1.

Anatomia și fiziologia nasului și sinusurilor paranazale

Manual European – pag 161
Sarafoleanu – lucrări practice
Rinologie Sarafoleanu – pag 5
Manual Zainea – pag 155

Contents
1. Anatomia nasului și a sinusurilor paranazale ................................................................. 2
1.1 Dezvoltarea embriologică a cavității nazale și a sinusurilor paranazale ............ 2
1.2 Anatomia nasului și a sinusurilor .............................................................................. 3
1.2.1 Nasul extern – piramida nazală ........................................................................... 3
1.2.2 Cavitatea nazală ..................................................................................................... 5
1.2.3 Sinusurile paranazale ......................................................................................... 14
1.2.4 Fosa pterigopalatină ........................................................................................... 20
2. Fiziologia nasului și sinusurilor paranazale .................................................................. 22
2.1 Funcția respiratorie ..................................................................................................... 22
2.2 Funcția de secreție ...................................................................................................... 23
2.3 Funcția de încălzire a aerului .................................................................................... 24
2.4 Funcția de purificare a aerului .................................................................................. 25
2.5 Funcția ciliară ............................................................................................................... 25
2.6 Funcția fonatorie ......................................................................................................... 26
2.7 Funcția imunologică ................................................................................................... 26
2.8 Funcția senzitivă proprie a sistemului trigemen ................................................... 28
2.9 Funcția estetică ........................................................................................................... 31
2.10 Funcția de olfacție ....................................................................................................... 31
2.11 Fiziologia sinusurilor paranazale ............................................................................. 32

1
 1. Anatomia nasului și a sinusurilor paranazale

1.1 Dezvoltarea embriologică a cavității nazale și a sinusurilor paranazale

- În mugurele frontal se remarcă după săptămâna a 6-a două invaginații

laterale separate care sunt fosetele olfactive
- Ele comunică cu cavitatea bucală prin șanțurile nazo-olfactive
- Din îngroșarea acestor șanțuri iau naștere mugurii nazali – doi externi și doi
interni → reprezintă începutul fosei nazale primitive
- Mugurii nazali externi dau naștere la:
o Peretele lateral al foselor nazale
o Regiunea etmoidală
- Mugurii interni formeaza:
o Dosul și vârful nasului
o Porțiunea mediană a buzei superioare
o Osul incisiv cu incisivii
- În jurul foselor nazale se formează din mezenchimul înconjurător:
o Capsula cartilaginoasă a nasului
o Septul cartilaginos
o Lama cartilaginoasă a cornetului inferior
- Cornetele nazale se formează prin evaginarea epiteliului cavităților nazale în
porțiunea laterală
- Sinusurile iau naștere din jgheabul embrionar al infundibulului, din ductus
medius
- Epiteliul ductus medius va pătrunde în mezenchimul facial și va da naștere
sinusurilor paranazale

O întelegere a fundamentelor embriologiei nazale este necesară pentru

studierea patologiei malformative la acest nivel.
În săptămânile 4-8 de gestatie, nasul și regiunea mediofacială se formează
din 5 muguri: cranial se dezvolta mugurele frontonazal, lateral mugurii maxilari și
inferior mugurii mandibulari.
Mugurele frontonazal delimitează superior stomodeumul. La sfârșitul
săptămânii 4 în porțiunea inferioară a mugurelui frontonazal, ectodermul se
îngroașă și formează placodele nazale. Pe marginea acestora mezenchimul se
îngroașă și formează mugurii nazali mediali și laterali.
La vârsta de 5-6 săptămâni, cei 2 muguri maxilari fuzionează cu mugurii
nazali laterali (inițial) apoi cu cei mediali. De asemenea, mugurii maxilari vor
fuziona cu mugurii nazali.
La 7 săptămâni nările sunt constituite și delimitările între mugurii maxilari,
mandibulari și nazali încep să se șteargă. Se formează cele 2 cavități nazale,
precum și piramida nazală, care începe să fie vizibilă, prin ștergerea șanțului
între proeminența cerebrală și mugurele frontonazal.
Canalul olfactiv (creat prin fuzionarea mugurilor nazali) este obliterat de cîte o

2
 membrană epitalială anterior și posterior. Membrana posterioară se numește
membrana buconazală, și se resoarbe în mod normal în lunile 2-4.
Palatul primar apare în săptămâna 5, când partea sa anterioară formează
premaxila.
În săptămâna 6, apar îngroșări mediane ale mugurilor maxilari, care
proliferează spre medial formând procesele palatine. Acestea vor fuziona
complet spre săptămâna 10, formând palatul secundar (definitiv) care separă
stomodeumul în cavitatea bucală și cavitatea nazală.
Coborârea unei lamei mezenchimatoase dinspre baza craniului între cei 2
muguri nazali mediali și sudarea acesteia de procesele palatine formează septul
nazal, cu împarțirea cavității nazale în cele 2 jumătăți.
Aceste modificari evolutive se asociază cu dezvoltarea peretelui nazal medial
și a sinusurilor paranazale primitive, întregul proces necesitând o foarte precisă
acuratețe în migrarea mezenchimală.

1.2 Anatomia nasului și a sinusurilor

1.2.1 Nasul extern – piramida nazală

- Formă piramidală cu baza inferior, de forma unui triunghi isoscel ce cuprinde
2 orificii ovalare (narinele), despărțite de un perete median mobil (columela
sau subcloason)
- Ocupă partea mediană a masivului facial mijlociu
- Elemente: rădăcina nasului (vârful piramidei), dorsum-ul nasal (pe linia
mediană), 2 fețe antero-laterale, aripile nasului, șanțuri alare, vârful nasului,
orificiile narinare, șanțul naso-labial, unghiul naso-labial

Delimitare:
Superior: o plică cutanată transversală coresunzăoare suturii frontonazale = șanț
nazo-frontal
Inferior: planul orizontal tangent la partea mobilă a septului nazal (subcloason) –
șanțul nazo-labial
Lateral: șanțul nazo-palpebral și șanțul nazogenian
Structura piramidei nazale

1. Pielea
- Subțire și mobilă deasupra periostului (superior)
- Groasă și aderentă (pe planurile subiacente) la nivelul vârfului nasului și
aripilor nazale
- Conține: foliculi piloși, glande sudoripare, glande sebacee
2. Tesutul subcutanat
- Lamă fină de țesut conjunctiv lax, în zonele mobile ale pielii – superior
- Lipsește în zonele aderente ale pielii – inferior
3. Planul muscular:
- Nu acoperă toată piramida nazală, mm sunt inervați de n. VII

3
 - Mușchiul procerus (depressor glabelli): ridică nasul, formează cutele
transversale în aria dintre sprâncene
- Mușchiul ridicător al buzei superioare și aripii nazale: dilatator al orificiului
nazal (fasciculul medial); ridică buza superioară (fasciculul lateral)
- Mușchiul nazal:
o Partea transversală: constricția orificiului nazal
o Partea alară: dilatarea orificiului nazal
- Mușchiul coborâtor al septului nazal: coboară SN și vârful nazal, mărește
diametrul orificiul nazal în inspir forțat
4. Periost-Pericondru
- Lamă de țesut conjunctiv care acoperă oasele și cartilajele și le leagă între ele
5. Planul osteocartilaginos
- Oase:
o Partea nazală a frontalului, oasele nazale, procesul frontal al
maxilarului, spina nazală anterioară a osului maxilar
- Cartilaje: cartilaje hialine
o Cartilajul septal
o Cartilajul lateral superior
o Cartilajul lateral inferior sau alar (un stâlp lateral – punctul cel mai
înalt al nasului și un stâlp medial – participă la formarea columelei)
o Cartilaje accesorii (1-4 cartilaje sesamoide)

*La limita dintre cartilajul lateral superior și cartilajul inferior alar se

formează limen nasi
Vestibulul nazal

- De la orificiul narinar până la limen nasi care corespunde marginii superioare

a cartilajului nazal inferior (cartilaj alar), de aici pielea se continuă cu mucoasa
nazală
- Lateral: aripa nasului și stâlpul lateral al cartilajului alar (marginea inferioară a
stâlpului lateral este mai scurtă decât marginea inferioară a narinei → partea
inferioară a narinei e formată din țesut fibro-adipos)
- Medial: delimitat de stâlpul medial al cartilajului alar
- Lumenul este tapetat de piele (+ glande sebacee, glande sudoripare, fire de
păr (vibrissae)) ; aceste fire de păr sunt încurbate către orificiul narinar →
ajută la reținerea particulelor din aerul inspirat
- Cu vârsta, aria vestibulului nazal crește în dauna regiunii respiratorii a cavității
nazale

4
Vascularizația nasului extern

Artera Ramura de origine Teritoriul vascularizat

Ramuri alare și ramuri Artera facială ← ACE Regiunea alară,
faciale columela
Artera dorsală a Artera oftalmică ← ACI Dorsul nazal, fețele
nasului laterale
Ramuri nazale laterale Artera infraorbitară←ACE Dorsul nazal, fețele
laterale

Venele drenează în vena facială (venă angulară) și în vena oftalmică cu drenaj în

sinusul cavernos!
Limfaticele:

- Ganglionii submentonieri, submandibulari

- Ganglionii bucali
- Ganglionii parotidieni

Inervația nasului extern

 Senzitivă:
- Nervul infratrohlear (din n. oftalmic V1) – partea laterală a rădăcinii nasului
- Ramuri nazale externe (din n. oftalmic V1) – rădăcina și dorsumul nazal până
la vârful nasului
- Ramuri nazale externe și interne (din n. infraorbitar V2) – aripa nazală, fețele
laterale și vestibulul nazal
 Motorie
- Ramuri din n. facial VII

1.2.2 Cavitatea nazală

Este divizată sagital în două fose nazale prin septul nazal.

Se întinde de la orificiile narinare (prin care comunică cu exteriorul) până la
orificiile nazo-faringiene sau choane (prin care comunică cu nazo-faringele), și de la
palatul osos (care o desparte de cavitatea bucală) până la lama ciuruită a etmoidului
(Care o separă de fosa craniană anterioară).
Fiecare fosă nazală prezintă următorii pereți: medial (septul nazal), lateral,
superior, inferior.

1. Apertura piriformă
= conturul osos anterior al cavității nazale
- Limita superioară: marginea inferioară a oaselor nazale
- Limita inferioară + laterală: incizura nazală a maxilarului
- Limita antero-mediană: spina nazală anterioară (osul maxilar)

5
 2. Choana
= conturul osos posterior al cavității nazale
- 2,5/1,3 cm
- Medial: marginea posterioară a vomerului
- Inferior: marginea inferioară a palatului osos cu spina nazală posterioară (din
osul palatin)
- Lateral: marginea posterioară a lamei mediale pterigoidiene cu cârligul
pterigoidian (osul sfenoid)
- Superior: fața inferioară a corpului sfenoidului cu aripioara vomerului și
apofiza vaginală a lamei mediale pterigoidiene

3. Paretele medial – septul nazal SN

- Lama perpendiculară a etmoidului
- Vomer (poate fi pneumatizat de sinusul sfenoid)
- Cartilaj septal (4-8 mm grosime antero-inferior; 3-4 mm grosime central =
cartilaj patrulater)
- Creasta nazală a palatului dur
- Creasta sfenoidală și rostrul sfenoidal
- Marginea medială a cartilajului lateral superior
- Septul membranos (între cartilajul septal și stâlpul medial al cartilajului alar)
- Stâlpul medial al cartilajului alar
- Cartilajul vomero-nazal

Arterele septului nazal:

- Artera etmoidală anterioară ← artera oftalmică ← ACI

- Artera etmoidală posterioară ← artera oftalmică ← ACI
- Artera sfenopalatină ← artera maxilară ← ACE
- Artera labială superioară (cu 2 ramuri: alară + septală) ← artera facială ←
ACE
- Artera palatină mare din a. palatină descendentă ← artera maxilară ← ACE

La partea antero-inferioară a septului nazal este zona Little unde se formează

prin anastomoza acestor artere plexul Kiesselbach, format din bucle capilare
neobișnuit de lungi (la 1 cm deasupra spinei nazale)
Venele septului nazal

- Venele sfenopalatine → plexul venos pterigoidian → vena maxilară

- Vena facială → vena jugulară internă VJI
- Venele etmoidale anterioare + posterioare → sistemul venos oftalmic →
sinusul cavernos
- Dacă foramen caecum este permeabilă, unele vene pot drena pe aici în
sinusul sagital superior

6
Limfaticele

- Partea anterioara a SN → ggl submandibulari

- Partea posterioară a septului → ggl retrofaringieni, cervicali profunzi anteriori

Inervația septului nazal

- Senzitivă:
o N. etmoidal anterior ← n. nasociliar ← n. V1
o N. nasopalatin ← n. V2
o Nervul alveolar antero-superior ← n. V2
- Ramurile senzitive sunt însoțite de fibre simpatice postganglionare pentru
vasele de sânge și fibre parasimpatice postganglionare (din ggl pterigopalatin)
pentru glandele nazale.

Mucoasa septală

- Mucoasă de tip respirator, cu excepția porțiunii superioare (adiacentă lamei

ciuruite a etmoidului) unde este mucoasă olfactivă
- Mucoperiostul și mucopericondrul septului nazal sunt separate de mucoasa
care acoperă creasta nazală a palatului dur
- Epiteliul respirator este format din:
o Celule cilindrice pseudostratificate ciliate și simple, celule stem bazale
și celule caliciforme
o Celulele caliciforme sunt mai numeroase la nivelul mucoasei
sinusurilor nazale față de cele de la nivelul SN
o Celulele cilindrice prezintă pe suprafața lor microvili (previn uscarea
mucoasei)
- Mucoasa olfactivă:
o Celule receptoare, celule de suport, celule stem bazale cu rol de
regenerare și glandele Bowman (asigură secreția epiteliului olfactiv)
o Celulele receptoate prezintă microvili

4. Peretele superior (tavanul)

- Asemeni unei arcade concave inferior, cu 3 segmente
- Segmentul naso-frontal (oblic ascendent spre posterior) ← oasele nazale,
partea nazală a osului frontal, spina nazală a frontalului
- Segmentul etmoidal (orizontal) ← lama ciuruită a etmoidului, străbătută de
filetele nervilor olfactivi
- Segmentul sfenoidal (vertical apoi orizontal) ← fața anterioară și inferioară a
corpului osului sfenoidal

Tavanul etmoidal – partea mediala – este considerată zonă critică.

7
- Lamela laterală a lamei ciuruite a E este cea mai subțire dintre labirintul
etmoidal și creier
- Este absentă sau are maxim 0,5mm
- Risc mare de fistulă LCR
- Instrumentele chirugicale nu trebuie rotate supero-medial, nici mucoasa de la
acest nivel nu trebuie îndepărtată

5. Peretele inferior (podeaua)

- Forma unui jgheab cu concavitatea în sus
- ¾ anterioare ← procesele palatine ale oaselor maxilare
- ¼ posterioare ← lamele orizontale ale oaselor palatine
- La 2 cm de la orificiul narinar este o depresiune în mucoasă → aici începe
canalul incisiv (pe aici trece nervul naso-palatin, artera palatină mare, ramura
septală a arterei sfenopalatine

6. Peretele lateral
- Este alcătuit din 3 planuri osoase
- Dinspre exterior spre interior, primul plan osos:
o Fața nazală a corpului osului maxilar
o Procesul frontal al osului maxilar
o Lama medială pterigoidiană
- Al doilea plan:
o Osul lacrimal
o Lama verticală a osului palatin
- Al treilea plan:
o Cornetul nazal inferior (os separat)
o Cornetul nazal mijlociu (aparține maselor laterale ale etmoidului)
o Cornetul nazal superior (aparține maselor laterale ale etmoidului)
o Inconstant – cornet nazal suprem sau accesor Santorini, Zuckerkandl
o Între fața externă a fiecărui cornet și peretele lateral al FN se formează
niște culoare înguste = meaturi nazale

a. Cornetul nazal inferior CNI

- formează peretele medial al meatului nazal inferior (MNI)
- este un os separat
- 3,5-4cm
- Inserția CNI:
o Segmentul anterior: articulat la creasta conchală a maxilarului
o Segmentul posterior: articulat la creasta conchală a lamei
perpendiculare a osului patalin

8
 o Segmentul mijlociu, are 3 porțiuni:
 1/3 anterioară = proces lacrimal – se articulează cu procesul
descendent al osului lacrimal; se acoperă astfel șanțul lacrimal,
care devine canalul lacrimo-nazal (se deschide în MNI)
 1/3 mijlocie = proces maxilar – se articulează cu procesul
maxilar al osului palatin
 1/3 posterioară = proces etmoidal – se articulează cu procesul
uncinat

b. Cornetul nazal mijlociu CNM

- Formează peretele medial al meatului nazal mijlociu MNM
- Aparține osului etmoid
- CMN aerat în partea anterioară = concha bullosa
- Capul CNM poate fi larg și bombat fără a fi pneumatizat, Poate fi bifid, rar
- CNM de partea deviației septale este adesea foarte subțire
- CNM paradoxal fomat – concav medial și convex lateral (îngustează meatul)
- Inserția CNM:
o Segmentul anterior: articulat la creasta etmoidală a procesului frontal al
maxilarului
o Segmentul posterior: articulat la creasta etmoidală a lamei
perpendiculare a osului palatin
o Segmentul mjlociu, are 3 porțiuni:
 1/3 anterioară – pe marginea laterală a lamei ciuruite a
etmoidului
 1/3 mijlocie – se inseră pe lama papiracee (este lamela
bazală a CNM)
 1/3 posterioară – se inseră pe lama papiracee și formează
tavanul CNM

Peretele lateral nazal corespunzător MNM prezintă următoarele structuri:

- Procesul frontal al maxilarului

- Celula Agger Nasi (agger=movilă)
- Osul lacrimal și procesul lacrimal al CNI
- Fontanela anterioară și posterioară
- Procesul uncinat PU
- Hiatusul semilunat Hse
- Recesul frontal RF
- Infundibulul etmoidal IE
- Ostiumul maxilar
- Bula etmoidală BE
- Recesul retrobulbar (sinusul lateral)

9
 Celula agger nasi
- Provine din porțiunea ascendentă a primei creste etmoidale care persistă
imediat anterior și superior de inserția CNM
- Proeminență osoasă pneumatizată (pneumatizare variabilă)
- La nivelul procesului frontal al maxilarului
- Acoperă osul lacrimal
- Pereți groși sau subțiri ca o coajă de ou
- Poate oferi acces spre sacul lacrimal (dacriocistorinostomie)
- Celulele de la acest nivel trebuie îndepărtate în vederea explorării recesului
frontal

 Linia maxilară
- Proeminență osoasă concavă posterior, în peretele lateral al FN
- Începe la rădăcina CNM și se termină în raport cu capul CNI
- Este reperul pentru sacul și canalul lacrimo-nazal
- Canalul și orificiul lacrimo-nazal: 1/3 anterioară a MNI

 Procesul uncinat (PU)

- Este ușa de intrare în sinusul maxilar
- Formă: cârlig, bumerang, semilună
- Orientat aproximativ sagital
- Direcție anterosuperior → posteroinferior
- Marginea anterioară – convexă
- Marginea posterioară – concavă: paralelă cu fața anterioară a BE
- Variante de inserție superioară:
o Lamina papiracee
o Osul lacrimal
o Baza craniului
o Fața laterală a CNM
o Pe toate aceste elemente
- Formeaza peretele medial al infundibulului etmoidal (IE)
- Formează conturul anterior al hiatusului semilunar inferior
- Pneumatizat în 2,5 % din cazuri
- Poate depăși MNI prin marginea sa liberă

 Recesul frontal (RF)

- Situat în partea antero-superioară a MNM
- Delimitat:
o Medial – MNM
o Lateral – lama papiracee

10
 o Superior – baza craniului
o Inferior – limită dependentă de inserția procesului uncinat
- Sinusul frontal poate fi considerat segmentul superior al unei clepsidre, a
cărei porțiune îngustă (gâtul) este infundibulul frontal → se continuă inferior
cu recesul frontal (segementul inferior al clepsidrei, dar fără bază) → se
continuă cu IE, sau se deschide medial de PU (în funcție de inserția acestuia)

 Infundibulul etmoidal (IE)

- Coridor scurt ce duce spre sinusul maxilar
- Structură ca o pâlnie
- Spațiu tridiimensional
- Aici drenează etmoidul anterior și sinusul frontal!
- Se deschide în MNM prin hiatusul semilunar inferior (Hse inf)
- Delimitare:
o Peretele medial: PU
o Peretele lateral: lama papiracee/osul lacrimal sau procesul frontal al
maxilarului
o Peretele posterior: fața anterioară a BE

 Hiatusul semilunar inferior

- Spațiul dintre PU și BE
- Așezat în plan sagital
- Lungime de 14-22 mm, lățime de 1,5-3 mm
- Un spațiu bidimensional
- prin el drenează sinusul maxilar → prin ostiumul natural, și grupul anterior
etmoidal + sinusul frontal (prin infundibulul etmoidal)

 Bula etmoidală (BE)

- Posterior de IE
- Cea mai mare celulă etmoidală anterioară
- În 7-% din cazuri este pneumatizată (nepneumatizată = torul lateral sau torus
etmoidal)
- Pneumatizarea este variabilă
- Poate prezenta septuri
- Dacă BE atinge tavanul etmoidal, atunci ea formează peretele posterior al
recesului frontal RF
- Dacă BE nu atinge tavanul etmoidal, atunci se va forma recesul suprabulbal =
spațiu pnaumatizat între BE și baza craniului

11
  Recesul retrobulbar (sinusul lateral)
- Recesul aerian ce separă BE de lamela bazală a CNM ( LBIII)
- Aparține etmoidului anterior
- LBIII reprezintă limita posterioară a etmoidului anterior
- *De ce reces și nu celulă? Celula are numai o deschidere de drenaj și
ventilație; recesul poate fi abordat din mai multe părți
- Abordul LBIII trebuie făcut în punctul cel mai medial și inferior
- Este un teritoriu critic deoarece nervul optic II trece uneori prin celulele
etmoidale posteriore (CT anterior obligatoriu!)

 Hiatusul semilunar superior

- Fanta dintre BE și peretele lateral al CNM
- Se deschide grupul etmoidal mijlociu-bulbar prin 1 sau mai multe orificii
situate deasupra BE

 Ostiumul natural al sinusului maxilar

- La nivelul HSe inferior
- Privit dinspre MNM, ostiumul rămâne ascuns, lateral de PU
- Un ostium văzut înainte de uncinectomie, este un ostium accesor dintr-o
fontanelă (25-35% din cazuri)
- Diametru mediu de 4-6mm
- Canularea ostimului → mișcare infero-laterală, pe deasupra marginii
superioare a CNI

 Complexul ostiomeatal – o entitate funcțională

- Cuprinde: PU, IE, BE, HSe superior și inferior, ostiumul sinusul maxilar, MNM
- Reprezintă sistemul de drenaj comun fronto-etmoido-maxilar

Sinsurile anterioare ale feței Deschiderea lor la nivelul complexului

ostiomeatal
Sinusul frontal -din infundibulul frontal, in funcție de
inserția PU, în:
o Partea anterioară a MNM prin
recesul frontal
o Partea anterioară a IE
Sinusul maxilar HSe inferior (între PU și BE)
Grupul etmoidal anterior (celulele Infundibulul etmoidal
etmoidale infundibulare)
Grupul etmoidal mijlociu (celulele HSe superior, prin unul sau mai multe
etmoidale bulare) orificii, pe sau deasupra BE

12
 c. Cornetul nazal superior
- Aparține etmoidului
- Capul CNS se proiectează înapoia recesului retrobulbar
- La nivelul său se găsește etmoidul posterior (1-7 celule cu un singur orificiu
de drenaj), care se deschide în MNS

 Recesul sfenoetmoidal
- Coridor îngust, între septul nazal și CNS
- Aici se deschide sinusul sfenoidal

Vasele peretelui lateral

Arterele:

- Artera etmoidală anterioară (ACI)

- Artera etmoidală posterioară (ACI)
- Artera facială (ACE)
- Ram din artera palatină descendentă (A. maxilară – ACE)
- Ramuri nazale laterale din artera sfenopalatină (A. maxilară – ACE)

Venele:

- Drenează în vena sfenopalatină, venele etmoidale și în sinusul sagital

superior

Limfaticele:

- Ggl submandibulari, latero- și retrofaringieni, cervicali profunzi

Inervația peretelui lateral – senzitivă

- N. etmoidal anterior (v1)

- N. alveolar antero-superior (V2)
- Ramuri nazale laterale din N. maxilar, via ganglionul pterigopalatin
- Zona de suprapunere a n. etmoidal anterior (V/1) cu nervul maxilar (V/2)

Inervația foselor nazale:

 Senzorială: nervul olfactiv

 Senzitivă: n. nazo-ciliar ( ram al nervului oftalmic V1), nervul sfeno-palatin
(ram din n maxilar V2)
 Vegetativă: ține de ganglionul sfeno-palatin Meckel cu:
- Aferențe ce țin funcțional de n. Vidian (aparține nervului VII bis)
- Fibre simpatice din ggl simpatici cervicali superiori

13
- Eferențe ce țin funcțional de nervul maxilar V2
- Fibre simpatice perivasculare

1.2.3 Sinusurile paranazale

- Cavități aeriene pereche

- Sinusul maxilar, sinusul frontal, sinusul sfenoidal și sinusul etmoidal (diferă de
structura celorlalte prin multiple cavități mici ce-l formează → grup
anterior,mijlociu și posterior)
- Se deschid în peretele lateral al caviății nazale
- Mucoasa care le tapetează este continuarea mucoasei nazale (de tip
respirator)
- mucoasa sinusală este mai subțire, mai slab vascularizată și mai puțin
aderentă de peretele osos
- Histologic, are aceeași structură ca mucoasa nazală, dar diferă prin proporția
elementelor care intră în alcătuirea sa (epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat
sau neciliat, cu microvili și celule bazale, întrepătruns de celule caliciforme și
de grupuri de glande seroase și mucoase)
- Secreția produsă de glande și de celulele caliciforme este transportată din
sinus, prin orificiul natural de deschidere în fosa nazală de către covorul ciliar
- Pot fi asimetrice, rudimentare sau absente

a. Sinusul frontal

- În grosimea scuamei frontale și a părții orbitare a frontalului

- Forma literei L, cu partea verticală între compactele scuamei frontale
- Peretele anterior: la nivelul glabelei și arcului sprâncenos, 0,5-12,5 mm
grosime
- Peretele posterior: corespunde polului frontal al emisferei cerebrale, 0,3-4mm
grosime
- Peretele medial: este septul intersinusal, adeseori incomplet, deviat de la linia
mediană
- Volum mediu: 7ml
- Dimensiuni medii: 2,8-3,2 cm înălțime, 2,4-2,6 lățime, 1,8-2 adâncime
- Secrețiile din SF iau calea infundibulului frontal care se deschide – prin
ostiumul frontal – în recesul frontal sau infundibulul etmoidal (în funcție de
inserția PU)
- Ostiumul natural este la capătul antero-superior al infundibulului etmoidal
(imediat înapoia inserției anterioare a CNM)
- Ostiumul natural, față de pereții SF, este situat postero-medial în podeaua SF

14
- Sinusul frontal ce se continuă cu IE și se deschide în RF→ formează o
structură asemănătoare cu o clepsidră
- Termenul de canal fronto-nazal trebuie abandonat deoarece nu se poate
demonstra existența unui canal cu pereți proprii
- Epiteliul respirator: număr mic de celule (6000/mm2) și câteva glande sero-
mucoase (0,08/mm2)
- Raporturi:
o Inferior: orbita, labirintul etmoidal, fosele nazale
o Superior: fosa craniană anterioară, fanta, bulbul și tractul olfactv
o Medial: lama ciuruită a etmoidului, fanta olfactivă
- Vascularizație:
o supraorbitară și etmoidală anterioară
o vene anastomotice de la nivelul incizurii supraorbitare, către
vena supraorbitară și vena oftalmică superioară
o vene diploice către sinusul venos sagital și sinusul sfeno-parietal
o Limfatice: ganglionii submandibulari
- Inervație: nervul supraorbitar (din V1)

b. Sinusul maxilar (antrul Highmore)

- Ocupă corpul osului maxilar și prin recesurile sale, inconstante, procesele

acestuia
- Se dezvoltă între 2 și 12-14 ani
- Are forma unei piramide, cu baza medial (la peretele lateral al fosei nazale) și
vârful lateral (către osul zigomatic)
- Dimensiuni medii: 35mm înălțime la nivelului primului molar, 25mm lățime,
32mm adâncime antero-posterioară
- Volum mediu: 10-15ml
- Epiteliul respirator sinusal: cea mai mare densitate de celule caliciforme
(10000/mm2) și de glande seromucoase, față de celelalte sinusuri
- Raporturi:
o Anterior: obrazul
o Posterior: fosa infratemporală și pterigopalatină
o Superior: orbita și mănunchiul vasculo-nervos infraorbitar
o Inferior: dinții și palatul dur
- Vascularizație:
o Artere: facială, infraorbitară, palatină descendentă, alveolare
superioare anterioare și posterioare, sfenopalatină
o Vene: facială, plexul venos pterigoidian, vena oftalmică inferioară
o Limfatice: către fosa pterigopalatină, dar și în ggl submandibulari
- Inervație:

15
 o Nervi senzitivi (din V2): nn alvolari superiori anteriori, mijlocii, posteriori,
nervul palatin mare, nervul infraorbitar (prin ramuri perforante)

 Peretele anterior (antero-lateral sau jugal)

- Se întinde în plan vertical: de la rebordul orbitar la rebordul alveolar la nivelul
caninului și premolarilor; în plan transversal – de la unghiul intern ocular la
joncțiunea zigomatico-maxilară
- Prezintă:
- Gaura infraorbitară: traversată de mănunchiul vasculo-nervos infraorbitar
- Fosa canina: deasupra premolarilor (la acest nivel grosimea osului este cea
mai mică)
- Eminența canină: proeminență ridicată de rădăcina caninului în compacta
vestibulară a procesului alveolar
- În grosimea acestui peretele se găsesc canale alveolare superioare-
anterioare și uneori canale alveolare superioare-mijlocii → dacă sunt
dehiscente către mucoasa sinusală, aceste canale expun mănunchiurile
vasculo-nervoase omonime →într-o inflamație a mucoasei sinusale poate să
apară nevralgie secundar la nivelul dinților frontali și premolari
- În grosimea peretelui: un canal vascular (canal Parinaud) ce leaga unghiul
intern ocular de alveola caninului (conține artera ramura maxilo-antrală din
artera angulară – ram terminal al arterei faciale)
- La copii: mugurii dentiției definitve
- Marginile peretelui:
o Medială: intră în alcătuirea aperturii piriforme și este formată din
incizura nazală și spina nazală anterioară
o Laterală: creasta zigmatico-maxilară
o Superioară: marginea infraorbitară
o Inferioară: se continuă cu fața vestibulară a procesului alveolar

 Peretele posterior (infratemporal)

- Cel mai gros perete (2mm)
- Concav spre sinus
- În grosimea lui – canale alveolare superioare-posterioare străbătute de
mănunchiurile vasculo-nervoase omonime
- Oferă calea transinusală de abord chirurgical al foselor infratemporală și
pterigopalatină, dar și pentru artera maxilară
- Prezintă tuberozitatea maxilară
- Separă SM de fosa pterigo-palatină

 Peretele superior

16
- Podeaua orbitei
- Dinspre posterior spre anterior: șanțul și canalul infraorbitar (cu mănunchiul
vasculo-nervos infraorbitar), partea inferioară a fosei sacului lacrimal (în
partea anteromediană a peretelui)

 Baza sinusul maxilar

- Peretele lateral al fosei nazale
- La acest nivel, pe craniu se găsește un mare defect osos – hiatusul maxilar,
care la om este micșorat de oasele din peretele lateral nazal (anterior - osul
lacrimal, posterior – lama verticală a osului palatin, superior – procesul
uncinat și BE, inferior – CNI), dar și de mucoasa care căptușește acest
perete.
- Din hiatusul maxilar mai rămâne vizibil doar ostiumul maxilar (sub formă de
picătură/clepsidră), la nivelul hiatusul semilunar inferior
- Partea de mucoasă nazală care nu are suport osos, se va lipi de mucoasa
sinusală → aceste zone = fontanele, zone slabe ale peretelui, în care pot
apărea orificii accesorii de comunicare cu SM
- Ostiumul natural → în partea superioară a bazei SM, imediat sub podeaua
orbitei; distanța dintre ostiumul natural și orificiul narinar = 45 mm, iar față de
planșeu = 30mm

 Planșeul sinusul maxilar

- Corespunde procesului alveolar maxilar
- Poate forma funduri de sac între rădăcinile dentare
- La 1,5 cm sub planșeul fosei nazale, pe o linie orizontală dusă de la
extremitatea inferioara a aripii nazale

 Vârful sinusul maxilar

- La nivelul recesului zigomatic al maxilarului
- Poate penetra chiar osul zigomatic

c. Sinusul etmoidal
- Format din celule și semicelule etmoidale →la marginile labirintului etmoidal,
completate de oasele cu care acesta se articulează, astfel:
o Superior: semicelulele vor fi completate de osul frontal
o Inferior: osul maxilar – celula Haller → celule care se prelungesc în
podeaua orbitei de la nivelul osului maxilar, porțiunea sa supero-
medială
o Anterior: completate de osul lacrimal

17
 o Posterior: semicelulele din partea supero-laterală a feței anterioare a
corpului sfenoid
- Cea mai posterioară celulă etmoidală se poate extinde înapoia peretelui
anterior sfenoidal cu până la 1,5 cm = celula Onodi, și are raport cu nervul
optic
- Tavanul labirintului etmoidal, fiind completat superior de osul frontal, va fi
situat superior față de nivelul lamei ciuruite a E cu 1-17 mm
- Lamela bazală a CNM (ground lamella, LB III) împarte etmoidul într-un grup
anterior și unul posterior
o Etmoidul anterior corespunde cornetului și meatului mijlociu – secrețiile
vor fi dirijate anterior de orificiul faringian al tubei auditive
o Etmoidul posterior corespunde cornetului și meatului superior - –
secrețiile vor fi dirijate posterior de orificiul faringian al tubei auditive
- Există și teoria conform căreia există 3 grupe de celule etmoidale, dar este
valabilă doar pentru sistematizarea zonelor în care se deschid aceste celule:
o Grupul anterior (infundibular): 4-11 celule mici care se deschid în IE
sau pot fi conectate la RF
o Grupul mijlociu (bular): 3 celule care se deschid în meatul mijlociu (în
hiatusul semilunar superior) prin unul sau mai multe orificii plasate
superior de BE
o Grupul posterior: 1-7 celule mari care de deschid în meatul superior
sau/și suprem; au raport foarte apropiat cu nervul optic
- Volumul mediu: 7ml
- Epiteliul respirator: subțire, celule caliciforme 6500/mm2, glande sero-
mucoase bine reprezentate
- Raporturi:
o Superior: fosa craniană anterioară
o Lateral: orbita
o Posterior: sinuusl sfenoidal, nervul optic
o Anterior: sinusul frontal
- Vascularizație:
o Artere: sfenopalatină (ACE), etmoidală anterioară (din a
sfenopalatina)+posterioară (ACI)
o Vene: etmoidală anterioară+posterioară; drenează în sinusul cavernos,
v. facială, plexul pterigoidian
o Limfatice: gg submandibulari (etmoidul anterior), ggl retrofaringieni
(etmoidul posterior)
- Inervație:
o Nervi senzitivi (din V1): nervii etmoidali anterior și posterior
o Nervi vegetativi (parasimpatici): din ramurile orbitare ale ganglionului
pterigo-palatin (→ pentru glandele seromucoase, care sunt cel mai
bine reprezentate la acest sinus)

18
d. Sinusul sfenoidal
- Situat postero-superior față de fosa nazală, în corpul sfenoidului
- Se dezvoltă complet la 25 ani
- Cel mai posterior sinus
- Dimensiuni medii la adult: înălțime 20 mm, adâncime 21-23 mm, lățime 17-18
mm,
- Volum mediu: 7,5 ml
- După Etwany et all există 4 forme de pneumatizare:
o Pneumatizare conchală – sinus rudimentar
o Pneumatizare preselară – sinusul se extinde posterior până în dreptul
peretelui anterior al fosei hipofizare
o Pneumatizare selară – sinusul depățețte posterior nivelul fosei
hipofizare
o Pneumatizare mixtă
- Cele 2 sinusuri sfenoidale sunt despărțite printr-un sept osos intersinusal,
deseori deviat de la linia mediană sau incomplet
- Prezintă 6 pereți
 Peretele superior:
- Podeaua fosei craniene anterioare și mijlocii
- Prezintă: șanțul chiasmatic și țaua turcească formată din tuberculul șeii + fosa
hipofizară + dorsul șeii
- Raporturi cu meningele cerebral, tractul olfactiv, hiasma optica și hipofiza
 Peretele lateral (2)
- Prezintă șanțul carotic străbătut de sinusul cavernos, telescopat de ACI,
plexurile venos și nervos simpatic pericarotic intern, nervul optic, nervii
cranieni III, IV, VI, V1
- Lateral de șanț este aripa mare a sfenoidului, la baza căruia sunt:
o Gaura ovală (nervul mandibular V3)
o Gaura rotundă (nervul maxilar V2)
o Gaura spinoasă (artera meningee medie)
- În baza procesului pterigoidian are traiect canalul vidian (cu artera și nervul
vidian) care poate să se invagineze în peretele lateral sinusal
 Peretele posterior:
- Direcție postero-descendentă de la dorsum-ul selar
- Intră în alcătuirea clivus-ului
- Raport cu fosa cerebrală posterioară și cu protuberanța occipitală
 Peretele anterior și peretele inferior:
- Intră în alcătuirea tavanului fosei nazale

19
- Pe linia mediană: creasta sfenoidală care se articulează cu marginea
posterioară a lamei perpendiculare etmoidale
- Recesul sfeno-etmoidal (o fanta formată între septul nazal și CNS) ← aici e
deschide ostiumul sfenoidal (pe peretele anterior)
- Ostiumul sfenoidal: se află la 10mm deasupra podelei sfenoidale, 2 mm/ 3
mm
- Epiteliul respirator: celule caliciforme ca sinusul etmoidal (6500/mm2), dar mai
puține glande sero-mucoase
- Raporturi:
o Superior: chiasma optică, glanda hipofiză, lobii frontali ai emisferelor
cerebrale, tracturile olfactive
o Inferior: tavanul nazo-faringian
o Posterior: trunchiul cerebral, artera bazilară
o Anterior: recesul sfeno-etmoidal, celulele etmoidale posterioare
o Lateral: ACI, sinusul cavernos, nervii III, IV, VI
- Vascularizație:
o Artere: etmoidale posterioare, ramuri din a. nazo-palatina și a. sfeno-
Palatină (din ACE), ramuri transosoase din ACI
o Vene: etmoidale posterioare – drenează în sinusul venos al nasului și
sinusul cavernos pe cale transosoasă
o Limfatice: ggl retrofaringieni, pretubari
- Inervație:
o Nervi senzitivi: etmoidali posteriori
o Nervi vegetativi (parasimpatici): ramuri orbitare ale ganglinului pterigo-
palatin

1.2.4 Fosa pterigopalatină

- Face parte din regiunea infratemporală
- Situată înapoia orbitei și a sinusului maxilar, postero-lateral de cavitatea
nazală, inferior de baza craniului
- Are forma unei piramide patrulatere cu vârful inferior
- Pereți: anterior, posterior, medial, superior (baza) – nu are perete lateral
(fisura pterigomaxilară)
 Peretele anterior :
- Corpul maxilarului (fața posterioară/infratemporal)
- Fisura orbitală inferioară
 Peretele posterior:
- Procesul pterigoidian
- Canalul vidian
 Peretele median
- Lama verticală a osului palatin, gaura sfenopalatină
 Baza (peretele superior) este formată dinspre posterior spre anterior:

20
 - Fața maxilară a aripii mari a sfenoidului (gaura rotundă)
- Fața inferioară a corpului sfenoidului
- Procesul orbitar al osului palatin
 Fisura pterigo-maxilară
- Posterior: marginea anterioară a lamei laterale pterigoidiene
- Anterior: fața posterioară a maxilarului
- Inferior: între cele două elemente se interpune procesul pramidal al osului
palatin

Comunicarea fosei Regiunea cu care face Elementele care trec prin

pterigopalatine
Fisura pterigomaxilară
(comunicare laterală)
Fisura orbitară inferioară
Gaura sfenopalatină
(comunicare medială)
Gaura rotundă
(comunicare superioară)
Canalul vidian
(pterigoidian) –
comunicare posterioară
Canalul palatin mare
(comunicare inferioară)
Canalul palatino-vaginal
(comunicare posterioară)
comunicarea comunicarea respectivă
Fosa infratemporală A maxilară, plexul venos
pterigomaxilar
Orbita A, v și n infraorbitar, n
zigomatic, ramurile
orbitare ale ggl
pterigopalatin
Fosa nazală A sfenopalatină și ramurile
nazale ale ggl
pterigopalatin
Fosa craniană medie Nervul maxilar
Venele găurii rotunde
(Nuhn)
Fosa craniană medie A și nervul canalului
(gaura ruptă) pterigoidian (vidian)
Cavitatea bucală N palatin mare și A
Canalele palatine mici palatină descendentă
Aa și Nn palatini mici
Choana Ramura faringiană a ggl
pterigopalatin

Conținut:

1. Artera maxilară
- Intră prin partea superioară a fisurii pterigo-maxilare
- Trece pe tuberozitatea maxilară – aici este inferior de N maxilar
- Trimite ramurile: a infraorbitară, a vidiană, a palatin descendentă, a
sfenopalatină (este ram terminal)
2. Plexul venos pterigo-maxilar
- Primește venele omonime, plexul alveolar, vena oftalmică inferioară
3. Vena maxilară
- Continuă plexul pterigo-maxilar
- Iese prin fisura pterigo-maxilară
4. Ganglionul pterigo-palatin

21
 - Parasimpatic
- Este atașat nervul maxilar V2
- Aparține funcțional nervului facial VII
5. Nervul maxilar
- V2
- Intră prin gaura rotundă din fosa craniană medie
- Traversează oblic fosa, anterior și lateral
- Urcă pe fața posterioară a maxilarului, până la fisura orbitară inferioară – se
continuă apoi cu nervul infraorbitar
- Ramuri: nn pterigopalatini, nn alveolari postero-superiori, n zigomatic, n
infraorbitar (ram termina) – ramuri senzitive

2. Fiziologia nasului și sinusurilor paranazale

- Manualul European pag 173
- Rinologie Sarafoleanu pag 51
- Manual Patologie ORL Zainea pag 163

2.1 Funcția respiratorie

- constituția anatomică a FN oferă un traiect sinuos, cu pereți foarte neregulați,

pentru curentul aerian → duce la încetinirea acestuia → debit aerian constant → se
crează și un contact fiziologic mai strâns între coloana aerului și mucoasă

Traiectul curentului aerian

 Condiționat de:
- Direcția planului ocupat de cele 2 deschideri ale FN: narina cu deschidere pe
plan orizontal și coana cu o tentă oblică de sus în jos și dinapoi-înainte
- Relieful particular al peretelui extern al FN – cu cornetele și meaturile
respective
- Dimensiunile fiecărei fose nazale
- Forma fiecărei fose nazale

 Curentul inspirator merge de-a lungul septului și feței interne a cornetelor, fără
a pătrunde în meaturi
 Curentul inspirator = de tip laminar
 Etajul mijlociu al foselor nazale este zona ventilatorie principală
 Etajul inferior are un rol minor
 Curentul expirator = de tip turbionar, atinge orificiile sinusale
 Zona olfactivă – primește mai mult aer expirat decât aer inspirat → o
apropiere pregnantă între olfactiv și gustativ
 În repaus, volmul aerului inspirat este de 8-9 l/minut

22
În modificarea debitului curenților aerieni nazali (rezistența nazală, ciclul nazal)
pentru a-l adapta necesităților organismului, intervin 2 factori:

1. Factorul de valvulă – se realizează prin 2 mecanisme care reglează automat

curenții respiratori, ce permit un schimb gazos optim la nivelul alveolelor
pulmonare
a. Jocul vestibulului nazal
- este datorat aripilor nazale, care sunt prevăzute cu un schelet cartilaginos
(cartilajele alare) – acest schelet este mobilizat de mușchii dilatatori
(transvers, ridicătorul aripii nazale, dilatatorul narinelor) și de mușchii
constrictori (mirtiformul)
- 3 elemente esențiale:
- Orificiul narinar anterior: reglează traiectoria curentului aerian, imprimându-i
direcția
- Ostiumul: prezintă pe pereții laterali concavități ce oferă curenților repiratori o
rezistență; lărgimea acestui ostium determină viteza aerului care pătrunde în
fose
- Aripile nazale: prin mișcările lor, ce au un automatism de origine reflexă,
reglează lumenul vestibului nazal
- Viteza aerului la nivelul orificiului anterior narinar = 2-3 m/sec, la nivelul valvei
nazale = 12-18 m/sec, iar posterior de valva nazală (datorită scăderii
rezistenței nazale) viteza scade la 2-3 m/sec

b. Vasomotricitatea foselor nazale

- Se manifestă prin tumefierea și detumefierea mucoasei nazale = ciclul nazal
vasomotor
- In realizarea lui intervine sistemul lacunar și dispozitivul de bloc al pituitarei
- Ciclul nazal = obstrucția nazală alternativă, ciclică (la interval de 3-7 ore),
apare la 80% din adulții sănătoși
- Deși rezistența unilaterală poate varia de la obstrucție severă la una ușoară,
reciprocitatea dintre cele 2 FN (când una din părți se congestionează,
cealalltă se decongestionează) duce la o rezistență stabilă și combinată

2. Compoziția aerului
- Cotribuie la debitul respirator
- Dacă în compoziția sa chimică, aerul prezintă o concentrație ridicată de CO 2,
el va impresiona chemoreceptorii din mucoasă și va accelera ritmul respirației
- Un aer cu miros dezagreabil poate determina un fenomen invers, de apnee
sau de respirație cu amplitudine mică

2.2 Funcția de secreție

23
 În mod normal, pituitara este umectată de un mucus clar – prin aceasta se
menține o ușoară umiditate a suprafeței

- Acest mucus ia naștere din glandele aflate în corion → mucipare și seroase

- Din glandele mucipare → o secreție cu vâscozitate crescută, bogată în
mucină
- Din glandele seroase → o secreție seroasă, compusă din apă și elemente
anorganice
- Mucusul = mucină (2-3%) + săruri (1% cloruri de sodiu și bicarbonați) + apă
(96-97%)
- Ciclul secretor al ceor 2 FN evoluează paralel cu cel vasomotor
- Cantitatea de mucus este mai mare în fosa nazală unde mucoasa este
turgescentă

Grosimea stratului de mucus, pH, vâscozitatea sa – sunt dependente de:

- Autoreglarea fizico-chimică: se exercită prin starea coloidală a mucusului

 Concentrarea mucusului, provocată de o evaporare intensă → duce la
reducerea pierderii de apă și la recuperarea sa din aerul expirat – se
asigură astfel 35-40% din apa pierdută la inspirație, restul de apă este
adus din transudația apei celulare, tot prin creșterea presiunii osmotice
- Reglarea nervoasă:
 Prin vasodilatație (sistemul nervos parasimpatic) + hipersecreție, sau
prin vasoconstricție (sistemul nervos simpatic) + hiposecreție

Rolul mucusului:

- De saturare a aerului inspirat cu vapori de apă, astefl încât umiditatea sa

relativă ajunge la 90% datorită evaporării mucusului
- De protecție a mucoasei nazale și a restului arborelui respirator prin fixarea
particulelor solide din aerul inspirat
- De asigurare a drenajului impurităților de pe suprafața epiteliului prin
activitatea ciliară, care se poate efectua numai dacă mucusul are o grosime, o
vâscozitate și un pH adecavte
- De bactericid și bacteriostatic – prin gamaglobuline existente în secreții, ca și
prin lizozimul secretat
- Rol în activitatea olfactivă: prin pretenția particulelor odorivectoare
- Rol în fonație prin umidifierea aerului
- Rol în deglutiție prin drenajul secrețiilor de mucus spre faringe

2.3 Funcția de încălzire a aerului

Aerul este încălzit în fosele nazale datorita a 2 factori importanți:

1. Forma peretelui extern al FN

24
- mărește mult suprafața de atingere între mucoasa nazală și aerul inspirat = un
contact prelungit cu pituitara
- prin curburile ce se imprimă aerului și datorită turbulenței formate → se
mărețte transferul termic
- frecarea aerului de pereții fosei nazale → căldură
- prin jocul de vasomotricitate → la frig se produce îngustarea lumenului FN, la
căldură se dilată
2. Structura cavernoasă a plexurilor vasculare la nivelul mucoasei nazale –
permite un aflux mare de sânge, ce va încălzi aerl inspirat

Încălzirea aerului se face mai ales la nivelul etajului mijlociu al fosei nazale.

Aerul inspirat, având la narine 0°, ajunge în cavum la 32°, în laringe la 34°, iar în
trahee 37°.

2.4 Funcția de purificare a aerului

Se efectuează pe mai multe căi:

1. Filtrare pentru particulele mai mari aflate în aerul inspirat → cu ajutorul

vibrizelor
2. Bacteriostatică și bactericidă → lizozim și gamaglobuline
3. Îndepărtarea particulelor străine și a bacteriilor → activitatea ciliară
4. Creșterea permeabilității vasculare în infecțiile locale → prin hiperemia
pituitarei
5. Opoziția la penetrarea particulelor → realizată de tensiunea superficială care
depinde de vâscozitatea mucusului

2.5 Funcția ciliară

Cilii vibratili:

- Lungime medie de 7-10 microni, diametru de 0,3 microni, 100 cili/celulă

Celulele ciliare nu sunt distribuite uniform pe toată suprafața mucoasei nazale,

lipsesc în vestibulul nazal și în zona olfactivă, maximul de densitate a cililor se află în
cele 2/3 posterioare.

- Clearence-ul mucociliar → cilii se mișcă în același sens (antero-posterior,

spre rinofaringe), cu aceeași viteză, sub forma unei unde regulate
- Astfel, impuritățile mai mari de 10 microni sunt dirijate spre coane (aprox în
20-30 minute) – rinofaringe – orofaringe – apoi înghițite și distruse de
enzimele gastrice

25
Mișcarea ciliară normală este condiționată de:

- Umiditate
- Temperatură (18°-36°C)
- Echilibrul ionic (Potasiul este esențial, calciul este vital)
- Presiunea osmotică normală
- pH: s-a constatat efectul dăunător al soluțiilor cu un pH inferior de 6 și
superior de 9 (soluțiile cu pH acod pot da ireversibilitatea activității ciliare, cele
cu pH alcalin nu)
- Gazele

2.6 Funcția fonatorie

- Vocea apare ca urmare a intrării rezonatorului laringian în vibrație la trecerea
coloanei de aer în timpul expirului
- Fosele nazale au și ele un rol în îmbunătățirea emisiei sonore – cavitate de
rezonanță
- Eficiența foselor nazale este evidentă mai ales pentru sunetele cu frecvență
joasă (300-5—Hz)
- În cazul obstrucției nazale → rinolalie închisă
- Dacă prin FN trece o coloană de aer mult prea mare → rinolalie deschisă

2.7 Funcția imunologică

Imunitate nespecifică + imunitate specifică

Imunitate nespecifică:

1. Cilii
- Activitate de filtru pentru particulele mai mari de 5 microni
- Reduc posibilitatea colonizării bacteriologice prin stagnarea mucusului
- O barieră fiziologică pentru substanțe toxice, iritante, alergizante
- Perturbări ale transportului mucociliar prin deficiențe structurale se întâlnesc
în sdr. Kartagener (caracterizat de sinuzită – bronșită – situs inversus)
- Perturbări secundare ale transportului mucociliar sunt determinate de:
infecțiile căilor respiratorii superioare, toxinele produse de pseudomonas,
haemophilus influenzae

2. Mucusul
- Modificări primare ale mucusului se întâlnesc în fibroza chistică în sdr. Young
(infertilitate masculină, infecții repetate respiratorii, vâscozitate anormală a
mucusului)

26
3. Facori enzimatici
- Lizozim: toxic pentru bacteriile neîncapsulate gram + și gram – (podus de
macrofagele prezente în secreția lacrimală, salivară, nazală)
- Lactoferina: inhibă virulența bacteriană, în special pentru pseudomonas,
stafilococ (produsă de epiteliul nazal și de neutrofil)

4. Complementul
- Peste 30 de gliproteine cu rol defensiv față de bacterii și fungi

5. Sistemul celular
- Celule epiteliale, macrofage, monocite, neutrofile, eozinofile, bazofile și celule
endoteliale
- Procesul imonologic nespecific = adeziune, chemotaxis, diapedeză, migrația
celulară, fixare pe suprafața epitelială a elementelor celulare menționate
- Acțiunea este controlată de cytokine diferite: + IL4, IL13, IL1, TNF, interferon
gama

6. Neutrofile
- Reprezintă prima linie de apărar
- Determină creșterea permeabilității vasculare și acumularea la locul injuriei a
neutrofilelor

7. Macrofagele
- Derivă din monocitul sângelui periferic

Imunitatea specifică

- Este o imunitate câștigată

- În producerea Ig de către limfocitele B intervine celula T helper care activează
granulocitele de pe suprafața mucoasei respiratorii

1. Imunoglobulina A
- Este factorul esențial în asigurarea imunității mucoasei nazale
- Sintetizată în mucoasa nazală
- În sânge reprezintă 15%/20% din totalul imunoglobulinelor
- La nivelul suprafeței mucoasei nazale reprezintă 2/3 din totalul Ig

27
 - Spre deosebite de IgG, IgM, NU activează complementul

2. Imunoglobulina G
- Prezentă în ser (75% din totalul Ig)
- Cuprinde 4 sublase, în funcție de compoziția de aminoacizi
- Răspunsul imun este deficitar dacă una din subclase este alterată: ex – H.
Influenzae și streptoccocus pneumoniae sunt inhibați de IgG 2

3. Imunoglobulina M
- 10% din totalul Ig
- Structură pentamerică, asemănătoare cu IgA
- Se găsește intravascular și este extrem de eficientă în fixarea complementului
- Rolul ei este de a desăvârși fagocitoza pregatită de IgG

4. Imunoglobulina E
- Crește rapid în inflamația de tip alergic
- Mare afinitate pentru receptorii de suprafață ai mastocitelor, bazofilelor,
macrofagelor, eozinofilelor

2.8 Funcția senzitivă proprie a sistemului trigemen

Excitanții periferici ai terminațiilor nervoase ale trigemenului din mucoasa nazală pot
fi de 2 origini:

- Exogeni (tactili, termici, chimici)

- Endogeni (toxici, mecanici – compresie inflamatorie, neoplazică, corp străin)

Excitația periferică urcă de la nivelul foselor nazale prin cele 2 ramuri nervoase
importante (oftalmic și maxilae superior) până la ganglionul semilunar Gasser. De
aici, fibrele nervoase iau 2 căi:

a. Ascendentă, pentru excitațiile de tact, de localizare, de mișcare pasivă – merg

până la nucleul senzitiv principal (superior) al trigemenului aflat în
protuberanță → de aici + axonii celulelor din ggl spinal al trigemenului, urcă și
formeazp lemniscul trigeminal (în strânsă legatură cu lemniscul medial și
spinal) → calea se termină în nucleul postero-ventral al talamusului

28
 b. Descendentă, pentru senzațiile de durere, temperatură → constituie
fasciculul bulbo-spinal a trigemenului → coboară prin protuberanță și bulb
până la al doilea segment cervical, la nucleul spinal al trigemenului

Întinderea acestor centri senzitivi ai trigemenului, de la talamus, protuberanță,

prin bulb, până la extremitatea superioară a măduvei spinării → permite o
multitudine de arcuri reflexe rapide.

Durerea de origine nazală → mucoasa nazală este foarte sensibilă la orice fel de
iritație. Orice atingere a mucoasei are drept urmare o senzație dureroasă locală.
Dacă această iritație este accentuată și prelungită în timp, sau dacă este puternică
→ senzația de durere locală este acompaniată de alte senzații dureroase, percepute
și pe alte teritorii vecine nasului

- Iritarea planșeului + partea inferioară a SN = durere locală, intensitate

moderată
- Iritarea porțiunii mijlocii a SN = durere ușoară la unghiul intern sau axtern al
orbitei de aceeași parte
- Iritarea cornetului inferior în porțiunea anterioară = dureri dentare de aceeași
parte
- Iritarea cornetului inferior în cele 2/3 posterioare = dureri dentare + algii
oculare, zigomatice, preauriculare
- Iritarea cornetului mijlociu = algie de tip zigomatic-retroauricular + CAE
- Iritarea ostium-ului sinusului maxilar = durere locală vie + durere surdă în
molarii superiori homolaterali (durere ce se poate propaga până în faringe) +
injectarea conjunctivei + secreție lacrimală
- Iritarea canalului nazo-frontal = algie locală vie + algie surdă a ultimilor 3
molari superiori, în unghiul intern ocular + congestie, conjunctivită, lăcrimare,
fotofobie

Majoritatea algiilor carnio-faciale par să fie de origine vasculară deoarece

vasodilatația și vasoconstricția sunt amândouă dolorigene.

Algiile prin vasodilatație sunt violente, evoluția lor este periodică, cu caracter
pulsatil + simptome de greață, vărsături, lipotimie.

Algiile prin vasoconstricție sunt continue, surde, ca o strângere în mengină a

capului.

Sluder susține că cefaleele rinogene sunt acele algii cranio-faciale care nu se

pot explica prin inflamațiile nazo-sinusale, dar care răspund favorabil la diversele
intervenții chirurgicale nazale, la anestezia pituitarei și la anestezia pituitarei din
dreptul găurii sfenopalatine.

Aceste algii, care interesează separat, parțial sau în totalitate rădăcina nasului,
regiunea pre- și retroorbitară, maxilarul superior și inferior, regiunea zigomatică,

29
dinții, regiunea temporală și chiar occipitală sunt paroxistice, fiind însoțite de :
obstrucție nazală, rinoo sero-mucoasă și lăcrimare.

Ele au fost grupate într-o serie de sindroame ca: sdr. Sluder, sdr. Horton,
nevralgia geniculată a lui Hunt, sdr. nervului vidian al lui Veil, etc.

Reacții reflexe cu punct de plecare nazal

Mucoasa nazală reprezintă o foarte bogată zonă reflexogenă, datorită unei

debordante rețele de terminații nervoase trigemino-vegetative.

Exitantul complex al terminațiilor nervoase este aerul inspirat, care acționează

asupra baro- și chemoreceptorilor din mucoasa nazală.

Reflexele declanșate depind de volumul de aer inspirat, de ritmicitatea respirației,

de temperatura aerului, de permeabilitatea foselor nazale, de umiditatea și
impuritatea fizică/chimică a aerului, de excluderea FN din actul respirator, etc.

1. Reflexul de strănut
- Reflex de protecție a CR inferioare împotriva substanțelor iritante
- Constă în declanșarea unui inspir prelungit, urmat de un expir forțat prin
fosele nazale + lăcrimare + rinoree apoasă + congestia mucoasei nazale
- Poate avea intensități diferite, poate fi repetat sau singular

2. Reflexul tusigen
- Tusea = expirație activă, sonoră și sacadată, la trecerea aerului prin orificiul
glotic îngustat ← este, în cazuri normale, solicitată de pneumogastric și
socotită fiziologică
- Tusea poate fi umedă, uscată, singulară, convulsivă, progresivă, etc
- Poate fi provocată și de mucoasa nazală, deci de sistemul trigemino-simpatic
- Excitarea tactișă a mucoasei nazală produce atât pe cale vagală cât și
simpatică, chinte de tuse

3. Reflexul nazo-laringian
- O iritație chimică sau mecanică mucoasei nazle poate produce pe cale
vagală un spasm glotic de protecție a CR inferioare, cu durata de până la 1
minut

4. Reflexele nazo-pulmonare
- Prin iritarea pituitarei se declanșează un reflex de apărare bronho-constrictiv

30
- Creșterea fluxului de aer la nivelul uneia dintre FN se asociază cu
hiperventilația plămânului de aceeași parte.

5. Reflexele nazo-cardiace
- Sunt mediate simpatic prin conexiunile existente între fibrele cu destinație
către pituitară și nervii cardiaci, la nivelul ganglionului simpatic cervical
superior
- Iritarea mecanică frecventă a mucoasei nazale determină o rărire a frcevenței
cardiace

6. Reflexul nazo-genital
- Un circuit între fosele nazale, ganglionul Meckel (ggl pterigopalatin), plexul
carotidian, hipofiză
- Acționând asupra pituitarei → se va influența hipofiza → secreția endocrină
hipofizară → secreția gonadotrope
- Anestezia zonelor genitale ale mucoasei nazale → dispariția dismenoreei și a
durerilor menstruale
- Atrofia pituitarei → frigiditate

2.9 Funcția estetică

- Este o funcție socială importantă pentru integrarea socială a individului
- Existența unei dismorfii nazale poate induce probleme psihice și sociale
importante
- Corectarea dismorfiilor nazale trebuie facută doar după o discuție amplă și pe
deplim lămuritoare
- Mare atenție la pacienții cu probleme psihice!

2.10 Funcția de olfacție

- Simțul mirosului este foarte înrudit cu simțul gustului = simțuri chimice

- Stimulul adecvat pentru receptorii olfactivi este cel chimic
- În comparație cu majoritatea mamiferelor, omul are o olfacție puțin dezvoltată
– din cele 3000 de substanțe olfactive diferite, omul recunoaște aproximativ
200
- Zona periferică = mucoasa olfactivă (2,5 cm2) ce conține celulele Schultze
- Pentru a excita terminațiile nervoase, moleculele odorivectoare trebuie să fie
volatile la temperatura mediului ambiant
- Ele trebuie să se dizolve în coloidul secretat de celulele Bowmann (deci să fie
solubile în lipide și apă)

31
 - Axonii celulelor Schultze, reuniți în 20 de filete olfactive, fac sinapse cu
celulele mitrale din bulbul olfactiv (deutoneuronul căii)
- Axonii deutoneuronilor alcătuiesc tracturile olfactive ce intră în riencefal și fac
sinapsă cu neuronul central, cortical
- Riencefal = bulb olfactiv, tractul, tubercului șI striile olfactive, nucleii olfactivi
anteriori, părți ale complexului amigdalian și părți ale cortexului piriform
- Cortexul priform – cuprinde zona prepiriformă, zona periamigdaliană și zona
entorhinală
- De la nivelul acestor arii, informațiile olfactive sunt transmise la talamus,
hipotalamus, sistemul limbic

2.11 Fiziologia sinusurilor paranazale

- Incomplet elucidată
- Importanța lor devine mai evidentă în stările patologice
- Mucoasa sinusală continuă mucoasa nazală (de tip respirator), dar:
 Celulele ciliate și cele caliciforme sunt în număr mai redus
 Vascularizația este mai redusă și nu prezntă aspecte cavernoase
 Inervația este mai săracă

Clearence-ul mucociliar

- Dezvoltarea mucusului se face în sens spiral, antigravitațional, la nivelul

sinusului maxilat, spre ostiumul natural
- Drenajul sinusurilor frontale, etmoidale, sfenoidale se face în sens
gravitațional, inferior
- Mișcarea ciliară se menține normală atâta timp cât vascularizația este
normală → ischemia duce la reducerea mișcărilor ciliare → staza secreșiilor
- Blocarea orificiilor de drenaj → staza secrețiilor sinusale

Funcțiile sinusurilor paranazale:

- Condiționarea aerului
- Reducerea greutății craniului
- Ușurarea înaintării craniului în apă
- Rigiditate mecanică
- Creșterea ariei olfactive
- Cavități de rezonanță în fonație

32