UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS’’ GALAȚI

FACULTATEA DE ISTORIE , FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ASISTENTĂ SOCIALĂ

DISCIPLINA: TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

REFERAT: GRIJA ȘI RESPECTUL FAȚĂ DE PERSOANELE VĂRSTNICE.
MILA, IUBIREA ȘI RECUNOȘTINȚA VIRTUȚII MĂNTUITOARE

PROF.LECTOR. DR. MARINESCU SORIN

STUDENT, ANUL III: Ilău Antonela

ANUL: 2023- 2024

CUPRINS:
1.GRIJA ȘI RESPECTUL FAȚĂ DE PERSOANELE VĂRSTNICE.
2.MILA, IUBIREA ȘI RECUNOȘTINȚA VIRTUȚII MĂNTUITOARE
1.GRIJA ȘI RESPECTUL FAȚĂ DE PERSOANELE VĂRSTNICE.

,,Când afli pace neschimbată în calea ta, teme-te pentru că ești departe de cărarea
pe care pășesc picioarele obosite ale sființilor – Căci, cu cât pășești mai sigur pe
calea ce duce spre cetatea Împărăției și te apropii de cetatea lui Dumnezeu cu atât
să ai mai mult ca semn tăria încercărilor ce te întâmpină. Și cu cât te apropii și
înaintezi, cu atât se înmulțesc încercările împotriva ta,, (Filocalia, vol x pag.216).
Persoanele înaintate în vârstă au străbătut valurile vieții și s-au luptat cu sârguință
să ajungă la limanul veșniciei lăsând în urmă o avuție plăcută și binecuvântată. Așa
au fost bunicii noștri, munceau din zori și până-n noapte mulțumind și
binecuvânănd pe Dumnezeu pentru orice clipă de bucurie sau tristețe, pentru zile
însorite și furtunoase, pentru toate ei mulțumeau lui Dumnezeu.
Ei erau conștienți că în veșnica cetate a Cerului trebuie să trecem prin multe încer-
cări și suferințe. Asemena lor sunt toți care s-au străduit să pastreze obiceiurile
străvechi nealterate și credința străbună fără pată sau rătăcire, oricare ar fi ea. În
vremurile vitregi ale comunismului au trait oameni demni care nu sau abătut de la
viața morală, care au trait senin ducându-și lumea proprie cu resmnare dar fără
compromisuri.Acețti oameni poartă mai departe vrednicia neamului Românesc,
fiind bătrânii secolului XXI.
Generațiile viitoare îi au ca exemlu sau ar trebui să-i urmeze în cumințenie și
hărnicie, care au făcut posibilă ca generația actuală să vețuiască în prosperitate și
belșug din toate punctele de vedere spiritual, duhovnicesc și trupesc.
Binențeles încercările pe care le-au străbătut au fot fără număr, dare ele i-au călit
și i-au făcut mai puternici.Din această pricină le suntem datori și trebuie să le
oferim respect și ajutor cât ne este cu putință.

,,Leapădă cu totul orice bănuială ce se mișcă în inimă în potriva cuiva, ca vina ce

risipește dragostea și pacea și primește orice necaz ce-ți vine din afară cu bărbăție,
căci prilejuește răbdarea mântuitoare.Iar răbdarea dăruiește locuință și odihnă în
ceruri,,(Filocalia VII pag.61).
Bătrânețea este vârsta înțelepciunii, a blândeții, virtuțiile sau patimile care le-au
stăpânit pe om în viață se amplifică la vârsta cea mai de pe urmă.
 Dacă în viață ai fost pașnic, iubitor de pace și înțelegător la bătrânețe omul
ajunge sfânt caci virtuțile în care sa îmbrăcat în viața sa îi va aduce în suflet mult
belșug de roadă duhovnicească. Din potrivă dacă sufletul omenesc a fost stăpânit
de ură, de răutate, de ranchiună și pizmă împotrica altora, aceste toate vor crește în
sufletul său îl va chiniu și pacea lui îi v-a lipsi.
La vârsta bătrâneții omul trebuie să se ângrijească mai mult de trecerea în
veșnicie.Noi toți suntem pelerini în această lume niște pribegi străini care trebuie
să privim permanent spre Dumnezeu. Încercările din viață trebuie să le primim cu
multă răbdare și să nu lăsăm să ne zdruncine și să ne păteze sufletul și pacea
lăuntrică.
Cei care au trecut prin viață au experiență mare, bogată căci ei sau luptat cu
nenumărate încercări și au trecut biruitori sau au fost învinși, depinde de lupta pe
care au dus-o.Noi trebuie să ne folosim de experiența lor și un vechi proverb
Românesc spune ,,Dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi,, De aici din tradiția populară
se observă că de trebuincios este un om înaintat în vârstă la casa oricărei familii. Ei
au echilibru sufletesc, dobândit dealungul experenței vieței prin care a trecut.
2.MILA, IUBIREA ȘI RECUNOȘTINȚA VIRTUȚII MĂNTUITOARE
,,Să nu faci rău aproapelui, să nu-l rănești, să nu-l clevetești, să nu-l ocărăști, să nu-
l disprețuiești. Și apoi începe săi faci câte puțin bine, slujind pe fratele tău cu
cuvântul, având milă de el, dându-i vriun lucru când are nevoie de el, (…) căci
ajutând câte puțin pe aproapele, ajungi să și voiești ceia ce e în folosul lui, ca și
cum ar fi în folosul tău. Și aceasta este ,,să iubești pe aproapele ca pe tine însuți,,
(Ava Dorotei, Filocalia IX, ed.Humanitas București 2007, pag.542).
Dumnezeu ne-a creiat din iubire și a sădit în firea umană iubirea. Din iubire față
de creația Sa L-a trimis pe unicul său Fiu Isus Hristos din Cer ca să ne răscumpere
din blestemul în care a căzut primul om Adam din neascultare.
Legea Noului Legământ este o lege a iubirii și a milei Hristos Dumnezeul nostru
a propăvăduit pretutindeni aceste virtuți esențiale ,,Milă voiesc iar nu
jertfă,, ,,Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți,, Iubirea este numele lui
Dumnezeu ,,Iubiți-vă unii pe alții, așa precum eu v-am iubit pe voi,,.
Din aceste virtuți răsar și celelalte virtuți bunătatea, răbdarea, mila, îngăduința.
Aceste virtuți sunt temelia vechii duhovnicești. Filocalia este o carte care ne
îndrumă spre piscurile înalte ale desăvârșirii și ale nepătimirii. În ia Sfinții Părinți
ne învață și ne arată calea dobândirii Împărătiei Cerurilor.În lumea actuală se
dorește desființarea acestor virtuți. Noi trebuie să le cultivăm pe cât ne este cu
putință și să fim exemple pentru cei din jur.
Cei cel iubesc pe Dumnezeu îl urmează și caută s-ăi împlinească poruncile lui.
Și ele nu sunt grele. Dacă-l iubești pe Dumnezeu și pe aproapele nimic nu este
greu. Dumnezeu își revarsă harul său și vei străbate acestă viață iubind și având
milă și recunoștință pentru cei din jur,,.
,,Prietenii lui Hristos iubesc din inimă pe toți dar nu sunt iubiți de toți. Iar prietenii
lumii nici nu iubesc pe toți, nici nu sunt iubiți de toți. Prietenii lui Hristos păstrează
dragostea neîntreruptă până la sfârșit, ai lumii până ce se ciocnesc întreolaltă din
pricina lucrurilor lumii,,.(Filocalia, volumul II, ED.Harisma, București 1993, pag
142).
 Sf.Maxim Mărturisitorul ne vorbește în scriera sa Filocalică despre trăsăturile
esnțiale ale celor ce sunt prietenii lui Hristos. Știm că Sfinții sunt prietenii lui
Dumnezeu, ei sunt casnici și înpreună locuitori cu Îngerii. Dar ei odată ajunși în
veșnicie ne sunt și prietenii noștri și ne ajută ori de câte ori îi chemăm.
Ei sau sfințit prin bunătate, milă și iubire față de cei din jur dar în primul rând și
față de cei din oștile lor, față de vrăjmași. Hristos ne pomenește adesea să ne
iubim vrăjmașii să nu-i urâm, să nu le dorim răul și să nu-i blestemăm. Ci trebuie
chiar să-i binecuvântăm să avem față de ei recunoștință pentru că ei sunt unelte
prin care Dumnezeu lucrează la mântuirea nostră și la desăvârșirea noastră.Dacă nu
existau împărați păgâni care iau prigonit pe creștini nu exitau mucenici.
Biserica s-a clădit pe sângele Mucenicilor și acelor ce au pătimit de bună voie
pentru Hristos din iubire și recunoștință pentru jerfa Sa de pe cruce. El s-a
Răstignit din Iubire și Milă pentru făptura căzută greu sub blestem și sub asuprirea
vicleanului balaur, Satana care de mii și mii de ani se luptă cu fiecare suflet
omenesc să-l tragă la sine în iad.
Dar Mântuitorul nostru Isus Hristos prin înfiere ne-a făcut frații și prietenii lui.
Ne-a izbăvit, dar trebuie să-l urmăm, să fim asemenea lui să avem milă față de cei
ce ne greșesc și să-i iertăm, să-l iubim, să nu-i înjosim cu atât mai mult celor ce ne
fac rău să nu-i răsplătim cu rău. Și astfel făcând acestea vom fi împreună cetățeni
cu îngerii și casnicii lui Dumnezeu.