GLOSAR

TERMENI SPECIFICI DIN DOMENIUL PEDAGOGIEI

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Activitate integrate- îmbinarea armonioasă a cunoştinţelor din cadrul mai multor

discipline

Activități extracurriculare – activități organizate în timpul liber, în afara programului și

activității școlare, în anumite instituții speciale pentru copii;
Activităţile de învăţare - ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic,
intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în
curriculum;
Autoevaluarea – proces educațional bazat pe implicarea elevilor în judecăți cu privire la
propriile lor realizări și la rezultatele propriei învățări; metodă prin care se urmărește construirea
imaginii de sine a elevului cu implicații multiple în plan motivațional și atitudinal;
Brainstorming – metoda de stimulare a creativitatii, fiind cunoscuta si sub numele de
asalt de idei;
Centrarea pe elev – intervenția educațională definită de modul în care este abordată
predarea, asigurând construirea unui mediu formativ individualizat și adaptat nevoilor,
abilităților și intereselor elevilor, aceștia nemaifiind receptori pasivi ai cunoștințelor și
informațiilor ci devin participanți activi la învățare și la construirea cunoașterii;
Cogniția – act de cunoaștere care se referă la activitatea de construcție a cunoașterii și
edificării acelor modalități prin care se realizează cunoașterea
Comunicare – înștiințare sau aducere la cunoștință, contacte verbale în interiorul unui
grup, prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relații spirituale;
Comunicarea didactică - transfer complex, multifazic şi prin mai multe canale a
informației între două entități (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă succesiv rolurile de emițători şi
receptori, semnificând conținuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ; formă a
comunicării pedagogice, prin care se vehiculează conținuturi specifice diferitelor discipline de
învățământ, în vederea generării unui act de învățare
 Curriculum - desemnează ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare
prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar; cuprinde ansamblul documentelor şcolare
de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi
experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului; reprezintă în primul rând un sistem de
experienţe de învăţare oferite/"administrate" elevilor şi ulterior un sistem de experienţe de
învăţare efectiv interiorizate de aceştia; semnifică un curs de străbătut, care implică organizarea
şi provocarea învăţării, transformarea educabilului de o manieră adaptativă; reprezintă o realitate
interactivă între educator şi elev cu efecte concrete, anticipate realist asupra celui din urmă;
Curriculumul naţional. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-
cadru de învăţământ, al programelor şcolare şi al manualelor şcolare din învăţământul
preuniversitar (Legea învăţământului);
Competențe generale – competențe cu grad ridicat de complexitate și generalitate,
orientând demersul didactic către achizițiile finale dobândite de elevi prin învățare la nivelul unei
disciplinei de studiu, formându—se pe durata unui ciclu de învățământ;
Competențe specifice – competențe ce derivă din competențele generale și sunt etape în
dobândirea acestora, formându-se pe parcursul unui an școlar;
Deprinderi – dobândirea unor cunoștințe temeinice într-un domeniu prin învățătură sau
prin practică organizată, sistematică; obicei, obișnuință.
Dezvoltarea cognitivă - abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte,
fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice
Descriptori de performanţă - reprezintă enunţuri sintetice care indică gradul de
realizare a obiectivelor, nivelul de formare a capacităţilor sau subcapacităţilor;
pedagogia socială – direcție de evoluție a pedagogiei identificată istoric la granița dintre
sec. XIX-XX;
Didactica – parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor
de învățământ și cu organizarea învățământului;
Educație formală – ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate institutional prin
structure organizate sitemic, pe niveluri și trepte de studii, în cadrul unui proces de instruire
realizat cu rigurozitate, în timp și spațiu: planuri, programemanuale, cursuri, materiale de
învățare etc. ;
 Educație timpurie – perioada de vârstă situată între 0-7 ani, perioadă identificată ca cea
mai importantă în dezvoltarea personalității copilului;
Exercițiul – efectuarea conștientă și repetată a unor acțiuni și operații în scopul formării
de priceperi și deprinderi practice și intelectuale;
Evaluarea pedagogică apare ca o acţiune managerială care impune raportarea
rezultatelor obţinute în activitatea educativă la un ansamblu de criterii specifice domeniului, cu
valoare de etalon, în vederea luării unor decizii optime cu privire la desfăşurarea activităţii în
etapa următoare;
Evaluarea iniţială – evaluarea ce oferă date ce sunt valorificate în elaborarea noului
program din perspectiva adecvării acestuia la posibilităţile reale ele elevilor.
Evaluarea formativă - Aprecierea rezultatelor prin raportare la obiectivele operaţionale,
feedback- ul obţinut este operativ, mai util şi eficient, ajutând elevul şi profesorul să-şi adapteze
activitatea viitoare la condiţiile concrete ale instruirii.
Evaluarea sumativă – evaluare ce are loc la încheierea unei perioade mai lungi de
instruire (semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ), prin intermediul ei realizându-se verificarea
prin sondaj a conţinuturilor învăţării, insistându-se astfel pe elementele fundamentale;
Evaluarea instrumentală – realizată în condiţii special create ce presupun elaborarea şi
aplicarea unor instrumente de evaluare (test însoțit de matrice de specificații și barem de
corectare/verificare/apreciere; probă orală, scrisă, practică sau combinată, fișe de evaluare, grile
de autoevaluare sau evaluare reciprocă etc.);
Evaluarea non-instrumentală (neinstrumentală) – realizată în circumstanţe obişnuite pe
baza observării activităţii elevilor și a feedback-ului imediat, fără folosirea anumitor instrumente
de evaluare, fiind destinată sensibilizării partenerilor angajați în proces (cadrul didactic și elevii);
Evaluarea scrisă – metodă de evaluare tradițională utilizată pentru verificarea nivelului
de pregătire a elevilor;
Evaluarea formatoare - este cale de formare și autoformare, pune elevul în situația de a-
și asuma propria acțiune de învățare, stimulându-l să-și rectifice demersul, convingându-l că doar
el poate ajunge la reușitele propuse;
Fișa de observare – instrument prin care profesorul consemnează date factuale cu privire
la comportamentul sau modul de acțiune al elevului pe care apoi le prelucrează și le
interpretează;
 Finalitățile educației – elementele cele mai „sensibile”cu impact asupra organizării și
renovării sistemului de învățământ, a conținuturilor și strategiilor educaționale;
Formele de organizare - modalităţile de organizare a procesului instructiv-educativ;
Instruirea asistată de calculator – metodă didactică de învățământ, care valorifică
principiilede modelare și de analiză cibernetică a activității de instruire în contextual noilor
tehnologii informaționale și comunicaționale, caracteristice societății de tip postindustrial;
Inteligenţa lingvistică – este exprimată de capacitatea de a rezolva şi dezvolta probleme cu
ajutorul codului lingvistic, sensibilitate la sensul şi ordinea cuvintelor

Inteligenţa logico-matematică - presupune capacitatea de a opera cu modele, categorii şi relaţii,

precum şi aceea de a grupa, ordona şi interpreta date, capacitate de a prob.lematiza

Inteligenţa spaţial-vizuală - este dată de capacitatea de a forma un model mental spaţial al lumii
şi de a rezolva probleme prin intermediul reprezentărilor spaţiale şi ale imaginii; simţul orientării
în spaţiu, capacitatea de a citi hărţi, diagrame, grafice etc.

Inteligenţa muzicală - exprimă capacitatea de a rezolva probleme şi de a genera produse prin

ritm şi melodie, sensibilitate la ritm, linie melodică şi tonalitate, capacitate de a recunoaşte
diverse forme de expresie muzicală;

Inteligenţa corporal-kinestezică - rezolvă probleme şi dezvoltă produse cu ajutorul mişcării

corpului; îndemânarea în manipularea obiectelor;

Inteligenţa interpersonală - este dată de capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta

cunoaştere şi produse prin interacţiunea cu ceilalţi; abilitate de a discrimina şi a răspunde adecvat
la manifestările şi dorinţele celorlalţi;

Inteligenţa intrapersonală - exprimă capacitatea de rezolva probleme şi de a dezvolta produse

prin cunoaşterea de sine; capacitatea de acces la propriile trăiri şi abilitatea de a le discrimina;
exprimă conştientizarea propriilor cunoştinţe, abilităţi şi dorinţe;
Jocul didactic – mijloc de instruire și educare pentru realizarea optimă a sarcinilor
concrete pe care și le propune procesul de învățământ, dar și formă de organizare a activităților
de cunoaștere și de dezvoltare; un mijloc de facilitare a trecerii copilului la activitatae dominantă
de joc la cea de învățare;
Mijloace didactice – ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice etc. Selectate
și adaptate pedagogic la nivelul metodelor și al procedeelor de instruire pentru realizarea
eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activității de predare-învățare-evaluare;ansamblul de
obiecte, produse, documente, aparate şi sisteme tehnice care mijlocesc relaţia de predare-învăţare
pentru eficientizarea acesteia.
Obiectivele cadru – obiective finaliste, ample şi esenţiale,exprimă competenţele care
trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale;
Obiectivele de referinţă - exprimări explicite ale rezultatelor învăţării;
Predarea - latura procesului de învăţământ intenţionată, programată, organizată şi
conştientizată de comunicare (transmitere) de către profesor a cunoştinţelor teoretice şi practice,
care stau la baza învăţării;
Proiectare didactica – programarea materiei de studiu pe unitati de timp si de activitate a
planului calendaristic, a sistemului de lectii, elaborarea planului de lectii, etc.
Randamentul şcolar - eficacitatea desfăşurării activităţii prin rezultate raportate la
obiective se exprimă în termeni de performanţă pozitivă;
Sistemul de învăţământ- reprezintă principalul subsistem al sistemului de educaţie, care
cuprinde “ansamblul instituțiilor specializate în proiectarea și realizarea funcțiilor educației prin
conținuturi și metodologii specifice, organizate formal si nonformal