Instruirea programată şi învăţarea asistată de calculator

Instruirea programată poate fi aplicată cu mare succes în momentele în

care obiectul primordial al predării îl constituie utilizarea unui mecanism
real. În cadrul instruirii programate, esenţiale devin probele şi produsele
demonstrative, pe care ar trebui să le descriem elevilor. Trebuie avut în
vedere ca numărul de ore afectat acestei instruiri programate nu trebuie să fie
foarte mare. Acestea trebuie să includă un număr suficient de ore de
verificare a cunoştinţelor acumulate, evitându-se însă monotonia şi
instaurarea plictiselii (este recomandată utilizarea alternativă a altor metode).
Trebuie evitată de asemenea şi folosirea metodei pentru un timp îndelungat,
lucru care poate conduce în anumite situaţii, la o izolare socială a elevului. O
idee pentru contracararea acestor efecte ar fi creşterea numărului de ore sau
organizarea activităţilor pe grupuri sau în echipă. Instruirea asistată de
calculator este un concept diferit de instruirea programată, doar în
modalitatea de utilizare. Există aceleaşi premise şi moduri de utilizare, cu
excepţia faptului că un sistem de calcul devine principala interfaţă dintre un
profesor şi un elev. Absolut toate noţiunile, conceptele, exerciţiile,
problemele, evaluările, testările, prezentările legate de o anumită temă în
cadrul unei lecţii (inclusiv estimarea îndeplinirii obiectivelor) sunt
îndepliniri, dirijări, verificări cu ajutorul calculatorului (mediul soft
corespunzător). Procesul de predare-învăţare şi verificare-evaluare
funcţionează pe baza principiului cibernetic comandă-control-reglare
(autoreglare). Instruirea programată, ca metodă didactică, presupune
construirea unor programe de învăţare, care prin fragmentarea materialului
de studiat în secvenţe realizează o adaptare a conţinuturilor la posibilităţile
elevilor, la ritmul lor de învăţare, asigură o învăţare activă şi o informare
operativă asupra rezultatelor învăţării, necesară atât elevului pentru
autocorectare cât şi profesorului. În elaborarea programelor de învăţare se au
în vedere următoarele operaţii(<38>):
· Precizarea obiectivelor operaţionale în funcţie de conţinut şi
posibilităţile elevilor.
· Structurarea logică a conţinutului după principiul paşilor mici şi al
învăţării gradate.
· Fracţionarea conţinutului în secvenţe de învăţare (unităţi didactice)
inteligibile şi înlănţuite logic.
· Fixarea după fiecare secvenţă a întrebărilor, exerciţiilor sau
problemelor ce pot fi rezolvate pe baza secvenţei informaţionale însuşite.
· Stabilirea corectitudinii răspunsurilor sau soluţiilor elaborate; aceasta
se poate realiza fie prin alegerea dintre mai multe răspunsuri posibile (trei,
patru sau chiar cinci), iar în situaţia în care nu a fost ales răspunsul corect, se
poate recurge la întrebări suplimentare, fie se elaborează un răspuns şi se
compară cu cel corect.
 Ca orice inovaţie, instruirea programată a trecut prin câteva faze
contradictorii. La început s-a lovit de rezerva tenace a tradiţiei şi de
dificultăţile materiale (tehnice), apoi după ce a câştigat teren în conştiinţa
teoreticienilor şi practicienilor s -au exagerat într-o oarecare măsură valenţele
ei aplicative, creându-se iluzia descoperirii pietrei filozofale în domeniul
pedagogic. În final, după o analiză lucidă, s-a admis că există părţi pozitive şi
negative. Criticile aduse instruirii programate sunt atât de ordin psihologic,
cât şi de ordin pedagogic şi metodic. Psihologic, instruirii programate i se
impută faptul că nu ţine seama de principiile psihologice ale învăţării, vizând
învăţarea ca o simplă succesiune şi înmagazinare de fapte. De asemenea, se
ştie că motivaţia învăţării nu poate fi analizată numai prin prisma reţinerii şi
învăţăririi imediate, făcând abstracţie de interesul elevului faţă de conţinut. În
plus, elevul lucrând singur sau cu calculatorul, se simte izolat. Pedagogic
vorbind, fărâmiţarea conţinuturilor este în detrimentul formării unei viziuni
globale, iar valoarea cunoaşterii imediate de către elev a rezultatului obţinut
are valenţe contestabile. Metodic, decupajul analitico-sintetic al
conţinuturilor îngustează elevului posibilitatea formării aptitudinilor de
analiză şi sinteză. Aceste critici au determinat mutaţii serioase în concepţia
de aplicare a metodei, dar practica didactică dovedeşte că atunci când se
cunosc şi se evită cauzele care generează efecte negative, metoda produce
rezultate bune. Tendinţele de îmbunătăţire a aplicării metodei se îndreaptă
către alternarea utilizării metodei cu celelalte metode clasice. Inserarea într-o
lecţie programată a unor metode clasice schimbă determinarea muncii
şcolare, repunându-l pe elev în directă dependenţă cu activitatea profesorului
şi dându-i acestuia posibilitatea să verifice gradul de însuşire a cunoştinţelor
conţinute în program. O altă tendinţă este aceea de a modifica modul de
redactare al programului, în special prin mărirea volumului de informaţie din
unităţile logice şi prin separarea părţii de verificare, existând situaţii în care
verificarea se va face după câteva ore sau chiar a doua zi. În plus, în program
se pot insera secvenţe independente, care să necesite timp mai mare de
gândire sau de lucru. Izolarea imputată învăţării programate poate fi
contracarată prin alternarea cu munca în grup sau chiar prin învăţare
programată în grup, situaţie în care grupul parcurge în colectiv un program
special conceput în acest sens.
Un exemplu de program de învăţare care convinge prin atractivitate
(<31>) este un program de învăţare a tablei înmulţirii:
- se generează aleator, succesiv, zece perechi de numere naturale de la 1 la
10;
- se afişează pe ecran perechile corespunzătoare sub forma n1xn2 şi elevul
introduce de la tastatură rezultatul;
- programul afişează un mesaj sau emite un semnal sonor în cazul în care
răspunsul este incorect şi repeta întrebarea; dacă nici al doilea răspuns nu este
corect, se va afişa răspunsul corect;
- fiecare răspuns este punctat, iar la sfârşit se va afişa nota obţinută;
programul poate cere continuarea cu un nou set de zece întrebări. Perspectiva
învăţării asistate de calculator, inclusiv prin intermediul INTERNET-ului,
este certă. Ea oferă posibilitatea prezentării programului, verificării
rezultatelor şi corectării erorilor, modificând programul după cunoştinţele şi
conduita elevului. Calculatorul nu numai că transmite un mesaj
informaţional, dar el poate mijloci formarea şi consolidarea unor metode de
lucru, de învăţare. Se poate afirma că învăţarea asistată de calculator nu
numai că învaţă elevul, ci îl şi învaţă cum să înveţe. Prin aplicarea acestei
metode de învăţare nu se întrevede diminuarea rolului profesorului.
Dimpotrivă, sarcinile lui se amplifică prin faptul că va trebui să elaboreze
programe şi să le adapteze la cerinţele procesului educativ. Oricât de
complete ar fi programele de învăţare asistată de calculator, profesorul
rămâne cea mai perfecţionată maşină de învăţat. Se poate consulta site-ul
MECT pentru lucruri suplimentare (adresele le vom furniza şi în Anexa 2).