MATERIALE COMPOZITE PE BAZĂ DE

RĂŞINI CU APLICABILITATE ÎN
STOMATOLOGIA RESTAURATOARE

STUDENT: Chirea Teodora- Victoria

GRUPA: BPB
ANUL :I
 MATERIALELE COMPOZITE PE BAZA DE
RASINI
 În prezent, materialele compozite pe bază de răşini (resin-based composite , RBC) sunt materialele
restauratoare estetice cele mai marcante, datorită utilizării lor universale, a pierderii minime de structură
dentară şi a abilităţii de a fi aplicate direct, fără proceduri suplimentare de laborator.
 Progresele realizate în sfera materialelor răşinoase şi a tehnicilor de utilizare au permis în plus ca RBC să
îndeplinească aproape toate criteriile ideale ale unui material restaurator:
 Trebuie să fie biocompatibil. În timpul reacţiilor chimice care au loc în cursul prizei materialului nu ar trebui
să se elibereze niciun produs secundar şi ulterior să nu se înregistreze nicio scurgere chimică provenită din
material.
 Ar trebui să manifeste proprietăţi similare cu cele ale smalţului, dentinei şi altor ţesuturi.
 Ar trebui să fie rezistent, fără semne de oboseală la forţele masticatorii, uzură (atriţie şi abrazie), uzurii
chimice (eroziune) şi ar trebui să ofere izolarea termică a ţesuturilor dentare vitale faţă de modificările termice.
 Ar trebui să corespundă cu aspectul natural al structurilor dentare înconjurătoare în privinţa nuanţei,
translucenţei şi texturii.
 Ar trebui să adere permanent la structura dintelui, să fie uşor de aplicat şi manipulat şi să fie capabil să
iniţieze reparaţia sau regenerarea tisulară a ţesuturilor distruse sau absente.
 Evoluţia materialelor composite pe baza de rasini cu aplicatie in
restaurarea stomatologica

 La începutul secolului al 20-lea, silicaţii erau singurele materiale disponibile pentru restaurările dinţilor frontali.
 Răşinile acrilice, ce ofereau caracteristici precum: apariţia asemănătoare cu cea a dinţilor, insolubilitate în fluidele
orale, uşurinţa în manipulare, costurile reduse au înlocuit silicaţii, întrucât restaurările din silicat au demonstrat
dizolvare în fluidele orale.
 Un progres major a fost realizat de Dr. Ray L. Bowen în 1962 prin dezvoltarea bisfenol A glicidil metacrilatului (bis-
GMA), o răşină dimetacrilică şi a unui agent de cuplare silanic organic pentru a crea o adeziune între particulele de
umplere şi matricea răşinii.
 Mai târziu s-au dezvoltat RBC fotopolimerizabile şi dispozitivele de polimerizare cu lumină UV.
 În 1974, Foster şi Walker au introdus uretan-dimetacrilatul (UDMA) cu o vâscozitate mai mică şi un grad mai mare
de conversie decât bis-GMA5.
 RBC au fost ranforsate prin încorporarea fibrelor sau a cristalelor individuale, sau prin adăugarea de whiskers. Apoi,
s-au conceput materiale care deţineau proprietăţile combinate ale RBC, cimentul ionomer de sticlă şi ceramicele.
 Deşi materialele de nanoumplutură (precum particulele de umplere silica coloidale) au fost utilizate în ultimii 30 ani
în fabricarea RBC, materialele contemporane cu nanoumplutură (conţinând un amestec de nanoparticule de
umplutură şi nanomănunchiuri) şi cele nanohibride se comercializează de către producători ca nanocompozite sau
nanoRBC.
 Clasificarea materialelor composite pe bază de răşini cu aplicaţie în
restaurarea stomatologică

Clasificarea RBC în funcţie

Evoluţia dezvoltării particulelor de umplutură de vâscozitate
în compozitele pe bază de răşini
 Exemple de RBC-uri
 RBC fluide luide sunt în general indicate pentru restaurările reduse de clasa I şi
V sau ca sigilanţi pentru şanţuri şi fosete, materiale pentru reparaţii marginale
sau, mai rar, ca primul material aplicat sub formă de liner sub RBC hibride sau
condensabile. S-a produs şi un RBC fluid de culoare roz pentru a fi utilizat la
restaurările de clasa a V-a în scopul simulării esteticii gingivale.
 RBC pentru restaurări posterioare au demonstrat o performanţă clinică
acceptabilă cu aplicarea adecvată a tehnicilor restauratoare. Ele posedă rezistenţă
excelentă la uzură, cu o rată de eşec anuală redusă de 0-10%. Următoarele RBC
modificate sunt utilizate în primul rând în regiunea posterioară:
 RBC packable:restaurarea mai facilă a contactului proximal; şi proprietăţile de
manevrare similare cu cele ale amalgamului. Termenul utilizat iniţial pentru aceste RBC
era „condensabil”; totuşi, ele se descriu mai corect ca materiale „packable” pentru că în
cursul aplicării nu se înregistrează nicio condensare reală.
 RBC posterioare indirecte (RBC de laborator): Coroanele, inlayurile, faţetele fixate
la substructuri metalice şi punţile lipsite de metale pot fi construite indirect din RBC şi
procesate în laborator utilizând combinaţii variate de lumină, căldură, presiune şi
vacuum pentru a creşte gradul de polimerizare şi rezistenţa la uzură. Aceste restaurări se
cimentează pe dinţi cu cimenturi răşinoase

Nanocompozite sau NanoRBC: deşi nu reprezintă noutate în stomatologie pentru

tehnologia compozitelor bazate pe răşini, nanoumplutura prezintă particule cu un Restaurare din amalgam defectuoasa cu
interval de dimensiuni cuprins între 1-100nm (>0,1µm). Particulele de umplutură
nanodimensionate au fost utilizate la fabricarea RBC cu particule cu dimensiuni
cuspidul fracturat restaurat cu RBC
optime (ex, Esthet-X® HD, DENTSPLY Caulk; Herculite® Ultra, Kerr packable
Corporation).
 RBC ranforsate cu fibre :constau dintr-o componentă de consolidare, ce oferă rezistenţă şi rigiditate, şi o
matrice înconjurătoare care oferă suport şi permite manevrabilitate. În general, în compozit se încorporează
fibre de polietilenă, carbon sau sticlă. Fibrele pot fi dispuse în configuraţii variate; cele mai populare sunt
fibrele unidirecţionale (lungi, continue şi paralele), urmate de fibrele împletite şi ţesute.

Neajunsuri ale RBC armate cu fibre sunt degradarea la suprafaţă a lustrului iniţial, rate
de uzură ridicate, niveluri ridicate de sensibilitate poste-inserţie şi delaminare de la
infrastructura fibrelor de consolidare. Aplicaţiile lor principale constau în şine dentare,
structuri consolidate din compozit şi pivoţi radiculari, reconsolidarea bazelor de proteze,
proteze dentare parţiale fixe şi implanturi biomedicale consolidate.
 RBC ranforsate cu mustăţi: Mustăţile ceramice cu oxid de siliciu topit (diametru de 0,1-2µm şi lungime de 2-30µm) sunt
utilizate pentru armarea RBC dentare. Mustăţile din nitrură de silicon au demonstrat că amplifică rezistenţa şi duritatea RBC
mai mult decât cele din carbură de silicon. Principala problemă a RBC armate cu mustăţi constă în desilanizarea mustăţilor.

 RBC modificate cu poliacizi (compomerii) conţin monomeri modificaţi cu poliacid şi sticlă silicat care eliberează
fluoruri. Aceste materiale au doi constituenţi majori: monomer(i) dimetacrilici cu două grupuri carboxilice prezente
în structură; şi umplutura care este similară cu sticla cu filtrare de ioni prezentă în cimenturile ionomer de sticlă
(glass-ionomer cement, GIC). Comparativ cu RBC convenţionale, compomerii posedă valori mai mici la modulul de
elasticitate, rezistenţă la compresiune, la flexiune şi fractură, precum şi o duritate mai redusă. Ei prezintă, de
asemenea, absorbţie excesivă de apă. Legaţi la structura dintelui prin intermediul agenţilor adezivi
însoţitori, compomerii sunt utilizaţi pentru restaurările din regiunile mai puţin supuse la stres şi la pacienţii cu risc
moderat de dezvoltare a cariei sau atunci când se utilizează tehnica sandwich.
 Ceramici modificate organic (ormocerii) sunt materiale restauratoare packable care conţin o matrice inovatoare de
copolimer anorganic-organic bazat pe alcoxisilani de uretan şi tioeter (met)-acrilat multifuncţional. Priza intraorală a
unui material restaurator pe bază de ormocer se obţine prin polimerizarea indusă de radicali la nivelul grupărilor de
(met)-acrilat ataşate. Ormocerii nu eliberează nicio substanţă reziduală detectabilă. Demonstrează contracţie de
plimerizare redusă (1,88%) şi au o rezistenţă crescută la uzură.
 Giomerii: Reprezentând o hibridizare reală a glassionomerilor şi compozitelor bazate pe răşini, giomerii prezintă
eliberarea de fluoruri şi proprietăţile de reîncărcare ale cimenturilor ionomeri de sticlă, alături de estetica excelentă,
polişabilitatea uşoară şi rezistenţa compozitelor răşinice
 RBC cu proprietăţi antibacteriene:Încorporarea clorhexidinei. O abordare pentru prevenirea
acumulării plăcii pe suprafaţa şi în jurul obturaţiilor din RBC constă în încorporarea unui agent
antibacterian în matricea răşinii, aşa cum sunt compuşii clorhexidinei.
 Aceste materiale experimentale manifestă o activitate antibacteriană prin eliberarea clorhexidinei, dar
au dovedit proprietăţi mecanice inferioare.
 Sisteme de monomeri anti-cariogenici. Un monomer promiţător cu proprietăţi antibacteriene este
bromura de metacriloiloxidodecilpiridiniu (MDPB). Este un compus al agentului antibacterian numit
bromura de dodecilpiridiniu şi o grupare de metacrilil. RBC bazate pe Bis-GMA cu MDPB încorporat
au demonstrat efect inhibitor asupra creşterii la suprafaţă a Streptococcus mutans, fără efecte adverse
asupra proprietăţilor mecanice sau de polimerizare.
 RBC cu eliberare de fluoruri. Fluorurile s-au încorporat într-o mare varietate de materiale dentare.
RBC cu eliberare de fluoruri prezintă rezistenţă mare la forţe mecanice şi la uzură, o estetică
excelentă, dar ele eliberează doar o cantitate mică de fluoruri şi prezintă capacităţi reduse de
reîncărcare cu fluoruri
 RBC inteligenţi:
 materiale restauratoare din sticlă alcalină Ariston pHc (controlul pH) susţine că eliberează ioni de fluor, hidroxid şi
calciu.
 Compozite conţinând fosfat de calciu amorf (ACP).La valori pH neutre sau reduse (de până la 5,8) specifice atacului
carios, fosfatul de calciu amorf (ACP) se transformă în hidroxiapatită (HAP) şi se precipită, înlocuind astfel HAP
pierdută în urma atacului acid.
Mecanismul de acţiune al materialelor RBC cu conţinut de fosfat de
calciu amorf (ACP)s.
 RBC cu contractile redusă dezvoltate, testate şi încercate în scopul de a minimiza contracţia de
polimerizare şi stresurile asociate ale RBC. Una dintre dezvoltările anterioare includ introducerea
unor sisteme eutectice de monomeri, cum ar fi esterii bis(2-metacrililoxietil) ai acidului ftalic
(MEP), izoftalic (MEL) şi tereftalic (MET) şi utilizarea monomerilor lichizi de cristale care se
contractă mai puţin la fotopolimerizare.
 RBC pe bază de siloran contracţie volumetrică redusă şi, prin urmare, un stres de polimerizare
scăzut. Din cauza naturii hidrofobe a răşinii, nu se formează niciun strat inhibitor de oxigen şi se
asigură o stabilitate chimică mai bună într-un mediu apos. S-a observat de asemenea şi o aderenţă
redusă a streptococilor orali la aceste RBC.  Microscurgerea, polişabilitatea, stabilitatea cromatică şi
retenţia luciului in vitro a RBC siloranice este superioară în comparaţie cu compozitele
convenţionale. 
 RBC autoadezivi (autogravanţi) pot adera la dentină şi smalţ deopotrivă fără utilizarea unui sistem
adeziv separat, reducând astfel riscul sensibilităţii postoperatorii şi permiţând totodată restaurarea
mai rapidă, care poate oferi mai mult timp medicului. După cum susţin producătorii, posedă forţe
adezive crescute la dentină şi smalţ şi sunt uşor de manevrat.
Alte utilizări ale RBC

 Miezurile din RBC prezintă rigiditate crescută, sunt uşor de conturat, aderă la dentină şi pot fi
finisate imediat. Pentru restaurarea unui bont pe un pivot de fibră de sticlă, RBC cu priză dublă par
a fi preferate faţă de compozitele fotopolimerizabile.
 RBC se folosesc, de asemenea, la fabricarea incrustaţiilor, coroanelor şi punţilor extinse
temporare/provizorii.RBC cu microumplutură se utilizează ca materiale răşinice de faţetare, care
se polimerizează fie prin utilizarea luminii vizibile, fie prin combinaţia căldurii şi a presiunii.
Cimenturile răşinice care se folosesc ca agenţi de cimentare prezintă mai puţină umplutură decât
hibrizii şi posedă proprietăţi aproximativ egale cu cele ale RBC fluide.
 Concluzii

 Căutarea unui material restaurator estetic direct ideal este încă în desfăşurare. În gama de materiale
RBC, unele sunt disponibile pe piaţă (fluide, packable şi ranforsate cu fibre), altele au fost introduse
doar recent (pe bază de silorani) şi câteva sunt încă în faza de dezvoltare (cele cu eliberare de
fluoruri).
 Proprietăţile individuale ale diferitelor materiale RBC definesc avantajele, dezavantajele şi
utilizările lor clinice. Fiecare tip de material RBC are propriile sale virtuţi în unele aspecte clinice şi
deficienţe în alte privinţe.
 Utilizarea restaurărilor RBC este în creştere datorită beneficiilor acumulate din dezvoltarea
tehnologiei materialului, adeziunea îmbunătăţită, calităţile estetice şi utilizarea clinică universală.
Datorită introducerii unei serii de produse noi cu caracteristici îmbunătăţite, restaurările RBC pot
furniza servicii excelente şi durabile.