CURS nr 9

MATERIALE PENTRU TRATAMENTUL PLĂGII

Dentinare

Plaga dentinară = rezultă în urma actului chirurgical de pregătire a unor

cavităţi sau bonturi dentare, care poate să prezinte o serie de particularităţi
(nesângerândă, dureroasă, infectată, în esenţă, sute de mii de prelungiri
odontoblastice sunt expuse factorilor agresivi din mediul bucal).

Tratamentul plăgii dentinare

- urmăreşte: înlăturarea factorilor nocivi de la acest nivel, protecţia

suprafeţelor dentinare şi a pulpei faţă de excitanţii din mediul bucal şi uneori
stimularea mecanismelor neodentinogenetice pulpare.

Atitudinea terapeutică în terapia plăgii dentinare variază în funcţie de

profunzimea cavităţilor şi uneori de suprafaţa acestora.

Protecţia pulpo-dentinară poate fi realizata:

 PRIMAR-prin aplicare de :
o Lacuri
o Lineri-suspensii de hidroxid de calciu

 Secundar prin aplicarea de:

3 Lineri-cimenturi pe bază de hidroxid de calciu Ca (OH)²

4 Cimenturi Zoe
5 Cimenturi Ionomere si compomeri.
1. LACURI

- sunt soluţii de: răşini naturale (copal, colofoniu, nitroceluloză) sau

sintetice, dizolvate în solvenţi organici (cloroform, acetonă, alcool, eter,
benzen, toluen, acetat de etil, etc), cărora li se pot adăuga timol, eugenol sau
fluoruri;
- se aplică pe pereţii cavităţilor într-un strat simplu sau dublu, formând o
membrană semipermeabilă care asigură protecţia organului pulpar şi reduce
mişcările lichidelor intradentinare; astfel reducându-se sensibilitatea dentinară,
ele se pot aplica şi pe dentina din zonele de la nivelul coletelor dentare
sensibile;
- sunt materiale de izolare care obliterează canaliculii dentinari deschişi,
realizând o izolare chimică, împiedicând penetraţia acizilor din cimenturi şi a
monomerilor din răşini către pulpă;
- ameliorează etanşeitatea restaurărilor şi previn pătrunderea Hg
(mercurului) sau a ionilor metalici din amalgam, prevenind înnegrirea
ţesuturilor dure dentare;
- sunt insolubile în apă, asigurând protecţia pulpei şi în cursul procedeelor
de gravare acidă.
Rezultatele cercetărilor lui Cyril Kaufman au arătat că lacurile produc o
barieră împotriva agenţilor toxici eliberaţi de materialele restaurative şi
determină închiderea canaliculilor dentinari deschişi în cursul actului chirurgical
de exereză.

Dezavantaje:

- în cavităţi mai profunde, lacul depus direct pe dentină provoacă iritaţii

pulpare mai ales dacă solventul este cloroformul (fapt demonstrat de
Spangberg, Rodriguez şi Langeland). De aceea, în cavităţi profunde lacurile se
aplică peste un liner pe bază de hidroxid de Ca, urmând ca peste lac să se aplice
o obturaţie de baza.

Produse comerciale:

 Copalit: formează o peliculă de aproximativ 2 µm;

 Caulk-varnish: realizează o peliculă de aproximativ 5 µm;
  Firma Voco a elaborat lacuri cu conţinut de fluorură de Na şi fluorură
de Ca: Amalgam Liner (indicat sub obturaţii de amalgam, datorită conţinutului
de particule de Ag care asigură o legătură strânsă cu obturaţia de amalgam,
legând în acelaşi timp Hg în exces) şi Thermoline.

1. LINERII- SUSPENSII DE HIDROXID DE Ca

- sunt utilizaţi ca bază primară sub obturaţii de amalgam şi pentru

stimularea neodentinogenezei;
- conţin pulbere de hidroxid de Ca, apă şi adaosuri de solvenţi organici
volatili;
- se prezintă în sistem: bicomponent: pulbere şi lichid
monocomponent: pastă;

- se aplică în film subţire pe dentină, după care se usucă cu jet de aer timp
de 15-30 secunde;
- solventul volatil se evaporă repede, lăsând în urmă un film de 15 µm de
hidroxid de Ca care protejează pulpa, realizând o barieră fizică şi chimică
- nu se aplică pe smalţ şi pe pereţii cavităţii!!!

Proprietăţile linerilor:

 fizice:  realizează o izolare electrică;

 nu pot izola termic, întrucât filmul este prea subţire;

 chimice: prezintă un pH de 11;

 sunt solubili în lichidul bucal, cu timpul ducând la pierderea
etanşeităţii prin apariţia infiltraţiei marginale, de aceea ei vor fi îndepărtaţi de
pe marginile cavităţilor;

 mecanice: au rezistenţă mecanică şi duritate scăzută;

 biologice: hidroxidul de Ca se dizolvă, difuzează şi stimulează
odontoblaştii în producerea de dentină care obstruează canaliculii din imediata
apropiere a cavităţii preparate.
De-a lungul anilor, proprietăţile linerilor au fost îmbunătăţite prin adausul
altor substanţe dintre care amintim agenţii antibacterieni de tipul: diiodtimol,
fluor sau fluorofosfat de Ca, adăugate în produsele Chember şi Tubulitec care
asigură o protecţie pulpară foarte bună şi nu produc iritaţii pulpare.
 Produsele comerciale Pulpdent şi Hypocal sunt suspensii apoase de
hidroxid de Ca, metil - şi etilceluloză. Aceste suspensii apoase se întăresc mai
greu deoarece apa se evaporă mai încet.

Produse comerciale:

 Contrasil pH = 12,6; Ca(OH)² = 12g;Cloroform = 82g; Colofoniu = 4g;

Polistiren = 2g
 Hidroxyline pH = 10; Ca(OH)² = 40,4%; Metilmetacrilat în metil-etil-
cetonă = 29,1%; Excipienţi = 30,5%
 Pulpdent utilizat în coafaje directe, pulpotomii şi tratamentul canalelor
radiculare; Ph = 12,2; Ca(OH)² = 52,5 % în suspensie apoasă de
metilceluloză.

3 LINERII- CIMENTURI PE BAZĂ DE HIDROXID DE Ca

Conceptul lui Rebel, după care o pulpă dentară descoperită iatrogen sau
lezată printr-un atac toxico-microbian este un organ pierdut, a fost abandonat
de aproape 50 de ani. La aceasta a contribuit hotărâtor şi lansarea încă din
1930 de către Hermann, a Caxilului care avea următoarea formulă:

 Hidroxid de Ca = 1,5g

 Clorură de K = 3,5g

 Clorură de Na = 2g

 Clorură de Ca = 1,5g

 Bicarbonat de Na = 1,5g

 Apă distilată.

Caxilul avea un pH de 12,3 – 12,5 prin care tampona energic mediul acid al
ţesuturilor pulpo-dentinare lezate, dar şi o acţiune bactericidă, datorată
probabil ionilor HO¯ pe care îi elibera. Datorită manipulării lui greoaie şi
condiţiilor dificile de păstrare a fost înlocuit cu paste pe bază de Hidroxid de Ca,
cunoscute şi sub numele de cimenturi.
 Cimenturile pentru protecţia pulpo-dentinară se aplică ca izolatori termici
în cavităţi profunde şi ca produse medicamentoase, cu rol de
neodentinogeneză, antalgic sau de desensibilizare.

sunt biomateriale de protecţie a plăgii pulpo-dentinare;

- se prezintă în sistem bicomponent, pastă-pastă:

 Pasta A conţine o pulbere reactivă de Ca(OH)² dispersată în

etiltoluensulfonamidă, particule de umplutură de ZnO şi stearat de Zn ca
material radioopacifiant;
 Pasta B conţine un lichid reactiv de salicilat de glicol, particule de
umplutură (dioxid de titan) şi tungstanat de Ca ca radioopacifiant.

Mecanism de priză:

Priza cimentului pe bază de Ca(OH)² se bazează pe o reacţie chimică între

ionii de Ca şi salicilat, cu formarea sărurilor de metil-salicilat. Reacţia nesecită
mediu umed pentru disocierea ionică a hidroxidului de Ca. Priza cimentului se
face dinspre suprafaţă spre profunzime.

Proprietăţi:

 Fizice: - conductibilitate termică redusă = 0,75 W / mK;

- pentru a asigura o izolare termică corespunzătoare, cimentul
trebuie aplicat într-un strat de 1,5 - 2 mm;

- rezistenţa la compresiune este de 12 ori mai mică decât a

cimenturilor FOZ;

Chimice: - pH-ul acestor cimenturi se situează între 11 şi 12;

- hidroxidul de Ca poate neutraliza excesul de H3PO4 din
cimentul FOZ (folosit de obicei ca obturanţie de bază peste aceste cimenturi).
Un strat de 0,25 mm este suficient pentru a funcţiona ca o barieră împotriva
acidului fosforic;

- solubilitatea este crescută, ~ 25-30% în apă după o

săptămână;
  Biologice: - proprietatea de a neutraliza acidul fosforic liber din
cimenturile FOZ le indică în protecţia pulpo-dentinară din cavităţile medii şi
profunde pentru stimularea fenomenelor reparatorii pulpare şi formarea de
dentină reacţională.

Prezentare:

La ora actuală, cimenturile pe bază de hidroxid de Ca se prezintă sub formă

de pastă-pastă, care după amestecare în părţi egale formează o pastă care se
întăreşte repede acestea sunt FORME AUTOPOLIMERIZABILE DAR EXISTA SI
FORME FOTOPOLIMERIZAILE.

Într-un tub se află baza, iar în celălalt catalizatorul.

Produse comerciale:

Linerii Autopolimrizabili

 Dycal - Dentsplay - este un material rigid folosit pentru coafaje pulpare,

baze intermediare; nu interferează cu restaurările acrilice sau diacrilice; pH-ul
este de 7; baza conţine: Dioxid de titan 42, 80%, Tungstanat de Ca în glicol
silicat + pigment 15, 93%, iar catalizatorul conţine: Hidroxid de Ca 51% şi Oxid
de Zn în etilen-toluen-sulfonamidă 0,29%;
 Life (Kerr) - Hidroxid de Ca autopolimerizabil folosit în coafaje directe şi
indirecte, ; baza conţine: Hidroxid de Ca 51%, Para-etil-toluen-sulfonamidă
34%, Oxid de Zn 13,75%, Apă distilată 1%, Stereat de Zn 0,25%, iar
catalizatorul conţine: Sulfat bazic 37,9%, Răşini 37,8%, Metil salicilat 13%,
Dioxid de titan 10%, Silice 2%, Acid orto-etoxi benzoic 0,2%, Pigmentat de oxid
de Fier 0,1%;
 Procal - este bine tolerat de pulpă; favorizează neodentinogeneza; are un
pH de 10,5;
 LINERII fotopolimerizabili (sisteme monocomponente) nu lipsesc nici din
randul cimenturilor pe baza de hidroxid de Ca. Compozitia de principiu a
acestor produse cuprinde Ca(OH)2, BaSO4, UDMA si initiatori de
fotopolimerizare. Matricea organica determina o solubilitate mai scazuta si o
rezistenta la compresiune crescuta (peste 80 MPa). Cateva exemple de produse
comerciale sunt : Basic-L (Vivadent), cu dublu system de initiere si Calcimol LC
(Voco), Dycal VLC (Caulk/Dentsply), Ultra-Blend Plus (Ultradent).

4. Cimenturile pe bază de ZOE denumite şi eugenate sau eugenolate

Compoziţie:

Pulberea are în compoziţia sa ZnO purificat (70%), colofoniu (28%) pentru

creşterea rezistenţei, iar pentru accelerarea prizei cimentului, poate conţine
acetat, clorură sau sulfat de Zn (1%), iar ca plastifiant are stearat de Zn (1%).

Lichidul poate fi eugenol pur (85%) şi ulei de cuişoare (14%) extras din
Eugenia Cariophilata, sau ulei de măsline care joacă rolul de plastifiant, etanol
sau acid acetic (1%)cu cantităţi mici de apă esenţială pentru priza cimentului.

Reacţia şi timpul de priză:

Priza presupune o reacţie de complexare între cei 2 componenţi de bază

(ZnO şi eugenol) cu formarea eugenolatului de Zn.

Reacţia de priză dintre ZnO pur şi eugenol pur nu se desfăşoară în absenţa

apei !!!, deci necesită adaos de accelerator (acetat de Zn sau alte săruri în
proporţie de peste 1%).

Timpul de priză depinde de mai mulţi factori, dintre care amintim:

- mărimea particulelor (o pulbere fină expune o suprafaţă mai mare

eugenolului, reducând timpul de priză);
- prezenţa şi cantitatea aditivilor şi acceleratorilor;
- tehnica de preparare;
- raportul pulbere - lichid (o consistenţă mai crescută este urmată de o
priză mai scurtă);
 - expunerea într-o atmosferă umedă în timpul preparării, sau adausurile
de apă, accelerează timpul de priză;
- creşterea temperaturii produce o scurtare a timpului de priză;
- acetatul de Zn (fie din pulbere / lichid), apa şi saliva accelerează timpul
de priză.

Proprietăţi:

Cimenturile ZOE prezintă:

 solubilitate mare (care se apreciază prin pierderea relativă în greutate

când sunt imersate în apă distilată);
 pH de 7 – 8;
 conductivitate termică redusă (făcând ca acestea să fie bune
izolatoare termice);
 opacitate (din punct de vedere optic);
 rezistenţă şi duritate inferioară cimenturilor FOZ şi dentinei, (fiind din
acest punct de vedere cele mai slabe cimenturi, cu excepţia celor pe bază de
Ca(OH)² );
 aderenţă mecanică remarcabilă net superioară unor materiale clasice
de obturaţie (CS şi amalgame), asigurând o etanşare bună prin tensiunea
superficială mică (eugenolul opunându-se umectării cimentului de către salivă),
precum şi prin inerţia termică bună a acestor materiale;
 coroziune asemănătoare cimenturilor FOZ;
 eugenolul inhibă de aceea
polimerizarea compozitelor,
bazele ZOE sunt contraindicate sub obturaţii cu răşini
diacrilice compozite;
 D.p.d.v. biologic au efect sedativ şi bacteriostatic asupra pulpei
(datorită excesului posibil de eugenol);
 protejarea unei plăgi pulpo-dentinare de acţiunea nefastă a acidului
fosforic din cimenturile FOZ, asigurând izolare electrică şi termică bună.

Preparare:

Cimenturile ZOE se prepară prin încorporarea pulberii în lichid în cantităţi

mici, până se obţine o pastă de consistenţă chitoasă.
 De obicei se realizează un raport pulbere – lichid de: 4 / 1 până la 6 / 1,
care asigură materialului proprietăţile impuse.

Amestecul se face prin spatulare cu spatule de metal, cel puţin 90 de

secunde. După o oarecare experienţă se poate obţine consistenţa dorită fără a
cântări cele 2 componente.

Indicaţii:

 Obturaţii de bază (baze intermediare), de obicei asociate cu cimenturile

FOZ;

 Coafaje indirecte;

 Eugenatele sunt componente de bază într-o serie de materiale pentru

obturat canale;

 Acoperirea pansamentelor calmante şi ca pansamente gingivale peste

fibre impregnate cu diferite produse şi agenţi hemostatici;

 Cimentări provizorii pe bonturi recent preparate.

Produse comerciale:

 Kalsogen (De Trey) pentru baze intermediare;

 I.R.M. (Caulk)
 Temp Bond (Kerr) pentru fixări provizorii;
 Cavitec (Kerr) pentru coafaje indirecte şi obturaţii temporare;
 Caryosan (Spofa Dental).

5. Cimenturile ionomere si compomerii pe bază de hidroxid de Ca

Cel mai nou tip de liner are la bază cimenturile ionomere de sticlă. Există
două tipuri de lineri ionomeri:  primul este reprezentat de un sistem
convenţional pulbere – lichid, analog tipului II de CIS, (formulele iniţiale au fost
modificate obţinându-se o priză mai rapidă şi o vâscozitate mai redusă);
Produse consacrate sunt ChemFlex (Dentsply DeTrey), Ketac Bond, Ketac Bond
Aplicap-capsulat (ESPE).
  al II-lea tip cuprinde cimenturile ionomere modificate cu rasini (tip III).
Lineri CIMR se prezinta în sistem bicomponent: pulbere (conţine particule de
sticlă şi un accelerator fotoactivabil) şi lichid (este o soluţie apoasă de acid
poliacrilic sau copolimeri ai acestuia care prezintă grupări metacrilice şi HEMA +
acceleratori fotoactivabili suplimentari). Produse comerciale Vitrebond-3M,
Vivaglass Liner-Vivadent, Fuji Lining LC-GC) sau in sistem monocomponent,
pasta (Ionoseal-Voco).

Priza iniţială se produce sub acţiunea radiaţiei luminoase, ulterior având

loc reacţia acid-bază, care presupune şi formarea legăturilor ionice cu
structurile dure dentare.

Recomandarea unor autori de a grava si linerul-CIS nu este justificata, intrucat

suprafata acestuia este suficient de rugoasa pentru a asigura retentia
micromecanica a RDC, In cazul practicarii totusi a gravajului acid al linerilor-CIS,
nu se vor depasi 15 secunde, un timp mai prelungit determinand deteriorarea
linerului. Gravajul este urmat de spalarea abundenta timp de 25-30 de
secunde. Suprafetele linerilor CIMR nu se graveaza acid. Tehnica de obturare
care utilizeaza lineri-ionomeri in asociere cu materiale compozitie se numeste
tehnica sandwich (cu doua variante, deschisa si inchisa).

In general, rezistenta la tractiune si compresiune a linerilor pe baza de

cimenturi ionomere (tip II) sunt mai mici decat ale cimenturilor ionomere
restaurative (tip III ).

Inainte de recentele dezvoltari ale CIS, functiile linerilor si bazelor erau

relativ distincte. La ora actuala, in cavitati profunde, linerii fotopolimerizabili pe
baza de hidroxid de calciu si CIMR servesc ambelor scopuri.

Ultimele materiale sosite in randul linerilor sunt compomerii, a caror utilizare

este indicata in asociere cu materiale compozite.