4.

INTELIGENŢA – LATURA REZOLUTIV-PRODUCTIVĂ ÎN

ACTIVITATEA MANAGERIALĂ
4.1 Delimitări conceptuale ale inteligenței. Coeficientul
inteligenţei
4.2 Tipurile de inteligenţă
4.3 Caracteristici ale inteligenţei
4.4 Relaţia dintre inteligenţă şi personalitate
 Bibliografie
1. Eţco, C., Cărăruş, M., Davidescu-Creangă, E. Psihologie
managerială. Chișinău, 2006.
http://public-health.md/uploads/docs/bibl_virtuala/Psihologie_Manageri
ala.pdf

2. Eţco, C., Fornea, Iu., Davidescu, E., Tintiuc, T., Daniliuc, N., Cărăruş,
M. Psihologia generală. Suport de curs. Chișinău, 2007.
https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/54.pdf

3. Stog, L., Caluschi, M. Psihologia managerială. Chișinău, 2002.

4. Țurcan, T. Psihologie managerială. Chișinău, 2004.
4.1 Delimitări conceptuale ale inteligenței.
Coeficientul inteligenţei

Inteligenţa este o aptitudine
generală care contribuie la
formarea capacităţilor şi la
adaptarea cognitivă a
individului la situaţii noi.
Inteligenţa - un sistem complex de
operaţii şi abilităţi, care condiţionează
modul general de abordare şi
soluţionare a celor mai diverse sarcini şi
situaţii problematice:
– adaptarea la situaţii noi, generalizarea
şi deducţia;
– anticiparea deznodământului
consecinţelor;
– compararea rapidă a variantelor
acţionale şi reţinerea celor optime;
– rezolvarea uşoară şi concretă a unor
probleme cu grad crescând de
dificultate.
 Abordări conceptuale ale inteligenței:

William Stern: „Inteligenţa este aptitudinea generală a individului de a-şi adapta

conştient gândirea unor cerinţe noi: ea este capacitatea spirituală de adaptare generală
la noile cerinţe şi condiţii ale vieţii”.

David Wechsler: „Inteligenţa este aptitudinea compusă şi globală a individului de a

acţiona oportun şi a gândi raţional, pentru a se pune de acord, în mod eficient, cu mediul
din care face parte”.

J. P. Guildford: „Inteligenţa este aptitudinea de a prelucra informaţii, prin informaţii

înţelegând toate senzaţiile pe care le percepe un om”.
 Abordări conceptuale ale inteligenței:

H. H. Goddard: „Inteligenţa este un proces mintal unitar, înnăscut, determinat de

fondul de cromozomi moştenit de indivizi, proces mintal care înregistrează o anumită
dezvoltare în anii copilăriei, după care se instalează „an arrest of mental development”,
oprire care este definitivă, fiind prea puţin afectată de influenţele ulterioare”.

Henri Pieron: „Inteligenţa este o capacitate de adaptare, o aptitudine de rezolvare a

problemelor noi, puse de existenţă, însă fără a corespunde unei funcţii simple, poate fi o
combinaţie de factori multipli”.
Coeficientul de inteligenţă
este o măsură a inteligenţei şi
a capacităţii de înţelegere a
unei persoane.
El este stabilit prin teste, O persoană cu un coeficient de
primele fiind dezvoltate de
inteligenţă ridicat ar avea un IQ mai
către Binet şi Simon în 1905.
mare decât 145, făcând parte din grupul
ce reprezintă aproximativ 1%, din
populaţie este considerată medie

Testul lui Binet compară inteligenţa încadrată între 90 şi 110.

rezultatele obţinute de un anumit
O valoare sub 70 indică subdezvoltare
copil cu cele rezultate în cadrul unei
grupe de vârstă şi, ca urmare, a mintală.
exprimat IQ –ul sub formă de raport
între vârsta cronologică şi vârsta
mintală.
4.2 Tipurile de inteligenţă
 Inteligenţa verbală – rezolvarea problemelor formulate în
cuvinte, dexteritatea de a combina abstracţiuni, fie în
ştiinţă, fie în afaceri.

Tipuri de Inteligenţa mecanică – capacitatea de cunoaşte şi a

inteligență înţelege obiectele materiale şi raporturile dintre acestea.
după Edward
L. Thornidike

Inteligenţa socială – capacitatea de adaptare la situaţiile

ivite în societate.
 Inteligenţa teoretică (speculativă, verbală) - legată de
succesul în utilizarea cuvintelor şi ideilor exprimate
verbal, cunoaşterea exactă a semnificaţiei termenilor
folosiţi, perspicacitatea descifrării simbolurilor.

Inteligenţa practică – capacitatea de înţelegere a

situaţiilor, descoperirea mijloacelor de remediere a
Tipuri de
insuficienţei simplelor automatisme, în vederea adaptării
inteligență la realitatea concretă.
după
psihologii
francezi
Inteligenţa subiectivă - este caracteristică persoanelor cu
înclinaţii spre ocupaţiile literare.

Inteligenţa obiectivă - este caracteristică persoanelor

îndrumate spre ocupaţii ştiinţifice ale ştiinţelor exacte.
4.3 Caracteristici ale inteligenţei
 Caracteristicile de bază ale inteligenței:
 Capacitatea inteligenţei de a soluţiona situaţiile noi, cele vechi,
familiare fiind soluţionate cu ajutorul deprinderilor, obişnuinţelor;

 Rapiditatea, supleţea, mobilitatea, flexibilitatea inteligenţei;

 Adaptabilitatea adecvată şi eficienţa la împrejurări;

 Capacitatea de a învăţa şi gândi în sistemul conceptelor noi;

 Abilitatea de rezolvare a problemelor;

 Motivaţia este un ingredient important al inteligenţei academice.

4.4 Relaţia dintre inteligenţă şi
personalitate
 Precizia îndeplinirii unei activităţi depinde de inteligenţă,
în timp ce calitatea rezultatului, de personalitate.

Relaţia dintre
inteligenţă şi
personalitate Rapiditatea depinde de inteligenţă, efortul depinde de
conform personalitate.
psihologului
francez Alain
Sarton

Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligenţă,

supleţea sau rigurozitatea asocierilor depinde de
personalitate, de stilul său. 
 Studiu de caz. În calitate de manager al unei
subdiviziuni (selectați de sine stătător profilul activității)
urmează să efectuați un diagnostic al profilului psihologic
al grupului de muncă în vederea repartizării unor sarcini
deosebit de semnificative, dar care necesită, pe lângă
anumite trăsături de caracter, și un nivel adecvat de
inteligență. Astfel, din cei 25 subordonați, va trebui să
selectați doar cinci care întrunesc condițiile necesare.

Elaborați un chestionar care să conțină cel puțin 10

întrebări, cu ajutorul căruia ați putea evalua nivelul de
inteligență al subordonaților în contextul exigențelor
aferente profilului dat al activității.