Conștiința

-reprezintă forma superioară de reflectare psihică a realității obiective

-este superioară față de cea animală prin cunoașterea mijlocită (gândirea),iar pe baza
limbajului face posibilă reflectarea generalizată și abstracta a relațiilor esențiale dintre
obiecte si fenomene

-conștiința este o realitate subiectivă care se confirmă prin eficiența in activitate

Funcțiile cunoștiinței :

-semnificare sau cunoaștere

-orientare spre scop

-anticipativ-predictivă

- de control

- creative

Exemplu:

Un copil va lua in mână un pui de animal ,îl mangâie ,este curios,se joacă ,dar sub
influența adultului ,este conștientizat ca având o serie de însușiri negative (ca este murdar,o
sa muște etc.),atunci curiozitatea va ceda locul fricii sau aversiunii.

Psihologii subliniaza faptul ca conștiința include experiența cognitivă si pe cea

afectivă,având caracter atitudinal.

Dezvoltarea inițială a conștiinței la copii ,predomina elementele senzorio-motorii iar la

adult are caracter abstract-logic.

Câmpul de constiință presupune suprapunerea peste campul perceptiv a unui camp

semantic,permitand o tematizare globala.
De exemplu ieșim din casa iar câmpul receptive îl încadram într un singur cuvânt
„strada”realizând o tematizare globala. Focalizând si alte elemente cum ar fi
mașini,pomi,oameni realizăm mai multe tematizări selective,

Ce devine conștient primește un nume astfel devine o semnificație.

Sub nivelul conștiinței se află subconstientul care reprezinta memoria

potentiala,ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune omul.

Are organizare sistematică asemanatoare conștiinței ,realizand schimburi

permanente

Subconstientul ajuta conștiința prin activarea si actualizarea informațiilor si

deprinderilor necesare
 BIBLIOGRAFIE

Psihologie ,editura didactica pedagogica R.A -1993

Psihologie ,editura didactica pedagogica-1978