Conceptul general de stres

© Iurie Mălai, 2001

Lector superior

1. Etimologie. Repere istorice

2. Sindromul general de adaptare
3. Definirea conceptului general de stres
4. Tipuri şi forme de stres
Bibliografie

Despre stres, concept care a generat şi generează în continuare destule controverse şi

nedumeriri, s-au publicat, după introducerea lui în ştiinţă de către Selye, o multitudine de articole
şi monografii, estimate la 120.000 până în 1981. Cu toate acestea problematica stresului, în
special a celui psihic, continuă să anime atât atenţia specialiştilor, cât şi a maselor largi, termenul
de stres fiind ancorat puternic şi în limbajul cotidian.
Acest capitol reprezintă o încercare de a prezenta succint câteva perspective moderne de
abordare a problematicii legate de stres.

1. Etimologie. Repere istorice

Nu se cunoaşte exact când a fost folosită pentru prima dată noţiunea de stres în limbajul
psihologic, diferite surse indicând ani diferiţi, dar cert este faptul că conceptul a cunoscut o
răspândire rapidă datorită teoriei lui H. Selye.
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language [[1]] explică
etimologia cuvântului "stres" ca provenind parţial din abrevierea cuvântului englezesc "distres",
parţial din cuvântul "estrece" din vechea franceză, ce aveau înţelesurile de "constrângere,
suferinţă", şi derivate din latinescul "strictus", participiul trecut a lui "stringere", cu înţelesul de "a
trage (din) greu". Termenul de "stres" desemnează o serie de substantive înrudite ca înţeles dar
cu nuanţe ce pot diversifica sensul: încordare, presiune, povară, forţă, efort, solicitare, tensiune,
constrângere etc. [[2]].
Aşa cum observă mai mulţi autori [[3]; [4]], toate organismele vii există în virtutea legităţii
adaptării, fenomen sesizat pe plan istoric cu mult înaintea celui de stres, ultimul fiind văzut
adesea atât drept sursă cât şi consecinţă a unei adaptări prin mecanisme de apărare rămase
primitive şi inadecvate vieţii contemporane.
Încă Hippocrate, susţinut mai recent de Cl. Bernard (1878-1879)[14] ş.a., vehiculează
ideea privind capacitatea organismului de a-şi menţine constante condiţiile interne de viaţă, idee
dezvoltată de fiziologul american Walter B. Cannon [ [5]; [6]] care introduce termenul de
"homeostazie" ce indică această capacitate. Cannon demonstrează existenţa numeroaselor
mecanisme homeostatice specifice de natură fiziochimică, enzimatică, endocrină şi nervoasă,
mecanisme ce protejează organismul contra unor agenţi perturbanţi.
Considerat ca fiind cel mai important precursor al teoriei stresului, Cannon studiază
reacţiile organismului în situaţii de urgenţă şi în particular reacţia cunoscută sub numele de "fight
or flight". Datorită acestei reacţii, oamenii, ca şi animalele, vor alege între a lupta sau a încerca să
fugă de situaţia care devine ameninţătoare pentru ei. Cannon dovedeşte experimental rolul
secreţiei de adrenalină în adaptarea organismului la stimulii din mediu în situaţiile de urgenţă
(emergency reactions) [[7]].
O contribuţie importantă la problematica adaptării, şi indirect a stresului, au adus-o şi alţi
oameni de ştiinţă, printre care fiziologul rus I. P. Pavlov, care descoperă mecanismele de apărare
prin reflexe condiţionate, cu funcţie anticipativă [[8]; [9]], S. Freud cu teoria sa despre nevroza
defensivă şi mecanismele inconştiente de apărare psihologică [[10]], grupul condus de B. G.
Ananiev [[11]] care relevă existenţa unor tendinţe divergente de evoluţie a indicatorilor
neurovegetativi în starea de emoţie, tendinţe puse în legătură cu predominarea la nivel individual
a reglajului simpatic sau parasimpatic ş.a.

2. Sindromul general de adaptare

 În 1936, fără a menţiona încă termenul de stres, H. Selye publică un articol despre
tendinţa organismului de a reacţiona stereotip la diferiţi agenţi chimici, fizici şi biologici, descriind
această tendinţă sub denumirea de "sindrom general de adaptare" (SGA) (cit. [14, p. 21]), ea
cuprinzând totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai pentru că ele apar la
oricare dintre agenţii declanşanţi menţionaţi), capabile să asigure mobilizarea resurselor
adaptative ale organismului în faţa agresiunii care-i ameninţă integritatea morfologică sau a
constantelor sale umorale. Geneza conceptului de sindrom general de adaptare este legată de
observaţia lui Selye că boli complet diferite, dincolo de manifestările specifice, au un corolar de
manifestări comune: stare generală alterată, inapetenţă, tulburări digestive, dureri articulare şi
musculare, febră etc.
Selye descrie trei stadii distincte ale evoluţiei sindromului general de adaptare [[12]]:
1) stadiul reacţiei de alarmă, care cuprinde două faze: de "şoc" şi de "contraşoc";
2) stadiul de rezistenţă (de revenire sau de "contraşoc prelungit");
3) stadiul de epuizare.
În faza acută de şoc a reacţiei de alarmă rezistenţa generală a organismului scade sub
cea medie. Dacă agentul nociv este foarte intens şi/sau incompatibil cu viaţa, survine moartea, iar
dacă organismul supravieţuieşte se instalează faza de contraşoc, când are loc mobilizarea
generală a forţelor de apărare ale organismului până la instalarea unei stări de rezistenţă cu
caracter adaptativ şi corespunzătoare situaţiei date, capacitatea de rezistenţă a organismului
crescând peste medie. În stadiul de rezistenţă organismul pare că s-a adaptat la situaţie,
comportându-se relativ normal dar cu persistenţa modificărilor din faza de contraşoc a reaciei de
alarmă. Stadiul de epuizare se dezvoltă în cazul în care agentul nociv continuă să acţioneze iar
adaptarea, obţinută cu preţul reacţiilor de contraşoc prelungit, nu mai poate fi menţinută.
Rezistenţa scade din nou sub medie, iar îndată ce resursele se epuizează viaţa încetează [[13]].
Selye explică caracterul trifazic al SGA prin faptul că "energia de adaptare" a
organismului este finită şi epuizabilă. El menţionează o energie de suprafaţă, reversibilă, şi o
energie de profunzime, finită. Acest stoc de energie de adaptare nu este măsurabil, dar diferă în
limite largi de la individ la individ.
Trebuie menţionat faptul că în legătură cu valabilitatea schemei SGA ca presupus
mecanism unic al adaptării şi întroducerea noţiunii de "energie de adaptare" ca forţă vitală,
consumabilă, presupusă a fi programată genetic într-o cantitate fixă şi nemăsurabilă au fost
formulate mai multe obiecţii şi critici argumentate [[14]].

3. Definirea conceptului general de stres

Orice situaţie care solicită mecanismul de adaptare creează stres [[15]; [16]], fenomen pe
care Selye îl defineşte ca fiind orice răspuns al organismului consecutiv oricărei cerinţe sau
solicitări exercitate asupra organismului de către un evantai larg de agenţi cauzali - fizici, chimici,
biologici, psihici etc. [[17]]. În cazul acţiunii de mai lungă durată a agentului stresor acest răspuns
îmbracă forma SGA, putând - în caz extrem - parcurge toată gama modificărilor SGA şi
suprapunându-se complet pe toată "suprafaţa" acestuia. Un aspect vizat de criticile formulate la
adresa teoriei lui Selye este accentul exagerat pus pe nespecificitate şi neglijarea elementelor
specifice. Astăzi reacţiilor nespecifice le sunt adăugate şi cele trei tipuri de specificitate: de
situaţie, de personalitate şi de răspuns (L. Levi, 1972, cit. [14, p. 23].
Alăturat termenului de stres, Selye introduce şi noţiunea de "boală de adaptare" [ [18]]. El
recunoaşte că nu există boală a cărei unică şi exclisivă cauză ar fi stresul. Dar un stres prea
puternic poate determina prăbuşirea mecanismelor de apărare ale organismului.
Tentativele contemporane de definire a stresului în general (indiferent de natura sa:
fizică, biologică sau psihică) au condus la o diversificare de sensuri ale cuvântului "stres", înţeles
ca:
a) element al lumii externe inductor al unei reacţii de constrângere intensă a fiinţei
umane;
b) proces reacţional fiziologic indus de aceste agresiuni exterioare;
c) dezechilibru dintre exigenţele exterioare şi posibilităţile organismului de ale face
faţă.
Iamandescu concluzionează asupra conceptului general de stres că el reprezintă o stare
de tensiune a întregului organizm (atât compartimentul somatic, cât şi cel psihic) apărută în cadrul
unui dezechilibru marcat între solicitări (ale mediului) şi posibilităţi (ale organismului).
În calitate de componente fundamentale ale stresului apar:
 a) stresorii (sursele de stres);
b) reacţiile la stres şi/sau consecinţele lui;
c) particularităţile individuale care mediază comportamentul în stres.
Simptomele stresului pot fi clasificate în:
a) fizice (dureri de cap, tulburări cardiovasculare, deficienţe gastrointestinale, alergii,
probleme dermatologice, tulburări ale somnului şi cele ale respiraţiei etc.);
b) psihologice (probleme emoţionale şi cognitive, precum, insatisfacţia muncii,
depresia, anxietatea, plictiseala, frustrarea, izolarea, resentimentul etc.);
c) comportamentale: a) cele referitoare la persoană (evitarea lucrului, utilizarea
alcoolului şi drogurilor, pofta exagerată sau diminuată de mâncare, agresivitatea
faţă de colegi sau membrii familiei, probleme interpersonale etc.); b) cele cu
impact organizaţional (absenteism, fluctuaţie profesională, predispoziţie spre
accidente, productivitate scăzută etc.).

4. Tipuri şi forme de stres

În literatura de specialitate sunt descrise mai multe forme de stres: stresul ambiental,
având ca factori principali zgomotul, căldura/frigul, trepidaţiile, poluarea aerului, radiaţiile etc.);
stresul gravitaţional, având ca factori principali imponderabilitatea şi acceleraţia; stresul urban,
având ca factori principali zgomotul, aglomeraţia, poluarea; stresul hiperbar, având ca factor
principal presiunea atmosferică ridicată; tehnostresul, având ca factor principal excesul
informaţional; stresul prenatal şi neonatal, având ca factor principal hipoxia; ş.a.
Selye [15] descrie stresul ca având patru variaţii fundamentale, dispuse pe două
dimensiuni: distresul vs. eustresul şi hiperstresul vs. hipostresul. Termenul de "eustres"
desemnează nivelul unei stimulări psihoneuroendocrine moderate, optime, care menţine echilibrul
şi tonusul fizic şi psihic al persoanei, starea de sănătate şi induce o adaptare pozitivă la mediu.
Stresul ce depăşeşte o intensitate critică, a cărei valoare variază în limite largi de la individ la
individ, este desemnat prin termenul de "distres". Distresul este provocat de supraîncărcări,
suprastimulări intense şi prelungite, care depăşesc resursele fiziologice şi psihologice personale,
rezultând scăderea performanţei, insatisfacţie, tulburări psihosomatice şi fizice (Thoits, Hannam,
1979; Ursin, Murison, 1984, cit. [14, p. 25]. Termenul de "hiperstres" desemnează un nivel de
suprastimulare ce depăşeşte limitele adaptabilităţii ducând de la suprasolicitarea mecanismelor
adaptative până la epuizarea lor, în vreme ce termenul de "hipostres" desemnează un nivel de
substimulare ce duce la o lipsă de auto-realizare manifestată prin imobilitate fizică, plictiseală şi
deprivare senzorială.
Clasificarea lui Selye este completată de alţi autori cu alte tipuri de stres şi agenţi
stresori, utilizând variate criterii. Astfel, se diferenţiază [14, p. 31] stresul acut sau de scurtă
durată (durează minute, ore) şi stresul cronic sau de lungă durată (durează zile, luni); stresul
cumulativ (longitudinal) şi stresul multiplu (transversal) sau independent; stresori majori, minori şi
potenţiali; stresori centrali şi periferici; stresul informaţional [[19]]; stresori cu acţiune continuă şi
respectiv discontinuă, intermitentă, iar pe de altă parte, stresori unici sau repetaţi; agenţi fizici şi
psihologici sau mentali şi sociali, existând şi forme combinate.
 Bibliografie
[1]
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language. - New York /
Avenel: Gramercy Books, 1994. - p. 1406.
[2]
Hinkle, L.E. The Concept of Stress in the Biological Social Sciences // Stress Medicine
and Man. – 1973. – 1. - P. 31-48.
[3]
Zlate, M. Introducere în psihologie / ed. a 2-a (revăzută şi adăugită). – Bucureşti: Casa
de editură şi presă "Şansa" S.R.L., 1996. - P. 177.
[4]
Wittenberger, C. Eseuri de biologie teoretică. – Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1981.
[5]
Cannon, W. Bodily changes in pain, hunger, fear and rage. - New York, London:
Appleton & Co., 1915.
[6]
Cannon, W. Bodily changes in pain, hunger, fear and rage / 2nd ed. - New York,
London: Appleton & Co., 1929.
[7]
Cooper, C.L., Cooper, R.D., Eaker, L.H. Living with stres. – London: Penguin Books,
1988. - P. 10.
[8]
Pavlov, I. P. Experienţa a 20 de ani în studiul ANS a animalelor. – Bucureşti: Ed. Acad.
RSR, 1953. - P. 25.
[9]
Bâcov, K. M. Scoarţa cerebrală şi organele interne. – Bucureşti: Ed. de Stat, Literatura
medicală, 1949.
[10]
Слободчиков, В. И., Исаев, Е. И. Психология человека. – Москва: "Shcola-Press",
1995. - P. 195-198.
[11]
Voicu, C. Însuşirile tipologice ale sistemului nervos în contextul unor cercetări cu
caracter teoretic, metodologic şi aplicativ // Revista de psihologie. – 1994. - T. 40. - Nr. 4. - P.
317-325.
[12]
Selye, H. The stres of life. - New York: McGraw-Hill, 1956.
[13]
Selye, H. Ştiinţă şi viaţă. – Bucureşti: Ed. Politică, 1984.
[14]
Derevenco, P., Anghel, I., Băban, A. Stresul în sănătate şi boală: de la teorie la
practică. - Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1992.
[15]
Selye, H. The stres of my life. – Toronto: McClelland and Stewart, 1977.
[16]
Selye, H. The stres of life /(ediţie revăzută). - New York: McGraw-Hill, 1978.
[17]
Selye, H. Stress in Health and Desease. – Boston: Butterworth, 1976.
[18]
Selye, H. The General Adaptation Syndrome and the Diseases of Adaptation // Journal
of Clinical Endocrinology. – 1946. – 6. – P. 117.
[19]
Restian, A. Patologia informaţională. – Bucureşti: Ed. Academiei Române, 1997. - P.
135-148
Spune-mi cum si de ce te
stresezi ca sa-ti spun cine esti.
Desi pare putin hazardat sau
simplist un astfel de rationament,
totusi se pot face predictii in
legatura cu situatiile care pot
deveni stresante pentru anumite
persoane, precum si in legatura
cu modul acestora de a
reactiona in general sau in
situatiile date. De asemenea, putem recunoaste
persoanele candidate la stres sau la bolile cardiace.
Acest lucru este posibil datorita descrierii, cu
aproximativ 25 de ani in urma, a doua tipuri de
personalitate si, implicit, de comportament. Studiile
efectuate atunci pe bolnavii de inima au relevat faptul
ca acestia au unele caracteristici in comun, cum ar fi:
sunt extrem de competitivi, agresivi, mereu agitati,
nerabdatori si impulsivi, mereu sub presiune de timp.
Acesti indivizi au fost descrisi ca apartinand tipului A
de personalitate.

In general, se poate spune despre persoanele de tip A

ca sunt foarte implicate in munca lor, dedicate
profesional, astfel incat neglijeaza frecvent alte
aspecte ale vietii lor personale. Caracteristicile acestui
tip de personalitate, asa cum au fost ele descrise de
catre autorii Friedman si Rosenman (1974), sunt
urmatoarele:
Tipul A are obiceiul de a accentua cuvinte-cheie in
timpul propriului discurs, lucru care nu este neaparat
cerut de logica discursului; de asemenea, are tendinta
de a rosti ultimele cuvinte mult mai repede decat pe
celelalte. Acestea au legatura cu agresivitatea
caracteristica persoanei de tip A si cu lipsa de rabdare
ce se manifesta chiar si in cazul propriului discurs.

Intotdeauna se misca, se deplaseaza, mananca foarte

rapid.
Manifesta nerabdare in raport cu majoritatea
evenimentelor. De exemplu, are obiceiul de a termina
propozitia interlocutorului.
Adesea incearca sa faca mai multe lucruri deodata,
cum ar fi, de exemplu, acela de a se gandi la un lucru
total irelevant in timp ce il asculta pe interlocutor.
Ii este dificil sa se abtina de la a nu vorbi despre un
anumit lucru sau de la a nu schimba tema conversatiei
spre o directie care il intereseaza. In caz ca nu ii
reuseste manevra, el se preface ca asculta, insa
ramane, de fapt, preocupat de problema sa.
Intotdeauna are un sentiment de vinovatie atunci cand
incearca sa se relaxeze sau sa nu faca nimic pentru
cateva ore.
Nu observa si nu retine lucrurile simpatice sau
interesante intalnite pe parcursul unei zile.
Nu are niciodata timp de pierdut.
Incearca sa faca din ce in ce mai multe lucruri in din ce
in ce mai putin timp si nu concepe sa apara
evenimente neprevazute. Are un sentiment deja cronic
al presiunii de timp.
Are ticuri sau gesturi reflexe (de exemplu, pocnitul din
degete sau batutul cu degetele in masa).
Implicat sincer atunci cand trebuie ca activitatea sa ori
a altora sa fie exprimate in cifre.

Tipul opus, tipul B de personalitate, este descris de

catre autori astfel:
Nu are nici una din trasaturile si obiceiurile tipului A.
Nu se afla niciodata sub presiune de timp si nu este
nerabdator.
Nu afiseaza ostilitate si nu simte nevoia sa-i
impresioneze pe ceilalti cu realizarile sale decat daca
situatia o cere.
Actioneaza pentru a-si gasi relaxarea sau pentru a se
distra, nu pentru a-si demonstra competenta cu orice
pret.
Capabil sa lucreze fara agitatie si sa se relaxeze fara
sa se simta vinovat.
Studii ulterioare au intregit portretul tipului A: extravert,
anxios, cu sentimente de nesiguranta de sine. Astfel,
tipul A este mult mai inclinat sa se autoaprecieze,
accentuand trasaturile negative si minimalizandu-le pe
cele pozitive. Insa alti autori afirma in acest context ca,
de cele mai multe ori, tipul A este doar aparent
nemultumit de sine, pentru ca, de fapt, el apreciaza
trasaturile negative (cum ar fi dominanta, egoismul,
autosuficienta) ca fiind dezirabile si pozitive.

Din perspectiva mediului organizational insa, tipul A

este cel recompensat pentru ca acesta este
comportamentul angajatului de succes. Sa lucrezi
peste program, sa fii mereu in competitie, orientat pe
rezultat, sa respecti termenele-limita, sa indeplinesti
cat mai multe sarcini si cat mai variate, toate acestea
descriu un comportament recompensat si promovat
intr-o organizatie. De aceea, persoanele de tip A tind
sa atinga nivele ierarhice superioare si un mai mare
succes profesional. Angajatul de tip A este un
„workaholic“ cu un exagerat simt al eticii profesionale,
tinzand spre autonomie, realizari, succese si putere,
insa, neasteptat, cu un scazut nivel al satisfactiei
profesionale.

Alte studii au emis si alte ipoteze, mai mult sau mai

putin plauzibile, cum ar fi, de exemplu, ca tipul A
raspunde mult mai bine la recompense, lucreaza mai
repede, dar cu mai multe erori decat tipul B, isi
stabileste standarde de performanta uneori nerealiste
pe care adesea nu le atinge si este mai dedicat
scopurilor organizationale.
Mai mult, au fost descrise subtipuri in cadrul celor doua
modele de comportament. Astfel, exista un tip A
agresiv si competitiv, insa exista si un tip A charismatic
si valorizant. Tipul B poate fi relaxat, linistit, dar si
tensionat, inhibat, cu un autocontrol excesiv. Discutia
despre stres si personalitate este departe de a fi
epuizata. Pana la noi clarificari insa, sa avem grija de
cardiacii de langa noi.
 Ileana POPA
Psiholog
MediaPro International
 POSIBILE SURSE DE STRES OCUPATIONAL LA STUDENTII MILITARI
Lector univ. Ilie Sandina

Abstract

By its specific and nature the military environment represents a strong generator of
occupational stress. Some of the possible sources of occupational stress are:

• phisical environment of work (noise, vibrations)

• the overcharge and short commings of work
• imposed rhythm of work
• the lack of interest and boaring
• phisical dangers
• personal adequacy
• role conflict practicing responsibility
• interhuman relations

Prin natura si specificitatea sa, mediul militar este un mediu generator de stres
ocupational.
Stresul reprezinta, datorita amplorii pe care a capatat-o in zilele noastre, inca una dintre
"bolile civilizatiei" moderne, iar in ultimii ani s-a scris foarte mult despre acest subiect.
Biroul international al muncii considera stresul "una dintre cele mai grave probleme ale
timpului nostru, nu numai pentru indivizii carora le pune in pericol sanatatea fizica si
mentala, dar si pentru intreprinderi si guverne".
Conceptul de stres vine de la latinescul "strangere" care inseamna a cuprinde, a imbratisa,
a strange, a restrange, a lega, a indurera, a rani, a jigni, si care a dat nastere in limba
franceza la "étraindre" – adica a impresura cu trupul, cu membrele, strangand cu putere.
Acest lucru semnifica lucruri opuse, deoarece poti strange pe cineva la piept dar il poti si
sufoca.
Termenul de stres a fost folosit mai intai in fizica desemnand constrangerea excesiva
suportata de un material de constructie. Hans Selye a preluat termenul din fizica si l-a
folosit in 1935 in psihologie, cu sensul de raspuns nespecific global al organismului la
solicitarile la care este supus.
Exista multe moduri de a defini stresul, in general acceptandu-se ca acesta reprezinta
"incapacitatea individului de a raspunde adaptativ la agentii de mediu, in situatii de
suprasolicitare".
Exista de asemenea mai multe modalitati de abordare ale stresului – astfel:

• Stresul conceput ca si stresor, situatie stresanta. Este vorba de acele obiecte,

situatii, agenti, persoane, etc., care provoaca individului o stare interna de conflict
ce poate genera stres. Stresorii nu sunt aceeasi pentru toti oamenii, astfel ca
aceeasi situatie reprezinta pentru unii reala sursa de stres, in timp ce pentru altii,
doar o provocare.

Stresorii pot fi:

• oamenii – conflictul cu parintii, copiii, iubitii, colegii de munca, sefii sau alte
persoane cu care intram in contact, poate declansa stres;
 • situatiile – exista numeroase situatii in care ne gasim, mai ales la locurile de
munca si care declanseaza conflicte interne, impulsuri, etc. deci stres;
• conditii de mediu – este vorba aici de un stimul extern, un agent oarecare fizic,
zgomot, temperatura, vibratii, etc sau psihologic: doliu, somaj, divort, etc care de
asemenea declanseaza stresul.

• Stresul conceput ca acea reactie a individului la stres, adica starea de stres,

consecintele biologice, mentale, psihice ale agentului stresor asupra sanatatii
individului.
• Stresul privit prin prisma modalitatilor pe care individul le foloseste pentru a se
apara de stres. Individul dezvolta adevarate strategii individuale de raspuns la
stres, care pot fi:

• fiziologice (acele modificari fiziologice care apar ca raspuns la starea de stres)

• comportamentale (modificari de comportamente pentru a face fata stresului)
• strategii de control (care implica sau nu si modificari de comportamente).

Cel mai frecvent si totodata cel mai devastator factor stresant il constituie situatia de
munca, viata profesionala, ce are consecinte nemijlocite atata asupra activitatii
profesionale cat si asupra sanatatii celor care presteaza munca.
Stresul profesional a existat dintotdeauna. El nu este o caracteristica a epocii moderne, a
ultimilor ani, dar pe masura ce munca a dobandit noi valente cu accente pe incarcatura
psihologica, iar problemele muncii s-au suprapus celor de natura socio-economica si
politica cu conotatie negativa, stresul ocupational si-a amplificat forta de penetratie, iar
consecintele sale au devenit din ce in ce mai devastatoare pentru individ. De aceea in
ultimii 30 de ani majoritatea cercetarilor – medici, ergonomi, psihologi, au abordat
problema stresului ocupational.
Pentru Romania, ultimii ani au insemnat o perioada de profunde transformari si
restructurari sociale, politice, economice, care s-au extins si la nivelul socio-organizatiei
militare. Implicatiile psihologice ale acestor transformari sunt dintre cele mai variate,
relatiile psihosociologice foarte diversificate si din pacate impredictibile si cu finalizari
surprinzatoare.
In domeniul militar aceste transformari au fost urmate de optimizari in unele
compartimente, dar cel mai adesea au declansat disfunctionalitati. Desi in plan
organizatoric schimbarile presupun interventii simultane, efectele acestora apar succesiv,
iar in plan individual, se produc cel mai greu. In plan individual exista inca o succesiune a
schimbarilor. Cunostintele, prin acumulari si restructurari se schimba primele si relativ
usor. Nu acelasi lucru se intampla cu atitudinile, mentalitatile, comportamentele care se
schimba mult mai greu. De aceea apare o discordanta intre mentalitatile anterioare si noile
cerinte impuse, ceea ce determina imposibilitatea adecvarii persoanei la mediu. Acest
lucru induce stresul profesional.
Stresul profesional este declansat ca urmare a impactului omului cu procesul muncii
fizice si intelectuale. Nu orice forma de stres este negativa. Intre anumite limite stresul –
numit eustres – joaca un rol pozitiv in dezvoltarea si afirmarea personalitatii, in
optimizarea performantelor si cresterea randamentului muncii. Depasind aceste limite,
stresul (devine distres) are efecte dezadaptative.
Sursele stresului profesional sunt redate sintetic de modelul propus de C.I.Cooper (Anexa
1). Astfel pentru mediul militar posibilele surse de stres ar putea fi:

Surse legate nemijlocit de munca

Este vorba in primul rand de ambianta fizica a muncii, de acei factori de natura fizica ce
actioneaza in cursul activitatii profesionale: zgomot, temperaturi inalte sau joase, vibratii,
iluminat insuficient sau exagerat, noxe chimice, umiditate, presiune atmosferica etc.
Avand un program bine stabilit cu mult timp inainte, militarii isi desfasoara activitatea
conform orarului, indiferent de acesti factori, indiferent de anotimp. Factorii fizici de
mediu interactionand intre ei isi pot spori efectul negativ, intensificand caracterul stresant
al activitatii. De asemenea zgomotele si vibratiile rezultate in urma tragerilor, deplasarilor
cu mijloacele de lupta, desi nu produc leziuni din punct de vedere anatomic, pot genera
stres.
Tot factor legat nemijlocit de munca este incarcarea sau deficientele in munca. Excesul
de munca fie de natura cantitativa, fie de natura calitativa (munca considerata grea)
reprezinta un real factor stresant. Supraincarcarea determina instalarea oboselii care poate
duce la stres psihic intens. Oboseala poate sa mai apara si datorita nerespectarii
programului de somn, ori a intervalului mare dintre ora desteptarii si cea a inceperii
cursurilor – interval in care se desfasoara activitati solicitante atat din punct de vedere
fizic (inviorare) cat si psihic (adunari, inspectii, etc.).
(Oricare ar fi cauzele oboselii cert este ca de multe ori se intampla ca studentii sa adoarma
in timpul orelor, lucru incompatibil cu statutul de student militar.)
Supraincarcarea reduce timpul liber al studentului, odata cu limitarea libertatii de actiune,
iar aceasta poate duce la izolarea studentilor militari fata de mediul universitar civil.
Mediul militar presupune de asemenea ritmuri impuse de munca, ceea ce reprezinta alta
sursa de stres.
ªi deficientele in munca, activitatile putin stimulatoare pot declansa stresul. In
invatamantul militar, desi programul zilnic este foarte condensat si format dintr-o
multitudine de activitati, continutul acestora este considerat de multe ori plictisitor, iar
plictiseala, (dezinteresul), genereaza stres.
Profesiunea militara face parte din categoria profesiunilor de mare risc. De aceea
pericolul fizic tine de insasi esenta acestei profesiuni. Sigur in conditii de pace riscurile
sunt mai mici, dar exista totusi. Pericolul fizic rezida in primul rand din responsabilitatea
sociala a profesiunii militare – din scopul acesteia – apararea tarii in conditiile acceptarii
chiar a sacrificiului suprem.
Adecvarea Persoana – Mediu – adica acea concordanta dintre caracteristicile psihosociale
ale individului si conditiile de munca din mediul sau, reprezinta un alt criteriu de
determinare al stresului. Neconcordanta determina anxietate depresie nemultumire, etc.
Conflictul sau ambiguitatea rolului, exercitarea responsabilitatii. Lipsa de claritate in
ceea ce priveste rolul individului la locul sau de munca, obiectivele propuse, dimensiunile
responsabilitatii sale ordinele neclare, contradictorii, reprezinta surse posibile de stres.
Conflictele si ambiguitatea de rol duc la absenta initiativei – o caracteristica – din pacate
– a studentilor militari – care dau dovada de aceasta doar cand este vorba de interesele
personale. Este adevarat ca mai sunt comandanti care considera initiativa ca o iesire din
tipare, din imperativul de a face strict ceea ce se impune.
Relatiile interumane, calitatea raporturilor dintre superiori si subordonati, sau dintre
colegi intre ei, pot sa reprezinte surse de stres. In grupul militar aceste relatii sunt
predominant formale, iar atunci cand ele nu se bazeaza pe corectitudine, intelegere,
respect, pot determina relatii anxioase, depresii, stres.
Lipsa de intelegere din partea superiorilor, birocratia, multitudinea de aprobari necesare
rezolvarii problemelor personale ii mentine pe studenti intr-o stare de incordare
declansatoare de stres.
La aceste posibile surse de stres, specifice mediului militar, se pot adauga inca multe
altele determinate de viata cotidiana, familiala, de schimbarile din mediul social, politic,
economic etc.
Desi toti indivizii sunt obligati sa faca fata evenimentelor stresante ca cele enumerate mai
sus, nu toti sunt atinsi de boli cronice sau dezordini mentale. Este de la sine inteles ca
sursele de stres nu declanseaza ele singure boli si ca trebuie luati in considerare si alti
factori cum ar fi caracteristicile situatiei stresante calitatile psihologice si biologice ale
individului, caracteristicile sociale, care actioneaza ca adevarate bariere protectoare.

BIBLIOGRAFIE

[1] * * * "Grand Dictionnaire de la Psychologie", Larousse, 1992.

[2] Hayward, "Biopsihologie" Editura Tehnica, Bucuresti, 1999.
[3] Radu, (coord.) "Introducere in psihologia contemporana" Editura
Sincron, 1991.
[4] Stora, J.B. "Stresul" Editura Meridiane, Bucuresti, 1999.
[5] ªchiopu, "Dictionar de psihologie", Editura Babel, Bucuresti, 1997.

3. STRESUL ORGANIZATIONAL
3.1. Concepte de baza despre stres

Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. Modificarile frecvente,

deseori neasteptate si profunde, solicita la maximum disponibilitatile organismului uman
pe linia adaptarii.
Ultimele decenii au fost marcate de preocuparea stiintelor umaniste pentru definirea,
caracterizarea si teoretizarea adaptarii individului la cerintele vietii moderne. In aceste
conditii, termeni ca: nevroza, stres, sindrom de neadaptare au fost transferati din limbajul
stiintific in cel cotidian.
De origine engleza, termenul „stress" circumscrie o serie de substantive inrudite ca
inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune,
constrangere, incordare nervoasa etc.
Stresul defineste starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a
raspunde sau a riposta la solicitari sau amenintari.
Stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea fizica si/sau
psihica a organismului este amenintata de factori interni si externi si fata de care,
individul nu dispune de solutii tip pentru a reduce sau a elimina amenintarea.
La baza aparitiei stresului organizational se afla doi agenti stresori de natura
psihologica:

o conflictul de rol. Acest stresor desemneaza situatiile in care

o persoana ce ocupa un anumit post este supusa, in cadrul
organizatiei militare, unor imperative, solicitari, presiuni cu
caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile. In majoritatea
cazurilor individual confruntat cu conflictul de rol se afla la mijloc
– intre superiori si subordonati – situatiile conflictuale capatand
diverse forme;
o ambiguitatea rolului precizeaza lipsa ori insuficienta
informatiilor clare si oportune solicitate de rezolvarea corecta a
sarcinilor. Individul confruntat cu ambiguitatea rolului nu cunoaste
exact obiectivele si sarcinile ce-i revin, performantele asteptate de
organizatie, criteriile de control, evaluare si motivare.
Ambiguitatea traita de indivizi este diferita si marcata de trasaturile
de personalitate. Intensitatea diferita si marcata de trasaturile de
personalitate. Intensitatea stresului generat de ambiguitatea rolului
este in stransa relatie cu capacitatea de a tolera, in general,
ambiguitatea, diferita de la un individ la altul.

O analiza a cauzelor generatoare de stres organizational releva posibilitatea

departajarii celor care actioneaza exclusiv la nivelul cadrelor de conducere fata de cele
regasite in randul executantilor, dar si existenta unor cauze comune.

a. cauze ale stresului organizational specifice cadrelor de

conducere

o complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate

frecventa a sarcinilor curente cu care se confrunta cadrul de
conducere. Solicitarile contradictorii provin din gradul ridicat de
dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de
cunostintele profesionale actualizate cerute de rezolvarea lor;
o responsabilitatile mari care insotesc functiile manageriale.
Presiunile pot aparea ca urmare a dorintei de a concilia interesele
organizatiei, in ansamblu, cu cele ale diferitelor categorii de
indivizi. Nu de putine ori, cadrul de conducere este pus sa aleaga si
sa sacrifice unele interese in favoarea altora, aceste responsabilitati
fiind insotite de emotii si sentimente puternice;
o preocuparea pentru viitorul organizatiei militare.
Conflictul apare intre complexitatea si importanta problemelor
carora, cadrul de conducere trebuie sa le gaseasca rezolvarea si
presiunea exercitata de timpul redus alocat acestora;
o ritmul alert de adoptare a deciziilor. Presiunea exercitata
de schimbarile frecvente din mediu determina scurtarea timpului
cerut de adoptarea corecta, stiintifica a deciziilor. Stresul apare prin
 constientizarea posibilelor efecte ale unor decizii insuficient
elaborate;
o stilul managerial neadecvat reflecta conflictul dintre tipul
de cadru de conducere care genereaza un anumit stil si
caracteristicile diferite ale activitatii sau grupului condus;
o centralizarea excesiva a autoritatii; stresul este datorat
conflictului dintre dorinta de a controla cat mai multe activitati si
capacitati fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp, limitate;
o subordonati slab pregatiti. Cauza genereaza stres ca urmare
a conflictului dintre dorinta de realizare a obiectivelor grupului si
lipsa autoritatii necesare selectiei sau concedierii subordonatilor;
o prelungirea duratei zilei de munca, generata de
constrangeri ca: termene scadente, schimbari frecvente in
prioritatile organizatiei militare, folosirea pe scara larga a unor
metode si tehnici uzate moral.

a. Cauze ale stresului organizational manifestate la nivelul

subordonatilor

o incompatibilitatea cu tipul cadrului de conducere genereaza

stres ca urmare a conflictului dintre dorinta de a-si mentine postul
si tendinta de a riposta fata de atitudini, comportamente, gesturi
percepute ca neadecvate;
o delegarea in exces practicata de sefi da nastere unor
presiuni contradictorii intre dorinta de afirmare si promovare si
efortul cerut de rezolvarea propriilor sarcini si concomitent, a
sarcinilor multe si/sau dificile, primite din partea sefilor;
o teama de pierdere a postului, cauza de stres mai intens in
situatiile de criza. In general, afecteaza prioritar subordonatii dar,
in anumite conditii, se poate manifesta si la nivelul cadrelor de
conducere. Este generat de nesiguranta locului de munca.

a. Cauze comune generatoare de stres organizational

Atat la nivelul cadrelor de conducere cat si al executantilor, stresul poate fi cauzat de:

o dispozitii si ordine, inaplicabile , primite din partea unor

superiori sau foruri superioare. Stresul este datorat presiunii dintre
autoritatea si, respectiv, amenintarea posibilei sanctiuni si ralitatea
situatiei care nu permite aplicarea ordinului in forma primita. A
explica superiorului situatia inadecvata ar putea fi interpreta ca un
repros fata de incompetenta sau gradul redus de informare a
acestuia; a nu aplica decizia inseamna nerespectarea procedurilor si
a obligatiilor ce decurg din responsabilitati;
o presiunea termenelor manifestate ca discordanta intre
obligatia de a rezolva sarcini complexe si/sau dificile si timpul
alocat lor;
o motivatia nesatisfacatoare reflecta conflictul dintre
asteptarile individului ca urmare a rezultatelor obtinute si perceptia,
respectiv aprecierea diferita a acestora de catre cei in drept;
 o lipsa atitudinilor sau a pregatirii necesare postului
genereaza stres, in situatiile in care selectia si promovarea
personalului se face dupa alte criterii decat cele legate de
competenta profesionala. Stresul apare ca urmare a conflictului
dintre dorinta de putere a cadrelor de conducere si cea de
satisfacere a trebuintelor primare pe de-o parte si nelinistea
datorata posibilei constatari a performantelor profesionale scazute,
pe de alta parte;
o aspiratia spre functii superioare , cauza a stresului resimtita
de orice individ ale carui dorinte, nevoi, aspiratii, depasesc puterea
si/sau veniturile banesti oferite de postul detinut;
o tensiunile familiale pot genera stres ca urmare a
conflictului, dintre timpul si interesul acordat problemelor
profesionale in detrimentul celor familiale;
o deficiente in proiectarea postului: exprimarea defectuoasa a
obiectivelor sau chiar lipsa precizarii lor in fisa postului, sarcinile
nedelimitate care dau nastere unor lucrari repetate sau paralele la
nivelul altor posturi sau compartimente genereaza nesiguranta,
insatisfactia in munca, frustrarea;
o sistem informational ineficient care furnizeaza informatii
incomplete, inoportune, nerelevante;
o organizare informala puternica, capabila sa puna in
circulatie informatii neoficiale aflate in evident dezacord cu
informatiile furnizate prin canalele oficiale.

Scapa de stres – 20 de reguli de viata Comenteaza articolul

2004-01-21, 13:19
Nici un comentariu pana
acum. Fii primul care
comenteaza.

1. Ia o PAUZA de 10 minute la cel mult 2 ore de munca. Nu o folosi

pentru a fuma, ci pentru a te gandi la tine.

2. Invata sa spui NU fara a te simti vinovat. A dori sa multumesti pe toata lumea este un efort
si o risipa enorma.

3. PLANIFICA-ti activitatea zilnica, dar lasa si intervale libere pentru orice neprevazut,
constient fiind ca nu totul depinde de tine.

4. CONCENTREAZA-te pe rand asupra fiecarei sarcini pe care vrei sa o rezolvi. Chiar daca
beneficiezi de cea mai rapida minte trecerea de la o activitate la alta tot te va obosi pana la
urma.

5. Paraseste o data pentru totdeauna gandul ca esti INDISPENSABIL la locul de munca, acasa
sau in grupul in care esti obisnuit sa traiesti. Realizeaza ca totul poate continua si fara tine.

6. Inceteaza sa te mai simti RESPONSABIL pentru placerile altora. Nu esti nici sursa tuturor
dorintelor, nici eternul maestro de ceremonii.

7. CERE AJUTOR intotdeauna cand este necesar. Cauta insa sa-l ceri celor mai indicate
persoane.

8. Separa problemele REALE de cele imaginare pentru a nu pierde timpul si a nu te stresa

degeaba.

9. Cauta sa descoperi PLACUTUL in actiunile simple, cum ar fi dormitul, mancatul, plimbatul,

fara a crede insa ca asta este tot ceea ce iti poate oferi viata.

10. Evita sa te invalui in NELINISTI si tensiuni. Ia mai bine o mica pauza si apoi intoarce-te la
dialog si actiune.

11. FAMILIA ta nu este tot una cu tine insuti. Ea poate fi stransa in jurul tau, poate constitui
tot universal tau, dar nu se poate substitui tie.

12. Intelege ca PRINCIPIILE si convingerile RIGIDE pot constitui o mare piedica in calea
miscarii, cautarii si evolutiei.

13. Este necesar sa ai intotdeauna pe cineva in care poti sa ai incredere si cu care sa poti
VORBI DESCHIS. Nu te ajuta insa foarte mult daca aceasta persoana se afla departe.

14. Invata sa iti dai seama care este momentul propice pentru a parasi o activitate.

15. Nu cauta sa stii daca ai fost vorbit de rau si daca acest lucru se intampla nu te amari. Nici
pe cei care te vorbesc de bine nu ii crede in totalitate.

16. Nu intra in competitie cu persoana cu care ai o relatie pentru a nu ajunge sa pierzi ce este
mai important din aceasta.

17. RIGIDITATEA este buna pentru pietre, dar nu si pentru fiintele umane.

18. O ora de placere inlocuieste cu siguranta cel putin trei ore de somn pierdut. De aceea nu
pierde ocaziile de a te DISTRA.

19. Incearca sa nu pierzi INTUITIA, CANDOAREA, CREDINTA

20. Concluzionand cele de mai sus: TU ESTI CEEA CE FACI DIN TINE.
Stres – implicatii si prevenire Comenteaza articolul
2004-05-31, 14:16
Nici un comentariu pana
acum. Fii primul care
comenteaza.

Cu totii odata ce ne-am inceput viata de adulti am trecut prin

perioade stresante. Stresul este una dintre cele mai raspandite stari de spirit – 9 din 10
persoane au trait perioade tensionate. El apare cel mai frecvent la femeile care lucreaza si au
copii mici, mai ales daca nu se bucura de sprijinul celor din jur.

Faptul ca treci printr-o perioada stresanta nu trebuie tratat cu usurinta. Stresul poate afecta
serios capacitatea de a te integra in societate, de a duce la bun sfarsit treburile zilnice. In plus,
are efecte directe asupra sanatatii. Cand suntem stresati producem adrenalina si cortisol mai
mult decat este normal. Acesti hormoni fac ca ritmul inimii si presiunea sangelui sa depaseasca
nivelul normal, muschii se tensioneaza, nivelul de zahar din sange creste. Daca stresul prin
care trecem este prea mare ne imbolnavim, ajungand la probleme de inima, stomac sau dureri
insuportabile de cap. Este posibil sa se ajunga si la boli mentale precum depresiea sau
anxietatea.

Stresul poate fi recunoscut cel mai adesea dupa urmatoarele simptome:

- iritabilitate
- insomnii
- lipsa de apetit
- tensiuni musculare
- apatie
- oboseala
- dureri de cap
- imbolnaviri frecvente.

Cauzele stresului pot fi multiple: de la conflite in cadrul relatiilor pe care le avem pana la
situatiile tensionate de la locul de munca, sau chiar traficul. Nu toata lumea reactioneaza la fel
la stimulii exteriori neplacuti. Stresul se naste si daca avem o dorinta prea mare pentru a
atinge perfectiunea, daca ne simtim neajutorati, daca ne invinovatim pe noi pentru lucruri care
nu se afla sub controlul nostru, daca ne facem griji in mod exagerat.

Prevenire
Din fericire nu suntem cu totul neajutorati. Putem sa fim constienti de aceasta boala a
secolului nostru si sa ne construim obisnuinte de viata care sa ne ajute sa facem fata
tensiunilor. Uite cateva dintre ele:

- Mananca cat mai echilibrat si bogat in nutrimente. Tine cont si de faptul ca starea generala
de sanatate si rezistenta la stres pot fi imbunatatite prin evitarea alcoolului, tutunului, cofeinei.

- Efectueaza exercitii in mod regulat, intrucat pe langa starea de bine fizica vei capata si una
psihica.

- Invata sa refuzi cereri care ti-ar ingreuna si mai tare programul zilnic.

- Concepe un program zilnic cu care sa te simti confortabil – invata sa accepti ca nu poti face
tot.

- Formeaza un echilibru intre munca si recreere. Nu lasa deoparte activitatile care iti relaxeaza
mintea si te indeparteaza temporar de griji. Chiar si lucrurile mici, precum un dus cald,
vederea unui film sau o plimbare pot avea efecte benefice.

- Nu lasa evenimentele neplacute sa te surprinda. Anticipeaza situatiile stresante si incearca sa

iti inchipui cum le vei face fata cu calm si relaxare.
- Exprima-ti emotiile prin ras sau plans. Astfel vei putea sa detensionezi muschii si sa elimini
substantele acumulate in exces din cauza stresului.

- Ajuta-i pe cei din jur. Uneori acesta este remediul perfect pentru a nu ne lasa prada propriilor
probleme.

- Accepta ce se intampla atunci cand lucrurile nu sunt sub controlul tau. Faptul ca iti faci griji
excesive nu te ajuta.

- Incearca sa ai o atitudine pozitiva fata de schimbari, oportunitati, puneri la incercare.

Despre Stres
Dore
...Stiai ca majoritatea oamenilor sufera de stres, dar numai cativa constientizeaza cauzele con
si efectele lui? Marturii
plac
• Cauzele aparitiei stress-ului stre
• Efectele imediate Progra
consult
• Efectele pe termen mediu si lung
• Solutii pentru diminuarea stress-ului (4pasi)

Cauzele aparitiei stress-ului

• Conflicte familiale
• Conflicte profesionale
• Efectuarea unor munci de raspundere
• Surmenaj
• Neintegrarea sociala

Influenta stresului asupra sanatatii depinde de:

Email:
1. durata si intensitatea stresului
2. rezistenta sistemului psihosomatic a indivizilor supusi agresiunii psihice Oras
influentata si de:
o Carentele de calciu si magneziu Telefon
o Dezechilibre energetice
o Lipsa permanenta a unor vitamine din dieta zilnica sau o deficienta de Sex
absorbtie a organismului

(In timp ce unele persoane suporta mai bine situatiile conflictuale, altele au o mare sensibilitate la factorii
agresionanti, amploarea stresului capatand la acestea din urma intensitati deosebit de marcate, generand Inaltime:
psihoze)
Efectele imediate
Greutatea
• o senzatie de oboseala permanenta
• nervozitate, irascibilitate
Varsta:
• imposibilitatea de a duce anumite actiuni la capat
• neatentia, slaba capacitate de concentrare
Star
• izolarea de prieteni si de familie (stresul cauzeaza un comportament antisocial)...
Efecte pe termen mediu si lung:

• accidente cardiovasculare si cardiace (infarct, etc.)

• hipertensiune arteriala
• cresterea concentratiei de grasimi in sange
• acumularea toxinelor in organism Castiga $1
• supraalimentarea pe sistem nervos (efect- ingrasare)
• lipsa poftei de mancare (efect- anorexie)
• scaderea apetitului sexual, ejaculare precoce
• scurtarea vietii
Incepe AC
back to top
 Daca nu aveti i
Client Mail trim
newlifest

Solutii pentru diminuarea stress-ului (4pasi)

1. Acordati-va timp pentru a analiza stilului dvs de viata impreuna cu un specialist.

Consultantii nostri va stau la dispozitie. Daca nu aveti niciodata timp pentru Dvs, este
cazul sa va includeti in lista de prioritati - aceasta va face sa fiti mai eficient in toate
celelalte activitati. Programeaza-te ACUM.
2. Metode de relaxare (10-15min/zilnic).
o Echilibrarea energetica - meditatie. Sistemul dvs subtil energetic este
dezechilibrat si nu mai are resurse pentru a functiona corect.
o aromaterapie
o masaj
3. Alimentatia zilnica

a) Inlocuiti bauturile care provoaca intoxicarea organismului cu bauturi naturale, ceaiuri

energizante.

b) Inlocuiti alimentele foarte rafinate ( si cu multi conservanti- E) cu alimente naturale.

c) Realizati periodic programe naturale de eliminare a toxinelor.

d) Luati permanent suplimente de vitamine naturale.

e) Luati permanent suplimente de minerale naturale (calciu, zinc, magneziu, seleniu)

e) Folositi permanent antioxidanti naturali.

4. Activitati fizice

a) Faceti exercitii fizice regulate (seara si in zilele libere)

b) Deconectati-va din activitatile cotidiene (plimbari, intalnire cu prietenii, mersul la teatru, o

excursie la munte)

back to top

Ce veti obtine?

• Somnul. Se stie ca stres-ul are efect asupra calitatii somnului. Eliminarea stresului va
imbunatati acest aspect al vietii dvs: veti incepe sa aveti un somn linistit si profund.
• Concentrare. Veti creste capacitatea de concentrare, de a invata si posibilitatiile
creatoare
• Profesionalism. Veti creste randamentul in munca si puteti promova la serviciu in alte
functii mai bine platite.

• Succes personal. Se imbunatatesc relatiile interpersonale (in familie, la serviciu, cu

prietenii)