LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE S.

AURELIAN” SLATINA

Str. Primăverii, nr.5, 230127, Slatina, Olt, România

www.psaurelian.ro, e-mail: cepsaaurelian@yahoo.com

Nr. înreg. /

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
- NIVEL 4 –

IMPOZITUL PE VENITURI DIN SALARII

Calificare: Tehnician în achiziții și contractări

Profesor coordonator,
Iancu Iulia
Absolvent,

Gună Corina Emanuela

SLATINA
2022
 CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………….3
Cap.1 Impozitul ..................................................................................................................... 4
1.1 Noțiuni generale ............................................................................................. 4
1.2 Impozitul pe veniturile din salarii ................................................................... 7
1.3 Principiile sistemelor de salarizare .................................................................7
Cap. II Impozitul pe salarii și obligațiile plătitorilor de venituri si ale contribuabililor………9
2.1 Determinarea venitului brut ........................................................................................ 9
2.2 Reţineri din salarii ...................................................................................................... 10
2.3 Impozitul pe salarii ..................................................................................................... 10
2.4 Reglementări legale privind impozitul pe salarii în 2022……………………………..12

Cap. III Calculul impozitului pe venituri din salarii și asimilate salariilor .................................. 18

3.1 Determinarea impozitului pe venituri din salarii

perioada 2019-2022…………………………………………………………………………………………18

3.2 Exemple de calcul salarial ........................................................................................................... ..19

3.3 Algoritmul calculului salarial……………………………………………………………19

Bibliografie……………………………………………………………………………………21
ANEXE
 Argument

Am ales tema “Impozitul pe veniturile din salarii” deoarece consider că aceasta este foarte
importantă pentru cunoașterea cu exactitate a veniturilor nete, a contribuțiilor pe care le avem
către stat și importanța angajării cu forme legale/ contract de muncă.

Subiectul temei este unul de actualitate și foarte atractiv, iar fiecare persoană fizică ori
juridică trebuie să cunoască dările către stat.

Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună de o
persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub
care sunt acordate.

Pentru persoanele fizice care desfășoară activități pe teritoriul României sunt

considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul
sau cu domiciliul în România, precum și de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în
străinătate, indiferent unde este primită suma.

Lucrarea este structurată în trei capitole ce cuprind noțiuni teoretice despre impozite
generale, și modalități diferite de calcul salarial.
În primul capitol am prezentat noțiunile teoretice sunt cu privire la impozitele directe ce
constituie forma cea mai veche și mai simplă de impunere. În evoluția lor, impozitele directe au
ținut pasul cu dezvoltarea economică, fiind stabilite fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de
activitate, fie pe venit sau avere.
Mai departe în capitolul 2 am determinat impozitul pe salarii, obligațiile plătitorilor
de venituri și ale contribuabililor. Am evidențiat salariul ca fiind o expresie bănească a părţii din
venitul naţional destinat consumului individual şi repartizată celor ce muncesc, proporţional cu
cantitatea şi calitatea muncii depuse. Salariile se plătesc angajaţilor în două tranşe: chenzina I
(avans) şi chenzina a II-a (lichidare). Plata chenzinei I se face pe baza „Listei de avans chenzinal”,
iar plata chenzinei a II-a pe baza „Statului de plată al salariilor”.
De asemenea în capitolul 3 sunt prezentate exemple concrete de calcul salarial pe diferite
tipuri de salarii.
 Capitolul 1
Impozitul

1.1 Noțiuni generale

Impozitul este o plată obligatorie, stabilită prin lege, pe care cetăţenii, întreprinderile etc.
o varsă din venitul lor în bugetul statului, în conformitate cu anumite norme de impunere;
contribuţie. 2) Obligaţie impusă.

Impozitele reprezintă în zilele noastre obligații pecuniare, pretinse, în temeiul legii, de

către autoritatea publică, de la persoane fizice si juridice, în raport cu capacitatea contributiva a
acestora, preluate la bugetul statului in mod silit si fără contraprestatie imediata si folosite de către
acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice și ca instrumente de influențare a
comportamentului plătitorilor, astfel încât interesele acestora să fie armonizate cu interesul public.

Impozite directe

Impozitele directe constituie forma cea mai veche și mai simplă de impunere. În evoluția
lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economică, fiind stabilite fie pe anumite
obiecte materiale sau genuri de activitate, fie pe venit sau avere.
Impozitele reale si impozitele personale.

În categoria impozitelor de tip real, cele mai cunoscute de practica financiara, sunt acelea
care au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activitațile economice neagricole si mișcarea
capitalului bănesc.
Specific impozitelor reale este faptul că se stabilesc pe baza unor criterii exterioare care
dau o anumită imagine despre materia impozabilă dar nu și despre puterea economică a
subiectului impozitului..
În cazul impozitului funcțiar la determinarea sumei datorate statului se pornea de la
suprafata terenurilor, numarul animalelor de muncă și numarul plugurilor utilizate în vederea

lucrărilor pământului, mărimea areanzii, prețul pământului etc, fara sa ia in considerare producția
obținuta. Un pas înainte in stabilirea impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului cu
ajutorul căruia se pot stabili descrierea suprafețelor și a bunurilor funciare din fiecare localitate
pe baza cărora se stabilesc impozitele directe.
 Clădirile alături de pământ au devenit o alată formă importantă a averii imobiliare, a fost
introdus, mai ales în mediul urban, impozitul pe clădiri.
În cazul acestui impozit baza impozabilă o constituie frecvent numărul si destinația, data
încaperilor, suprafața construită, numărul ușilor și ferestrelor etc.
Dezvoltarea manufacturilor, fabricilor, comerțului și profesiilor liberale a determinat creșterea
numărului meșteșugarilor, fabricanților, comercianților liber profesioniști. Impunerea acestora a
necesitat introducerea impozitului pe activitățile industriale comerciale si profesiile libere.
La baza stabilirii acestui impozit stau criterii diferite de ordin exterior, cum sunt: mărimea
capitalului, marimea localitații în care își desfasoară activitatea.
Dezvoltarea industriei și comerțului a impus dezvoltarea relațiilor de credit, a bancilor șia
comertului cu hârtii de valoare. În aceste condiții o categorie de oameni se ocupă numai cu
plasarea capitalurilor bănesti disponibile în operații speculative. Pentru introducerea acestora s-a
introdus impozitul pe capitalurile bănesti care se stabilesc în funcție de volumul dobânzilor pe
care debitorul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau în funcței de volumul dobânzilor,
pe care debitorul le plătea.

Impozitul pe venit

Impozitul pe venit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de
stat, izvorul principal al formării venitului bugetului de stat și al finanțării cheltuielilor publice.
Din punct de vedere al optiunilor fiscalitatii, impozitul pe venit este o optiune economică,
fiind o prelevare obligatorie asupra venitului, acest venit cunoscând mai multe forme economice.

Venitul intra în patrimoniul contribuabilului, așadar impunerea asupra acestuia este o

impunere la sursă.

Impozitul pe avere

Impozitele pe averea au fost instituite în strânsă legatură cu dreptul de propietate asupra

unor bunuri mobile și imobile. Impozitele pe avere se întalnesc, în practica financiară, sub trei
forme și anume: impozitele propriu-zise asupra averii, impozitele asupra circulatiei averii și
impozitele asupra creșterii averi.

Impozitele propriu-zise asupra averii pot fi de doua feluri: impozitele satbilite asupra
averii, dar care se plătesc din venitul produs de averea respectivă și impozitele pe substanța
averii. În urma acestui caz impozitul duce la micșorarea materiei impozabile, fiind percepută din
substanța averii. În categoria acestor impozite se înatalnesc urmatoarele: impozitele pe propietați
imobiliare si impozite asupara activului net.
 Impozitele pe propietați imobiliare se înatalnesc frecvent sub forma impozitelor asupra
terenurilor si clădirilor. În cazul acestor impozite baza impozabilă o constituie, adesea, valoarea
de achiziție, valoarea de înlocuire, valoarea declarată de propietar sau veniturile capitalizate
privind bunurile. De regula aceste impozite nu se percep în cote ridicate, pentru a putea fi
suportate din veniturile produse de averea respectiva .

Impozitul asupra activului net se asează asupra intregii averii mobile si imobile a unui
subiect. Sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate. În
realitate se impun:patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile
utilizatepentru desfăsurarea activitatilor economice, a profesiei libere etc., din care sau dedus
datoriile pe care le degrevează pentru determinarea impozitului pe activ net se folosesc:

Impozitele pe circulația averii au ca obiect al impunerii trecerea dreptului de proprietate

asupra anumitor bunuri de la o persoana la alta. In categoria impozitelor pe circulatia averii se
cuprind: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donații, impozitul pe acte de vânzare-cumpărare a
unor bunuri imobile, impozitul pe hârtii de valoare, impozitul pe tranzacții la bursă, impozitul pe
circulația capitalurilor și a efectelor comerciale. Dintre aceste cel mai des întalnite sunt
impozitele pe circulația averii cu titlul gratuit (impozitul pe succesiune si impozitul pe donație).

La impozitul pe succesiunesarcina fiscală se stabileste fie asupra intregului activ succes

oral, independent de modul de împartire între mostenitori, fie asupra părții succesului oral.

Impozitul pe donații s-a instituit pentru a preveni eludarea impozitului pe succesiuni pe

calea efectuării de donații de avere în timpul vieții. Obiectul impozitului pe donații îl constituie
averea primita drept donație de o persoana fizică. Impozitul se calculează în cote progresive, al
căror nivel este influențat de donatori și uneori, de momentul si scopul donației respective.

Alături de impozitele care vizează circulația cu titlul gratuit a averii, există si impozite pe
circulația averii cu titlul oneros, cum sunt: impozitele pe actele de vânzare-cumpărare a unor
bunuri imobiliare, impozitul pe hârtii de valoare etc. Aceste impozite se stabilesc în cote
proporționale sau progresive și se numesc taxe de inregistrare sau de timbru deorece se percep la
înregistrarea actului de vânzare-cumpărare la instituția publică de profil.

La impozitele asupra creșterii averii, obiectul impunerii îl constituie sporul de valoare pe

care l-au înregistrat anumite bunuri intr-o perioadă de timp. În această categorie se include
impozitul pe plusul de valoare imobiliare și impozitul pe sporul de avere dobândit.
Impozitul pe dividente

La plata impozitului pe dividente sunt obligați contribuabilii, persoanele juridice. Prin

divident se întelege distribuirea în bani sau în natură, în favoarea asociațiilor sau acționarilor, din
profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual si a contului de profit si pierdere, proporțional
cu cota de participare la capitalul social precum si sumele primite ca urmare a deținerii de titluri
de participare la fondurile închise de investiții.

1.2 Impozitul pe veniturile din salarii

Salariul, indiferent de denumirea sa, reprezintă suma de bani dată de patron salariatului,
în temeiul unui contract individual de muncă, pentru munca efectuată sau ce trebuie efectuată si
pentru serviciile îndeplinite sau ce trebuie îndeplinite.
Salarizarea este componenta centrală a sistemului de recompense. Salariile acordate
trebuie să fie corelate cu productivitatea muncii, şi anume creşterile fondului de salarii trebuie
să se situeze, ca ritm, în urma creşterii productivităţii.

1.3 Principiile sistemelor de salarizare

· Salariul reprezintă un preţ plătit pentru factorul muncă şi este necesar să se stabilească prin
mecanismele pieţei;

· Principiul negocierii salariilor;

· Principiul salariilor minime;

· Principiul la muncă egală, salariu egal;

· Principiul liberalizării salariilor;

· Salarizare după: cantitatea muncii, calitatea muncii, nivelul de calificare, condiţii de muncă;

· Caracterul confidenţial al salariului.

· După rezultate (în acord);

· După timpul lucrat (în regie);

· În funcţie de randamentul individual sau colectiv;

· Sisteme cu primă: proporţională cu randamentul sau cu progresie inferioară creşterii

randamentului.
 Formele de salarizare folosite în România sunt:

a. salarizarea în regie ;

b. salarizarea în acord direct: individual sau colectiv ;

c. salarizarea în acord indirect ;

d. salarizarea prin cote procentuale ;

e. salariul de merit şi premii.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau in natura obținute de o
persoană fizică ce desfasoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui
statul special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor
ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de
muncă.
Venitul din salarii, conform Art.41 din Codul Fiscal, face parte din categoriile de
venituri supuse impozitarii.

Beneficiarii acestor venituri din salarii datorează un impozit lunar care se calculează și
se reține la sursa de către plătitorii de venituri.
Impozitul pe venit se diferenția în dependența de marimea venitului și de starea
socială a contribuabilului.

Progresivitatea impunerii veniturilor unora dintre persoanele fizice și acordarea de

facilitati altora este cunoscută sub denumirea de echitate verticală.
 Capitolul 2
Impozitul pe salarii și obligațiile plătitorilor
de venituri și ale contribuabililor

2.1 Determinarea venitului brut

Salariul este expresia bănească a părţii din venitul naţional destinat consumului individual şi
repartizată celor ce muncesc, proporţional cu cantitatea şi calitatea muncii depuse. Salariile se plătesc
angajaţilor în două tranşe: chenzina I (avans) şi chenzina a II-a (lichidare). Plata chenzinei I se face pe
baza „Listei de avans chenzinal”, iar plata chenzinei a II-a pe baza „Statului de plată al salariilor”.
Venitul reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrări de bunuri, executări de
lucrări, prestări de servicii, executări de obligaţii legale sau contractuale.
Potrivit Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau natură
obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract de individual de muncă
sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă.
Potrivit noii reglementări, sunt asimilate salariilor, pe lângă veniturile prevăzute în Ordonanţa
Guvernului nr. 7/2017, şi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte
entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru indemnizaţia
primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice.
Veniturile salariale obţinute de angajaţi se compun din:
Salariu de bază + Alte drepturi salariale = Venit brut Sau
Salariul realizat + Adaosurile la salariu = Venitul brut realizat
1) Salariul realizat – calculat în funcţie de salariul de bază şi de forma de salarizare aplicată
(salarizare în regie – pentru timpul lucrat; salarizare în acord – în funcţie de normele de
muncă; salarizare în cote procentuale – calculat la volumul vânzărilor).
Salariul realizat poate fi egal, mai mare sau mai mic decât salariul de bază negociat.
El reprezintă o sumă brută.
2) Adaosurile şi sporurile din salariu (indemnizaţie de conducere, indemnizaţie de zbor,
spor de vechime, spor de noapte, spor de stres, spor de lucru în subteran, spor
de periculozitate, spor de toxicilitate etc.) – se calculează fie în sumă fixă, fie ca procent
din salariul de bază, proporţional cu timpul lucrat în alte condiţii.
Prin însumarea veniturilor brute lunare realizate de toţi salariaţii societăţii comerciale, se obţine
Fondul de salarii brut realizat în luna respectivă. El constituie pentru societatea comercială o
cheltuială.
2.2 Reţineri din salarii

Prin însumarea salariului realizat cu adaosurile şi sporul la salariu, rezultă Venitul brut
realizat. Din venitul brut al angajatului se efectuează următoarele reţineri individuale:
a) Contribuţia angajatului la asigurările sociale – de 25% x venitul brut realizat -> constitue
datorie faţă de bugetul A.S.
b) Contribuţia angajatului la asigurările sociale de sănătate – de 10% x venitul brut realizat ->
constituie datorie faţă de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate
c) Impozitul pe venitul din salarii, calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare de 10%
asupra venitului impozabil -> constituie datorie la bugetul statului
d) Avansul achitat angajatului la chenzina I
e) Alte reţineri – rate locuinţe, chirii, pensii alimentare, imputaţii etc. -> constituie datorie faţă de
creditorii respectivi.
După scăderea din venitul brut realizat a tuturor reţinerilor individuale, rămâne restul de
plată care se achită angajaţilor din casierie la data chenzinei a II-a.
2.3 Impozitul pe salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi anticipate,
care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:

La locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea

din venitul brut a contribuţiilor obligatorii şi a cheltuielilor profesionale, şi deducerile personale

acordate pentru luna respectivă;

Pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de
realizare a acestora.
Plătitorii de venituri din salarii care efectuează regularizarea anuală a impozitului determină
impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea baremului anual pentru calculul impozitului pe
venitul anual global impozabil, asupra bazei de impozitare anuale, determinată ca diferenţă între venitul
net anual corectat cu diferenţa de cheltuială profesională şi suma deducerilor personale cuvenite în acel
an şi, după caz, cotizaţia de sindicat plătită conform legii.
În situaţia în care contribuabilul realizează numai venituri de natură salarială la funcţia de bază ca
fiind angajat permanent şi beneficiază de deducerile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. c)-f) din Codul fiscal,
atunci operaţiunea de acordare a deducerilor şi stabilire a impozitului pe venit se efectuează de organul
fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Contribuţia de asigurările sociale (CAS)

Persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat au obligaţie plăţii contribuţiei
la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în funcţie de condiţiile de
muncă în care este încadrat personalul angajat. Pe de o parte, în cheltuielile agentului economic
angajator, reflectate cu ajutorul contului 6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

a) Pe de altă parte, în obligaţiile agentului economic angajator faţă de bugetul sistemului public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, înregistrate în creditul contului 4311 „Contribuţia
unităţii la asigurările sociale”.
Din contextul reglementărilor în vigoare, rezultă că baza de calcul a contribuţiei agentului
economic angajator la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este „fondul
total de salarii”. În această bază de calcul intră:

a) Drepturile salariale brute ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual
de muncă;
b) Drepturile salariale brute ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţiile
colective sau care sunt numite în cadrul activităţii executive, legislative ori judecătoreşti,
pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori din organizaţiile cooperaţiei
meşteşugăreşti;
c) Drepturile salariale brute ale persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de
convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit salarial brut pe an
calendaristic echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute pe economie.
Contribuţia angajatului la asigurările sociale este în valoare de 25%, cotă aplicată venitul
brut.

Termenul limită de virare a contribuţiei angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de

sănătate este data plăţii pentru chenzina a II-a, dar nu mai târziu de 25 ale lunii următoare
pentru luna expirată. Pentru perioada de întârziere se datorează majorări aferente întârzierii
achitării impozitelor. Dcă datoria nu se achită în termen de o lună de la data scadentă, Casa de
Asigurări de Sănătate va introduce dispoziţia de încasare silită.

În contabilitatea angajatorului, contribuţia acestuia la bugetul asigurărilor sociale de sănătate

se înregistrează:

a) Pe de o parte, în cheltuielile angajatorului reflectate cu ajutorul contului 6453

„Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”.
b) Pe de altă parte, în obligaţiile agentului economic angajator faţă de bugetul asigurărilor
sociale de sănătate, reflectate în creditul contului 4313 „Contribuţia angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate”.
 Contribuţia angajatului la bugetul asigurărilor sociale de sănătate este în valoare de
10%, cotă aplicată venitului brut.

2.4 Reglementări legale privind impozitul pe salarii în anul 2022

Impozitul reprezintă o contribuție obligatorie, fără contraprestație imediată si directă,

nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de
interes public.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o
persoană fizică, rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut

de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care
ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate
persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.

Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și veniturilor asimilate

salariilor care, cu titlu de exemplu, pot fi indemnizații din activități desfășurate ca urmare a unei
funcții de demnitate publică, indemnizații din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese
în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial, sume reprezentând participarea salariaților la
profit, etc.

Debitorii obligației de plată

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează si
se reține la sursa de către plătitorii de venituri. Așadar, contribuabilii sunt persoane fizice ce
obtin salariu în temeiul unui raport de muncă, iar de calcul si retinere se ocupa
angajatorul.

DREPTURILE CUVENITE SALARIAȚILOR

Drepturile de personal reprezintă drepturile bănesti și în natura cuvenite salariatilor pentru

munca prestată sau în urmă calitații de salariat.

Fiecare unitate patrimonială își stabilește prin contract colectiv sau individual de muncă
propriul sistem de salarizare ce include: sistemul tarifar, sistemul de sporuri, formele de
salarizare, formele de premiere, alte elemente ale sistemului de salarizare.

Remuneratia salarială este datorată lunar. Formele de salarizare practicate de angajatori pot
fi: acordul direct, acordul progresiv, acordul indirect, salarizare pe bază de tarife sau cote
procentuale din venituri realizate, salarizare în regie sau dupa timp, alte forme.

Forma de salarizare practicatăde angajatori este cea prevazută în contractul individual sau/si
colectiv de muncă încheiat la nivelul fiecarei luni.

Salariul cuprinde salariul de baza, sporurile si adaosurile la acestea.

Sistemul de sporuri la salariul de baza este format din:

 -sporuri pentru condiții deosebite de muncă: sporuri pentru condiții grele, periculoase,
nocive sau penibile de muncă;

-sporuri pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și lucrul in zilele
libere si sărbători legale;

-spor pentru vechime in muncă;

-spor pentru lucru in timpul nopții;

-spor de șantier;

-spor pentru exercitarea unei functii suplimentare;

alte sporuri in functie de conditiile concrete de muncă (spor de izolare, spor pentru folosirea
unei limbi străine –daca aceasta nu este cuprinsă in obligatiile postului etc. ).

Prin contractul colectiv de muncă se poate preciza si acordarea “sporului de fidelitate fața
de întreprindere”, în funcție de vechimea în aceeasi unitate si rezultatele obținute in muncă.

În contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă, în lipsa primului, se

nominalizează fiecare spor si se mentionează dacă poate face parte sau nu din salariul de bază. În
cazul în care la stabilirea salariilor de bază s-au avut in vedere condițiile de muncă, timpul lucrat
suplimentar, exercitarea unei funcții suplimentare si alte cauze care pot genera un spor la salariu,
se renunța la acordarea distinctă a unor sporuri de aceeași natură cu cele avute în vedere la
stabilirea salariilor de bază.

DREPTURI DE PERSONAL
Pentru timpul efectiv lucrat:

-salariul

Alte drepturi de personal:

-indemnizații pentru concediul de odihnă;

-indemnizații pentru concediul, pentru evenimente familiare deosebite;

-stimulente si orice premi plătite din fondul de salarii;

-indemnizații de asigurări sociale suportate de unitate din fondul de

salarii sau din bugetul asigurărilor sociale;

-alte drepturi de personal.

Salariul net de plată reprezintă salariul brut impozabil micșorat cu reținerile din salariu.

Principalele rețineri din salariu sunt:

-impozitul pe salariu;

-contribuția personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj;

-contribuția personalului la asigurările sociale;

-avansurile bănești si avansuri în natură acordate salariaților;

-rețineri din salarii datorate terților sub forma de chirii, popriri, cumpărari in rate etc. (pe bază de
contracte si titluri executorii );

-alte rețineri din salariu.

SALARIUL BRUT DE BAZĂ

+sporuri, indemnizații si alte adaosuri
+compensari si indenxari
+avantaje în natură
=SALARIUL BRUT
- contribuția personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de

șomaj -contribuția personalului la asigurările sociale

- contribuția personalului la asigurările sociale de sănatate

-suma neimpozabilă
=SALARIUL BRUT NEIMPOZABIL
-impozit pe salariu

-avansurile bănesti

-rețineri din salarii datorate terților

-alte rețineri din salariu

=SALARIUL NET DE PLATĂ (REST DE PLATĂ )

Reflectarea drepturilor de personal pentru salariile cuvenite acestuia se realizează prin

intermediul contului 421 "personal - remunerații datorate", care se creditează cu obligația față
de salariați la nivelul fondurilor brute și se debitează cu reținerile din salarii, salariile nete
achitate personalului și sumele neridicate de personal in termen legal.

Plata salariilor se face lunar, în luna urmatoare, celei la care se referă, la datele stabilite prin
contractul de muncă încheiat la nivel de unitate, cu posibilitatea acordării unui avans chenzinal.
Drepturile de personal neridicate în termen de trei zile lucratoare se înregistrează intr-un cont
distinct 426 "drepturi de personal neridicate ", dezvoltat pe persoane.

421 "personal - remunerații = 426 "drepturi de personal

datorate" neridicate "

În caz de faliment (lichidare juridică), salariații au calitatea de creditori privilegiați, urmând să

fie plătiți integral, înainte de ași revendica cota-parte ceilalți creditori.

ALTE DREPTURI DE PERSONAL

În categoria alte drepturi de personal se includ alte drepturi materiale cuvenite salariațiilor,
altele decât cele cuvenite pentru munca efectiv prestată (salarii).
 Contabilitatea altor drepturi de personal se face diferit după cum acestea sunt suportate de
întreprindere, din fondul de salarii sau sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform legislației în vigoare, indemnizațiile de boală, pentru prevenirea îmbolnăvirilor,

refacerea și întarirea sanătații,și cele acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale se suportă
atât din fondul de salarii al persoanei juridice sau fizice care folosește personal salariat cât si din bugetul
asigurărilor sociale.

Indemnizațiile pentru plata concediilor medicale in caz de boală, prevenirea

îmbolnavirilor, refacerea si întărirea sănătății se suportă pentru primele 10 zile lucratoare,din fondul
de salarii al persoanei juridice sau fizice care folosește personal salariat, iar începand cu a 11-a zi
lucrătoare, din bugetul asigurărilor sociale. Același regim îl au si indemnizațiile pentru incapacitate
temporară de muncă provocată de un accident survenit în timpul deplasarii la și de la locul de muncă, in
perioada si pe traseul normal al deplasării.

Calculul acestor drepturi reprezentând indemnizații de asigurări sociale suportate din fondul de
salarii al întreprinderii se face după aceeași metodologie ca pentru indemnizațiile care se suportă din
fondurile de asigurări sociale de stat.

Indemnizațiile pentru boli profesionale si accidente de muncă, cu excepția accidentelor

survenite in timpul deplasării la și de la locul de muncă, se suportă pe întreaga perioadă din fondul de
salarii al persoanei juridice sau fizice la care salariatul iși desfasoară activitatea.

Indemnizațiile acordate in caz de sarcină si lehuzie, pentru ingrijirea copilului bolnav in vârstă
de până la trei ani, pentru îngrijirea copilului până la impinirea vârstei de doi ani si altele sunt suportate
de integral din bugetul asigurărilor sociale.

Contabilizareă decontării sumelor reprezentând indemnizațiile pentru concediul de odihnă,

stabilite prin contractul individual de muncă, stimulente si premii de orice fel plătite din fondul de
salarii, indemnizațiile de asigurări sociale suportate din fondul de salarii și alte drepturi de personal
suportate de intreprindere se face ca și in cazul drepturilor reprezentând salarii, prin intermediul
contului 421 "personal - remuneratii datorate ".

DATORII FISCALE ȘI SOCIALE PRIVIND REMUNERAREA FACTORULUI

FORŢĂ DE MUNCĂ

Remunerarea factorului de muncã genereazã o serie de obligatii fiscale: asigurãri sociale,

asigurãri de sãnãtate, contributii la fondul de șomaj, impozitele pe veniturile din salarii, fondurile
speciale. Toate impozitele, contribuțiile si fondurile speciale cu privire la forța de muncã au ca bazã de
calcul salariul brut realizat sau salariul tarifar.

Pentru societãtile comerciale care utilizeazã fortã de muncã pe o duratã determinatã sau
nedeterminatã, unitatea este obligatã sã depunã pentru toate persoanele angajate conventia civilã de
prestãri servicii în termen de 30 zile de la data angajãrii. De asemenea, societãtile comerciale sunt
obligate sã înregistreze contractele individuale de muncã la directiile de muncã si protectie socialã a
persoanelor fizice.

Deducerea personală

Pot fi în întreținerea salariatului urmatoarele persoane care pot avea sau nu domiciliul
comun cu contribuabilul în a cărui întretinere se află:
 - soțul sau soția salariatului;

- copiii;

-alți membrii de familie până la gradul al doilea de rudenie.

Din punct de vedere al gradului de rudenie sau afiliație persoanele aflate în întreținere pot fi:

-soțul sau soția salariatului;

- rudele salariatului, până la gradul al doilea inclusiv;

- rudele soțului sau soției salariatului, până la gradul al doilea inclusiv.

Indiferent de gradul de rudenie, esential în stabilirea cuantumului deducerii este numarul acestor
persoane considerate în întretinerea salariatului. în categoria "alt membru de familie aflat în întretinere"
se cuprind rudele salariatului și ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv. Nivelul
deducerii personale va fi stabilită în funcție de numărul persoanelor aflate în întretinere și de veniturile
salariatului.

Sunt considerați alți membri de familie urmatoarele rude ale salariatului sau ale
soției sau soțului acestuia:

- parinții salariatului sau ai soției sau soțului acestuia; -bunicii

salariatului sau ai soției sau soțului acestuia;

-nepotii salariatului pe linie dreaptă descendența, nemaifiind cuprinși nepoții de frate/soră ai

salariatului;

-frații sau surorile salariatului sau ai soției sau soțului acestuia.

După gradul de rudenie rudele se grupează astfel:

- rude de gradul întâi, cum ar fi: părinți (pe linie ascendentă) si copii (pe linie descendentă);

- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici (pe linie ascendentă), nepoții pe linie descendentă) si
frați/surori (pe linie colaterală).

Obligația stabilirii persoanelor aflate în întretinerea contribuabilului în funcție de care

se atribuie deducerea personală este în sarcina angajatorului, la funcția de bază, pe baza
documentelor prezentate de salariat.

1) Soțul sau soția salariatului

Dreptul la deducere personala pentru soțul sau soția aflata în întretinere se acorda dacă
este îndeplinita si conditia privind veniturile realizate de acesta. Soțul sau soția salariatului va
putea fi în întretinerea acestuia dacă veniturile lunare ale acestuia/acesteia sunt situate sub
plafonul lunar.

2) Copiii minori ai salariatului

Copiii minori sunt considerati întotdeauna întretinuti, indiferent de suma veniturilor

impozabile și neimpozabile pe care le pot realiza. Copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18
ani, incadrat in munca in conditiile Codului muncii, devine la randul lui contribuabil si beneficiaza
de la rândul lui, situație în care parinții nu mai au dreptul la deducerea personală, pe considerentul
acordării o singură dată.
Aceasta reprezintă singura exceptie de la regula potrivit careia copii minori sunt în
întretinere indiferent de suma veniturilor realizate.
3) Mai mulți copii minori

Potrivit art. 56 alin. (4) din Codul fiscal, în cazul în care o persoană este intretinută de mai mulți
salariați, suma reprezentând deducerea personalî se atribuie unui singur salariat, conform întelegerii
între părti.

În situația in care într-o familie sunt mai mulți copii aflați în întretinere, deducerea personală
sepoate acorda astfel:

-integral unuia dintre părinți pentru toți copiii,

- fiecarui părinte pentru câte un numar de copii, conform întelegerii dintre părinți.

În situația în care intr-o familie sunt mai mulți copii aflați în întretinere, copii vor fi

preluați în întretinerea unuia dintre părinți conform întelegerii dintre părti. Așadar, nu se va fracționa
între părinți deducerea personală pentru fiecare copil aflat în întretinere.

Părintii, dacă sunt salariaîi, vor prezenta angajatorului:

- fie o declarație pe propria raspundere din partea soțului/soției,

- fie o adeverința emisă de angajatorul acestuia/acesteia, după caz,
din care să rezulte numărul și identitatea copiilor care sunt preluați în întretinere de fiecare soț/soție.

Declarația, respectiv adeverința trebuie sa cuprindă urmatoarele elemente: numele si

prenumele părintelui, calitatea acestuia (tata/mama), codul numeric personal al părintelui, numele si
prenumele copiilor pentru care se acordă deducere personala, codul numeric personal al fiecarui
copil, data nașterii fiecarui copil.
 Capitolul III

Calculul impozitului pe venituri din salarii și asimilate salariilor

3.1 Determinarea impozitului pe venituri din salarii și asimilate

salariilor din România în perioada 2019-2022

Studiu de caz

a) pentru veniturile obtinute la locul unde se află funcția de bază se aplică cota de 10%
asupra bazei de calcul determinată ca diferența între venitul net din salarii calculat prin deducerea
din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii in
România sau in conformitate cu instrumentele juridice internationale la care România este parte,
precum si, după caz, a contribuției individuale la bugetul de stat datorata potrivit legii, si
urmatoarele:

b) deducerea personală acordată pentru luna respectivă: Deducerea personală este o

scutire de impozit, o cota din salariu neimpozitată, si cuprinde deducerea de bază si deducerea
suplimentară. Deducerea personala este o facilitate oferită de statul român acelor angajați care
castigă un salariu brut de sub 3.600 de lei. Aceste deduceri tin cont de numărul de persoane aflate
in intretinerea acestor salariați, așa ca suma variază.

Valorile de mai jos sunt înca valabile si în anul 2020. De la 1 ianuarie 2018 beneficiază
de deduceri personale si cei care au venituri de până în 3.600 de lei, iar aceste modificari au venit
și ca urmare a trecerii contribuțiilor sociale in seama salariaților, pentru ca veniturile nete ale
acestora să nu sufere modificari.

Venit brut lunar din salarii (VBL) – Până la 2.550:

Făra persoane în întretinere 510 lei

Cu o persoana în întretinere 670 lei
Cu 2 persoane în întretinere 830 lei
Cu 3 persoane în întretinere 990 lei
Cu 4 sau mai multe persoane în întretinere 1.310 lei

Cei care au venituri între 2550 lei și 3.600 lei beneficiază și ei de deduceri personale, dar
acestea sunt degresive și pot fi regăsite in OUG nr. 79/2017, adică cotizația sindicală plătită în
luna respectivă; contribuțiile la fondurile de pensii facultative și cele la scheme de pensii
facultative, calificate astfel în conformitate cu legislatia privind pensiile facultative de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de catre entități autorizate stabilite in state

membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, suportate de
angajați, astfel încat la nivelul anului să nu se depasească echivalentul în lei al sumei de 400
euro; primele de asigurare voluntară de sănatate, precum și serviciile medicale furnizate sub
forma de abonament, suportate de angajați, astfel încat la nivelul anului să nu se depasească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează
servicii medicale furnizate angajatului și/sau oricărei persoane aflate în întretinerea sa.
 3.2 Exemple de calcul salarial
Venituri din salarii obținute la locul unde se află funcția de bază:

b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinate ca diferența între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii aferente
unei luni, datorate potrivit legii in România sau în conformitate cu instrumentele juridice
internationale la care Romînia este parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la
bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.

Exemplu de calcul pentru venituri din salarii obținute în afara funcției de bază
(așadar, fără deducere personală):

Așadar, cota de impunere este de 10% și se aplică asupra bazei de calcul determinate
diferit, după cum este vorba de venituri din salarii obținute la locul unde se află funcția de
bază sau pentru venituri din salarii obținute în afara funcției de bază.

În cazul unui angajat care se muta în cursul anului la un alt angajator unde obține venituri
din salarii la funcția de bază, verificarea încadrarii în plafonul anual a sumelor reprezentând
contribuțiile la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate,
precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, potrivit legii, pentru care se
acordă deducerea, se efectuează în baza documentelor justificative eliberate de către angajatorul
anterior prin care se atestă nivelul deducerilor acordate până la momentul mutării.

Contribuțiile sociale obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar pentru

persoanele fizice care realizeaza venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementarilor
în domeniul, astfel:

a) contribuția de asigurări sociale;

b) contribuția de asigurările sociale de sănătate;

c) alte contribuții individuale obligatorii, datorate potrivit legii.

4. Termenul de plată a impozitului

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a

retine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plătii acestor venituri, precum
și de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care
se plătesc aceste venituri”.

Prin excepție de la aceste prevederi, impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, calculat și
reținut la data efectuarii plătii acestor venituri, se plăteste, până la data de 25 inclusiv a lunii
urmatoare trimestrului pentru care se datoreaza, de către următorii plătitori de venituri din salarii
si venituri asimilate salariilor:

a) asociații, fundații sau alte entitați fără scop patrimonial, persoane juridice;

b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile micro-întreprinderilor care, în anul

anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri
totale de până la 100.000 euro si au avut un numar mediu de până la 3 salariati exclusiv;

d) persoanele fizice autorizate si întreprinderile individuale, precum si persoanele fizice care

exercita profesii liberale și asocierile fara personalitate juridica constituite între persoane fizice,
persoanele fizice care dețin capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate
de angajator, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

Calculul si retinerea impozitului lunar se efectuează de către plătitori, la data ultimei

plăți a veniturilor din salarii aferente fiecarei luni, indiferent dacă veniturile din salarii se platesc
o singura dată pe lună sau sub formă de avans si lichidare.

Totodată, în cazul în care un angajat care obține venituri din salarii la funcția de bază
se mută in cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare sursa
de venit (loc de realizare a venitului).

Exemplu de calcul salarial 2022 lei/euro –Salariul minim BRUT ȘI NET

 3.3 Algoritm calcul salarii

Schema de determinare a restului de plată a salariului

1 Salariu de bază

+ 2 Sporuri și adaosuri

+ 3 Indemnizații

+ 4 Stimulente și premii

+ 5 Avantaje în natură

+ 6 Indexări

= 7 Salariu brut
(1+2+3+4+5+6)
- 8 Contribuția personalului la asigurările sociale CAS
(Salariul brut X 25%)
- 9 Contribuția personalului la asigurările sociale de sănătateCASS
(Salariul brut X 10%)
= 10 Venitul net din salarii
(7-8-9)
- 11 Deducerea personal

= 12 Venitul impozabil , reprezentând baza de calcul pentru impozit

(10-11)
- 13 Impozitul pe venitul din salarii
(Venitul impozabil X 10%)
- 14 Avansuri acordate personalului

- 15 Alte rețineri datorate terților

= 16 Total rețineri
(8+9+13+14+15)
= 17 Rest de plată
(7-16)
Bibliografie

1) Iacob Petru Pântea – „Contabilitatea Românească” armonizată cu

Directivele Contabile Europene,

Editura Intelcredo 2003;

2) Maria Popan – „Contabilitate –manual”, Editura Oscar Print 2001;

3) Matei Gheorghe – „Finante Publice”, Editura Sitech Craiova 2002;
4) Matei Gheorghe – „Fiscalitate”, Editura Universitaria 2002;
5) Codul Muncii – Legea nr.53/2003
- Legea nr.346/2003

- Legea nr.583/2004

6) XXX - Monitorul Oficial, Partea I - nr.1228 din 21/12/2004

- nr. 1281 din 30/12/2004
Ordinul emis de ministerul finanţelor publice,
7) XXX - 10.01.2020
 ANEXE

ANEXA 1

Simulare calcul salarii euro/lei:

Anul 2022

ANGAJAT Lei Euro

Salariu Brut 6153 1271.39

Asigurări Sociale (CAS) 25% 1538 317.79
Asigurări Sociale de Sănătate (CASS) 10% 615 127.08
Deducere personală (DP) 0 0
Impozit pe venit (IV) 10% 400 82.65
Salariu Net 3600 743.86

ANGAJATOR Lei Euro

Contribuție Asiguratorie pentru
2.25% 138 28.51

Salariu Complet 6291 1299.9

TOTAL TAXE Lei Euro

Angajatul plătește statului 2553 527.52
Angajatorul plătește statului 138 28.51
Total taxe încasate de stat 2691 556.04
ANEXA 2

Anul 2022

ANGAJAT Lei Euro

Salariu Brut 8548 1766.26

Asigurări Sociale (CAS) 25% 2137 441.57
Asigurări Sociale de Sănătate (CASS) 10% 855 176.67
Deducere personală (DP) 0 0
Impozit pe venit (IV) 10% 556 114.89
Salariu Net 5000 1033.14

ANGAJATOR Lei Euro

Contribuție Asiguratorie pentru
2.25% 192 39.67

Salariu Complet 8740 1805.93

TOTAL TAXE Lei Euro

Angajatul plătește statului 3548 733.12
Angajatorul plătește statului 192 39.67
Total taxe incasate de stat 3740 772.79
ANEXA 3
Anul 2022

ANGAJAT Lei Euro

Salariu Brut 3552 733.94

Asigurări Sociale (CAS) 25% 888 183.49
Asigurări Sociale de Sănătate (CASS) 10% 355 73.35
Deducere personală (DP) 15 3.1
Impozit pe venit (IV) 10% 229 47.32
Salariu Net 2080 429.79

ANGAJATOR Lei Euro

Contribuție Asiguratorie pentru
2.25% 80 16.53

Salariu Complet 3632 750.48

TOTAL TAXE Lei Euro

Angajatul plătește statului 1472 304.16
Angajatorul plătește statului 80 16.53
Total taxe incasate de stat 1552 320.69