NUCLEUL

LIMBII
A vorbi nu doar
a gândi

B A E S T E P A T R I A
L I M

ride and Prejudice im ă

P is ta n ţa din tre in
ine , lim ba ro mâ nă e d
”P entru m ș N ea gu)
nu me şte su fle t„( Făn u
bra ei, c a re se
şi u m

Negru Silvia-Josan Elena-Apostol Irina

 Cuprins
-„Limba română este patria mea”-
Nichita Stănescu
-La o vorbă cu Grigore Vieru ”Cum e
să fii un fir de iarbă„
-Pagină de creație -”Limba în ochii
mei și ai tăi„
-Tinere talente-poezii
-Vorbitorul cult de limbă română
”Limba maternă între ieri și mâine„
-Divertisment
”ÎNTOTDEAUNA M-AM
MIRAT CUM POŢI SĂ
RĂMÂI UN PROST ÎN
MIJLOCUL UNEI LIMBI
ATÂT DE FRUMOASE ŞI
ÎNŢELEPTE CUM ESTE
LIMBA ROMÂNĂ?„
( GRIGORE VIERU)
Limba română este patria
mea”-Nichita Stănescu
 LIMBA NOASTRĂ-I O
COMOARĂ,
EU ZIC SĂ O PĂZIM,
FLĂCĂI,
CĂ ASTĂZI PE DIVERSE CĂI
VIN UNII ŞI O… OMOARĂ!
(DAVID BOIA)
 ”Câtă limbă română a
rămas în Basarabia, ar
putea s-o înveţe uşor şi
rusul. „(Grigore Vieru)
S-AR PUTEA CREDE CĂ
ÎNTREAGA NATURĂ A
OSTENIT LA ZIDIREA
LIMBII ROMÂNE.
(GRIGORE VIERU)
 Scățdați fiind în limbă.
Scălați fiind în limba românească
Nici boarele de vânt nu ne răcesc
Căci limba este scutul nostru
Al teritoriul românesc
Nu e întrebare ,căci este clar
Care este limba noastră?
Limba moșilor strămoși
Și a noștrilor copii odată.
Scălțdați fiind cu ploaia ei
Cu cărți pe cap și cu cuvinte
Cu Eminescu și Eliade
Culegând a lor roade.
Este limba cea română
Se aude un zvon în depărtare,
Ce o fi mă întreb eu oare?
Sunet lin din ciocul păsărilor
Sau vocea mamei și a femeilor
Murmurul codrilor prin ea
răsună
Glasul copiilor prin ea răsuflă.
Ce o fi mă întreb eu oare?
Seamănă cu o culoare
Nu e negru de tăciune
Și nici albul purpuriu
Pare a fi ea incoloră
Colorată de silabe
De cuvinte noi și fraze
Ce o fi ma întreb eu oare?
Raspunsul la această întrebare
Este limba cea română
Veșnică nemuritoare
Nu doar cântă și vorbește
Simte și ne miluiește.
Limba e valoarea
A fi sau a nu fi ,asta-i întrebarea
A vorbi sau nu a vorbi ,asta e actualitatea
Limba noastră cea română e valoarea.
Ne îngrijorăm cu toți noi zilnic ,de tot ce e
posibil,
De meleaguri și pășuni ,de război și
libertate.
Baza neamului românesc este limba cea
uitată,
E în cărți și în cuvinte,în suflet și în familie.
Peste tot răsună a ei lină suflare,însă
Când fumul negru o îneacă ,de a noastre
vinovate guri,
Și nuștie ea cum să răsufle în lumeea asta
de minciuni,
De schimbări,neologisme ,de influențe și
arhaisme ,
De oameni cu planuri mari expansioniste,
Și de familii de la patrie desprinse,
Dar secretul ce nu mulți îl cunosc,
Când încep să cioplească crucea ei de
moarte.
Este că ultima ei suflare se află încă în
liberate ,
În oameni buni cu suflet mare,
În cărturari,elevi și profesorii ce stau toată
viața în bancă.
în soarele ce dimineața răsare și razele ce
doboară,
A fi sau a nu fi ,asta-i întrebarea,
A vorbi sau nu a vorbi ,asta e actualitatea,
Limba noastră cea română asta e cu
adevărat valoarea.
Vorbitorul cult de
limbă română
”LIMBA MATERNĂ ÎNTRE
IERI ȘI MÂINE„