Curs: - Inteligența

Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Perioada în care se dezvoltă inteligența este obiect al dezbaterii și

neînțelegerilor dintre mulți cercetători. În timp ce unii susțin că
inteligența se dezvoltă până la 16 ani, alții consideră că procesele
dezvoltării ajung la final în jurul vârstei de 25 de ani. Sunt autori care
susțin că inteligența, în special la anumite persoane, se dezvoltă chiar
și după 50 de ani. La adulți, coeficientul de inteligență nu depinde de
vârstă, ci rezultatul unui anumit test de inteligență reprezintă măsura
dezvoltării relative a inteligenței individului în cadrul grupului de
referință pentru care este standardizat testul. Pentru procesele
inteligenței este necesară și funcționarea altor funcții psihice, precum
conștiința, observarea, opinia și memorarea, care sunt necesare pentru
derularea normală a proceselor inteligenței.

Imaginea 1.

Inteligența și învățarea

Doar puțin sub 50% dintre indivizi au un IQ mai mult sau mai puțin
constant de la o vârstă fragedă la adolescență, în timp ce alții prezintă
oscilații semnificative. Stabilitatea IQ-ului verbal este semnificativ mai
mare decât IQ-ul non-verbal. Din datele existente se pot deduce două
reguli:

© Copyright Link group 1 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

cu cât trece mai puțin timp între teste, rezultatele testelor de

inteligență sunt mai corelate,
cu cât copiii sunt mai în vârstă, rezultatele în același interval de
timp arată o conexiune mai mare.

Învățarea permite dezvoltarea inteligenței, iar inteligența facilitează

învățarea. Acesta este un proces dinamic de întărire sau slăbire
reciprocă, nu de o relație cauză-efect. Potrivit unui grup de teorii,
coeficientul inteligenței nu este o măsură a abilității actuale de
învățare, ci o afirmație matematică despre un tempo cu care se va
schimba în timp abilitatea de a învăța și, potrivit altora, IQ-ul reprezintă
măsura actuală a abilităților de învățare. Inteligența se află într-o mare
corelație cu învățarea la începutul studiului și, odată ce o operația
devine automată, IQ-ul nu mai joacă un rol semnificativ.

Inteligența și învățarea sunt în mare corelare dacă:

este mai complex ceea ce trebuie învățat și chiar este găsită o

corelare ușor negativă între învățarea mecanică a sarcinilor
simple și IQ-ul persoanelor super inteligente
este un mai mare sens al materialului, adică atunci când există
posibilitatea de transfer a învățării
timpul de învățare este mai limitat.

Persoanele inteligente creează rapid asociații calitative care stau la

baza oricărei învățări. Persoanele inteligente au mai bune strategii de
învățare, mnemotehnici și baza de date, așa că mai multe cunoștințe
asimilate le permit o mai bună funcționare cognitivă. Cei inteligenți
diferențiază mai bine informațiile importante de cele neimportante.

© Copyright Link group 2 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Imaginea 2.

Factorii inteligenței

Diferiți cercetători au subliniat diferite aspecte ale termenului de

inteligență. Astfel, Spearman, încă din 1904, a început o analiză
factorială de studiere a realizărilor respondenților și a definit prima
teorie factorială a capacității sub denumirea de teorie bifactorială sau
teoria factorului g ca bază. Spearman a formulat legea privind unitatea
universală a funcțiilor intelectuale care vorbește despre aceea că, în
toate testele de capacitate și activități intelectuale, apare o funcție
generală cunoscută prin simbolul „g” (g – General) și toate capacitățile
intelectuale se pot exprima ca funcție a doi factori: factorul general (g)
și factorul specific (s). Factorul general (g) reprezintă energia mentală
generală, este moștenit și nu poate fi influențat prin educație, iar
factorii specifici (s) sunt expresia eficienței energiei mentale specifice
și sunt supuși influențelor educaționale.

Teoreticianul Thurston a definit șapte factori primari ai inteligenței:

1. S - capacitatea spațială (de spațiu),

2. P - factorul perceptiv,

© Copyright Link group 3 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

3. N - factorul numeric,
4. V - factorul verbal,
5. M - factorul de memorie,
6. W - fluența verbală,
7. I - factorul inductiv.

Un număr mare de psihologi au ajuns la concluzia că moștenirea

determină limita minimă și maximă de dezvoltare intelectuală, în timp
ce mediul și condițiile sociale influențează realizarea posibilităților
finale. Într-o anumită cultură, din generație în generație, este
transmisă genetic o anumită orientare intelectuală. Astfel, de exemplu,
în cultura albilor se favorizează capacitatea emisferei stângi (funcțiile
intelectuale verbale), iar în cultura negrilor se favorizează abilitatea
emisferei drepte, cum ar fi cea muzicală.

În evaluarea inteligenței ca o funcție psihică complexă, se ia în

considerare capacitatea generală a personalității (factorul g sau
factorul general) și multe abilități speciale (factorii s sau factorii
specifici). Inteligența nu este determinată doar pe baza caracteristicilor
distincte ale unei anumite abilități dacă nu sunt prezente alte abilități
generale. Atunci se vorbește, de obicei, despre inteligența medie cu un
talent special pentru o anumită abilitate. În astfel de cazuri, deseori se
întâlnește o inteligență mai scăzută decât cea la care s-ar aștepta.

© Copyright Link group 4 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Imaginea 3.

Conform teoriei eredității, se ia în considerare starea genetică în

dezvoltarea inteligenței. Pentru acest lucru se menționează importanța
mare a factorilor de mediu care activează moștenirea genetică și apoi
dezvoltă inteligența până la gradul stabilit în codul genetic al
individului. La aceste idei s-a ajuns prin studiu pe termen lung al
dezvoltării inteligenței la gemenii care au trăit în medii diferite,
împreună sau separat.

Măsurarea inteligenței

Măsurarea inteligenței se realizează prin aplicarea testelor de

inteligență adaptate pentru o anumită vârstă și populație și aparține
domeniului de activitate al psihologilor. Rezultatul testului este
coeficientul de inteligență care se obține prin împărțirea vârstei de
minte, adică mentale, obținute prin test (în luni) și vârsta calendaristică
(în luni). Pentru a se obține un număr practic, rezultatul obținut se
înmulțește cu 100.

Coeficientul de inteligență se calculează, deci, cu formula:

IQ = Vârsta mentală (luni) : Vârsta calendaristică (luni) x 100

Dacă, de exemplu, vârsta mentală obținută este de 54 luni, iar copilul

are 7 ani (sau 84 luni), atunci dezvoltatea actuală a inteligenței sale
este la nivelul unui copil de 4,5 ani (54 luni împărțit la 12 luni, care
însumează 4,5 ani). IQ ar fi 54 : 84 x 100 = 64,3. Având în vedere că
inteligența se găsește în faza de dezvoltare, rezultatul final,
bineînțeles, că va arăta diferit.

În funcție de valoarea IQ-ului, nivelul inteligenței se poate împărți în

câteva grupe:

Inteligență foarte ridicată sau geniile (IQ este mai mare de 120)
Inteligență ridicată (IQ este între 111 și 120)
Inteligență medie (IQ este între 90 și 110)

© Copyright Link group 5 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Inteligență sub medie (IQ este între 70 și 89)

Prezența unei perturbări a inteligenței cu valori ale IQ-ului mai mici de

70 de la naștere sau apărută în timpul dezvoltării inteligenței, arată că
este vorba despre o întârziere mentală (oligofrenie, retard mental,
minte slabă), care, în continuare, se împarte în:

O ușoară întârziere mentală sau debilitate (IQ este între 50 și

69)
O întârziere mentală moderată sau o imbecilitate ușoară (IQ
este între 35 și 49)
O întârziere mentală gravă (IQ este între 20 și 34)
O întârziere mentală puternică sau idioție (IQ este sub 20)

Dacă dăunarea inteligenței a avut loc mai târziu, când inteligența era
deja dezvoltată, atunci este vorba de demență.

Imaginea 4.

Testele IQ

© Copyright Link group 6 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Inteligența poate fi măsurată, deși nu perfect, prin teste de inteligență.

Deși s-ar putea crede că inteligența ridicată permite unei persoane să
reușească în societate, mulți alți factori care afectează succesul social
fac previziunile nesigure. Mecanismele de transformare a abilităților
intelectuale în succes social nu sunt pe deplin clarificate. Astfel, de
exemplu, există o legătură puternică între succesul în școala
elementară și inteligență, dar după aceea nu mai este posibil să se
prevadă succesul indivizilor pe baza inteligenței.

Testul IQ este procedura standardizată pentru măsurarea abilităților

intelectuale. Testul de inteligență sau testul IQ poate conține un număr
relativ mare de sarcini pentru a fi de încredere, iar aceasta este una
din precondițiile calității testului. Unele teste se pot vedea și efectua
pe site-ul:

http://www.intelligencetest.com/

Inteligența măsurată prin IQ și prin alte teste este cea mai frecvent
utilizată în organizațiile educaționale, de afaceri și militare, deoarece
este un bun indicator al comportamentului individului.

Diferența dintre bărbați și femei

Cele mai importante diferențe în testele de inteligență sunt:

în favoarea femeilor: înțelegerea verbală, fluența verbală,

inteligența socială și câteva aspecte ale memoriei,
în favoarea bărbaților: abilitatea socială, raționamentul numeric
și informațiile mecanice.

Femeile și bărbații prezintă anumite diferențe în modurile de răspuns –

femeile sunt ceva mai lente și mai exacte, iar bărbații sunt ceva mai
rapizi în detrimentul exactității. Există diferențe în variabilitatea
abilităților cognitive în funcție de sex – la bărbați este ceva mai mare
(există mai mulți bărbați super inteligenți, dar de aceea există și mai
mulți cu retard mintal).

© Copyright Link group 7 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

Imaginea 5.

În comparația femeilor de succes cu bărbații de succes, în domeniile

academice s-au arătat următoarele:

femeile cu doctorate sunt mai inteligente decât bărbații cu

doctorate (femeilor le este necesară o capacitate intelectuală
mai mare pentru afirmarea în domeniile academice)
femeile care sunt mai radicale și care părăsesc rolul
conservator al femeii, reușesc mai ușor
forța ego-ului și a voinței este mai puternică la bărbați.

Deși pe eșantioane mari se obțin diferențe statistice semnificative în

testele individuale și ale factorilor de inteligență, aceste diferențe nu
sunt numeric mari și nu permit generalizarea la nivel individual, astfel
încât se poate concluziona că nu există diferențe importante sau mari
în inteligența sexelor.

© Copyright Link group 8 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

INT_02 - Inteligența
1. Procentul persoanelor care au un IQ mai mult sau mai puțin
constant de la o vârstă fragedă până în perioada adolescenței
este:
a) ceva mai puțin de 20%
b) ceva mai mult de 30%
c) ceva mai puțin de 50%
d) ceva mai mult de 60%
e) exact 70%
f) 0%
2. Inteligența de afaceri reprezintă utilizarea cunoștințelor
colective ale organizației cu scopul dobândirii unui avantaj
concurențial.
a) adevărat
b) fals
3. Coeficientul de inteligență este o afirmație matematică
despre tempo-ul cu care se va schimba, în cele din urmă,
abilitatea de a învăța.
a) adevărat
b) fals
4. Corelația dintre învățare și inteligență nu crește dacă:
a) este mai complex ceea ce trebuie învățat
b) este mai simplu ceea ce trebuie învățat
c) este mai mare sensul material
d) există posibilitatea transferului învățării
e) timpul învățării este limitat
5. Coeficientul de inteligență se calculează cu formula:
a) vârsta mentală: vârsta calendaristică x 100
b) vârsta calendaristică: vârsta mentală x 100
c) vârsta mentală x vârsta calendaristică x 100
d) vârsta mentală x vârsta calendaristică : 100
e) vârsta mentală : vârsta calendaristică : 100
f) vârsta calendaristică + vârsta mentală x 100
6. În testele de inteligență, în favoarea femeilor, sunt:
a) înțelegerea verbală
b) fluența verbală

© Copyright Link group 9 / 11

Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

c) inteligența socială
d) unele aspecte ale memoriei
e) abilitatea socială
f) raționamentul numeric
g) informațiile mecanice
7. Marcați factorii care se numără printre factorii primari ai
inteligenței, după Thurston:
a) factorul general
b) factorul specific
c) capacitatea spațială (de spațiu)
d) factorul perceptiv
e) factorul numeric
f) factorul verbal
g) factorul de memorie
h) fluența verbală
i) factorul inductiv

© Copyright Link group 10 / 11

 Curs: - Inteligența
Module: Inteligența
Unitate: Măsurarea inteligenței

1. Procentul persoanelor care au un IQ mai mult sau mai puțin

constant de la o vârstă fragedă până în perioada adolescenței
este:
c
2. Inteligența de afaceri reprezintă utilizarea cunoștințelor
colective ale organizației cu scopul dobândirii unui avantaj
concurențial.
a
3. Coeficientul de inteligență este o afirmație matematică
despre tempo-ul cu care se va schimba, în cele din urmă,
abilitatea de a învăța.
a
4. Corelația dintre învățare și inteligență nu crește dacă:
b
5. Coeficientul de inteligență se calculează cu formula:
a
6. În testele de inteligență, în favoarea femeilor, sunt:
a, b, c, d
7. Marcați factorii care se numără printre factorii primari ai
inteligenței, după Thurston:
c, d, e, f, g, h, i

© Copyright Link group 11 / 11

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)