PROCESELE ETAPEI

DE CONCEPERE
A PROIECTELOR

Lect.univ. dr. Guțu-Chetrușca Corina

 CUPRINS

 Obiectivele etapei de concepere a

proiectelor
 Identificarea problemei şi analiza
acesteia
 Definirea scopului proiectului
 Obiectivele etapei de
concepere a proiectelor
Obiectivele etapei de concepere a
proiectelor
Etapa de concepere sau iniţiere este
punctul de pornire esenţial pentru orice proiect
şi este cea mai dificilă fază.
Dacă această etapă este realizată corect şi
detaliat, ea oferă o platformă clară proiectului şi
duce la evitarea dublării muncii, asigurând un
succes rapid.
În caz contrar, dacă se greşeşte la
această fază, proiectul va fi aproape
sigur un eşec.
Obiectivele etapei de concepere a
proiectelor
În esenţă, faza de iniţiere presupune o
muncă de documentare cu privire la
problema în cauză, identificarea „părţilor
interesate” şi a rolului pe care fiecare dintre
acestea îl poate juca în derularea proiectului
respectiv, precum şi a rezultatelor care sunt
aşteptate de la proiect.
Rolul acestei faze este de a determina
viabilitatea sau fezabilitatea unei idei de
proiect.
Obiectivele etapei de concepere a
proiectelor
Elementele principale ale analizei efectuate la faza de iniţiere
împreună cu concluziile rezultate sunt prezentate în documentul de
iniţiere.

Activităţile realizate la etapa de concepere a proiectelor

Activităţile care trebuie efectuate la această primă fază sunt

următoarele :

 identificarea problemei şi analiza acesteia;

 identificarea soluţiilor posibile, analiza acestora şi selectarea celei
mai bune soluţii;
 definirea scopului şi a obiectivelor proiectului;
 identificarea participanţilor la proiect şi analiza acestora;
 selectarea managerului de proiect şi a echipei de lucru;
Obiectivele etapei de concepere a
proiectelor
Elementele principale ale analizei efectuate la faza de iniţiere
împreună cu concluziile rezultate sunt prezentate în documentul de
iniţiere.

Activităţile realizate la etapa de concepere a proiectelor

Activităţile care trebuie efectuate la această primă fază sunt

următoarele :

 identificarea posibilelor influenţe pe care proiectul le-ar putea avea

asupra diferitelor medii şi viceversa;
 identificarea tuturor riscurilor şi constrângerilor care pot cauza
probleme proiectului, odată ce a fost început;
 analiza capacităţii organizaţiei de a duce la bun sfârşit proiectul
previzionat (estimarea costurilor şi resurselor umane şi materiale
necesare şi a celor disponibile, analiza preliminară cost/beneficiu);
 prezentarea propunerii de proiect comisiei de evaluare.
Identificarea problemei şi
analiza acesteia
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
De regulă, un proiect vine în întâmpinarea
unei probleme identificate.
Problema avută în vedere reprezintă o
situaţie sau un complex de situaţii care
afectează anumiţi oameni, anumite grupuri
sau întreaga societate, la un moment dat şi
într-un anumit loc, şi care generează iniţiativa
de a lansa proiectul.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Prin termenul de problemă nu trebuie să
înţelegem doar aspecte negative, care pot fi
puse în evidenţă şi pot deveni obiectul unui
proiect, dar şi anumite oportunităţi care
organizaţia/instituţia poate să profite pentru
atingerea obiectivelor ei generale.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Problema
identificată trebuie
să exprime o
nevoie clară,
concretă, urgentă
şi adaptată
cerinţelor
beneficiarilor.!!!
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
În cazul proiectelor mari şi medii pe lângă o
identificare corectă a problemei, mai este
necesară identificarea şi analiza cauzelor ce
generează problema şi a efectelor generate
de problema identificată.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Pentru identificarea cauzelor
şi a efectelor generate de
anumite probleme este
utilizată metoda „Arborele
problemelor”,
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
ARBORELE
PROBLEMELOR
Determină
relaţia cauză - efect
şi
aranjează
problemele pe
nivele de
complexitate şi
specificitate
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Această metodă are la bază ideea că
orice problemă este cauzată de
existenţa şi acţiunea a o serie de
factori şi că, la rândul ei, reprezintă o
cauză pentru alte probleme.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Este o tehnică care
permite:
 analiza unei situaţii
existente;
 identificarea
problemelor cheie ale
situaţiei date;
 vizualizarea problemelor
în forma unei
diagrame\arbore (relaţie
cauză-efect).
Arborele problemelor
Arborele problemelor
Metodologie
1.Se identifică problemele majore existente într-o situație concretă

2.Se selectează problema principală

3.Se caută probleme înrudite cu problema principală

4.Se stabileşte o ierarhie cauză-efect

– problemele care generează direct problema principală sunt așezate dedesubt
– problemele ce sunt efecte directe ale problemei principale sunt așezate
deasupra

5. Se leagă problemele cu săgeți Cauză - Efect

6. Se revede diagrama şi se verifică corectitudinea şi completitudinea

acesteia.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Construirea arborelui problemelor evidenţiază
relaţia cauză-efect a problemei identificate. În
baza acestui arbore se vor stabili obiectivele
pornind de la cauze şi rezultatele aşteptate
pornind de la efecte;
În continuare vom analiza cum este utilizată
tehnica „Arborele Problemelor” într-o
situaţie concretă.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Drept exemplu, poate fi o situaţie tipică
întâlnită în orice localitate din Moldova.
Localităţile noastre (rurale sau urbane) sunt
traversate, de regulă, de un mic râu sau se
află în preajma unui râu (mai mare sau mic).
Aşa cum arată rezultatele studiile în domeniu,
apa din majoritatea absolută a râurilor ce
traversează localităţile este foarte poluată.
Factorii care condiţionează acest lucru sunt
multipli:
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
 mari cantităţi de deşeuri solide sunt aruncate
zilnic în râuri;
 apele uzate deversate în râuri nu sunt
purificate;
 poluatorii nu sunt controlaţi eficient;
 populaţia nu este conştientă de pericolul
aruncării de deşeuri în râuri.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
În rezultat: zona râurilor este neglijată de
locuitori; ecosistemul râurilor este în pericol;
se remarcă o incidenţă mare a bolilor, mai
ales a copiilor şi tinerilor, dar nu numai.
Analizând această situaţie cu ajutorul tehnicii
Arborele problemelor obţinem următorul
tablou
Arborele Probelemelor pentru cazul
analizat
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
Odată completat, Arborele problemelor
prezintă imaginea completă a unei situaţii
negative existente, pe care dorim să o
îmbunătăţim ca urmare a implementării
proiectului.
Identificarea problemei şi analiza
acesteia
În continuare urmează analiza ideii de proiect. Această
analiză se face în cadrul unui seminar cu factorii interesaţi.

În cadrul acestei analize trebuie să se răspundă la

următoarele întrebări:

 Cine sunt beneficiarii?

 Este oare nevoie de acest proiect? Reflectă el nevoile reale
ale beneficiarilor?
 Sunt beneficiarii de acord că această problemă este reală?
Doresc oare beneficiarii acest proiect? Care ar fi soluţiilor lor?
 Care ar fi oportunităţile proiectului? Ce are el nou, inovator?
 Ce anume (situaţie, stare de fapt…) va schimba proiectul?
 Identificarea soluţiilor posibile,
analiza acestora şi selectarea celei
mai bune soluţii
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
După identificarea problemei ce urmează a fi rezolvată,
urmează identificarea soluţiilor de alternativă pentru
rezolvarea acesteia.

Numărul de variante disponibile pentru rezolvarea problemei

este influenţat de:
1. factorii de autoritate. De exemplu, directorul general sau
directorul unui departament din cadrul organizaţiei poate să-i
spună managerului de proiect că o anumită variantă nu este
fezabilă;
2. factorii biologici sau umani. De exemplu, factorul uman din
organizaţie poate să nu fie corespunzător pentru punerea în
aplicare a unor variante;
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
3. factorii fizici. De exemplu, facilităţile fizice ale
organizaţiei pot fi inadecvate pentru anumite
variante;
4. factorii tehnologici. De exemplu, nivelul
tehnologiei din organizaţie poate fi inadecvat
pentru anumite variante;
5. factorii economici. De exemplu, anumite
alternative pot fi prea costisitoare pentru
organizaţie.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
Definirea acestei mulţimi de soluţii alternative necesită
informaţii din interiorul şi din afara organizaţiei,
gândire managerială creatoare, consultarea
experţilor, efectuarea de cercetări.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

Identificarea soluţiilor
Ce putem face pentru a
trata/ atenua cauzele
care pot favoriza
apariţia problemelor?
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
În practica managementului proiectelor sunt
aplicate diverse metode de identificare a
soluţiilor de rezolvare a unei probleme.
Una din cele mai răspândite metode este
metoda Brainstorming. Specificul acestei
metode pentru voi este cunoscut. Doar vreau
să menţionez că şedinţa de Brainstorming nu
se încheie cu nici o concluzie .
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

Brainstormingul este o tehnică de creativitate

în grup, menită să genereze un număr mare
de idei, pentru soluţionarea unei probleme.
De și brainstormingul a devenit o tehnică de
grup populară, cercetătorii n-au găsit dovezi
cum că ar crea un număr mare de idei sau că
ar îmbunătăţi calitatea lor.
 Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
O altă metodă pentru identificarea variantelor de
alternativă pentru rezolvarea unei probleme este
metoda Delphi.
Această metodă se bazează pe utilizarea unor
chestionare la care un grup de experţi răspund în
scris. Răspunsurile sunt prelucrate, statistic, de
către un alt grup de experţi. Pe baza rezultatelor se
stabilesc alte chestionare, care iarăşi sunt
prezentate spre completate primului grup de experţi.
Procesul continuă până la conturarea unor variante
predominante, acceptate prin consens de întregul
grup.
 Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
După ce au fost identificate căile de soluţionare a problemei în
cauză, urmează analiza acestora.
Rolul analizei alternativelor este de a aprecia viabilitatea acestora
şi de a alege cea mai bună strategie pentru proiect.
Pentru aceasta, sunt sugeraţi următorii paşi:
 Eliminarea soluţiilor care sunt în mod evident nedorite sau de
neatins;
 Eliminarea soluţiilor care sunt urmărite şi de alte proiecte din
zonă;
 Selectarea celor mai viabile soluţii, aplicând diverse criterii, aşa
ca :
1. probabilitatea atingerii obiectivelor propuse;
2. costul total;
3. beneficiile aduse beneficiarilor;
4. riscurile sociale.
 Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii
Alte tipuri de criterii pot fi:
 tehnice - oportunitatea, folosirea resurselor locale,
tipul proiectului /aria de intervenţie;
 financiare - costuri, continuitatea din punct de
vedere financiar, independenţa financiară etc;
 economice - raport favorabil cost/beneficiu, beneficii
economice, viabilitate economică;
 sociale - limitări socio-culturale, implicarea şi
motivarea locală;
 legate de mediul înconjurător - efecte asupra
mediului sau a factorilor ce îl influenţează.
 Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

În funcţie de tipul informaţiilor iniţiale

cunoscute se disting trei situaţii în care
poate fi fundamentată soluţia optimă –

1. situaţia de certitudine completă;

2. situaţia de incertitudine completă;
3. situaţia de risc.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

1. Situaţia de certitudine completă.

Această situaţie se manifestă atunci, când
decidenţii cunosc cu exactitate informaţiile
iniţiale privind variantele disponibile de decizie
şi care vor fi rezultatele fiecărei variante
(consecinţele lor).
Alegerea soluţiei optime în condiţii de certitudine
se face în baza a unui şir de metode. Majoritatea
din ele au la bază programarea matematică,
care poate fi liniară, neliniară, dinamică.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

2.Situaţia de incertitudine completă.

Această situaţie se manifestă atunci, când
decidenţii nicidecum nu pot aprecia stările
naturii (evenimente necontrolabile din viitor
care pot influenţa rezultatul unei decizii, de
exemplu - condiţii economice favorabile sau
defavorabile), precum şi consecinţele de
realizare a variantelor de alternativă.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

3. Situaţia de risc.
Această situaţie este o situaţie intermediară
între situaţia cu certitudine completă şi
situaţia cu incertitudine completă.
Altfel spus, în situaţia de risc, decidenţii dispun
de anumite informaţii, dar nu pot anticipa cu
precizie rezultatele variantelor analizate.
Identificarea soluţiilor posibile, analiza
acestora şi selectarea celei mai bune soluţii

Metodele şi tehnicile de optimizare a

deciziilor în condiţii de risc se consideră –

 Metoda Speranţei matematice,

 Metoda Arborelui Decizional,
 Simularea decizională.
Definirea scopului şi obiectivelor
proiectului
Definirea scopului proiectului
Definirea scopului proiectului

Scopul proiectului reprezintă punctul în

care se doreşte a fi adusă, la finalul
proiectului, situaţia pozitiv îmbunătăţită a
problemei identificate. Scopul trebuie să
fie clar şi concis, de aşa natură încât să
poată fi enunţat într-o singură propoziţie.
Definirea scopului proiectului

Scopul proiectului, de obicei, este stabilit de către

echipa de conducere a proiectului.
De regulă, un proiect are un singur scop!
Proiectele complexe pot avea două-trei scopuri.
Definirea scopului proiectului

Obiectivele proiectului, de obicei, sunt stabilite

de către echipa de conducere a proiectului.
 Pentru începători, stabilirea obiectivelor
proiectului este una din cele mai complicate
sarcini în scrierea unui proiect.
 Stabilirea obiectivelor poate deveni o sarcină
uşor de îndeplinit dacă se utilizează metodele
şi tehnicile adecvate scrierii proiectelor. Una
din aceste metode este metoda - Arborele
obiectivelor.
Definirea scopului proiectului
Metoda Arborele obiectivelor constă în faptul, că
situaţia negativă descrisă în Arborele problemelor
este transpusă într-o situaţie îmbunătăţită, prin
reformularea pozitivă a problemelor identificate, de
parcă proiectul deja a fost implementat.
Definirea scopului proiectului

Pentru construcţia Arborele obiectivelor se copie

structura Arborelui Problemelor rezultate în urma
analizei, fără conţinutul căsuţelor şi aspectele
negative din Arborele Problemelor se pozitivează
(se transformă în aspecte pozitive.)