Homeostazie

78 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte

















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Homeostazia (din limba greacă, hómoios = aceeași, și stásis = stare) reprezintă în

biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate,
constantele mediului său intern. În mod general, din puncte de vedere multiple
(ale ciberneticii, ecologiei, psihologie, teoriei
sistemelor, ș.a.m.d.), homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține
un echilibru static al condițiilor inițiale, spre deosebire de homeorezie, care este
conceptul (cu un anumit grad de antinomie), care reprezintă proprietatea sau starea
unui sistem de a menține un echilibru dinamic al acestuia.

Homeostazia biologica[modificare | modificare sursă]

 Istoricul termenului[modificare | modificare sursă]
Termenul a fost pentru prima dată propus de medicul american Walter B. Cannon în
anul 1932, în cartea sa The Wisdom of the Body, deși Claude Bernard, la mijlocul
secolului al XIX-lea, a fost primul care a observat că parametrii fiziologici ai corpului
uman, precum temperatura, presiunea arterială, etc, tind să mențină o oarecare
stabilitate a corpului, numind homeostazia - echilibrul dinamic ce ne menține în viață.

Tipuri de mecanisme fiziologice de reglare[modificare | modificare

sursă]

 Termoreglarea;
 Osmoreglarea
Factori care influențează homeostazia[modificare | modificare sursă]
Homeostazia este influențată de 2 tipuri de factori: cei produși de mediul intern al
organismului, și factorii externi.

Interni[modificare | modificare sursă]

Externi[modificare | modificare sursă]

Mecanismele homeostaziei[modificare | modificare sursă]

Mecanismele de reglare homeostatice presupun existenta a 3 componente:
receptorul;centrul de control (set point); efectorul.

Proprietățile homeostaziei[modificare | modificare sursă]

Homeostazie ecologică[modificare | modificare sursă]

Homeostazie cibernetică[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 DEX online: Homeostazie
 Maria Maniu: Ecologie și protecția mediului Arhivat în 5 februarie 2009, la Wayback
Machine., Universitatea Bioterra, București, 2004
Categorii:
 Homeostazie
 Cibernetică
 Ecologie
 Fiziologie
 Terminologie biologică
 Homeostazie
78 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte

















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Homeostazia (din limba greacă, hómoios = aceeași, și stásis = stare) reprezintă în

biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate,
constantele mediului său intern. În mod general, din puncte de vedere multiple
(ale ciberneticii, ecologiei, psihologie, teoriei
sistemelor, ș.a.m.d.), homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține
un echilibru static al condițiilor inițiale, spre deosebire de homeorezie, care este
conceptul (cu un anumit grad de antinomie), care reprezintă proprietatea sau starea
unui sistem de a menține un echilibru dinamic al acestuia.

Homeostazia biologica[modificare | modificare sursă]

 Istoricul termenului[modificare | modificare sursă]
Termenul a fost pentru prima dată propus de medicul american Walter B. Cannon în
anul 1932, în cartea sa The Wisdom of the Body, deși Claude Bernard, la mijlocul
secolului al XIX-lea, a fost primul care a observat că parametrii fiziologici ai corpului
uman, precum temperatura, presiunea arterială, etc, tind să mențină o oarecare
stabilitate a corpului, numind homeostazia - echilibrul dinamic ce ne menține în viață.

Tipuri de mecanisme fiziologice de reglare[modificare | modificare

sursă]

 Termoreglarea;
 Osmoreglarea
Factori care influențează homeostazia[modificare | modificare sursă]
Homeostazia este influențată de 2 tipuri de factori: cei produși de mediul intern al
organismului, și factorii externi.

Interni[modificare | modificare sursă]

Externi[modificare | modificare sursă]

Mecanismele homeostaziei[modificare | modificare sursă]

Mecanismele de reglare homeostatice presupun existenta a 3 componente:
receptorul;centrul de control (set point); efectorul.

Proprietățile homeostaziei[modificare | modificare sursă]

Homeostazie ecologică[modificare | modificare sursă]

Homeostazie cibernetică[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 DEX online: Homeostazie
 Maria Maniu: Ecologie și protecția mediului Arhivat în 5 februarie 2009, la Wayback
Machine., Universitatea Bioterra, București, 2004
Categorii:
 Homeostazie
 Cibernetică
 Ecologie
 Fiziologie
 Terminologie biologică