Hidroxidul de calciu- proprietăți chimice, utilizări

Sin Ioana Andreea

An VI
Grupa 39

Hidroxidul de calciu a fost introdus în endodonție ca material pentru realizarea

coafajului direct. Se prezintă sub forma unei pudre albe, inodore, cu formula chimică Ca(OH)2.
Hidroxidul de calciu este o bază tare, fiind un hidroxid al unui metal alcalino-pâmântos, cu
pH=12,6. Bazele tari sunt acele baze care se ionizează complet în soluție apoasă, adică acceptă
foarte ușor protoni. Este obținut prin hidratarea oxidului de calciu, iar când reacționează cu
dioxidul de carbon formează carbonatul de calciu.
Produsele comerciale folosite în zilele noastre se prezintă sub formă de pulbere pentru
preparare extemporanee în cabinet, paste, bază și catalizator, paste cu rășini fotopolimerizabile.
Avantajele hidroxidului de calciu sunt reprezentate de efectele bactericid și bacteriostatic,
favorizarea vindecării, stimularea fibroblaștilor, oprirea procesului de resorbție radiculară
internă, neutralizarea pH-ului acid, ușurința cu care este folosit și costul relativ redus.
Dezavantajele hidroxidului de calciu sunt reprezentate de faptul că nu stimulează exclusiv
dentinogeneza, stimulează exclusiv dentina reparativă, este asociat cu resorbția dinților
temporari, are solubilitate crescută, se degradează prin acțiunea forțelor de flexie, nu aderă la
dentină și rezistență la compresiune scăzută. [1]
Proprietatea sa de a disocia în ioni de calciu și în ioni hidroxil în mediu apos generează
acțiunile sale antimicrobiene și biologice.
Ionii hidroxil induc denaturarea proteinelor, conducând la apariția zonelor de necroză
de coagulare, zonelor cu țesut de granulație și în cele din urmă la formarea unei bariere
mineralizate compusă din granulații de carbonat de calciu, zone de calcificare distrofică și
straturi de dentină. Ionii de calciu stimulează formarea de fibronectină în celulele pulpei
dentare, iar aceasta stimulează diferențierea celulelor pulpei dentare în celule formatoare de
țesut mineralizat. Un rol deosebit de important în acest proces îl are fosfataza alcalină, care este
activată de pH-ul crescut al hidroxidului de calciu. [2] Fosfataza alcalină este o enzimă
hidrolitică, care acționează prin eliberarea fosfatazei anorganice din esterii de fosfat, pe care îi
descompune în ioni fosfat, care la rândul lor reacționează cu ionii de calciu din fluxul sangvin
rezultând fosfatul de calciu, unitatea moleculară a hidroxiapatitei, moleculă considerată având
un rol important în procesul de mineralizare. [3]
 Activitatea antimicrobiană a hidroxidului de calciu se datorează la rândul ei ionilor
hidroxil, care duc la moartea celulelor bacteriene prin efectele pe care le au asupra ADN-ului,
proteinelor și membranelor citoplasmatice bacteriene. Membrana citoplasmatică bacteriană
îndeplinește funcții precum metabolismul celular, diviziunea celulară, creșterea celulară și are
roluri esențiale în formarea peretelui celular, biosinteza lipidelor, transportul electronilor și
fosforilarea oxidativă. Hidroxidul de calciu alterează integritatea membranei celulare, prin
distrugerea fosfolipidelor sau a acizilor grași nesaturați și prin afectarea transportului
nutrienților, procese facilitate de pH-ul crescut. [4]
Efectul antiinflamator al hidroxidului de calciu se datorează acțiunii sale denaturante
asupra citokinelor pro-inflamatorii și a neuropeptidelor. Khan et al. au arătat în condiții care au
simulat condițiile fiziologice, că IL-1α, TNF-α și Calcitonin Gene-related Peptide (CGRP) sunt
denaturate de hidroxidul de calciu, iar denaturarea acestora poate constitui un mecanism de
rezoluție a procesului inflamator. [5]
În endodonție, hidroxidul de calciu este folosit pentru:
- Sigilarea canalului radicular
- Managementul perforațiilor
- Resorbția radiculară
- Terapia endodontică regenerativă

Infecțiile endodontice apar ca rezultat al combinației microbiene ce conține bacterii, cu

o predominanță deosebită a Enterococcus faecalis, și fungi, în special Candida Albicans.
Chiar și cu tehnicile endodontice recente, este bine stabilit că eliminarea completă a
bacteriilor din sistemul endodontic este dificilă. Combinarea procedurilor pentru eliminarea
infecției bacteriene include debridarea mecanică a canalului radicular prin modelare
corespunzătoare, irigarea cu agenți chimici precum hipocloritul de sodiu (NaOCl) sau
peroxidul de hidrogen (H2O2), în plus față de medicamentul primar intracanalar care conține
agenți antimicrobieni precum hidroxidul de calciu. [6]

Referințe:
1. Mohamed S Zeglam, and Asma S Arara (2017) Calcium Hydroxide in Dentistry: A
Review. BAOJ Dentistry 2: 024.
2. 2. Estrela, C., Cintra, L. T. A., Duarte, M. A. H., Rossi-Fedele, G., Gavini, G., & Sousa-
Neto, M. D. (2023). Mechanism of action of Bioactive
3. Seltzer, S., 1984. The dental pulp. Biologic considerations in dental procedures,
pp.131-151.
4. Estrela, C et al. “Antimicrobial evaluation of calcium hydroxide in infected dentinal
tubules.” Journal of endodontics vol. 25,6 (1999): 416-8. doi:10.1016/S0099-
2399(99)80269-6
5. Khan, A. A., Sun, X., & Hargreaves, K. M. (2008). Effect of Calcium Hydroxide on
Proinflammatory Cytokines and Neuropeptides. Journal of Endodontics, 34(11), 1360–
1363. doi:10.1016/j.joen.2008.08.020
6. Garcez, S., Nuñez, S., Hamblin, M. and Ribeiro, M. (2007) Antimicrobial Effects of
Photodynamic Therapy on Patients with Necrotic Pulps and Periapical Lesion. Job
Openings for Economists, 34, 138-142.