Inteligenta.

Teste de inteligenta
Inteligenţa a fost definită foarte diferit de numeroasele curente şi şcoli psihologice
ce s-au conturat mai ales în secolul XX, iniţial mulţi autori confruntând conceptele
de gândire şi inteligenţă.
Ed. Claparčde înţelegea prin inteligenţă aptitudinea generală de a rezolva
probleme incluse în diferite situaţii adaptative.
J. Piaget a preluat şi a dezvoltat această idee, considerând inteligenţa subordonată
adaptării care se realizează prin asimilare şi acomodare de procese intelectuale.
Th. Ribot credea că inteligenţa este un proces foarte complex, care posedă
numeroase deprinderi intelectuale (numite mai târziu algoritmi) şi stocaje de
cunoştinţe care stau la baza formării cunoştinţelor.
C. Spearman a considerat încă din 1904 că inteligenţa este un proces cu o
structură complexă ce conţine un factor general (G) şi factori specifici (S) (deviza
numărului de inteligenţe). Factorul G (general) este cel mai des întâlnit în
structurile existenţiale.
În 1890 J. Mc. Keen Cattell elaborează o serie de teste cu aceeaşi destinaţie,
utilizarea noţiunii de test aparţinându-i de atunci.
Iar la Paris, Rossolimo încearcă elaborarea unor probe psihologice pe seama
descoperirii conceptelor inteligenţei.
La testele de inteligenţă se obţin coeficienţi de corelaţie diferiţi datorită prezenţei
factorilor specifici (S).
Legat de aceasta, după opinia lui C. E. Spearman actul de cunoaştere implică
percepţia şi observaţia, educaţia, ca şi prezenţa lor supremă evidenţiată prin
corelaţiilor şi ordonarea lor.
K. J. Holzinger şi H. Harman (1938) au fost adepţii variantei multifuncţională
(factor general, factori de grup şi factori specifici ai i J. P. Guilford are realizat
complexitatea şi diferenţierea factorială a inteligenţei, identificând în inteligenţă
trei dimensiuni:
1.    operaţii (evaluări convergente,divergente,    cognitive);
2.    conţinuturi (straturi figurale simbolice, semantice şi acţionale care acoperă
adaptarea inteligenţei cu caracteristicile existenţiale);
3.    produse (mutaţii, clase, relaţii, sisteme, transformări şi duplicaţii).
Încă L. L. Thurstone (1935) era de părere că se poate vorbi de factori comuni
(dimensionare multifactorială).
L. L. Thurstone consideră flexibilitatea inteligenţei asemănătoare cu plasticitatea,
precum rigiditatea asemănătoare lipsei de flexibilitate. El pune accent şi pe factorii
de globalizare prin care se fac integrări mai complexe ale situaţiei lor.
L. Thorndike observă corect trei feluri de inteligenţă (făcând distincţie între ele):
1.   inteligenţa concretă (specifică subiecţilor cu randament mare în activităţi
practice şi obiective);
2.    inteligenţa abstractă (foloseşte simboluri matematice verbale, meditative şi
discuţii filosofice);
3.    inteligenţa socială (presupune o adaptare rapidă la caracteristicile mediului
social şi la schimbările acestuia).
Activitatea intelectuală nu are un randament neîntrerupt, oscilaţiile datorându-se
unor diverşi factori (starea psihică, starea fizică, condiţii ecologice). În mod coret
cercetările au pus în evidenţă faptul că elevi foarte buni nu au întotdeauna nivelul
cel mai ridicat de inteligenţă.
Capacitatea de a rezolva probleme nu este în accepţia unora mai puţin importantă
decât creativitatea, care se mobilizează în faţa necunoscutului şi a probabilului,
fiind vorba de planuri şi aspecte diferite. În acest sens, s-a dovedit faptul că există
şcolari oligofreni care pot rezolva foarte bine probleme aritmetice cu diferite grade
de dificultate pe care nu le pot rezolva persoane cu inteligenţă normală.
La începutul secolului XX a existat tendinţa generică de schimbare a mentalităţii
oamenilor. De asemenea s-a pus accent tot mai mult pe valoarea socială a
şcolarizării, militându-se pentru învăţământul primar obligatoriu, urmat de alte
atitudini benefice.

A.Scala Binet-Simon(Test de dezvoltare analitica a inteligentei)

In stransa legatura cu Scala B-S este necesar a prezenta unele aspecte ale depistarii
handicapului mintal si conceptele de “etate mentala”, “etate cronologica” si
“coeficient de inteligenta”.

Problema depistarii handicapului mintal

Scopul initial al lui A. Binet si Th. Simon a fost de a elabora o metoda

psihologica de “diagnostic stiintific al starilor inferioare ale inteligentei”.
Dificultatea consta in faptul ca, inainte de a se stabili metoda, era necesara o
definire mai precisa a naturii subnormalitatii intelectuale. Caracterizarile si
metodele de examen folosite de clinicieni, sau de profesori, erau subiective si
faceau referiri la aspecte variate, astfel incit era imposibila o anumita generalizare.
In literatura de specialitate a epocii incepuse sa se schiteze ideea ca “idiotia”
este efectul unei opriri in dezvoltarea psihica, dar Binet si Simon sint de parere ca
disproportia dintre gradul de inteligenta si virsta nu este singura caracteristica,
fiind prezente si unele deviatii in dezvoltare. A doua dificultate era aceea de a
stabili un criteriu obiectiv de determinare a inteligentei. Cu toate rezervele aratate
mai sus in legatura cu corespondenta dintre un subnormal si un copil normal de o
virsta mai mica, aprecierea nivelului intelectual nu se putea face – in stadiul
respectiv al evolutiei stiintelor – decit printr-o astfel de comparare. In consecinta,
Binet si Simon elaboreaza o serie de probe de dificultate crescinda,
corespunzatoare nivelelor dezvoltarii intelectuale la normali, pentru a stabili astfel
cu citi ani este un individ in intirziere, sau in avans. A treia problema cu caracter
general era aceea a fixarii domeniului de probe care, intr-un examen cu durata
limitata, puteau da informatii despre aspectul esential al subnormalitatii, si anume,
despre nivelul scazut al inteligentei (Rosca, 1972).
In definirea inteligentei Binet si Simon incep prin a o delimita de
“aptitudinea scolara”, de capacitatea de a insusi cunostinte in scoala, cu metodele
folosite acolo. Aceasta distinctie este necesara pentru ca reusita scolara cere – pe
linga inteligenta – atentie, caracter, motivatie si anumite deprinderi. Ultimele
aspecte nu pot fi puse in evidenta intr-un examen al inteligentei, a carui durata nu e
bine sa depaseasca 30-40 de minute; in plus, copilul nu-si manifesta deficientele de
atentie, de motivatie, in toata amploarea lor.
Binet si Simon considera ca exista dreptul “de a suspecta” de intirziere
mintala orice copil care pina la 9 ani are doi ani de intirziere scolara, sau trei ani de
intirziere scolara dupa ce a depasit aceasta virsta, daca ea nun poate fi explicata
prin numarul mare de absente, sau prin alte cauze evidente. Utilizarea acestui
criteriu nu inseamna o reducere a inteligentei la cunostinte, la memorie; scoala
insasi constituie in mediu fata de care copilul trebuie sa se adapteze, iar reusita in
studiu este indiciul unei astfel de capacitati de adaptare (Rosca, 1972). Desi
concepe inteligenta ca o aptitudine generala, ce permite adaptarea optima la mediu,
Binet admite ca nereusita in adaptarea la conditiile scolare este uneori determinata
de un alt aspect al inteligentei decit cel masurat de el, adica decit ritmul dezvoltarii
intelectuale; nereusita poate fi cauzata de faptul ca nu este dezvoltata inteligenta
solicitata in scoala, adica inteligenta verbal-abstracta, de particularitati ale
caracterului, de conditiile de mediu in care se dezvolta copilul. Inteligenta fiind
conceputa ca un complex, probele trebuie sa fie eterogene, pentru a cuprinde cit
mai multe fatete ale ei.

Etatea mintala
 Rezultatul obtinut de un subiect la Scala metrica permite stabilirea nvelului
dezvoltarii sale intelectuale, exprimat in EM. Daca, de exemplu, in urma insumarii
reusitelor unui copil se obtine un nivel mental global (EM) de 6 ani mintali, aceasta
inseamna ca dezvoltarea sa mentala corespunde nivelului atins de copilul cu etatea
cronologica (EC) de 6 ani si normal dezvoltat din punct de vedere intelectual.
Unicul indice psihometric folosit de Binet este etatea mintala. El stabileste avansul
(accelerarea) sau intirzierea (retardarea) in dezvoltarea intelectuala, fata de
dezvoltarea normala, prin diferenta dintre Ec si EM. Astfel, daca copilul cu EM=6
ani are EC=9 ani, inseamna ca el prezinta o intirziere mintala de 3 ani (EC-EM)
(Zorgo si Radu, 1975).
EM, exprimind numeric nivelul dezvoltarii intelectuale, permite compararea
dezvoltarii acesteia cu nivelul dezvoltarii afective, motrice sau chiar fizice,
exprimate prin EC. In pofida indicatiilor lui Binet, in practica psihodiagnostica s-a
ajuns deseori la asimilarea copilului intirziat mintal cu cel normal de aceeasi EM,
desi EM identica poate sa ascunda diferente structural-functionale importante.
Cercetarile ulterioare arata caracterul nefondat al acestei identificari. Compararea
EM cu EC la acelasi subiect, desi necesara, este insuficienta pentru diagnosticarea
intirzierii mentale. Aceeasi diferenta (EC-EM) de trei ani, de exemplu, are
semnificatii diagnostice variabile, in functie de virsta reala a copilului examinat: ea
denota o intirziere mentala cu atit mai grava, cu cit EC este mai mica. Binet arata
ca in diagnosticarea intirzierii mentale, trebuie sa se ia in considerare atit nivelul
mental (EM) cit si virsta copilului (EC). Dar el n-a reusit sa depaseasca indicele
diferentei lor. Astfel, intrebarea “cum sa combini aceste doua elemente?”
formulata de Binet (1905) n-a primit raspuns de la autorul ei. Raspunsul se
formuleaza de catre Stern in 1912, dupa moartea lui Binet (1911). EM impartita la
EC da coeficientul de inteligenta: CI = EM/EC, adica ritmul dezvoltarii
intelectuale (Zorgo si Radu, 1975).

Coeficientul de inteligenta

Terman, adaptind Scala Binet-Simon pentru populatia americana (1916), impune

calculul coeficientului de inteligenta in utilizarea Scalei metrice. Odata cu aceasta
el incetateneste determinarea nivelelor intelectuale prin intervale de coeficienti de
inteligenta. Terman inmulteste citul dintre EM si EC cu 100 (pentru a nu se opera
cu numere zecimale), formula coeficientului de inteligenta devenind: CI = EM/EC
x 100. CI este un indice de virsta care consta in raportul dintre doua performante:
performanta reala a subiectului (exprimata prin EM) si cea asteptata, in functie de
etatea sa cronologica. Un copil cu EC = 10 ani si EM = 8 ani, de exemplu,
parcurge in 10 ani “drumul” pe care copilul normal il parcurge in 8 ani. Raportul
dintre drumul parcurs in mod real (EM) si timpul necesar parcurgerii lui (EC), deci
CI, exprima viteza dezvoltarii intelectuale (Zorgo si Radu, 1975).
Stabilitatea relativ mai mare a CI in indicarea nivelului intelectual, fata de
EM, schimbatoare prin definitie (ca efect al dezvoltarii), precum si usurinta
calcularii lui, i-a determinat pe psihologi sa utilizeze curent CI (numit uneori cu
acronimul din limba engleza I.Q.) in practica psihologica.

Prezentarea Scalei Binet-Simon (B-S)

Scala B-S se bazeaza pe ideea ca inteligenta se dezvolta cu virsta, in asa fel incit
succesiunea etatilor copilariei poate fi considerata o adevarata “scala” de masurare
a ei. Procesul unitar al construirii Scalei B-S cunoaste trei etape succesive – 1905,
1908 si 1911 – de-a lungul carora se observa transformari fundamentale ale ei, atit
in privinta scopului urmarit cit si in finetea realizarii instrumentului.

Scala B-S 1905

Aceasta prima forma a scalei raspunde unui scop mai limitat: depistarea
copiilor intirziati mintal. Principiul scalei consta in a adresa copiilor un numar de
intrebari de dificultate crescinda si a realiza astfel, pe baza reusitelor, o “clasificare
ierarhica” a subiectilor: cel care raspunde doar la intrebari usoare este mai putin
dotat intelectual fata de cel care rezolva si intrebari situate la nivele mai mari de
dificultate. Binet si Simon alcatuiesc o lista de 30 de probe (teste) pe care o aplica
unei populatii spitalizate de intirziati mintal, nu atit in scopul validarii ei, ci pentru
a verifica gradele intirzierii mintale, cunoscute a priori: “idiotul” este intirziatul
mintal care nu ajunge la insusirea limbajului oral, “imbecilul” nu poate insusi
limbajul scris, iar “debilul mintal”, care invata scris-cititul, este incapabil de
abstractizari (Zorgo si radu, 1975). Termenii pusi intre ghilimele nu se mai
folosesc astazi, fiind preferati cei de handicap mental profund, sever si usor.

Scala B-S 1908

Contine modificari calitative fata de lista de probe din 1905, datorita

introducerii perspectivei genetice in masurarea inteligentei. Scala B-S 1908 este
primul test de dezvoltare care permite clasificarea ierarhica a copiilor normali dupa
criteriul reusitei. Nivelele mintale examinate prin intermediul scalelor de la 3 la 13
ani sint definite nu prin imaginile statice ale “idiotului”, “imbecilului” si “debilului
mintal” ci prin virstele copilariei. Testele sint grupate in nivele, etati mintale, dar
numarul testelor variaza inca de la o virsta la alta ( de exemplu, in timp ce la 7 ani
sint cuprinse 5 teste, la 13 ani sint doar 2). Calcularea nivelului mintal (EM)
cuprinde doua momente: a) se stabileste etatea de baza, adica virsta cea mai mare
la care subiectul rezolva, cu exceptia cel mult a unui test, toate probele; b) daca
deasupra acestui nivel mental mai rezolva 5-10 teste, se adauga inca un an mintal
la etatea de baza; respectiv 2 ani, daca numarul testelor rezolvate deasupra etatii de
baza este mai mare de 10. Acest mod de calcul este complicat si greoi, lipsit de
precizia pe care o va permite ultima forma a scalei (Zorgo si radu, 1975).

Scala B-S 1911

Devenita forma clasica a Scalei Binet-Simon, nu mai aduce modificari

esentiale, ci imbunatatiri tehnice, fata de versiunea din 1908, principiul de
construire raminind acelasi. Scala definitiva cuprinde 54 de teste, grupate in 11
nivele mintale (8 nivele mintale de la 3 la 10 ani inclusiv, 12 ani, 15 ani si nivelul
adult), diagnosticate cu cite 5 teste, exceptie facind EM de 4 ani ( 4 teste). Aceste
imbunatatiri permit calcularea mai precisa a EM. Etatea mentala de baza este
nivelul la care subiectul rezolva toate probele. Pentru rezolvarea corecta a fiecarui
test, situat la nivele superioare etatii mintale de baza, se adauga 1/5 de an. De
exemplu, daca un copil rezolva toate probele de la 7 ani ani, 4 de la 8 ani si 2 de la
9 ani, etatea sa mintala va fi de 8 ani si 1/5, adica aproximativ 8 ani si 2 luni
mintale (Zorgo si Radu, 1975).

Iata seturile de probe ale scalei, impreuna cu functiile si operatiile mintale pe

care Binet si Simon le considerau implicate in rezolvarea lor (dupa Kulcsar, 1980):

1. Numirea zilelor………….gradul de insusire a unor notiuni de timp

2. Copierea a 2 desene…………………..memorie intuitiva imediata
3. Ordine verbale…………………….functie reglatoare a limbajului
4. Data zilei………………..gradul de insusire a unor notiuni de timp
5. Lunile anului…………………………………………………idem
6. Repetarea a 6 cifre……….stabilitatea atentiei atentiei; capacitatea de
memorare mecanica
7. Repetarea unei propozitii………………….memorie verbala imediata
 8. Formarea unei propozitii……………..gindire asociativa, inventivitate
9. Asezarea de greutati………..comparatie la nivelul actiunilor concrete
10.Repetarea a 3 cifre in mod invers……stabilirea atentiei, memorie
mecanica imediata, capacitate de restructurare
11.Notiuni opuse………………………………..operativitatea notiunilor
12.Probleme de calcul mintal II………………..deprinderi intelectuale
13.Fapte diverse…………………………………experienta cotidiana
14.Probleme de calcul mintal I …………………deprinderi intelectuale
15.Lacune in desene …………………..spirit de observatie, reprezentari
16.Critica frazelor absurde………………….criticismul gindirii verbale
17.Joc de combinare…………………………..gindire concret-intuitiva
18.Asemanari din amintire……………………capacitate de comparatie
19.Combinatii spatiale……………………imaginarea mintala a actiunii
20.Repetarea a 4 cifre in ordine inversa….stabilitatea atentiei, memorie
mecanica imediata, capacitate de restructurare
21.Aratarea asemanarilor……………………..capacitate de comparatie
22.Intrebari grele………………………capacitate de intelegere verbala
23.Figurile lui Abelson………………….functia reglatoare a limbajului
24.Poveste in imagini……………..spirit de observatie, gindire cauzala
25.Cautarea mingii………..capacitate de anticipare, de planificare mintala a
activitatii
26.Reproducerea de cuvinte in ordine inversa…stabilitatea atentiei, memorie
mecanica imediata, capacitate de restructurare a unei serii de informatii
27.Probleme de calcul mintal III……mobilitatea gindirii, deprinderi
intelectuale
28.Cuvinte fara legatura……………capacitate de combinare verbala;
gindire logica
29.Repetarea unei propozitii…………………..memorie verbal-logica

Caracterul compozit al Scalei B-S nu se datoreaza “neglijentei”, ci in primul rind

conceptiei “globaliste” a lui Binet despre inteligenta. Diversitatea testelor scalei se
justifica prin insasi diversitatea inteligentei. Caracterul compozit nu este propriu
numai scalei in ansamblul ei, el se regaseste la nivelul fiecarui test. Testele luate
izolat nu vizeaza o anumita functie intelectuala ci totalitatea probelor surprinde
inteligenta in ansamblul ei, in mod global. In ciuda diversitatii testelor Scalei B-S,
ele pot fi grupate in teste verbale si nonverbale. Scala B-S este un test predominant
verbal de inteligenta globala. Aceasta neechilibrare ii defavorizeaza evident pe
copiii cu tulburari de limbaj, ceea ce constituie una dintre limitele scalei (Zorgo si
Radu, 1975).
Se observa, de-a lungul celor trei etape de construire ale scalei B-S, o
preocupare permanenta pentru diferentierea factorilor innascuti de cei dobinditi in
masurarea inteligentei. Deoarece scopul lui Binet este sa masoare nu atit bagajul de
cunostinte cit aptitudinea care conditioneaza achizitionarea lui, el incearca sa
elimine din testul propus probele care vizeaza cunostintele. In ciuda eforturilor,
reusita la probe este determinata in mare masura de factorii social-educativi.
Astfel, criticile la adresa scalei B-S subliniaza ca ea masoara inteligenta prin
evaluarea cunostintelor. In vederea depasirii acestui neajuns, Cattell incearca
construirea unor teste de inteligenta, independente de influentele culturale. Dar
rezultatele obtinute de aceste incercari nu elimina influentele culturale ci le reduc
doar in mod considerabil.
Scala B-S fundamenteaza practica testelor mintale si totodata, prin
introducerea perpectivei genetice promoveaza o metodologie care se impune in
dezvoltarea ulterioara a psihologiei copilului.

Revizii: Stanford- Binet – 1916

Scara etalonata s-a extins la 90 itemi pe o arie larga de la 3 la 19 ani, plus un
nivel adult mediu si unul adult superior.
Ponderea tipurilor de caracteristici psihice solicitate în testele de inteligenţă
Factori incluşi Binet-Simon Terman Stanford-Binet
1. informaţii 18% 7% 5%
2. înţelegere 39% 52% 54%
3. memorie 34% 20% 20%
4. operaţii 4% 13% 13%
5. desen 4% 4% 4%
6. sarcini 2% 4% 4%

B.Matricile Progresive Raven

In acest curs sunt prezentate primele scale de masura a inteligentei generale
elaborate de J.C. Raven, insistindu-se pe varianta pentru copii – Matricile
Progresive Colorate.

Istoria Matricilor Progresive Raven

Testul “Matricilor Progresive Standard” (MPS) elaborat de J.C. Raven in
colaborare cu L.S. Penrose in 1938, revizuit in 1947 si 1956, este un test omogen
de inteligenta generala. Matricile Progresive Standard (seriile A,B,C,D si E) sint
construite astfel incit sa acopere nivele variate (slab-mijlociu-bun) ale abilitatii
mintale si sa fie aplicabile la toate virstele (copii-adulti-batrini), indiferent de
nivelul de scolarizare, nationalitate sau conditie fizica.
In 1947 J.C. Raven construieste “Matricile Progresive Colorate” (MPC)
publicate in 1949, revizuite in 1956, destinate examinarii inteligentei generale a
copiilor (5,5 –11 ani) si a batrinilor (65-85 ani).
In practica examinarii inteligentei generale a aparut insa necesitatea
elaborarii unui test fidel si sensibil de eficienta mintala, aplicabil la persoane cu
capacitati intelectuale bune si foarte bune, in vederea stabilirii diferentelor
interindividuale intre persoane cu aptitudini superioare. Testul “Matricile
Progresive Avansate” (MPA) elaborat de J.C. Raven in 1943, revizuit in colaborare
cu G.A. Foulds in 1947 si 1962 serveste acestui scop practic, si poate fi aplicat
incepind de la virsta de 11 ani. Testul Raven (in toate variantele sale) evidentiaza o
componenta a functionarii cognitive executive, si anume rationamentul
visuospatial de tip inductiv. La aceasta conlucreaza structurile cerebrale implicate
in ceea ce se numeste generic “memorie de lucru”, si anume ariile 9 si 46 din
dorsolateralul prefrontal, aria 10 din fronto-polar, ariile 24 si 32 din girusul
cingulat anterior, si zone din infero-temporalul anterior. Aceste arii realizeaza
activarea din memorie a unor informatii, manipularea lor in scopul rezolvarii
sarcinii si monitorizarea acestui proces in scopul controlului posibilelor erori.
Toate aceste procese se bazeaza, in primul rind, pe circuite dopaminergice.

Matricile Progresive Colorate

MPC construit pentru examinarea copiilor (5,5-11 ani) poate contribui la
evaluarea gradului de maturitate scolara, la descifrarea etiologiei insucceselor
scolare, la diagnosticarea timpurie a deficientei mintale, la cunoasterea abilitatii
mintale a deficientilor auditivi, la examinarea persoanelor cu tulburari grave de
vorbire (afazie, bilbiiala, etc), precum si a strainilor care nu cunosc limba. De
asemenea, se utilizeaza la virstele mai inaintate ( 65-85 ani) in scopuri clinice (de
exemplu, stabilirea deteriorarii mintale) si antropologice (studii de antropologie
comparata). MPC examineaza potentialul intelectual si mai putin volumul de
cunostinte.
Prezentarea testului. Testul consta din trei serii (A, Ab si B) de cite 12
matrici. Seriile A si B din MPC si MPS sint identice, cu exceptia faptului ca seriile
A si B din MPC sint prezentate pe un fond colorat. Seria Ab nu are corespondent in
testul MPS. Fiecare matrice este formata dintr-o figura sau o succesiune de figuri
abstracte. In coltul din dreapta jos lipseste un fragment, sau unul din elementele
componente ale matricii. Segmentul care lipseste este dat, intre alte desene mai
mult sau mai putin asemanatoare, in partea de jos a foii, subiectul trebuind sa-l
indice (vezi figura).
Probele din cadrul unei serii sint de dificultate crescinda, dar ele se rezolva
pe baza aceluiasi principiu pe care subiectul trebuie sa-l descopere. Datorita
faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de usoara, subiectul intelege
sarcina cu o instructie prealabila minima si-si exerseaza tehnica de rezolvare in
insusi cursul probelor. Pentru ca proba sa fie mai atractiva si sa mentina atentia
copiilor, figurile sint desenate pe un fond viu colorat. In plus, in afara de
prezentarea testului sub forma de caiet (obiectul studiului de fata), s-a creat o
varianta in care sarcina apare mai clara, deoarece matricea este data sub forma unei
plansete, iar piesele, intre care se gaseste cea adecvata, sint mobile, completarea
avind loc in mod practic.
Principiile care stau la baza construirii testului. In dezvoltarea activitatii
intelectuale, Raven indentifica, in urma unor studii experimentale premergatoare
construirii testului, 5 stadii sau momente cruciale:
1) copilul devine capabil, inainte de toate, sa distinga figurile identice de
cele diferite si apoi pe cele similare de cele nesimilare.
2) Ceva mai tirziu, el apreciaza corect orientarea figurii atit in raport cu
propria sa persoana, cit si fata de obiectele din cimpul perceptiv.
3) Mai tirziu reuseste sa perceapa ca formind un intreg doua sau mai multe
figuri distincte, izolate.
4) Apoi copilul poate sa analizeze elementele, caracteristicile intregului
perceput si sa faca distinctie intre ceea ce este dat in test si ceea ce
trebuie sa adauge el insusi.
5) In cele din urma, copilul ajunge sa compare schimbarile similare in
caracteristicile percepute si sa adopte comparatia ca metoda logica de
gindire.

Matricile lacunare (3x12) si figurile eligibile (6x12) pentru “intregirea“

matricilor sint construite in scopuri diagnostice definite. Acestea pot fi intelese prin
analiza calitativa a itemilor (3x12), respectiv a alegerilor corecte si gresite in raport
cu momentele cruciale ale dezvoltarii activitatii intelectuale la copii. In partea de
sus (in stinga) a fiecarui tabel (tabelele vor fi anexate in varianta fotocopiata nu
se regasesc pe CD) sint prezentate, in ordinea importantei (de la stinga la dreapta),
acele operatii mintale fundamentale care conditioneaza intelegerea si rezolvarea
problemelor prezentate in mod succesiv. Operatia esentiala este subliniata prin
majuscule. In partea de jos (in stinga) a fiecarui tabel sint grupate, dupa tipul de
greseala comisa, toate figurile care pot fi alese de subiect pentru completarea
matricilor. Figurile sint ordonate in 5 grupe iar interiorul primelor patru se
analizeaza mai nuantat. In partea de sus (in dreapta) a fiecarui tabel sint calificate
(cu litere) cele 6 figuri eligibile si prin aceasta se arata si greseala de rationare, de
gindire in cazul alegerilor inadecvate. Din partea de jos ( in dreapta) a fiecarui
tabel se poate afla frecventa celor 11 tipuri de alegeri (“a-x”) in fiecare serie (A,
Ab si B).
Kulcsar (1975) spune ca MPC este destinat sa evalueze, in primul rind,
claritatea capacitatii de observatie, gindirea clara si nivelul dezvoltarii intelectuale
a persoanei. Raspunsurile gresite nu pot fi utilizate in mod satisfacator in vederea
evaluarii cantitative a disfunctiei mintale. Ele indica doar unde, in ce, si eventual,
de ce esueaza subiectul. Gradul de incredere al concluziilor desprinse in urma
analizei greselilor depinde, pe de o parte, de natura greselilor si, pe de alta parte, de
numarul lor. Analiza greselilor are o semnificatie psihologica mai redusa in
cazurile in care se greseste in prea putine sau in prea multe alegeri, fata de acele
cazuri in care cca. jumatate din raspunsuri intr-un fel sau altul sint gresite, adica
cota totala variaza intre 15-27 puncte.
Rezultatul obtinut la MPC (cota totala) desi depinde in primul rind de
operatiile mintale, de calitatile inteligentei, reusita este conditionata si de factori
nonintelectuali de personalitate (anxietate, stabilitate – instabilitate emotionala,
motivare, trasaturi temperamentale). Pe de alta parte, diferiti subiecti pot realiza
aceeasi performanta prin mecanisme intelectuale diferite, ceea ce pentru psiholog
nu este indiferent. Semnificatia psihologica a scorului total se desprinde numai cu
conditia relevarii mecanismelor psihice prin care s-a ajuns la rezultatul respectiv.
Ceea ce este posibil numai prin interpretarea rezultatului final in raport cu
comportamentul global al subiectului, manifestat in situatia de examinare.

C.Scala de inteligenta pentru copii Wechsler(W.I.S.C.)

Prezentarea demersului elaborarii scalelor Wechsler ca masura a inteligentei
globale, pornindu-se de la limitele scalei Binet-Simon, insistindu-se pe scala pentru
copii scolari WISC.
Într-o lucrare de referinţă, Ursula Şchiopu arată că:
,,Nu mulţi ştiu că David Wechslers-a născut în anul 1896 la Bucureşti. El a
elaborat o serie de teste de inteligenţă ce se aplică individual, fiind o baterie de
testare analitică a inteligenţei. David Wechsler a elaborat încă din anul 1939 o
versiune pentru adulţi pe care o revizuieşte în anul 1955, iar în anul 1949
realizează o versiune a testului pentru copii şi preşcolari” (op. Cit., pp. 159-180
selectiv).
Bateria pentru copii se numeşte, WISC cea pentru adulţi se numeşte WAIS,
iar cea pentru preşcolari se numeşte WIPSI. Bateria Wechsler are 2 părţi, prima
cu 5 grupări. Prima grupare are 30 itemi de dificultate gradaţi privind cunoştinţele
foarte generale, întrebările fiind saturate în factori sociali şi culturali. Pentru reuşită
maximă se acordă 30 de puncte. A doua grupare cuprinde 14 itemi ale căror
semnificaţii trebuie înţelese; se cotează cu câte 2 puncte un item, ceea ce înseamnă
în total 24 puncte. Dacă răspunsul nu este clar şi corect, se dă doar un punct. Dacă
la 3 itemi consecutivi se greşeşte, se dau 0 puncte şi se întrerupe testarea. Itemii
acestei secvenţe sunt mai complecşi, se referă la semnificaţii incluse în reacţii
umane. Pe lângă factori sociali de înţelegere, secţiunea aceasta solicită şi atitudini
morale (apud Ursula Şchiopu, 2002).
Deşi Bateriile Wechsler au uzanţă individuală, ele se folosesc foarte frecvent. În
1999 a început să circule o nouă variantă ,adică o revizuire a probelor care se
impusese de mult timp
Validitatea variantei pentru şcolari este foarte bună, punând în evidenţă subiecţii cu
diverse grade de handicap intelectual. În orice caz testele Wechsler dau
diagnostice de mai mare fineţe decât bateria Stanford-Binet în cazurile de
psihopatii (apud Ursula Şchiopu, 2002, p. 151).Aceleaşi teste Wechsler permit
stabilirea indicelui de deteriorare” şi ,,indicelui de pierdere” (evident mai ales după
vârsta adultă ori vârsta a III-a).

Istoricul Scalelor de Evaluare a Inteligentei globale elaborate de David

Wechsler
David Wechsler a observat ca deficienta de baza in aplicarea scalelor de tip
Binet-Simon la adulti deriva din utilizarea notiunii de virsta mintala in exprimarea
nivelului intelectual. Pina la 13 ani notiunea de virsta mintala are o acoperire in
realitate deoarece diferentele dintre nivelele de virsta succesive sub aspectul
procentului rezolvarii probelor de inteligenta, sint mai mari decit cele din cadrul
unei virste. Cu alte cuvinte, la copii “virsta mintala” constituie unitatea de masura a
avansului sau a intirzierii in dezvoltarea intelectuala. Ulterior insa, diferentele intre
indivizii de o anumita virsta pot fi mult mai pronuntate decit cele dintre doua virste
succesive. Wechsler de asemenea, a observat ca a existat un dezacord in ceea ce
priveste fixarea virstei mintale presupusa maxima pentru adult. Caracterul artificial
al acestor limite reiese din faptul ca nu pentru toate probele de inteligenta notele
medii inceteaza sa mai creasca dupa 14-16 ani. El considera ca nici pentru perioada
copilariei exprimarea nivelului intelectual in termeni de virsta mintala nu este pe
deplin adecvata (Rosca, 1972).
De exemplu, un copil in virsta de 5 ani cu virsta mintala de 7 ani, nu are
“acelasi fel de inteligenta” cu un copil de 10 ani, care are virsta mintala tot de 7
ani. Aceeasi lipsa de nuantare se vadeste si atunci cind virsta mintala este utilizata
pentru a se calcula coeficientul de inteligenta; de exemplu, un copil de 5 ani cu
etatea mintala de 6 ani are un I.Q. de 120; o astfel de valoare obtine insa si un copil
de 10 ani cu etatea mintala de 12 ani, dar in timp ce la primul avansul mintal este
de 1 an, la cel de-al doilea avansul este dublu; cu alte cuvinte, semnificatia I.Q.
depinde de virsta cronologica a subiectului (Rosca, 1972).
Pornind de la consideratiile amintite, Wechsler creeaza in 1939 o scala
pentru adulti si adolescenti, numita Wechsler-Bellevue (aplicabila intre 10 si 60 de
ani, in care insa se dau norme incepind cu virsta de 7,6 ani valabile in examenul
intirziatilor mintal). In 1949 apare varianta revizuita. Deoarece populatia care a
servit pentru etalonare a fost insuficienta ca volum si nereprezentativa pentru
intrega populatie, se publica in 1955 o varianta revizuita numita WAIS ( Wechsler
Adult Intelligence Scale), in care nu se aduc modificari in structura scalei, dar se
amelioreaza continutul probelor, instructiunilor si, mai ales, esantionul de etalonare
(1700 de persoane intre 16 si 64 de ani).
In 1949 apare o scala pentru copii, numita WISC ( Wechsler Intelligence
Scale for Children)(intre 5 si 15 ani), iar in 1967 o alta forma consacrata celor intre
4 si 6,6 ani, numita Wechsler Pre-school and Primary School Intelligence Scale
(WPPSI).
Pentru WISC etalonarea s-a facut pe cite 100 de baieti si 100 de fete la
fiecare nivel de virsta, examinati in limitele de o luna sau o luna si jumatate. S-a
tinut seama de proportia sat-oras, de ocupatia tatalui, de aria geografica. In timp ce
in metodele de tip Binet-Simon probele variaza la diferitele virste in continut, iar
uneori chiar in natura lor, in scarile Wechsler se renunta la gruparea probelor pe
virste mintale, ele fiind inseriate, in cadrul subtestelor componente, in ordinea
dificultatii crescinde; fiecare subiect inainteaza cu rezolvarea pina la limita
accesibila lui si primeste cota corespunzatoare virstei sale, conform tabelelor date
de Wechsler.
 O alta modificare costa in faptul ca subtestele sint grupate in doua scale,
una verbala si alta de performanta, astfel incit se poate determina atit un nivel
intelectual global, pe baza rezultatelor la ambele scale, cit si nivelele diferentiate.
In plus, se poate face o comparare a capacitatii de rezolvare a diferitelor tipuri de
subteste, ceea ce are o valoare clinica.
In 1974 apare o noua varianta numita WISC-R, pentru copii intre 6 si 17
ani, ce curpinde tot 2 scale, una verbala si una de performanta. Aceasta varianta o
vom prezenta in acest material.

Descrierea Scalei WISC

Scala verbala: cuprinde subscalele de informatii generale, comprehensiune,

rationament aritmetic, similitudini, memoria numerelor (Digit Span) si subscala de
vocabular.

Informatii generale, cuprinde 30 de intrebari referitoare la cunostinte

curente, din diferite domenii. Testelor de acest gen li s-a adus obiectia ca volumul
de cunostinte al unei persoane depinde nu numai de capacitatile sale intelectuale, ci
si de prezenta unor conditii cultural-educative, care sa permita achizitionarea lor.
Pentru a se reduce la minimum dependenta calitatii raspunsurilor de oportunitatile
educative ale subiectului, s-a incercat sa se aleaga fapte a caror cunoastere nu
implica un studiu special, date ce pot fi asimilate in contactul cotidian cu mediul,
prin mijloacele uzuale de informare, prin lectura, etc.; in acest fel proba ar pune in
evidenta interesul pe care un om il are pentru mediul sau. Iata una din cele mai
usoare intrebari din scala: “Cite urechi ai?”, iar una dintre cele mai grele este: “
Din ce este extras aluminiu?”. Testul ne da citeva tipuri de raspunsuri acceptate.
De exemplu, la ultima intrebare, nu este suficient daca copilul raspunde “
minereu”.

Similitudini, prezinta 19 itemi, perechi de cuvinte, si se cere copilului sa

spuna ce au in comun obiectele, fiintele sau fenomenele indicate de cuvintele
fiecarei perechi. Wechsler este de parere ca, daca se face o buna selectie a
cuvintelor, proba nu este influentata de factorul limbaj, fiind unul din cele mai
bune subteste de inteligenta, deoarece pune in evidenta aspecte ale procesului de
gindire, prin nivelul asemanarilor pe care subiectul le poate stabili, nivel de care se
tine seama in cotare. Subtestul de similitudini are o corelatie ridicata cu scala in
ansamblu. Iata citeva din perechile de cuvinte utilizate: “Prin ce se aseamana
PIANUL si CHITARA?; Prin ce se aseamana PISICA si SOARECELE?”. De
exemplu, in ultimul caz, subiectul primeste punctajul maxim daca da un raspuns
care sa cuprinda faptul ca ambele animale, mamifere, creaturi, fiinte vii, vertebrate,
au singe cald.

Scala de rationament aritmetic, cuprinde 24 de probleme al caror continut

se refera la situatii curente. Copilului i se cere sa rezolve mintal o serie de
probleme de aritmetica prezentate in forma verbala. La primii 5 itemi i se prezinta
o serie de imagini ( de exemplu citeva pasari), copilul trebuind sa rezolve diverse
probleme legate de acestea ( sa numere pasarile); la urmatorii itemi pina la 18 el
trebuie sa rezolve mintal diverse probleme date de examinator ( “Daca tai un mar
in jumatate, cite bucati voi obtine?”); iar la itemii 19-24 i se prezinta problemele
scrise pe cartonase, copilul trebuind sa citeasca cu voce tare problema, exceptie
facind cazul in care copilul are tulburari de citire. El va trebui intii sa citeasca cu
voce tare problema iar apoi s-o rezolve mintal, fara a se ajuta de creion si hirtie (de
ex.: “Daca 3 bomboane costa 5 lei, cit vor costa 24 de bomboane?”).
Valoarea acestui subtest este diminuata de faptul ca rezolvarile sint
dependente de conditiile educative, de specificul activitatii uzuale a subiectului; de
asemenea, reusita poate fi influentata de fluctuatiile atentiei, de oboseala sau de
reactiile emotionale. Corelatia intre acest subtest si scala in general este de valoare
medie. Rezultatul la acest subtest combinat cu cel de la informatii generale dau
adeseori indicatii precise despre reusita scolara a subiectului (Rosca, 1972).

Subtestul de vocabular, consta din 30 de cuvinte prezentate oral, subiectul

trebuind sa spuna la fiecare cuvint ce inseamna. De exemplu: “ Ce este in CEAS?,
Ce este o UMBRELA?”. Initial, data fiind teama ca nivelul de rezolvare al probei
ar fi influentat de gradul de instruire al subiectului, ea a fost utilizata numai ca o
incercare suplimentara sau ca un subtest alternativ. Ulterior insa, s-a considerat ca
subtestul de vocabular este necesar in orice examen complet de inteligenta, el are o
corelatie redusa cu scara in ansamblu, dar are valoare mai ales in stabilirea
deteriorarii mintale.

Subtestul de comprehensiune, se compune din 18 intrebari ( de ex.: “ Ce

faci daca te tai la deget?”), la care sint necesare, pentru a raspunde, dupa expresia
autorului, “anumite informatii practice si aptitudinea generala de a evalua
experienta anterioara”. Calitatea raspunsurilor ar pune in evidenta masura in care
subiectul dispune de un anumit “bun simt” in judecarea situatiilor.
 Memoria cifrelor ( Digit Span), consta in prezentarea orala a 8 serii de
numere (prima contine doua elemente iar celelalte cresc fiecare cu cite un
element), ce trebuie repetate exact. Dupa ce subiectul nu mai reuseste sa retina
doua serii succesive, se trece la a doua grupa, alcatuita dupa acelasi principiu si i se
cere sa repete fiecare serie in ordine inversa. Acest subtest evidentiaza functionarea
memoriei de lucru, componenta de baza in ceea ce numim “inteligenta fluida”, si
care coreleaza cu functionarea operatiilor aritmetice si a limbajului, cu principiul
conservarii masei si volumului, precum si cu rationamentul inductiv si deductiv.

Scala de performanta cuprinde urmatoarele subscale: Codul, completarea

de imagini, cuburile lui Kohs, aranjarea de imagini, ansamblarea de obiecte si
labirintul.

Codul, este un test de substitutie cu larga circulatie in masurarea

inteligentei, si consta din linii in diferite pozitii ce trebuie asociate cu figuri
geometrice. El are valoare clinica deoarece este slab reusit de catre nevrotici si
indivizi instabili emotional.

Completarea de imagini. Subiectului i se prezinta 15 cartonase, pe fiecare

dintre ele fiind desenat un obiect sau o scena, din care lipseste un fragment, ce
trebuie denumit. Rezolvarea implica atit recunoasterea obiectului, cit si
determinarea faptului daca elementul absent este sau nu esential. Dupa parerea lui
Wechsler acest subtest este unul din cele mai bune din scala de performanta (dupa
cuburile lui Kohs).

Cuburile lui Kohs. Copilul trebuie sa reproduca niste modele-mozaic

desenate pe cite un cartonas, folosind cuburi colorate; patru fete ale acestora au o
singura culoare (rosie, albastra, alba, galbena), iar doua fete au doua culori,
despartite in diagonala (albastru-galben, rosu-alb). Wechsler considera ca acest
subtest este cel mai bun in scala de performanta, ca are o corelatie buna cu scala in
ansamblu, si chiar cu unele subteste verbale (de exemplu, cu cel de informatii
generale, si cu cel de vocabular), ceea ce s-ar explica prin faptul ca probele
amintite fac apel la functiile analitice si sintetice. Acest subtest este deosebit de util
in punerea in evidenta a handicapului mental.
 Aranjarea de imagini. Se prezinta serii de cite 3-6 imagini pe teme din
viata sociala, care trebuie aranjate in secventa temporala adecvata, constituind
astfel o scena cu sens. Testul pune in evidenta capacitatea subiectului de a intelege
situatia in ansamblu, de a desprinde o idee directoare. Rareori subiectii care
aranjeaza corect imaginile sint cu handicap mental, chiar daca au rezolvat slab alte
subteste. Avind in vedere faptul ca imaginile au teme din viata sociala, rezolvarea
probei ar implica, spune Wechsler o “anumita inteligenta sociala”, dar ea este
influentata si de volumul sau de natura experientei personale.

Ansamblarea de obiecte. Se utilizeaza figuri decupate – un om, un profil, o

mina – ale caror piese sint prezentate intr-o ordine neregulata, dar predeterminata.
Testul prezinta calitatea de a pune in evidenta unele particularitati de gindire – de
exemplu, cei cu handicap mental nu-si formeaza o ipoteza in legatura cu ceea ce
urmaresc, ci opereaza prin incercari si erori.

Labirintul. Consta din 8 labirinte de dificultati crescinde. Subiectul trebuie

sa traseze drumul de la punctul de pornire pina la iesire, fara a ridica creionul si
fara a se intoarce inapoi. Acest subtest evidentiaza capacitatea de planificare a
subiectului.

Factorii Scalei WISC

Una dintre cele mai frecvente analize la care au fost supuse scalele Wechsler a
fost analiza factoriala. Din aceasta analiza au reiesit trei factori durabili si
consistenti: comprehensiunea verbala, organizarea perceptiva si protectia fata de
distractori. Fiecare dintre cele 12 subteste s-a gasit ca fiind “incarcat” cu unul
dintre acesti factori, dupa cum urmeaza ( dupa Reynolds si Kamphaus, 1990):

1. Comprehensiune verbala
Informatii generale
Similaritati
Vocabular
Comprehensiune

2. Organizare perceptiva
Completare de imagini
Aranjare de imagini
 Cuburile Kohs
Asamblarea de obiecte
Labirintul

3. Protectia fata de distractori

Calcul aritmetic
Memoria numerelor
Codul

Primii doi factori evident au o relatie cu scalele Verbala si de Performanta.

Al treilea factor a fost numit “Protectia fata de distractori” pentru a urma
precedentul creat de Cohen in 1959 pentru celelalte teste Wechsler; in plus,
cercetarile facute cu copii hiperactivi au aratat ca terapia medicamentoasa (cu
Ritalin) duce la descresterea distractibilitatii si imbunatatirea memoriei si a
performantelor aritmetice. Acest factor este cu valoare diagnostica ridicata, de
asemenea, pentru copii si adolescenti cu retard mental, pentru copii cu tulburari de
invatare sau de comportament si unele categorii de pacienti psihiatrici adolescenti (
Reynolds si Kamphaus, 1990).

Teste clinice de inteligenţă Acestea sunt baterii de teste ce măsoară aspecte

clinice de inteligenţă sau forme ale sale la diferite categorii de copii handicapaţi şi
au încă o considerabilă răspândire în lume.
 Scala de maturitate mintală Columbia (COL), care a fost elaborată de B. B.
Burgmeister, L. Hollander şi I. Serge (1954) fiind, de fapt, o baterie pentru
evaluarea nivelului intelectual al copiilor infirmi din punct de vedere al achiziţiei
mentale.
Cu această baterie de teste se solicită activitatea motorie foarte redusă. Ea cuprinde
100 de imagini de figuri geometrice, persoane, animale, plante etc., ce pot fi
percepute cu uşurinţă.
Asfel, sarcina copiilor este de a arăta care dintre acestea se potrivesc cu celelalte şi
care se potrivesc între ele.
În prima etapă se testează capacitatea de identificare, apoi se creează corelaţii de
trecere la faza de organizare, clasificare şi categorisire a materialului perceput.
Apoi sunt planşe în care se pun întrebări copilului care poate vorbi şi răspunde
permiţând astfel calcularea unui Q.I.
În Franţa această baterie s-a aplicat pe 800 de copii normali, gradarea fiind bună
cuprinzând 5 clase normalizate de Q.I. standard şi a fost validată în comparaţie cu
Binet-Simon şi Terman-Merrill, WISC.
Din aceste motive Scala de normalitate mentală Columbia poate înlocui alte baterii
în cazul copiilor greu de abordat, cu dificultăţi de interrelaţionare etc.
Asa dar, aceasta scala elaborata de B. B. Burgmeister L. Hollander si I. Sorge
(1954) este o baterie pentru evaluarea nivelului intelectual al copiilor infirmi
motor-cerebral. Solicita o activitate motorie restrânsa. Cuprinde 100 imagini de
figuri geometrice, persoane, animale, plante, obiecte ale vietii de fiecare zi. Copiii
trebuie sa arate care dintre acestea nu se potrivesc cu celelalte si care se potrivesc
între ele. E o baterie de gândire conceptuala. Cuprinde 5 clase normalizate în Q. I.
standard.

Serial Test” (H. Head) şi testul afaziei (R. Ducasne de Ribencour) se aplică
subiecţilor afazici, în vederea reeducării vorbirii probe foarte necesare şi dificil de
utilizat.
Aceste testele cuprind subiecte referitoare la expresiile orale, inteligenţa orală,
lecturi. Fiecare subtest cuprinde şi el un număr de itemi. De exemplu, în cadrul
subtestului de expresii orale se solicită ,,cuvinte spontane”, repetiţii, denumiri de
imagini, repetiţii de texte, construcţii de fraze şi proverbe  unele foarte greu de
decodificat de copii (apud Ursula Şchiopu, 2002).
În timpul examenului psihic se ţine cont de intonaţie, pierderea de elemente
lingvistice, defecte, evocarea de cuvinte, reducţiile, stereotipiile şi agramatismele,
tulburările de articulaţie şi chiar dezintegrare fonetică etc.
Se ştie că afazia este o tulburare complexă şi de aceea sunt necesare probe
complementare ca: testele de percepţie, ,,vedere retroactivă”, memorie, testul
,,mână-ochi”, ureche etc.
ˇ   Scala de performanţă Borelli-Oléron (1964) foloseşte ca material de lucru:
cuburi, cartoane pentru construcţia de cuburi, manechine, demonstraţie de
triunghiuri şi două figuri realizate de Pinter-Patersson, mărgelele sugerate şi
introduse de Healy-Fernand.
Subiectul face o parcurgere individuală de 30 minute. Testul se aplică copiilor cu
handicap de limbaj între 5 şi 9 ani. Scopul este de a investiga subiecţii la care nu se
face apel prin vorbire, inclusiv copii cu surdo-mutitate (apud Ursula Şchiopu,
2002).
Bateria cuprinde 7 probe. Unele sunt luate din bateriile clasice (mărgelele, cuburile
lui Kohs, traforajul), iar altele sunt cele care s-au dovedit experimental interesante
(construcţie de cuburi, copieri de desene).
Etalonarea se dă în note scurte sau note standard. Pentru elevii surdo-muţi s-a făcut
o etalonare pe 272 elevi surdo-muţi. Această baterie are ca scop trierea copiilor
surdo-muţi sau cu defecte de vorbire (fără deficienţe de auz) în instituţii şi clase
corespunzătoare nevoilor lor.
Testul pentru profilul moral al elevului pune în lumină optica faţă de sistemul de
organizare a vieţii şcolare, opinia faţă de profesori, sistemele lor de predare, de
evaluare şi conduită curentă, de evaluare a caracteristicilor colegialităţii, de
competenţele avute, de conduitele acceptate şi neacceptate.
Testul al doilea are şi el 10 itemi. Pentru munca şcolară se vor prezenta acele valori
specifice social pentru fiecare din rubricile (itemii) testului. Ca valori implicate în
munca şcolară de învăţare amintim sârguinţa, atenţia. Printre valorile sociale putem
aminti dobândirea de competenţe, de cunoştinţe şi activitate de grup.
Analizând ambele teste constatăm că au obiective diferite, dar se aseamănă foarte
mult în ceea ce priveşte succesiunea itemilor.
Acestea sunt teste de ,,inteligenţ㓠morală, ele fiind relativ numeroase.
Dorim să semnalăm faptul că problemele inteligenţei şi ale creativităţii sunt
prezente la ordinea zilei. În deceniile 7 şi 8 ale secolului XX aceste probleme au
fost motivul înfiinţării în Venezuela, pentru prima dată în lume, a unui Minister al
Inteligenţei. Obiectivele acestui minister vizau dezvoltarea inteligenţei şi a
creativităţii (apud Ursula Şchiopu, 2002, p. 189).
S-a urmărit ,,modificarea predării în şcoli şi a perfecţionării muncii didactice,
pentru o cât mai eficientă stimulare a inteligenţei şi creativităţii.Programele au
inclus şi testarea metodei Feuerstern, de dezvoltare a metodei de formare de
deprinderi intelectuale. Această metodă fusese deja experimentată în Canada şi în
S.U.A. (Ursula Şchiopu, 2002, pagini selective).
Acest program a cuprins 3210 copii între 11 şi 14 ani în care au fost incluşi şi
preşcolarii, în scopul dezvoltării vocabularului ,,vizual” ca mod suplimentar de
percepere.
În acelaşi sens trebuie subliniat că de mai bine de două decenii, în Europa există o
instituţie de identificare a persoanelor ce au Q.I. peste 140, fapt ce arată interesul
deosebit pentru stimularea continuă a creativităţii, a gândirii critice, dar şi a
protecţiei inteligenţei umane (Ursula Şchiopu, 2002).