Comentariul hotarârii emide de către Curtea Suprema de Justiție

Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii este un
tratat internațional care oferă un cadru legal pentru cazurile în care un copil este răpit și dus
ilegal în altă țară de către un părinte sau o altă persoană. Scopul principal al acestei convenții este
de a facilita întoarcerea rapidă a copilului în țara sa de rezidență obișnuită, astfel încât situația să
fie rezolvată într-un mod legal și echitabil. Conform Convenției, statele semnatare trebuie să
coopereze pentru a asigura întoarcerea rapidă a copilului răpit în țara sa de obișnuință și pentru a
rezolva astfel de situații într-un mod eficient și conform prevederilor legale. Este important să se
urmeze procedurile prevăzute în cadrul Convenției pentru a aduce copilul înapoi în mod legal și
pentru a soluționa disputa legată de custodie în conformitate cu legile internaționale și naționale.
În situația de mai sus, în care unul dintre părinți a refuzat să aducă copilul înapoi în țara de
rezidență obișnuită și a rămas cu acesta în altă țară, Convenția de la Haga poate fi aplicabilă în
vederea obținerii întoarcerii copilului în țara sa de origine. Este esențial să se solicite asistență
legală și să se acționeze conform procedurilor stipulate în Convenție pentru a aborda această
situație. Din informațiile oferite, situația descrie mai degrabă un conflict între părinți în legătură
cu custodia copilului, decât o răpire în sensul tradițional al termenului. Este vorba despre un caz
complex în care unul dintre părinți a plecat cu copilul în altă țară fără consimțământul sau
acordul celuilalt părinte, ceea ce nu poate fi considerat o formă de răpire internațională a
copilului, conform Convenției de la Haga, deoarece copilul este cetaten al Republicii Moldova și
se afla legal pe teritoriul statului.Aspectele legate de drepturile și custodia copiilor sunt deseori
sensibile și complicat de rezolvat. În mod normal, aceste situații sunt evaluate și rezolvate prin
intermediul autorităților și instanțelor legale, care iau în considerare interesul superior al
copilului. Din descrierea situației, pare să fi existat o dispută în ceea ce privește custodia și
vizitarea copilului. Încălcarea drepturilor omului poate fi interpretată în sensul neacordării unui
acces adecvat la copil, în special pentru părintele care nu locuiește cu acesta. Dreptul la viața de
familie, conform articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, poate fi considerat
încălcat atunci când unul dintre părinți este împiedicat să aibă un contact adecvat și regulat cu
copilul. Totuși, în multe jurisprudențe, inclusiv în cazurile legate de custodia copiilor, deciziile
judecătorești sunt luate în considerare pentru a asigura interesul superior al copilului. În acest
caz, hotărârile instanței au stabilit un program de vizite pentru părintele care nu locuiește cu
copilul, lucru care indică un efort de a menține legătura părintelui cu copilul. Dreptul la un
proces echitabil, conform articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, se referă la
garantarea unui proces judiciar corect și imparțial. Atunci când este vorba despre cazuri legate de
custodia și drepturile de vizită asupra copiilor, instanțele sunt adesea obligate să ia decizii care să
servească interesul superior al copilului. În acest caz, hotărârea instanței poate fi interpretată ca
fiind menită să protejeze interesul copilului, oferind accesul ambilor părinți în viața sa. Decizia
de a stabili un program de vizite pentru părintele care nu locuiește cu copilul poate fi în
conformitate cu articolul 8 al Convenției, care se referă la dreptul la viața privată și de familie.