. Classen, C. Koopman si D. Spiegel, , Trauma and dissociation”, Bulletin.

of the Menninger Clinic, vol. 57, nr. 2, 1993.

178
 Consecintele pe termen lung

opereaza 0 separare intre suportabil si insuportabil, care va fi

impinsa in uitare. Filtreaza experienta traita si astfel va aduce o
usurare si 0 protectie partiala.
Fenomenul de disociere va consolida relatia de dominatie si
va reprezenta 0 piedica in plus, de care trebuie tinut cont in te-
rapie.

Despartirea
in fata unei amenintari din ce in ce mai clare, victimele pot
reactiona dupa cum urmeaza: ‘
- sesupun si accepta relatia de dominatie, agresorul putand
sa-si continue opera de distrugere;
- se revolta si lupta, pentru a putea pleca.
Prizoniere intr-o relatie de dominatie prea stransa sau prea
veche, anumite persoane nu sunt capabile nici sa fuga, nici sa
lupte. Adesea, se vor adresa unui psihiatru sau psihoterapeut,
dar vor refuza orice investigatie mai profunda. Vor doar sa ,,tina
capul sus”, s4 suporte situatia de aservire fara prea multe simp-
tome si sd continue sa lase o impresie buna. Aceste persoane
prefera, de obicei, un tratament medicamentos mai degraba de-
cat o psihoterapie lunga. Totusi, starile depresive se succed si
este posibil sa se ajunga la abuz de medicamente anxiolitice sau
de substante interzise si psihiatrul va trebui sa propund o alta
psihoterapie. Procesul de hartuire va inceta cand victima va ple-
ca, fara a recurge de data asta la medicamente pentru ase salva.
Cel mai adesea, victimele reactioneaza cand pot vedea aceas-
t& violent& exercitata asupra altei persoane sau cand au a
sau sprijin in exterior. Rest
Despartirea, cand este posibila, se produce la initiativa victi-
melor, niciodata a agresorilor. Acest proces de eliberare e face

179
 Hartuirea morala

prin durere si sentimentul de vinovatie, caci perversii narcisici

fac pe victimele abandonate si gasesc un nou pretext pentru
" agresiunile lor. In cadrul procesului de separare, perversul se
crede lezat si actioneaza prin proceduri, profitand de faptul ca
victima, dorind ca totul sa se termine cat mai repede, este des-
chisa sa faca tot felul de concesii.
in cuplu, santajul si presiunea se exercita prin intermediul
copiilor sau prin procedurile privind bunurile materiale. In me-
diul profesional, adesea, victima — mereu vinovata de ceva — este
data in judecata, inventandu-se o vina, de exemplu ca a luat aca-
sa un dosar important. Oricum, agresorul se plange ca este lezat
si victima este marea invinsa.

Evolutia
Chiar daca victimele pierd orice contact cu agresorul in urma
despartirii, nu putem nega consecintele negative pe care le-a
avut aceasta relatie, in care au fost reduse la rolul de obiect. Ast-
fel, orice amintire sau eveniment nou va capata alt sens, legat de
experienta traita.
indepartarea fizica de agresor reprezinta, in prima instanta, 0
eliberare: ,,In sfArsit pot respira!” Dupa faza de soc, reapare in-
teresul pentru lucru sau hobby-uri, 0 curiozitate pentru lumea
din jur sau pentr u oamen i, tot ceea ce fusese blocat de relati a de
dependent. Exista, totusi, anumite dificultati.
Dintr e victi mele hartui rii, unele ies fara seche le psihic e, cele-

lalte pastreaza o trista amint ire de care se detas eaza — cand este
vorba de o hartu ire de scurta durata , din parte a unei perso ane
victi me au episo ade nepla cute de rea-
din afara familiei. Multe
traum atice , pe care 0 accep ta totusi .
mintire a situatiei
da totul uitari i duc la aparit ia tulbu raril or
Tentativele de a
ca si cum sufer inta ar fi ramas ca
psihice sau somatice §ntarziate,
180
 Consecinfele pe termen lung

un corp strain, care este activ si inaccesibil, in

acelasi timp, in
universul afectiv personal.
Episoadele de violenta pot lisa urme benigne, co
mpatibile cu
0 viata sociala, practic normala. Victimele par inta
cte din punct
de vedere psihic, dar exist’ anumite simptome ne
specifice, care
Teprezinta tentativa de a depasi agresiunea suferita.
Poate fi vor-
ba de anxietate generalizata, oboseala cronica,
insomnie, dureri
de cap, tulburari psihosomatice (hipertensiune arteri
ala, ecze-
me, ulcer gastro-duodenal...), dar mai ales de comp
ortamente
corelate cu abuzul (bulimie, alcoolism, toxicomani
e). Doctorul
generalist le va prescrie un tratament simptomatic si un anxi
oli-
tic. Cum victima nu vorbeste despre ce a trait, nu se poate
face
legatura intre ce a trebuit si indure si aceste tulburari.
Victimele se plang, ulterior, de o agresivitate de necontrola
t,
0 ramsita din trecut cand erau in imposibilitatea de a se apar
a,
ceea ce se poate interpreta ca 0 violenta transmisa.
Alte victime vor dezvolta 0 serie de simptome care se apro-~
pie de definitia stresului posttraumatic din DSM-IV. Aceasta de-
finitie reia aproximativ vechea definitie europeana a nevrozei
traumatice, avand ca punct de plecare nevroza de razboi din
timpul Primului Razboi Mondial, studiaté de americani, mai
ales la veteranii din Vietnam. Mai tarziu, acest diagnostic a fost
utilizat pentru a descrie consecintele psihologice ale catastrofe-
lor naturale, ale jafurilor armate sau ale violurilor. Abia recent, a
fost utilizat cu referire la violenta conjugala.? Nu prea se vorbes-
te de stresul posttraumatic in cazul victimelor unei perversiuni

?S. Ferenczi, ,, Psychanalyse des névroses de guerre (1918)”, in Psychanalyse

III, trad. fr., Payot, Paris, 1990. es
> M.A. Dutton, L. Goodman, ,,Post-traumatic stress disorder among bat-
tered women: analysis of legal implications“, Behavioral Sciences and the —
Law, vol. 12, 215-234,1994. ii.
181
Hartuirea morald

morale, termenul fiind folosit in cazul persoanelor a caror sigu-

ranta fizica a fost pusa in pericol. Totusi, generalul Crocq, speci-
alist francez in victimologie, considera ca amenintarile, hartuiri-
le, defaimarile tin de violenta psihica.* Aceste victime, la fel ca
victimele de razboi, au trait o stare de asediu virtual care le obli-
ga sa fie in permanenta in defensiva.
Agresiunile sau umilintele raman ancorate in memorie si
sunt retraite prin imagini, ganduri, emotii intense si recurente,
fie ziua cand au impresia ca retraiesc brusc 0 situatie identica, fie
in timpul somnului, manifestandu-se prin insomnii si cosma-
ruri. Victimele simt nevoia sa vorbeasca despre evenimentele
traumatizante, dar evocarea trecutului provoaca manifestari
psihosomatice echivalente cu frica. Au tulburari de memorie si
de concentrare. Uneori, isi pierd pofta de mancare sau, din con-
tra, au tendinte bulimice, consuma excesiv alcool ori tigari.
Pe termen mai lung, frica de a-si infrunta agresorul si aminti-
rea evenimentului traumatizant duc la un comportament de evi-
tare. Nascocesc 0 serie de strategii pentru a evita sa se gandeasca
la evenimentul stresant si pentru a alunga din minte evenimen-
tul dureros. Aceasta distantare fata de o parte din amintiri duce
la o scddere a interesului pentru activitati importante pana
atunci sau impune o bariera afectiva. in acelasi timp, persista
semnele neurovegetative, cum ar fi tulburarile de somn sau hi-
pervigilenta.
Aceste retrairi dureroase sunt descrise de aproape toate vic-
timele hartuirii, iar altele s-au detasat concentrandu-se pe activi-
tati exterioare, profesionale sau de voluntariat.

4L, Crocq, ,,L es vic tim es psy chi que s”, Vic tim olo gie , noi emb rie 199 4.
 Consecinfele pe termen lung

Cu timpul, experienta traita nu se uita, dar poate fi din ce in

ce mai putin impartasita. Asa cum pot marturisi chiar victimele,
chiar zece sau douazeci de ani mai tarziu, le mai incearca un
sentiment de tristete cand au flash-uri de memorie cu imaginea
persecutorului. Chiar daca viata s-a reasezat pe un fagas linistit,
amintirile readuc o suferinté fulguranta. Mult mai tarziu, tot
ceea ce le va reaminti catusi de putin de ceea ce au suferit le va
face sa isi ia talpasita, deoarece respectivele experiente au gene-
rat capacitatea dea identifica mai bine decat altii elementele per-
verse dintr-o relatie.
Pentru cei hartuiti la locul de munca, consecintele pe termen
lung sunt ignorate pentru ca, dupa un lung concediu medical,
par din nou apti pent ru munc a, ceea ce li se $i suge reaz a sa faca.
Dar simptomele reapar: crizele anxioase, insomniile, gandurile
¢ntuneca te. Paci entu l intra intr- o spira la: recid iva, alte conc edii

medi cale , recu pera re, recid iva.. . deci o posib ila excl uder e profe -
sionala.
CAnd victimele nu reus esc sa se deta seze de relat ia de domi -
natie, viata se opre ste la acest trau mati sm: avan tul vital si bucu -
ria de a trai dispa r, orice initi ativa pers onal a este impo sibi la.
a fi aban dona te, insel ate, pacal ite. Devi n ur-
Deplang situatia de
supa raci oase si se retra g fn cara pace a lor, des-
suze, banuitoare,
vict ime dezg roap a trecu tul si cei
picand firul in patru. Aceste
,,Est e 0 pove ste veche , ar trebu i sa te
din jur nu prea le inteleg:
gandesti la altceva!”
famil ial sau prof esio nal, victi -
Fie ca este vorba de contextul
sa li se recu noas ca ceea ce au
mele vor rar si se razbune. Vor
fi nici odat a posib il ca nedr epta tea sa
indurat, chiar dacd nu va
fie reparata. In comp anii , a repa ra 0 nedr epta te ins eam na acor-
re care nu comp ense aza au n
darea unei despagubiri financia
183
Hartuirea morala

ta indurata. De la un agresor cu adevarat pervers, este inutil sa

astepti regrete sau remuscari. Nu le pasa de suferinta altora.
Doar martorii muti sau complicii acestei suferinte se pot cai in-
tr-o oarecare masura. Doar acestia isi exprima regretul si, astfel,
persoana vatamata isi recapata demnitatea.
 10

SFATURI PRACTICE
PENTRU CUPLURI SI FAMILII

iN FATA UNUI PERVERS, NU CASTIGAM NICIODATA.

Cel mult, putem afla cate ceva despre noi insine.
Ca sa se apere, victima are aproape intotdeauna tendinta sa
recurga la aceleasi procedee ca agresorul. Totusi, daca esti in
postura de victima inseamné ca esti cel mai putin pervers dintre
cei doi. Este greu ca situatia sa se inverseze. Nu este recomandat
sa folosesti arma adversarului; in realitate, legea este singurul
ajutor.

Reperarea

Intr-o prima etapa, victima trebuie sa repereze procesul per-

ver s car e aru nca pe ume rii ei res pon sab ili tat ea con fli ctu lui con -
jugal sau familial, apo i sa fac a ana liz a ,la rec e”, det asa ndu -se de
sentimentul de vin ova tie . in ace st sco p, tre bui e sa- si aba ndo ne-
ze idealul de tol era nta abs olu ta si s4 rec uno asc a ca per soa na pe
care o iubeste sau a iub it- o pre zin ta o tul bur are de per son ali tat e

185
Hartuirea morala

periculoasa pentru ea si trebuie sa se protejeze. Mamele trebuie

sa invete sd recunoasca direct sau indirect persoanele toxice
pentru copiii lor, ceea ce nu este usor daca este vorba chiar de
cineva din familie.
Apararea este eficienta daca este abandonata relatia de domi-
natie si se recunoaste ca agresorul este periculos si ca are intentii
rele, indiferent de sentimentele actuale sau anterioare fata de el.
Daca victima refuza sa mai intre in jocul pervers, agresorul
va reactiona cu o vialenta exagerata si va putea gresi. Din mo-
mentul acela se poate recurge la strategiile perversului, pentru
a-l prinde in propria-i capcana. Se poate spune ca, pentru a se
apara, victima trebuie sa recurga la strategii perverse? Acest pe-
ricol trebuie evitat cu orice pret. Scopul final al unui pervers fi-
ind de a-l perverti pe celalalt, de a-l face sa devina rau la randul
lui, singura victorie este de a nu raspunde in oglinda si de a nu
deveni agresor, insa este important sa se cunoasca tacticile si
modul de functionare al perversului pentru a-i dejuca atacurile.
O regula esentiala cand esti hartuit de un pervers moral este
sa incetezi sa te justifici. Tentatia este mare, din moment ce dis-
cursul lui este intesat cu minciuni spuse cu maximum de rea-
credinta. Orice explicatie sau justificare face ca victima sa se im-
potmoleasca si mai rau. Orice imprecizie sau eroare din partea
sa, chiar de buna-credinta, ar putea fi folosita impotriva ei. Din
moment ce esti in vizorul perversului, orice amanunt, oricat de
nesemnificativ, se poate indrepta impotriva ta. Mai bine taci.
Pentru un pervers, interlocutorul nu are dreptate sau orice
zice este pus sub semnul intrebarii. El este acuzat de intentii rele,
de minciuni sfruntate; perversul nu-si poate imagina ca exista si
persoane care nu mint.
Etapele precedente ale procesului au permis victimei sa vada
c& dialogul si explicatiile sunt absolut inutile. Daca trebuie sa
aiba loc un schimb, acesta trebuie sa se faca cu ajutorul unui tert.

186
 Sfaturi practice pentru cupluri si familii

in caz de contact direct, trebuie sa gandesti bine inainte de a da

un raspuns.
Dupa despartire, daca hartuirea are loc telefonic, trebuie
schimbat numarul de telefon sau apelurile pot fi blocate sau fil-
trate prin robot. In ceea ce priveste corespondenta injurioasa sau
tendentioasa, ar fi mai bine sa fie deschisa de o terta persoana,
caci scrisorile perverse readuc venin si suferinta, destabilizand,
din nou, victima.

Trecerea la actiune
in m&sura in care, din cauza dominatiei, victima s-a aratat
pana atunci impaciuitoare, trebuie sa schimbe strategia si sa ac-
tioneze ferm, fara a se teme de conflict. Determinarea il va face
pe pervers sa fie descoperit. Orice schimbare de atitudine din
partea victimei atrage, intr-o prima faza, un asalt de agresiuni si
provocari. Perversul va cduta si mai mult sA se invinovateasca:
,Clar, nu ai nicio urma de compasiune!”, ,, Nu se poate vorbi cu
tine!”
De la statutul de victima intepenita, trebuie sa se treaca la
actiune si sa se iasa din cercul vicios. Daca se pune in postura de
initiator al crizei deschise, poate fi identificata cu agresorul, dar
este o alegere asumata, cdci numai asa poate schimba mersul
lucrurilor. Criza, ca un salt deasupra dominatiei ucigatoare, per-
mite revenirea la viata. Este singura solutie sau, cel putin, o stra-
tegie. Cu cat criza se declanseaza mai tarziu, cu atat va fi mai
violenta.

Rezistenta psihologica
Pentru aceasta, este important& sustinerea celorlalti.. Este su
ficient ca o ‘si ngu ra per soa na sa-s i exp rim e inc red ere a fat a de o

187
 Harfuirea morald

victima, pentru ca aceasta sa se simta mai sigura pe ea. Totusi,

nu trebuie sa aiba incredere in sfaturile prietenilor, familiei si ale
oricdrei persoane care vrea sa actioneze ca mediator, caci antu-
rajul nu poate fi neutru. Este dezorientat si atras de una dintre
tabere. Agresiunile perverse din cadrul familial scot la iveala
prieteniile superficiale. Anumite persoane care pareau apropia-
te se lasa manipulate, nu au incredere si chiar formuleaza repro-
suri. Alte persoane nu inteleg situatia si aleg sa fuga. Singurul
ajutor sunt cei prezenti, implicati, disponibili si care nu judeca,
dar si cei care raman ei insisi, indiferent de situatie.

Interventia justitiei
Uneori, criza nu ia sfarsit decat la interventia justitiei. Aceas-
ta instanta din exterior poate sa clarifice lucrurile si sa formuleze
interdictii.
Dar un proces se bazeaza pe probe. O femeie batuta poate
dovedi urmele lasate pe corp; daca se apara, este vorba de legi-
tima aparare. O femeie jignita sau umilita nu are ce probe sa
prezinte, prin urmare va fi cu greu auzita.
Cand victima decide sa-si paraseasca partenerul agresor, va
trebui sa gaseasca o modalitate ca agresiunile sa aiba loc in pre- .
zenta unor terte persoane, care pot fi citate ca martori. Trebuie
sa pastreze orice proba scrisa care dovedeste agresiunea. Deni-
grarea, devalorizarea, respingerea sunt motive de divort. Hartu-
irea la telefon este un delict: i se poate cere procurorului si puna
sub ascultare conversatiile telefonice.
in cazul persoanelor necasatorite, problema este mai compli-
- cata si justitia poate interveni doar cand agresiunea devine oO in-
fractiune.
 Sfaturi practice pentru cupluri si familii

Daca si ele raspund cu violenta, victimele ezita sa apeleze la

justitie. Totusi, se pot invoca provocarile (de exemplu, insultele)
care pot descalifica fapta penala. Justitia recunoaste ca violenta
victimei este justificata in urma insultelor partenerului.
Judecatorii sunt in garda in fata manipularilor perverse. Le
este teama sa nu fie ei insisi manipulati si, preocupati de concili-
ere mai presus de orice, se protejeaza de cele doua parti prin
instituirea medierii, care survine insa prea tarziu. Se pune in
miscare in acest caz acelasi procedeu de descalificare insidioasa
care inseamné a face victima responsabila de tot, cu complicita-
tea involuntara a mediatorului. Este o iluzie sa incerci sa ai un
dialog adevarat cu un pervers, deoarece este mult mai abil si
foloseste medierea pentru a-si descalifica partenerul. impacarea
nu trebuie sa se faca in detrimentul unuia dintre ei. Victima a
suportat deja destul, nu trebuie sa se creada ca este deschisa
pentru alte concesii.
Singura modalitate dea proteja victima este de a o impiedica
sa reactioneze la provocari directe sau indirecte, de a aplica or-
dine juridice stricte si de a evita orice contact intre parti, sperand
cA perversul va gasi alta victima si nu va mai pune presiune.
Cand exist copii, mai ales daca sunt manipulati la randul
lor, victima trebuie mai intai sa se salveze pe sine, pentru ca,
apoi, si protejeze copiii. Asta inseamna sa treci peste reticentele
copiilor, care ar prefera ca totul sa ramand cum este. Justitia are
insa datoria de a lua mAasur i pentr u a evita orice contac t care ar
putea reactiva relatia perversa.
 11

SFATURI PRACTICE PENTRU COMPANII

Reperarea

INAINTE DE TOATE, ESTE IMPORTANT CA PROCESUL

DE HARTUIRE SA FIE IDENTIFICAT si analizat, in masura in
care este posibil. Daca exista sentimentul ca demnitatea sau in-
tegritatea psihica a fost lezata din cauza atitudinii ostile a uneia
sau mai multor persoane in mod regulat si timp indelungat, se
poate considera ca este vorba in mod real de hartuire morala.
Ideal ar fi sa se reactioneze cat mai repede, inainte de a ajun-
ge captivi intr-o situatie in care nu exista alta solutie decat sepa-
rarea.
Din acest moment, trebuie consemnata orice forma de provo-
care sau agresiune. La fel ca in cazul hartuirii familiale, dificul-
tatea consta in lipsa probelor incontestabile.
Victima va trebui s4 stranga, prin urmare, urme, indicii, sa
noteze jignirile, s4 stranga copii xerox la orice proba care ar pu-
tea veni in apararea ei.
Ar fi de dorit s&-si ia martor i de partea sa. Din neferi in-
cire, _
tr-un context opresiv, foarte des colegii se desolidariz
Hartuirea morala

persoana hartuita de teama represaliilor si, de altfel, cand un

hartuitor face ce stie mai bine, in general, ceilalti nu ridica un
deget si prefera sa se distanteze. Totusi, un singur martor este
suficient pentru a fundamenta acuzatiile victimei.

Gasirea ajutorului in cadrul companiei

Cat timp mai avem capacitatea sa luptam, trebuie gAsiti aliati
din cadrul companiei. Adesea, angajatii nu reactioneaza in cursul °
procesului de concediere. Aceasta cdutare nu este mereu usoara,
caci daca situatia a ajuns sa se degradeze atat de mult, totul se
datoreaza faptului ca nici superiorul ierarhic nu a intervenit la
timp. Daca ajutorul moral nu vine din partea propriilor colegi,
se pot cauta aliante cu colegii din alte departamente.
Daca va gasi un interlocutor care stie sa-l asculte, in oricare
etapa in care cauta sprijin in cadrul companiei, angajatul ar pu-
tea sa nu fie victima a hartuirii. Dar daca hartuirea este in deru-
lare inseamna ca nu avut aceasta sansa.
Cand este vorba de o companie mai mare, trebuie sa se discu-
te mai intai cu directorul de resurse umane. Din nefericire, unii
directori de resurse umane nu sunt decat niste ,,sefi de perso-
nal”, preocupati de probleme tehnice de gestiune, de cifre, de
dreptul muncii, nu de problemele de relationare ale angajatilor.
intr-o companie, tuturor li se cer rezultate cat mai bune, inclusiv
directorilor de resurse umane. Acestia nu prea au timp sa fie
atenti la aspectul ,,relatii umane” presupus de functia lor, drept
pentru care nu isi gasesc locul in activitatea lor. ot poate ca nici
macar nu ii intereseaza asta. oe se
Daca directorul de resurse umane nu a putut sau nu a vrut sd
faca nimic, trebuie apelat la medicul de medicina muncii, care
poate ajuta victima sa-si verbalizeze problema si, eee te

192
 Sfaturi practice pentru companii

medica le, poa te atr age ate nti a sup eri ori lor asu pra gra vit ati i si-
tuatie i de vio len ta psi hol ogi ca. Ace ast é mu nc a de med ier e nu
este posibila decat daca este o persoana de incredere in compa-
nie, care fi cunoaste bine pe protagonisti. in cele mai multe ca-
zuri, medicul de medicina muncii este contactat prea tarziu de
un salariat destabilizat din punct de vedere psihologic si nu-l
poate feri de agresiuni decat prin supraveghere medicala $i re-
comandarea unui concediu medical. Pozitia lui nu este usoara
pentru c4 da avize despre capacitatea de munca, care ar putea
avea consecinte grave pentru salariat. Uneori salariatii nu merg
la medicul de medicina muncii pentru ca este un simplu salariat
ca si ei si nu are prea multa putere intr-o companie care hartu-
ieste sau incurajeaza hartuirea.

Rezistenta psihologica
Pentru a te apara de la egal la egal, trebuie sa fii puternic din
punct de vedere psihologic. Asa cum am vazut, prima etapa a
hartuirii urmareste destabilizarea victimei. Ea trebuie sa consul-
te, asadar, un psihiatru sau un psihoterapeut astfel incat sa isi
regaseasca energia de a se apara. Pentru a reduce stresul si con-
secintele sale nocive asupra sanatatii, singura solutie este opri-
rea temporara a muncii. Dar multe victime nu 0 fac, de frica sa
nu agraveze conflictul. Daca persoana este depresiva, este nece-
sara utilizarea unui medicament, care sa combata anxietatea sau
depresia. Va trebui sa revina la lucru doar daca este capabilasa
se a Conced iul me e s-ar tae ai e. mai mal e huni ,
Hartuirea morala

O victima cedeaza. Medicul ii prescrie concediu medical, lucru

care ti convine si hartuitorului si companiei. Cand victima anunta
ci s-a terminat concediul medical, conducerea fi recomanda o
prelungire. Medicul refuza, argumentand ca problema trebuie re-
zolvata intre angajat si angajator. Victima revine la lucru si i se
reproseaza ca nu are grija de ea.
O alt& victima, hartuit& de cAteva luni de sef, intra in concediu
medical pe motiv de depresie. Cand revine, se prabuseste din nou.
Seful nu se opreste din amenintari si ea depune plangere. Pentru
a evita reclamatia la fortele de munca, accepta sa o concedieze,
dar trage de timp. Victima, in concediu medical, se simte mai
bine. Trebuie sa revina la serviciu, in asteptarea rezilierii contrac-
tului de munca? Medicul este de parere ca nu. A protejat victima
dandu-i in continuare concediu medical pana la incetarea preavi-
zului.

Jocul hartuitorului consta in a-l provoca pe celalalt si a-] im-

pinge sa greseasca, starnindu-i furia sau disperarea, deci victi-
ma va trebui sa invete sa reziste. intr-o situatie data, este mai
bine sa lasi de la tine si sa accepti supunerea decat sa te opui si
sa risti un conflict. Orice sentimente incearca, le recomand victi-
melor sa faca pe indiferentele, sa zambeasca si sa raspunda cu
umor, dar fara ironii. Ideal este sa ramana neclintite si sa nu in-
tre in jocul agresiv. Nu trebuie sa se enerveze, ci sa ia totul ca
atare, notand fiecare agresiune pentru a-si pregati apararea.
Pentru a limita riscul greselilor profesionale, victima va tre-
bui sa fie ireprosabila. De fapt, chiar daca hartuitorul nu este
superiorul ei ierarhic, aceasta este sub lumina reflectoarelor.
Este observata pentru a afla ce se intampla. Cea mai mica intar-
ziere, cea mai mica greseala vor deveni pros pentru lipsa sa. de
responsabilitate in proces.
194
 Sfaturi practice pentru companii

Ar trebui sa fie putin mai precauta si sa inchida sertarele cu

cheia, sa ia cu ea agenda cu informatii profesionale sau un dosar
important, in pauza de pranz. Desigur, victimelor le este oare-
cum rusine sa faca aga ceva. Doar cand situatia degenereaza si
cand isi pregatesc dosarul de aparare pentru a demonstra celor
de la Protectia muncii ce se intampla vor recurge la astfel de
gesturi.
Pentru a regasi 0 anume autonomie in gandire si spiritul cri-
tic, victimele trebuie sa adopte o noua grila de comunicare, ca
un filtru sistematic, care le permite sa ajusteze realitatea la
bunul-simt: luand mesajele intocmai, facand precizari daca este
nevoie si refuzand subintelesurile. :
Asta presupune ca persoana hartuita sa-si pastreze sangele
rece. Nu trebuie sa reactioneze la provocarile agresorului, desi
este dificil pentru cineva care a fost ales ca tinta tocmai pentru
impulsivitatea sa. Victima trebuie sa iasa din schema obisnuita
gi sa invete sa se calmeze, sa astepte momentul oportun. Trebuie
sa pastreze convingerea ca are dreptate si ca, mai devreme sau
mai tarziu, se va face auzita.

Trecerea la actiune
In timp ce in mediul familial este esential si incetezi sa te
justifici pentru a iesi din relatia de dominatie, in mediul profesi-
onal trebuie sa fii extrem de riguros pentru a contracara comu-
nicarea de tip pervers. Va trebui ca agresiunile sa fie anticipate,
inlaturand orice neclaritate si cerand clarificarea si dezambigui-
si ordinelor. Daca mai exista
zarea punctelor sensibile, cerintelor
dubii, angajatul va trebui sa-] convoace pe angajator la 0 discutie
Pea a primi ee In caz de ce oo face cererea oe

195
Harfuirea morala

fii exagerat de precaut si sa fii catalogat paranoic, decat sa lasi

loc greselilor. Nu ar fi rau daca victima si-ar pune pe jar agreso-
rul, lasandu-l sa inteleaga ca de acum inainte nu se va mai lasa
dusa de nas.
De obicei, cand victima constata ca nu apare nicio solutie, se
teme de concediere sau de o demisie fortata si va fi nevoita sa se
adreseze sindicatului sau reprezentantilor personalului. Dar
este bine de stiut ca atunci cand sindicatul este instiintat de situ-
atia de hartuire, apare un conflict deschis. Interventia lor in-
seamna negocierea plecarii din companie. O mediere este difici-
1a la acest nivel, caci departamentul de resurse umane are mai
mult un rol revendicativ decat unul de ascultare si mediere.
in cazul unei discutii prealabile concedierii, angajatii pot fi
insotiti de o persoana la alegere: un delegat sindical sau un con-
silier al salariatilor (un sindicalist extern care figureaza pe lista
primariilor si a prefecturilor si are ca rol apararea benevola a
salariatilor din companiile mici). In cazul hartuirii este impor-
tant ca acesta sa fie o persoana de incredere care nu se lasa ma-
nipulata.
A demisiona inseamna a ceda prea usor in fata agresorului.
Dar, daca demisia inseamna salvarea, trebuie sa se lupte pentru
a beneficia de toate drepturile.
Daca nu existé motiv real de concediere (constatarea unei
greseli profesionale), angajatorul poate invoca nepotrivirea de
caracter. Acest motiv este rar invocat, caci trebuie dovedit prin
fapte exacte, tribunalul putand sa respinga aceste probe mai ales
daca salariatul are o anume vechime in companie. Dar daca in-
treg departamentul a fost asmutit impotriva unei persoane si
daca fonts singe se plange de fe acest mony ie fi ny: cat.

c uajut rul si
bil ca va fi dispus la negocieri. Salariatul, cu
sau al avocatului, va trebui sa-si ceara drepturile. 5

196
 Sfaturi practice pentru companii

Apelul la justitie
Hartuirea morala

Nu exista nicio lege care sa se refere la hartuirea morala. Este

dificil, deci, ca angajatorul sa fie dat in judecata. Oricum, demer-
sul este lung si anevoios.
Orezolutie adoptata de Adunarea generala a Natiunilor Uni-
te, ca anexa la Declaratia principiilor fundamentale de justitie
pentru victimele criminalitatii si ale abuzului de putere, defines-
te abuzul de putere astfel: ,,Prin victime se intelege persoanele
care, in mod individual sau colectiv, au suferit un prejudiciu,
mai precis lezarea integritatii psihice sau mentale, o suferinta
morala, 0 pierdere materiala sau o incalcare grava a drepturilor
lor fundamentale, datorita existentei unor acte normative sau
omisiuni care nu constituie o incalcare a legislatiei penale natio-
nale, ci a normelor internationale recunoscute in materie de
drepturile omului.”’
In Franta, in Codul Muncii, nu exist nicio prevedere pentru
_protectia victimelor hartuirii morale. Doar termenul vag de
,abatere”, in comentariile la articolele de lege despre puterea
disciplinara a angajatorului: _in principiu, tipul de comporta-
ment vizat aici, care tine de viata privata a angajatului, nu justi-
fic& concedierea. Cand faptele reprosate pot aduce neplaceri in
companie, situatia este diferita. O atitudine indecenta repetata a
unui angajat fata de colege este un motiv serios pentru a justifica
concedierea.” :
In Suedia, hartuirea morala la serviciu este incriminata din
1993, la fel ca in Germania, SUA, Italia si Australia. In Elvetia, in
companiile private, se aplica legea federala a muncii despre ma-
 Hartuirea moralaé

surile de igiena si protejarea sanatatii si articolul 328 din Codul

obligatiilor vizand protejarea personalitatii angajatilor: , Anga-
jatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura si
ameliora protectia sanatatii si a garanta sdnatatea fizica si psihi-
ca a angajatilor.[...] Lupta impotriva hartuirii trebuie sa fie prin-
tre aceste masuri, hartuirea punand in pericol sanatatea fizica si
psihica a persoanei hartuite.”
Totusi, daca agresorul este un sef care utilizeaza sistematic
procedee perverse pentru a teroriza o persoana din echipa sa,
trebuie dat in judecata, mai ales in cazul violentei fizice sau se-
xuale. Acesti agresori, care nu indraznesc sa-si infrunte direct
angajatul, nu indraznesc sa infrunte nici justitia. Le este frica si
negociaza o concediere. De fapt, perversii se tem de un proces in
timpul caruia va fi dezvaluit in public comportamentul lor bru-
tal. Incearca, prin intimidari, sa-si reduca victimele la tacere si,
daca nu reusesc, prefera sa negocieze, facand pe victima unui
angajat istet.
Perversiunea morala are un potential distructiv enorm si nu
poate fi ingradita. Daca, in primul rand, oamenii si, in al doilea
rand, companiile nu gasesc solutii pentru a impune limite de
comportament decent $i respect, hartuirea morala va trebui legi-
ferata, asemenea hartuirii sexuale.
Nu exista, in acest moment, din cate stiu, asociatii care sd
vina in sprijinul victimelor acestui tip de hartuire. Doar AVFT
(Asociatia europeana pentru stoparea violentei impotriva feme-
ilor la locul de munca) sustine fara diferentieri pe criterii de sex ©
victimele discriminarii $i violentei sexiste sau sexuale la locul de
 Sfaturi practice pentru companii

Hartuirea sexuala

Din 1992, hartuirea sexuala este o fapta penala, fiind amen-

data si de Codul Muncii. Legea interzice ca un salariat sa fie
sanctionat sau concediat pentru ca a fost victima sau a refuzat sa
fie victima hartuirii sexuale.
Articolul 21 din Codul Muncii contine prevederi doar pri-
vind hartuirea din abuz de putere: ,,Niciun salariat nu poate sa
fie sanctionat sau concediat pentru ca a fost victima sau a refuzat
sa fie victima hartuirii sexuale venite din partea angajatorului,
reprezentantului lui sau a altei persoane, care, abuzand de auto-
ritatea functiei sale, a dat ordine, a amenintat, a impus constran-
geri sau a exercitat presiuni de orice fel asupra salariatului pen-
trua obtine favoruri de natura sexuala pentru sine sau un tert.”
Legea nu interzice decat o forma de h&rtuire sexuala (santa-
jul), dar aceasta forma de violenta ar trebui sa fie reprimata in
sine, nu in raport cu legatura ierarhica si cu amenintarile cu con-
cedierea.
In Franta, declansarea unei proceduri este o adevarata odi-
see, victimele confruntandu-se cu numeroase piedici si blocaje.
in pofida probelor, hartuirea, chiar si cea sexuala, nu este luata
in considerare. Ca si in cazul agresiunilor sexuale, cu putin timp
in urma, politistii si jandarmi nu vor sa inregistreze reclamatii
de acest fel (nu sunt obisnuiti) si nici magistratii nu le iau in se-
rios. Aceste dosare sunt adesea clasate cu mentiunea ,,neincepe-
rea urmaririi.”
Despre h&rtuirea sexuala se vorbeste la nivel mondial. In Ja-
ponia, plangerile pentru hartuirea sexuala s-au inmultit, fiind o
tara in care exista obiceiul ca femeile manager sa invite clientii
importanti in baruri, restaurante de lux, chiar si in | cluburile no-
pan (unde chelneritele nu poarta nimic pe sub fustele lor mini).
Noua lege despre egalitatea intre sexe la locul de munca, | din
Harfuirea morala

aprilie 1999, prevede dispozitii despre aceste practici. In loc s&

radem de excesul americanilor in ceea ce priveste procesul pen-
tru hartuire sexuala, ar fi mai potrivita o politica de prevenire,
care sa impuna respectul la locul de munca.

Organizarea preventiei

Putem vorbi de hartuire cand dialogul este imposibil, cand

persoana agresata nu are dreptul la replica. A preveni inseamna
a avea un dialog, o comunicare reala. In acest sens, medicul de
medicina muncii are un rol primordial. Poate, impreuna cu re-
prezentantii conducerii, sa ia initiativa de a face o consultare co-
muna pentru a gasi solutii. In companiile care au mai mult de
cincizeci de angajati exista CHSCT (comitetul de igiena, de secu-
ritate si de conditii de munca). Astfel, comitetul de inspectia
muncii, conducerea, delegatii personalului si medicul de medi-
cina muncii pot interveni impreuna. Din pacate, aceste comitete
de dialog discuta probleme legate de riscurile de securitate fizi-
ca sau de respectarea normelor.
Prevenirea inseamna si educarea responsabililor, astfel incat
sa tina cont si de resursa umana, nu doar de rentabilitate. Prin
instruiri conduse de psihologi sau psihiatri experti in victimolo-
‘gie, ar putea dobandi abilitati de metacomunicare pentru a sti sa
intervina inainte de instalarea procesului, spunand cu voce tare
ce il irita pe agresor si facandu-l pe agresor sa ,auda” sentimen-
tele victimei. Cand procesul este deja declangat, este prea tarziu.
Responsabilii sindicali stiu sa intervina pentru a negocia com-
pensatiile financiare in urma concedierii, dar nu se pricep prea
bine sa gestioneze aspectele la nivel individual. Niste trainin-
guri care abordeaza aspecte relationale le-ar utile ue a Bue
 Sfaturi practice pentru companii

tea interveni de fiecare data cand apare o problema la nivel de

companie $i nu doar cand este vorba de 0 concediere.
Ar fi de dorit ca, in regulamentul interior si conventiile colec-
tive sa fie introduse clauze pentru eliminarea hartuirii morale.
Codul Muncii ar trebui, de asemenea, sa contina norme juridice
stricte.
Trebuie sa existe actiuni de informare a victimelor, angajati-
lor si companiilor. Trebuie atrasa atentia asupra procesului in
sine, asupra frecventei sale, dar si a faptului ca poate fi evitat. In
aceasta privinta, mass-media are un rol important, prin difuza-
rea unor asemenea informatii.
Doar omul poate rezolva problemele dintre indivizi. Aceste
fapte perverse nu pot evolua decat daca sunt incurajate sau tole-
rate. Managerii si patronii trebuie sa le inoculeze angajatilor ide-
ea de respect pentru ceilalti.

201 ae
 12
ABORDAREA PSIHOLOGICA

Cum te poti vindeca?

DUPA CUM AM VAZUT, VIOLENTA PERVERSA APARE
ATAT DE SUBTIL, incat este dificil de identificat sau de comba-
tut. Cel mai adesea, nu te poti vindeca singur. in fata acestei
agresiuni evidente, ajutorul psihoterapeutic este esential. Este
vorba de agresiune psihicaé cand demnitatea unei persoane este
vatamata de comportamentul celuilalt. Gregeala victimelor con-
stA in faptul c4 nu gi-au dat seama la timp ca limitele au fost
depsite si nu au stiut sa se faca respectate. Au fost ca niste bu-
reti care absorb tot, chiar si atacurile. Vor trebui sa defineasca ce
este acceptabil pentru ele si sa se defineascd ele insele.

Alegerea psihoterapeutului

Primul pa s pr in car e vi ct im el e re de vi n ac ti ve est e al eg er ea

unui psihoterapeut. Pe nt ru a fi si gu re ca vo r fi at ra se di n no u
intr-un sistem mani pu la to r, est e pr ef er ab il sa ca ut e an um it e ga-
ec ia li za re a ac es tu ia . Da ca nu su nt sig ure ,
rantii care confirma sp
la un ps ih ia tr u sa u ps ih ol og si sa evi te
este mai bine sa apeleze
203
Hartuirea morala

noile terapii care promit vindecarea peste noapte, care duc la

ideea de secta. Oricum, orice metoda terapeutica serioasa il va
indemna la introspectie. Cel mai simplu este sa ceara recoman-
dari de la persoane de incredere sau de la medicul de familie.
Poate vedea mai multi terapeuti, pentru a alege unul, in care are
incredere deplina. Daca va avea acest sentiment de incredere, va
fi sigur ca terapeutul il poate ajuta.
in fata acestor pacienti raniti in narcisismul lor, neutralitatea
binevoitoare, confundata la unii psihanalisti cu raceala, este ne-
folositoare. Psihanalistul Ferenczi, discipolul si prietenul lui
Freud pentru 0 perioada de timp, a avut pareri diferite de acesta
in ceea ce priveste trauma si tehnica analitica. In 1932, afirma:
,/Situatia analitica, aceasta rezerva rece, ipocrizia profesionala si
antipatia fata de pacient care se ascunde in spatele ei si faptul ca
bolnavul o resimte pe deplin, nu difera, in esenta, de lucrurile
care i-au facut rau in copilarie’.” Tacerea psihoterapeutului pare
sa imite refuzul agresorului de a comunica si duce la 0 noua
victimizare, secundara.
C&nd victimele perversiunii ne devin pacienti, trebuie sa ne
gandim atent la cunostintele noastre si la metodele terapeutice
astfel incat sa fim alaturi de ele, fara a parea atotputernici. Tre-
buie sa invatam sa gandim dincolo de norme si standarde, de
certitudini, punand sub semnul intrebarii dogmele freudiene.
De altfel, majoritatea psihanalistilor care se ocupa de aceste vic-
time nu urmeaza teoriile lui Freud despre realitatea traumei:
,Jehnica analiticé aplicata victimelor trebuie redefinita ca asu-
mare atat a realitatii psihice, cat sia celei evenim enti Priori-
tatea acordata conflictului interior in det realt

1. Ferenczi, ,Confusion de langu

Psychanalyse IV, trad. fr., Payot, Paris
 Abordarea psihologica

tificabil explica faptul ca psihanalistii nu prea acorda importanta

cercetarilor despre traumatismul real si consecintele sale psihi-
cae?
Psihoterapeutii trebuie sa fie flexibili si sa reinventeze o noua
metoda de lucru, mai activa, mai orientata catre pacient, mai
stimulanta. Daca persoana nu a iesit din relatia de dominatie,
cura psihoterapeutica standard — cu frustrarea aferenta — nu |-ar
ajuta, ci l-ar conduce catre 0 alta relatie de dominatie.

Definirea perversiunii

Este important ca traumatismul in urma unei agresiuni exte-

rioare sa fie recunoscut ca o premisa de psihoterapeut. Pacienti-
lor le este dificil sa vorbeasca de fosta relatie, pe de o parte pen-
tru ca incearca sa se desprinda, prin uitare, pe de alta parte
pentru ca ceea ce ar putea zice este de neimaginat pentru ei. Au
nevoie de timp si de sprijinul psihoterapeutului pentru a putea
vorbi cu usurinta. Daca specialistul s-ar indoi de spusele lui,
asta ar reprezenta 0 agresiune suplimentara si prin tacerea lui ar
deveni complice cu agresorul. Anumiti pacienti spun ca atunci
cand au incercat sa vorbeasca cu un psihoterapeut, acesta nu
prea i-a bagat in seamé si s-au aratat mai interesati de aspectele
mecanismelor psihice decat de agresiunea propriu-zisa.
A vorbi despre manipularea perversa nu inseamna a dezgro-
pa trecutul, ci a iesi din starea de negare si vinovatie. A spulbera
ambiguitatea cuvintelor si a tacerii inseamnéa libertate. Terapeu-
tul trebuie sa-i permita victimei s4-si recapete increderea in pro-
priile resurse interioare. Oricare ar fi teoriile pe cate se bazeaza,
i piscessa Pens ai-i comunica paci-
trebuie sa se simta liber in

2. Damiani, Les victimes, Bayard Editions, Paris, 1997.

205
Hartuirea morala

entului aceasta idee de libertate si sa-l ajute sa iasa din relatia de

dominatie.
Este imposibil sa tratezi pacienti, victime ale violentei morale
sau sexuale, fara a tine cont de context. Psihoterapeutul trebuie,
intr-o prima etapa, sa-si ajute pacientul sa-si reaminteasca stra-
tegiile perverse — evitand sa le dea un sens nevrotic —, sa le spu-
na pe nume, facandu-l sa constientizeze in ce masura ceea ce s-a
intamplat este consecinta caracterului si a vulnerabilitatii sale
sau a agresiunii exterioare. Cand constientizeaza toxicitatea rela-
tiei trebuie sa constientizeze si metodele agresorului. Oferindu-i
mijloacele de a repera strategiile perverse, victimei i se permite
sa nu se mai lase sedusa sau induplecata de agresor.
Trebuie sa li se ceara pacientilor s4-si descrie furia reprimata
$i sa-si exprime emotiile cenzurate pana atunci; daca nu isi ga-
sesc cuvintele, trebuie ajutati sa verbalizeze.

Detasarea

Cand un pacient, victima a unei relatii de hartuire, incepe

psihoterapia, nu trebuie sa caute cauzele acestei situatii, ci solu-
title de iesire rapida din aceasta.
Psihoterapia, cel putin, intr-o prima faza, trebuie sa incuraje-
ze victima si sa fi permit sa ias& din starea de frica si vinovatie.
Pacientul trebuie si simta c4 suntem acolo pentru ei si ca sufe-
rinta lui nu ne este indiferenta. ‘Optimizand starea psihica a vic-
timei, consolidand zonele psihice nealterate, va cSpata din nou
suficienta incredere in sine pentru a putea refuza ceea ce consi-
a ca nu ii Be bine. ao eee aree implica atingerea
 Abordarea psihologica

Cand se va identifica perversiunea, victima va trebui sa jude-

ce evenimentele din trecut pe baza a ceea ce a invatat de pe urma
lor. Grila sa de interpretare nu era corecta. A consemnat 0 serie
de date care, fiind disociate, nu insemnau nimic la momentul
producerii lor, dar care au un sens in logica perversa. Cu mult
curaj, victima trebuie sa dea un sens anumitor vorbe sau situatii.
Adesea, victimele intuisera ca gresesc acceptand anumite cuvin-
te sau actiuni, supunandu-se totusi, fiindca s-au raportat exclu-
siv la propria morala.

Detasarea de sentimentul de vinovatie

In niciun caz, terapia nu trebuie sa intareasca sentimentul de

vinovatie, facand victima responsabila de pozitia in care se afla.
Nu este vinovata, dar isi asuma aceasta situatie. Cat timp nu iese
din relatia de dominatie, indoiala si sentimentul de vinovatie o
coplesesc: ,,Cu ce sunt vinovata?”, vinovatie care o impiedica sa
depaseasca situatia, mai ales daca agresorul a considerat-o bol-
nava psihic: ,,Esti nebun/nebuna!” Nu trebuie sa se vindece de
dragul agresorului sau al cuvintelor sale, ci pentru sine insasi.
Psihoterapeutul american Spiegel vorbeste de schimbarile
care trebuie aduse psihoterapiilor traditionale astfel incat sa fie
mai adaptate la victima: _in psihoterapia traditionala pacientul
este incurajat sa isi asume o responsabilitate mai mare in ceea ce
priveste problemele vietii, cand de fapt victima trebuie ajutata
s4-si asume in mai mica masura responsabilitate a pentru trau-
ma suferita.”? A se detasa de sentimentul de vinovatie inseamna
si abia mai tarziu, cand suferinta va fi dispa-
a-si insusi suferinta

3D. Spiegel, yo , Diss oc ia ti on an d hy pn os is in os t- raat

Journal of Traumatic $ tress, de 17-33.
07.
Harfuirea morala

rut, dupa ce apare vindecarea, se va putea reveni la istoria per-

sonala si se va putea intelege cauza acceptarii relatiei de domi-
natie si a incapacitatii de a se apara. Ca sa poti raspunde la
aceste intrebari trebuie sa existi in mod real.
O psihoterapie centrata doar pe aspectul intrapsihic nu va
face altceva decat si determine victima sa se intoarca in trecut
sau sa se complaca intr-un registru de depresie si culpabilitate,
simtindu-se si mai responsabila de un proces care implica de
fapt doua persoane. Pericolul ar consta in a cauta doar in poves-
tea ei personala trauma din trecut care ar da o explicatie lineara
si cauzala a suferintei actuale, ceea ce ar echivala cu a spune ca
este responsabila de propria nefericire. Totusi, anumiti psihana-
listi nu doar ca nu fac nicio apreciere morala despre comporta-
mentul sau actiunile perversilor care se asaza pe canapeaua lor,
nici macar cand este evident ca isi distrug semenii, dar neaga si
importanta traumei pentru sau ironizeaza faptul ca
victima
aceasta rememoreaza trecutul. De curand, psihanalisti care au
dezbatut traumele si evenimentele subiective au aratat, pornind
de la cunostintele lor teoretice, cum ar putea umili din nou vic-
tima, facand-o responsabila de pozitia ei de victima. Facand re-
ferire la masochism, adica la cautarea activa a esecului si a sufe-
rintei, au aratat cu degetul spre purtarea iresponsabila a victimei
fata de ceea ce o raneste si spre lejeritatea cu care accepta rolul
de victima. Acesti psihanalisti se indoiau de inocenta victimei,
argumentand ca exista un anumit confort al acestei pozitionari.
Chiar daca anumite pareri pot fi luate in calcul, rationamen-
tul este nesandtos, asemenea unui rationament pervers, caci nu
acorda deloc respect victimei. Fara indoiala, hartuirea morala
constitu ie o trauma care aduce suferint a. Ca in cazul oricarei
traume, exist& riscul ancorarii de un anume detaliu al durerii
 Abordarea psihologica

care impiedica victima sa se detaseze. Conflictul devine astfel

singurul subiect care 0 preocupa si ti domina gandurile — mai
ales daca nu s-a facut auzita si este singura. A interpreta sindro-
mul repetitiei ca placere, cum se intampla des, ar duce la repeta-
rea traumei. Mai intai trebuie sa fie pansate ranile, iar capacita-
tea de a judeca trecutul va surveni mai tarziu, cand pacientul va
putea gandi sanatos. ©
Oare cum ar putea o persoana umilita sa aiba incredere in
acesti psihanalisti care vorbesc cu detasare teoretica, fara pic de
empatie si bunavointa pentru victima?

Detasarea de suferintad

Dificultatea cu care ne confruntam cand trataém persoane su-

puse inca din copilarie unor relatii de dominatie si violentei
mascate este cA nu stiu sa functioneze altfel si ca dau impresia ca
se agata de suferinta lor. Psihanalistii vad, adesea, aici o forma
de masochism. ,,Totul se petrece ca si cum un fond de suferinta
si de abandon a reiesit in urma analizei si pacientul tinea la ele
ca la ceva pretios, ca si cum, daca le-ar intoarce spatele, ar trebui
s4 renunte la propria identitate.”* Legatura cu suferinta cores-
punde relatiilor legate cu ceilalti, in suferinta si durere. Daca
aceste relatii ne-au definit ca fiinte, ni se pare imposibil sa ru-
pem legaturile fara a ne separa de acele persoane. Nu ne place
suferinta in sine — sau cel putin daca nu suntem masochisti — dar
ne plac contextele in care am invatat primele comportamente.
Este periculos sa vrei sa sensibilizez i prea repede pacientul
fata de dinamica sa psihica, chiar daca stim c& a acceptat relatia
ca ii amintea de copilarie. Acestea sunt car-
de dominatie pentru

Co mm en t fa ir e rir e un pa ra no ia qu e, op. cit .

‘FE. Roustang,
209
Harfuirea morala

tile pe car e a miz at per ver sul , cu mu lt a int uit ie. Pu te m doa r sa
ajutam pacientul sa constientizeze legaturile dintre situatia ac-
tuala si ran ile din tre cut . Ac ea st a se poa te rea liz a nu ma i atu nci
can d su nt em sig uri ca a ies it de sub do mi na ti e gi ca est e suf ici ent
de puternic ca sa-si asume partea de responsabilitate fara a alu-
neca in dimensiuni patologice ale vinovatiei.
Amintirile involuntare si recidivante reprezinta un fel de re-
petare a traumei. Pentru a evita angoasa corelata cu amintirile
violentei indurate, victimele incearca sa-si controleze emotiile.
Pentru a incepe din nou sa traiasca, trebuie sa-si accepte angoa-
sa si sa fie constiente ca nu va disparea imediat. De fapt, trebuie
sa se detaseze si sa accepte cA au fost neputincioase, chiar daca
asta inseamna sa treaca printr-o adevarata perioada de doliu.
Atunci, pot sa-si accepte sentimentele, sa-si recunoasca cu dem-
nitate suferinta si sa-si infrunte ranile. Doar o asemenea accepta-
re le va ajuta sa nu mai sufere sau sa nu mai ignore durerea.
Daca victima capata incredere, poate rememora actele de vi-
olenta si reactiile sale, reexaminand situatia ca sa vada cum i-a
ridicat agresorului mingea la fileu. Nu va mai trebui sa scape de
aceste amintiri, ci va putea sa le accepte dintr-o noua perspecti-
Va.

Vindecarea

A se vindeca inseamna a repune la loc piesele din puzzle, a

restabili mersul lucrurilor. Psihoterapia trebuie sa permita victi-
mei sa constientizeze faptul ca este mai mult de atat. Prin pute-
rea de caracter, latura masochista care 0 tinea in relatia de domi-
natie se naruie de la sine. Pentru Paul Ricceur,’ vindecarea incepe

> P. Ricoeur, Le pardon peut-il guérir?”, Esprit, martie-aprilie 1995.

 Abordarea psthologica

la nivelul memoriei, punctul final fiind uitarea. Conform teoriei

sale, este posibil ca suferinta sa fie provocata de prea multe
amintiri si de rusinea indusa de umilintele indurate sau, dimpo-
triva, de absenta memoriei si de fuga de propriul trecut.
Pacientul trebuie sa recunoasca suferinta ca pe o parte a sine-
lui demna de apreciere si care ii va permite sa isi construiasca
viitorul. Trebuie sa gaseasca curajul sa-si priveasca rana fara
ocolisuri. Astfel va ajunge sa nu mai sufere si nici s4 nu mai
ignore durerea.
Evolutia victimelor care ies din relatia de dominatie arata ca
nu este vorba de masochism, pentru ca cel mai adesea aceasta
experienta dureroasa este o lectie de viata: victimele invata sa-si
protejeze autonomia, sa evite violenta verbala, sa se opuna ten-
tativelor de subminare a stimei de sine. Persoana nu este neapa-
rat masochista, dar perversul s-a agatat de slabiciunile ei care
pot avea o latura masochista. Cand un psihanalist ii spune victi-
mei ca se complace in suferinta, ignora latura relationala. Nu
suntem un psihism izolat, ci un sistem relational.
Trauma traita presupune 0 restructurare a personalitatii si o
relationare diferita cu lumea inconjuratoare. Lasa urme care nu
se vor sterge, dar care pot sluji drept temelie pentru reconstruc-
tie. Aceasté experienta dureroasa este, adesea, ocazia pentru 0
remobilizare personala. Vom fi mai puternici, mai putin naivi.
Putem decide ca, de acum inainte, sa fim respectati. Persoana
care a fost tratata cu cruzime poate gasi in neputinta ei anterioa-
ra noi forte pentru viitor. Ferenczi precizeaza ca o suferinta ex-
trema poate trezi brusc dispozitii latente. Acolo unde perversul
a mentinut vidul, poate avea loc o atractie de energie, ca 0 gura
de aer: ,, Intelectul nu se naste din suferinte obisnuite, ci doar din
suferinte traumatice. Se constituie ca fenomen secundar sau ten-
tativa de co mp en sa re la o par ali zie psi hic a com ple ta. ”° Agr esi u-

®S. Ferenczi, Psychanalyse IV, op. cit.

Hartuirea morala

nea are, deci, rol de pr ob a in it ia ti ca . Vi nd ec ar ea ar pu te a in se m-

na integrarea aces tu i ev en im en t tr au ma ti c dr ep t un ep is od
structurant al vietii , ca re pe rm it e re gd si re a un ui ba ga j de em of ii
refulate.

Diferite psihoterapii
Exist& nu me ro as e si var iat e psi hot era pii , dec i ale ger ea me to -
dei ter ape uti ce nu est e fac ila . in Fra nta , ter api ile psi han ali tic e
sunt net pr ed om in an te si pu n in um br a alt e me to de , poa te mai
adaptate ingrij iri i ime dia te de car e au nev oie vic tim ele . Ace st
lucru se da to re az a fap tul ui ca psi han ali za a reu sit s4 im pu na un
bag aj teo ret ic car e s-a di se mi na t in toa ta cul tur a ca ref eri nta ge-
nerala.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala

Scopul ter api ilo r co gn it iv -c om po rt am en ta le est e de a mod ifi -

ca simpto me le si co mp or ta me nt el e pat olo gic e far a a act ion a la
nivelul personalitatii sau al motivatiilor.
Prima interventie se efectueaza in ceea ce priveste nivelul de
stres. Pri ntr e teh nic ile de rel axa re, pac ien tul inv ata sa isi red uca
tensiunea fiz ica , tul bur adr ile de so mn gi anx iet ate a. Inv ata rea

acestora est e foa rte uti la in caz ul har tui rii la loc ul de mun ca,

cand persoana inc a se mai poa te apa ra. De ase men ea, imp act ul
fizic al stresului po at e fi re du s in va ta nd , de ex em pl u, sa tin a su b
vi, pr in te hn ic i de re la xa re si co nt ro l al res -
control 0 criz4 de ner
piratiei.
me nt al a co ns ta in te hn ic a af ir ma ri i
O alti metodd comporta
pe rv er si lo r ma ni pu la to ri , te ra pe ut ii
sinelui. in cazul victimelor
ca de la pr in ci pi ul ca vi ct im el e au r
comportamentalisti” plea

te ur s so nt pa rm i no us , L ’ H o m m e , Iv ry , 19 97 .
71 , Na za re -A ga , Le s ma ni pu la

212
 Abordarea psihologica

persoane pasive, care nu s-au afirmat suficient si, de aceea, le

lipseste increderea in sine, spre deosebire de subiectii asertivi
(activi), care spun clar ce le trebuie si ce nu accepta. Consider ca
aceasta este o interpretare mult prea schematica si minimalista,
care clasifica victimele ca fiind ,,de obicei” pasive si putin aserti-
ve. Dupa cum am vazut, desi sunt, cel mai adesea, persoane
scrupuloase, care doresc sa faca totul ,,prea bine”, stiu sa se afir-
me in alt context. Nu este doar o simpla tehnica de afirmare a
sinelui, care va permite deturnarea jocului complex care a dus la
exploatarea de catre un pervers. Totusi, prin aceste tehnici, vic-
timele pot invata sa repereze manipularea, sa inteleaga ca dialo-
gul cu un pervers manipulator este imposibil, si puna sub sem-
nul intrebarii schema lor de comunicare ideala.
Terapiile comportamentale sunt uneori cuplate cu terapii
cognitive care permit pacientului sa-si blocheze gandurile sau
imaginile repetitive legate de trauma sau cu tehnici de dobandi-
re a competentelor necesare pentru a gestiona greutatile actuale,
ceea ce inseamna, in cazul victimelor manipularilor perverse, sa
invete tehnici de contracarare a manipularii.
Restructurarea cognitiva pare o metoda mai interesanta pen-
tru a ajuta victimele agresiunilor perverse. Asa cum am vazut,
victimele, fara a fi depresive, dezvolta scheme cognitive prede-
presive care le impregneaza personalitatea, cu convingeri de ti-
pul ,,daca voi comite o greseala, sunt 0 persoana fara valoare”.
Perversul foloseste impotriva lor tocmai aceste principii de baza
ce le sunt caracteristice: devotament fata de ceilalti, valorizare a
muncii, onestitate. Terapeutul ii poate ajuta pe pacienti sa-si de-
paseasca age teamalite diminuandu-le sentimentul de
Hartuirea morala

Hipnoza

Freud a folosit la inceput hipnoza si sugestia, dupa care le-a

abandonat, caci i se parea ca se bazeaza pe seductie si pe o do-
minatie alienanta. Practica hipnozei va fi reluata in urma misca-
rii ,ericsoniene”. Americanul Milton H. Erickson a fost catalogat
ca un terapeut ,,iesit din comun”, chiar daca nu si-a formulat
niciodata teoretic metoda. Practica hipnoza, dar si alte strategii
de schimbare care tineau cont de contextul de viata al pacientu-
lui; astfel, a avut o influenta considerabila in dezvoltarea terapi-
ei familiale sistemice.
Tehnicile care folosesc hipnoza se sprijina pe capacitatile de
disociere care sunt foarte dezvoltate la multe victime ale trau-
melor. Francois Roustang afirma ca ruptura realizata prin hip-
noza este de acelasi tip precum cea indusa de trauma: aceasta
separa suportabilul de insuportabil, care este dat uitarii. Scopul
acestor metode este de a ajuta victima sa aiba noi perspective
care sa duca la diminuarea suferintei legate de trauma. Nu este
vorba, nici in acest caz, de constientizarea unui conflict psihic, ci
de o tehnica ce permite pacientului sa-si mobilizeze resursele.
Cu cat hipnoza este mai profunda, cu atat se manifesta intr-o
a mai mare eee one facand-o sa descope-

leeered’ acestei metode poate parea paradoxala. De fapt, in

hipnoza, esti obligat sa treci prin confuzie pentru a te detasa de
simptom si este tocmai confuzia care a fost punctul de plecare
pentru declansarea relatiei de dominatie perversa. Dar psihote-
rapeutul foloseste aceasta confuzie pentru a-i permite pacientu-
lui s4-si reinventeze universul, dejucand strategiile care duc la
esecul schimbarii, pe cand perversul 0 folosise pentru a-si impu-
ne vointa si propriul mod de gandire. Putem vedea, astfel, ca,
intr-o m&sura mai mare decat in cazul altor metode, alegerea
 Abordarea psihologiceé

terapeutului este primordiala. Este esential, de fapt, ca terapeu-

tul sa fie prudent si sa aiba o bogata experienta clinic’. Pacientul
va trebui sd evite sa se dea pe mana terapeutilor care au ars eta-
pele de pregatire si care se multumesc s& aduca in prezent amin-
tirile traumatice fara a tine cont de globalitatea persoanei.

Psihoterapiile sistemice

Scopul principal al psihoterapiilor familiale sistemice nu este

ameliorarea simptomaticd a unui individ, ci imbunatatirea co-
municarii si individualitatii la nivel de grup. In psihoterapia cu-
plului, clientul este cuplul, nu unul din parteneri; in psihotera-
pia familiala, terapeutii arata acelasi interes tuturor membrilor
familiei printr-o abordare multipla. incearc& s4 combati etiche-
tele cum ar fi ,pervers”, ,, victima”, pentru a analiza un proces
interactiv.
Pozitionarea in rolul de cunoscator al victimei poate presu-
pune, pentru specialistii in terapia sistemica, revenirea la 0 ex-
plicatie lineara. Dar a recunoaste, drept concept prealabil, perso-
nalitatea fiecaruia nu exclude abordarea proceselor circulare de
consolidare. Putem spune, de exemplu: un individ prea grijuliu
fata de partener genereaza la acesta o tentatie a dependentei pe
care nu o suporta. El reactioneaza proiectand, la randu-i, 0 atitu-
dine de respingere si agresivitate fata de partener, care nu inte-
lege nimic, ajunge sa se creada responsabil de aceasta schimbare
si este si mai grijuliu, fapt care-l face pe agresor sa-l respinga si
mai mult. Aceasta explicatie sistemica nu are sens decat daca
luam in considerare faptul c4 unul dintre protagonisti este un
pervers narcisic, iar celalalt este inclinat sa se invinovatea ca. e
Ipotezele sistemice — notiunea de homeos i
(mentinerea cu orice pret a echilibrului) sau notiunea

215),
Hartuirea morala

legatura (blocarea comunicarii pentru a paraliza procesele de

gandire) — ne ajuta sa intelegem realizarea relatiei de dominatie.
Cu toate acestea, pe plan clinic, un rationament strict de tip sis-
temic, care nu foloseste termenii de agresor si persoana agresa-
ta, ci doar de relatie patologica, risca sa piarda din vedere prote-
jarea individului.
Analizarea proceselor circulare este foarte utila pentru a deza-
morsa 0 situatie ambigua: comportamentul unui membru al fa-
miliei poate fi corelat cu cel al altuia; cand are loc trecerea de la
stadiul de dominatie la cel de hartuire, procesul devine auto-
nom si nu mai poate fi intrerupt pe baza logicii sau dorintei de
schimbare a protagonistilor.
Utilizarea termenului de perversiune are 0 conotatie morala
care antreneaza dezaprobarea severa, pe care multi terapeuti nu
vor sa si-o asume, asa ca prefera sa vorbeasca despre o relatie
perversa mai degraba decat de un agresor si de victima. Persoa-
na agresata isi va infrunta astfel propriul sentiment de vinovatie
si nu se poate desprinde de relatia distrugatoare de dominatie.
Oricum, foarte rar un pervers narcisic accepta o sedinta de
terapie familiala sau de cuplu, din moment ce se disculpa de
orice vina. Cei care accepta sunt cei care folosesc metode perver-
se de aparare fara a fi cu adevarat perversi. Cu ocazia sesiunilor
impuse, cum ar fi cele de mediere recomandate de judecator,
perversii tind sa-l manipuleze pe mediator pentru a-i arata cat
de ,,rau” este partenerul. Este important ca terapeutii sau medi-
atorii sA fie foarte vigilenti.

Psihanaliza

SA spu nem luc rur ilo r pe num e: o cur a psi han ali tic a tra dit io-
nal& nu este ada pta ta pen tru o vic tim a car e se afl ai
inc a sub coa u

216
 Abordarea psihologica

violentei perverse si al umilintelor. De fapt, psihanaliza pune pe

primul loc intrapsihicul si nu tine cont de patologiile induse in
relatie celuilalt. Scopul este de a analiza conflictele pulsionale
ale copilariei care au fost refulate. Protocolul ei rigid (sedinte
regulate, frecvente, pacientul lungit pe pat fara a avea contact
vizual cu psihanalistul), propus de Freud pentru a controla tran-
sferul, poate duce la o frustrare de nesuportat pentru o persoana
careia i-a fost refuzata intentionat orice posibilitate de comuni-
care $i ar putea s-o determine sa il identifice pe agresor cu psiho-
terapeutul. Astfel, se perpetueaza relatia de dependenta.
Doar cand victima va fi complet vindecata va putea incepe
sedintele de psihanaliza si va intelege printr-un efort de memo-
rare si detaliere ce aspecte din copilarie pot justifica toleranta sa
prea mare fata de celalalt si va elimina greselile care au permis
relatia de dominatie perversa.
in timp ce psihanaliza vizeaza o modificare a structurii psihi-
ce subterane, celelalte psihoterapii cauta sa obtina o ameliorare
a simptomelor si sa consolideze mecanismele de aparare, ceea ce
nu le impiedica sa obtina prin alte mijloace o remaniere psihica
profunda. Oricum, etapa prealabila a vindecarii este indispensa-
bila pentru victima, care trebuie sa se detaseze de episoadele
recent traite inainte de a evoca ranile din copilarie.
Psihanaliza nu poate face nimic de una singura. Nicio terapie
nu ofera solutii miraculoase care ar permite pacientului sa faca
mai putine eforturi pentru a obtine o schimbare. Putem afirma
c& teoria nu ajuta foarte mult. Este important ca terapeutul sa fie
riguros si implicat si ca pacientul sa rezoneze cu terapeutul si cu
metoda sa. Ar trebui ca psihanalistii sa fie mai deschisi la diferi-
te modele terapeutice si sa adopte si alte perspective. Acest lu-
cru incepe sa se intample, avand in vedere cd tinerii psihie i si

27
Harfuirea morala

psihologi sunt din ce in ce mai deschisi noilor teorii legate de

psihic, existand un dialog intre terapeutii care practica diferite
metode. De ce sa nu trecem de la o forma de terapie la alta sau
de ce sa nu integram practicile psihoterapeutice existente?
 CONCLUZII

PE PARCURSUL CARTII, AM PARCURS PASII IMPLICATI

IN DERULAREA PROCESULUI PERVERS, in anumite contex-
te, dar lista nu este exhaustiva: acest fenomen depaseste cadrul
familial, conjugal, profesional. Apare in toate grupurile sau la
toti indivizii care pot dezvolta 0 relatie de rivalitate, in special in
scoli si universitati. Imaginatia umana nu cunoaste limite atunci
cand trebuie sa distruga buna imagine a celuilalt despre sine, in
incercarea de a ne ascunde astfel propriile slabiciuni si de a ne
plasa in pozitie de superioritate. Cand este implicata puterea,
intreaga societate este vizata. De cand pamantul, au existat oa-
meni fara scrupule, care calculeaza orice pas, manipulatori pen-
tru care scopul scuza mijloacele, dar inmultirea actelor de per-
versitate in mediul familial si profesional este un indicator al
individualismului care domina societatea actuala. intr-un sis-
tem care functioneaza plecand de la legea celui mai puternic, a
celui mai viclean, perversii sunt stapani absoluti. Cand reusita
este valoarea supremé, onestitatea pare slabiciune, iar perversi-
tatea inseamna istetime.
Avand ca pretext toleranta, companiile occidentale renunta
putin cate putin la propriile reguli. Dar a accepta orice, cum fac
victimele perversilor narcisici, inseamna a incuraja comporta-
mente perverse. Multor manageri $i oameni politici, care fi
pot

219
Hartuirea morala

modele pentru tineri, nu le pasa de morala cand isi distrug vre-

un adversar sau cand fac tot posibilul sa ramana la putere. Unii
dintre ei abuzeaza de prerogativele lor, recurg la presiuni psiho-
logice, ratiuni de stat sau ,,confidentialitate” pentru a-si proteja
viata privata. Altii se imbogatesc prin smecherii: exploatarea
bunurilor sociale, escrocherii sau frauda fiscala. Coruptia este la
ordinea zilei. Este suficient si fie unul sau mai multi indivizi
perversi intr-un grup, intr-o companie, intr-un guvern pentru ca
tot sistemul si devina pervers. Daca perversiunea nu este de-
nuntata, se raspandeste prin mijloace subtile: intimidare, frica,
manipulare. De fapt, pentru a distruge o persoana la nivel psi-
hologic, este suficient s creezi un cerc vicios al minciunii sau al
compromisurilor, care 0 vor face complice la procesul pervers.
Este fundamentul functionarii mafiei sau regimurilor totalitare.
Fie cA este vorba de familii, de companii sau de stat, perversil
narcisici fac totul pentru a transfera asupra celorlalti vina dezas-
trului pe care il declanseaza, facand pe salvatorii si ajungand
usor la putere. Ulterior, renunta complet la scrupule, doar ca sa
se mentina pe pozitii. Istoria ne arata numeroase exemple ale
unor astfel de oameni care refuza sa-si recunoasca greselile, nu
isi asuma responsabilitatea, falsifica realitatea si manipuleaza
pentru a elimina orice urma a farddelegilor pe care le comit.
~ Dincolo de intrebarea legata de hartuirea morala, se impun si
fntrebari mai generale. Cum se poate restabili respectul dintre —
persoane? Care sunt limitele tolerantei noastre? Daca oamenii
nu opresc acest proces distructiv, societatea va trebui sa intervi-
na prin legi. Un proiect de lege a fost depus, recent, pentru a
incrimina initierea prin umilire si prin care sa se suprime orice
act degradant si injositor in mediul scolar si socio-educativ.
Dac& nu vre m ca rela tiil e uma ne sa fie in tota lita te reg lem ent ate
prin lege, este vital sa educam copii, astfel incat sa prevenim
asemenea comportamente. :
 BIBLIOGRAFIE

AUBERT N. si GAUJELAC V., Le coiit de l’excellence, Paris, Le Seuil,

1991.
AVFT, BP 108, 75561 Paris cedex 12. Tél. 01 45 84 24 24.
BAUDRILLARD J., De la séduction, Paris, Denoél, 1979.
BERGERET J., La personnalité normale et pathologique, Bordas, Paris,
1985.
CLASSEN C., KOOPMAN C., SIEGEL D., Trauma and dissociation in
Bulletin of the Menninger Clinic, vol. 57, nr. 2, 1993.
CROCQ L., ,,Les victimes psychiques”, in Victimologie, nov. 1994.
CYRULNIK B., Sous le signe du lien, Paris, Hachette, 1989, 1997,
pentru editia de buzunar.
DAMIANI C., Les victimes, Paris, Bayard Editions, 1997.
DEJOURS C., Souffrance en France, Paris, Le Seuil, 1998.
DOREY R., La relation d’emprise, Nouvelle revue de psychanalyse, nv.
24, Gallimard, 1981.
DUTTON M.-A. , GOODMAN L., ,,Postraumatic Stress Disorder
among battered women: analysis of legal implications’, in
Behavioral Sciences and the law, vol. 12, 215-234, 1994.
EIGUER A., Le pervers narcissique et son complice, Paris, Dunod, 1996.
FERENCZI S., ,,Confusion de langue entre les adultes et l'enfant
in franceza.
(1932)”, in Psychanalyse IV, Payot, pentru versiunea
Hartuirea morala

FERENCZI S., ,,Psychanalyse des névroses de guerre (1918), in

Psychanalyse III, Payot, pentru versiunea in franceza.
FERENCZIS., Psychanalyse IV, Payot.
FITZGERALD, ,,Sexual harassment: the definition and measure-
ment of a construct’, in M.A. Paludi (ed.): Ivory power: sexual
harassment on campus, State University of New York Press,
Albany.
FREUD S., Le probléme économique du masochisme, PUF, 1924.
GIRARD R,, La violence et le sacré, Grasset, Paris, 1972.
HURNI M. si STOLL G., La haine de Vamour (La perversion du lien),
Paris, L’Harmattan, 1996.
KAFKA F,, Le proces, Flammarion, Paris, 1983, pentru versiunea in
limba franceza.
KERNBERG O.,_,,La personnalité narcissique”, in Borderline
conditions and pathological narcissism, New York, 1975. Privat,
pentru versiunea in franceza.
KHAN M., Lilliance perverse, Nouvelle revue de psychanalyse 8,
1973.
LAPLANCHE J. si PONTALIS J.-B., Vocabulaire de la psychanalyse,
Paris, PUF, 1968.
LEMAIRE J.-H., Le couple: sa vie, sa mort, Payot, Paris, 1979.
LEMPERT B., Désamour, Paris, Le Seuil, 1989.
LEMPERT B., Léenfant et le désamour, Editions L’arbre au milieu,
1989.
LEYMANN H., Mobbing, Le Seuil, 1996, pentru versiunea in Beba
franceza.
MACKINNEY si MAROULES, 1991, citat de PINARD G.-F. in
Criminalité et psychiatrie, Paris, Ellipses, 1997.
MILGRAM S&., Soumission a lautorité, Paris, Calman-Lévy, 1974,
pentru versiunea in franceza.
MILLER A., Cest pour ton bien, Paris, Aubier, 1984, tradus de Jeanne
Etoré.
 Bibliografie

MILLER A., La souffrance muette de l'enfant, Aubier, pentru versiunea

in franceza, 1988.
MILLER A., La souffrance muette de l'enfant, Paris, Aubier, 1990.
NAZARE-AGA L., Les manipulateurs sont parmi nous, Les éditions
de
‘homme, 1997.
OVIDE, Les métamorphoses, Paris, Gallimard, tradus de G.
LAFAYE.
PERRONE R., NANNINI M., Violence et abus sexuels
dans la famille,
Paris, ESF, 1995.
RACAMIER P.-C., L’inceste et l'incestuel, Paris, Le
s Editions du
College, 1995.
RACAMIER P.-C., Pensée perverse et décervelage, Gruppo
, 8.
RICGUR P., Le pardon peut-il guérir?, Esprit, mart
ie-aprilie 1995.
ROUSTANG F., Comment faire rire un paranoinque, Paris, Editions
Odile Jacob, 1996.
SPIEGEL D., ,,Dissociation and hypnosis in post-traumat
ic stress
disorders”, in Journal of Traumatic Stress, 1, 17-33.
SUN TSE, L‘art de la guerre, tradus din chinez& de parintele
Amiot,
Paris, editura Didot Vainé, 1772. Reeditat la Agora classiques,
1993.
TELLENBACH H., La mélancolie, PUF, pentru versiunea in limba
franceza, 1961.
 Au mai aparut la Editura Philobia

Colectia Emisfera dreapta

Jeanne Siaud-Facchin — Prea inteligent ca sa fii fericit? Adultul suprado-
tat
Christel Petitcollin - Gandesc prea mult. Cum sa iti gestionezi fluxul ne-
intrerupt de ganduri
Myriam Ogier — Creierul drept in tara creierelor stangi. Atipic, intuitiv, cre-
ativ: gaseste-ti locul daca simti ca iesi din tipare

Colectia Perversii narcisici

Jean-Charles Bouchoux - Perversii narcisici sau violenta invizibila. Cine
sunt? Cum actioneaza? Cum ne protejam?
Caroline Bréhat - Am iubit un manipulator. Marturia unei femei prinse in
capcana unui pervers narcisic
Christel Petitcollin - Cu cat sunt mai inteligent, cu atat sunt mai usor de
manipulat. De ce sunt manipulabil atunci cand gandesc prea mult
Julie Arcoulin — Parintii toxici. Cum sa te vindeci de un parinte manipula-
tor pervers narcisic :
Jean-Charles Bouchoux - Rana de abandon. Vindeca-ti angoasa de
abandon si inceteaza sa mai fii o victima
Christel Petitcollin - Copiii manipulatorilor. Cum iiprotejam?
Christel Petitcollin - Scapa de manipulatori. Exista solutii!
Poti elena pe cineva lore prin cuvinte, priviri, insinuari, Get
Seu eue RI ROrl Uuroomr em nee may ane morons
sau hirtuirea morala.

Marie-France Hirigoyen analizeaza caracteristicile relatiei cu

Te ORO Kens mine CMP RY Meme ments (arse Kaltes
vorba despre ceva banal, aratandu-ne ca procesul de distrugere a
unei persoane poate fi intalnit in cuplu, in familie sau la locul de
muncA, victimele fiind antrenate intr-o spiral’ depresiva, uneori
chiar suicidara.
hietecemetac plina de marturii ale victimelor, autoarea, unul
dintre marii specialigti francezi in domeniu, se pozitioneaza de
partea persoanclor agresate, astfel incat hartuirea la care sunt
supuse zilnic si fie considerata exact ceea ce este: 0 veritabila
moarte psihica. Considerata in Franta drept o adevarata 1S orem
pentru a intelege situatiile de dependenta gi suferinta generate
de manipulatori, aceasta lucrare, Mle eTehe encore Cerny) Oe
beratoare, actioneazi precum o contraotraya f rep ae

Hartuirea morala a luat amploare, in toate

si interesul pentru aceasta carte remarcal
ghid practic adresat deopotriva victimelo
ajute si terapeutilor (care vor putea propune
noua de tratament).
y y + Vee
@) eauenl care ne va indemna sa nu mai ramang

la aceasta problema cu consecinte extreme Fo

HAN
ISBN 978-606- i 11-1
 WU
SBN 978-606- 970 7- iL 1

911786069